Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 129/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 129/
Ședința publică de la 14 decembrie 2009
Completul de divergență compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Galați
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații:, și împotriva sentinței penale nr. 408 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2009, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 14.12.2009 când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 46/P/2004 din 24.09.2004 a Parchetului Național Anticorupție -Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție (în prezent Direcția Națională Anticorupție) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
- pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 11 lit. a din Legea 87/1994 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
- și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal.
S-a reținut în esență că inculpații s-au constituit într-un grup, la inițiativa inculpatului, cu scopul executării în perioada 2002 - iulie 2004 de curse transport internațional persoane cu autovehiculele aparținând lui pe ruta Focșani - fără ca acesta din urmă să fie înscris în Registrul Operatorilor de Transport Rutier ca operator rutier autorizat și cu licență de transport eliberată legal, aspect cunoscut de ceilalți inculpați.
S-a mai reținut că inculpații, și au pretins persoanelor pe care le-au transportat și care nu îndeplineau condițiile de intrare în spațiul, pe lângă costul călătoriei și diferite sume de bani cuprinse între 50 - 200 Euro, lăsând să se înțeleagă că au influență asupra funcționarilor vamali astfel încât le-ar fi facilitat trecerea prin punctele de frontieră.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada 1.09.2002 - 18.07.2004 a exercitat neautorizat activitatea de transport internațional de persoane și nu s-a înregistrat la organele fiscale cu această activitate, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale - impozit - în sumă de 86.800.923 lei vechi aferent venitului brut estimat la 3.879.786.440 lei vechi.
Prin sentința penală nr. 89/17.03.2006 a Tribunalului Vrancea (dosar nr. 1330/P/2004) inculpatul a fost condamnat după cum urmează:
-la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
-la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a,b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. a din Legea nr. 87/1994.
-la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi cu suspendarea executării sub supravegherea Serviciului de Probațiune a Victimelor și Reintegrare Socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru un termen de încercare de 5 ani.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Vranceaa reținut următoarele:
La începutul anului 2002, din inițiativa inculpatului, s-a constituit un grup format din inculpații, și, care, în perioada anilor 2002 - iulie 2004, de conivență au efectuat curse de transport internațional de persoane cu autovehiculele aparținând inculpatului pe ruta Focșani -, fără a fi înscris în Registrul operatorilor de transport rutier autorizat și cu licență de transport eliberată în condițiile legii. Pentru efectuarea transporturilor internaționale inculpații au solicitat persoanelor care nu îndeplineau condițiile de intrare în spațiul pe lângă prețul reprezentând costul călătoriei și diferite sume cuprinse între 50 și 200 euro, lăsând să se înțeleagă că au influență asupra funcționarilor vamali și astfel le vor facilita trecerea prin punctele de frontieră.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul și inculpații.
Prin decizia penală nr.250/10.10.2006 Curții de APEL GALAȚI apelul Parchetului a fost admis, sentința penală fiind desființată în parte și în rejudecare, Curtea a aplicat la pedepsele rezultante, un spor de 10 luni închisoare inculpatului și câte un spor de 6 luni închisoare pentru inculpații și.
Prin aceeași decizie au fost respinse apelurile inculpaților.
Împotriva deciziei penale nr.250/10.10.2006 a Curții de APEL GALAȚI au declarat recurs Parchetul și inculpații.
Prin decizia penală nr.1712/28.03.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat atât a sentința penală nr.89/17.03.2006 a Tribunalului Vrancea cât și decizia penală nr.250/10.10.2006 a Curții de APEL GALAȚI și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.
Pentru a hotărî astfel instanța supremă a reținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.171 alin.3 pr.pen. la termenul din data de 17.06.2005 când a procedat la audierea a trei.ori în lipsa inculpaților, și și a apărătorului ales al acestora, fapt ce a atras nulitatea absolută în condițiile art.197 alin.2 pr.pen.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr-.
Prin sentința penală nr. 408/28.10.2009 Tribunalul Vranceal -a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
-trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, la 3 ani închisoare;
-asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal. la 3 ani închisoare;
-prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. a din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, și art. 13 Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ipoteza a II-a, b și c Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ipoteza a II-a, b și c Cod penal.
A condamnat pe inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de:
-trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, la 3 ani închisoare;
-asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, la 3 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A condamnat pe inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de:
-trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, la 3 ani închisoare;
-asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal la 3 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A condamnat pe inculpatul pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, la 3 ani închisoare;
A interzis inculpaților, și drepturile prevăzută de art. 64 lit. a ipoteza a II-a și lit. b Cod penal și inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a ipoteza aII-a, b și c Cod penal
În baza art. 861Cod penal s-a dispus pentru inculpații, și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 7 ani pentru inculpatul și de 5 ani pentru ceilalți doi inculpați.
S-a stabilit ca organ de supraveghere serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În baza art. 863Cod penal pe durata termenului de încercare inculpații au fost obligați să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la literele a,b,c,d și li s-a atras atenția asupra revocării măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii de noi infracțiuni cu intenție sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani conform art. 82 Cod penal. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni cu intenție.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pentru fiecare inculpat.
S-a constatat că a încetat de drept măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații, și prin Ordonanțele din 10 august 2004, 11 august 2004 și 16 august 2004.
În baza art. 19 din Legea 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 3000 euro și de la inculpatul suma de 1000 euro. Totodată inculpatul a fost obligat să restituie către: suma de 150 euro; suma de 120 euro; - suma de 120 euro;
De asemenea inculpatul a fost obligat să restituie către: suma de 20 euro; suma de 150 euro; suma de 100 euro; suma de 20 euro;
S-a constatat ca fiind acoperit prejudiciul cauzat părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Agentia Natională de Administrare Fiscală.
În baza art. 191. pr.pen fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 1520 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariul avocaților din oficiu pentru inculpații și, în sumă de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul, după ce a constatat că organul de urmărire penală - fostul - era competent să efectueze urmărirea penală în cauză, a reținut următoarele:
Inculpatul a înființat în anul 1995 SC SRL cu sediul în comuna, Jud. V, societate ce a funcționat efectiv timp de 4 luni în anul 2002 până în luna august, perioadă pentru care inculpatul a obținut licență de transport persoane și marfă pentru microbuzul -.
După această perioadă, inculpatul a achiziționat mai multe autovehicule (-; -, -; -; -; -) pe care le-a folosit în interes propriu pentru transport de persoane pe ruta România-Italia fără să fie înscris în Registrul operatorilor de transport și fără să aibă licență de transport eliberată în acest scop.
Pentru a desfășura activitatea de transport inculpatul s-a asociat cu ceilalți inculpați, și cărora le-a făcut procură, pentru a conduce mijloacele de transport pe ruta România - Italia și retur și a răspândit cărți de vizită pe numele societății.
Persoanele interesate, îl contactau pe inculpatul la numerele inscripționate pe cărțile de vizită sau la recomandarea unor rude sau cunoștințe pentru a se informa cu privire la condițiile călătoriei (cost, stație, data plecării). Cu ocazia convorbirilor telefonice, inculpatul îi întreba pe solicitanți dacă au documente legale de călătorie sau dacă sunt săriți din viză. In situația în care persoanele depășeau 90 zile de la data intrării în spațiul sau nu respectau cele 90 zile pentru o nouă călătorie în spațiul, inculpatul le cerea în afară de costul călătoriei și o sumă în plus pentru vamă, pentru a le facilita trecerea frontierei, lăsându-i astfel să înțeleagă că are influență asupra vameșilor. Suma cerută pentru vamă era diferită de la o perioadă la alta și de la o persoană la alta variind între 20 Euro - 150 Euro.
Prețul fiind astfel fixat era încasat de inculpatul la plecarea în cursă sau de șoferi (ceilalți inculpați). In acest din urmă caz șoferii predau banii strânși inculpatului. Pentru banii încasați ca preț al călătoriei inculpații nu emiteau bilete de călătorie.
S-a mai reținut că, în repetate rânduri, inculpații, și, au strâns pașapoartele călătorilor și le-au solicitat sume cuprinse între 5-10 Euro sub pretextul că le dau vameșilor pentru a trece mai ușor și mai repede frontiera.
Din activitatea desfășurată, inculpatul a obținut venituri brute în sumă de 3.879.786.440 lei, impozitul aferent datorat bugetului de stat fiind de 86.800.923 lei, sumă cu care Ministerul Finanțelor Publice - FBp rin V s-a constituit parte civilă și care a fost achitată de inculpat în cursul procesului.
In drept s-a reținut că fapta inculpatului de a desfășura în perioada 01.09.2002 - 18.07.2004 transport internațional de persoane în și din Italia, fără a avea licență, în nume propriu și cu mijloace proprii, realizând un venit brut de 3.879.786.440 lei cu un impozit datorat bugetului de stat de 86.800.923 lei de la plata căreia s-a sustras prin neînregistrarea activității și prin exercitarea ei fără autorizație, constituie infracțiunea de sustragere de la plata obligațiilor fiscale prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 cod penal.
Prin urmare Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.11 lit.a din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal, apreciind că legea nouă este mai favorabilă sub aspect sancționator,.
S-a mai reținut că fapta inculpaților, și de a se constitui în grup în vederea desfășurării activității neautorizate de transport internațional de persoane constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate raportat la art. 323 cod penal.
De asemenea, s-a reținut că faptele inculpaților, și de a pretinde și de a încasa de la persoanele pe care le transportau și care nu îndeplineau condițiile legale de intrare în spațiul, pe lângă costul călătoriei și sume de bani cuprinse între 10-20 și 30-150 Euro lăsând să se înțeleagă că au influență asupra funcționarilor vamali și că le vor facilita trecerea prin punctele de frontieră, constituie infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.257 cod penal, raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - FBp rin V și inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul a susținut că prima instanță a procedat greșit atât la individualizarea pedepselor, cât și la individualizarea modalității de executare a acestora, pe de o parte pentru că a aplicat aceeași pedeapsă deși situația de fapt relevă comiterea de către fiecare inculpat în parte a unui număr diferit de acte materiale și de infracțiuni.
Pe de altă parte, pericolul social sporit al infracțiunilor deduse judecății impunea stabilirea unui cuantum majorat al pedepselor pentru fiecare infracțiune, aplicarea unui spor de pedeapsă conform regulilor concursului și stabilirea ca modalitate de executare a pedepselor rezultante, privarea de libertate.
S-a mai susținut că în mod greșit prima instanță a procedat la restituirea sumelor de bani către călători, încălcându-se astfel dispozițiile deciziei nr.59/2007 a ICCJ dată într-un recurs în interesul legii.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare realizarea unei juste individualizări a pedepselor și a modalității de executare, precum și o corectă aplicare a prevederilor art.19 din Legea nr.78/2000.
Într-un prim motiv de apel inculpatul, a invocat prin apărătorul său, nulitatea actului de sesizare al instanței de judecată prin încălcarea competenței materiale de către fostul organ A, actualmente care, în opinia sa nu avea competența să instrumenteze cauza.
S-a susținut că în conformitate cu legea existentă la momentul la care s-a efectuat urmărirea penală de către competența sa ar fi fost atrasă de prevederile art. 257 Cod penal în situația în care valoarea sumei ce făcea obiectul pretinsei infracțiuni de corupție ar fi fost mai mare decât echivalentul în lei a 3000 Euro. În cauză, urmărirea penală a început prin rezoluție la data de 5 august 2004 pentru infracțiunile prevăzute de art. 257 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2Cod penal, de art. 11 lit. a din Legea nr. 87/1994 și de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
La data de 1.09.2004 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003. Dar în procesul-verbal de începere a urmăririi penale nu s-a menționat nimic cu privire la suma ce face obiectul infracțiunii prevăzut de art. 257 Cod penal și astfel să se poată verifica dacă într-adevăr sub acest aspect suma era mai mare sau mai mică de 3000 Euro. Nici organul de urmărire penală, nici instanța de judecată nu au putut să individualizeze persoanele care au dat bani inculpaților, ce sume au dat fiecare, ca prin totalizare să se ajungă la suma de 3000 Euro.
În aceste circumstanțe, s-a susținut că urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea competenței materiale, iar sancțiunea care intervine într-o asemenea împrejurare este nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni întrucât situația de fapt care a fost reținută de către instanța de judecată este eronată, nu corespunde probatoriilor adminJ. în cauză si se bazează pe probatorii obținute în mod ilegal.
Astfel, interceptările telefonice efectuate în baza autorizației nr. 296 din 12.12.2003 nu pot fi utilizate ca mijloace de probă pe de o parte pentru că autorizația de interceptare a vizat trei numere de telefon care nu aparțin lui și nici celorlalți inculpați.
Pe de altă prin intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003, interceptarea convorbirilor telefonice se face doar cu autorizarea instanței, iar în cazul de față interceptările s-au efectuat fără să existe o asemenea autorizație din partea instanței de judecată. Tot ceea ce s-a interceptat începând cu data de 1 ian. 2004 nu are nicio bază legală, iar autorizarea dată în luna septembrie 2004 de Tribunalului mun. B nu are vreun un temei legal.
S-a mai susținut că acuzația privind pretinderea diverselor sume de bani lăsând să se creadă că inculpatul are influență asupra funcționarilor vamali pentru a nu li se aplica călătorilor interdicția ieșirii din țară nu este demonstrată avându-se în vedere cadrul legislativ existent la acel moment potrivit căruia funcționarul vamal nu avea competența de a aplica pe pașaport interdicția ieșirii din țară, iar în perioada examinată în litigiu 2002 -2004 conform OG 65/97, cetățeanului român, ținând seama de dreptul la libera circulație, i se putea lua dreptul de a folosi temporar pașaportul în ipoteza în care împotriva sa ar fi fost luată măsura returnării în baza unor acorduri de readmisie încheiate de România cu diferite state.
În acest context a arătat că instanța a ignorat împrejurarea care rezultă din declarațiile date de către martorii propuși de inculpat în apărare, și anume și care au relatat că într-o anumită gară din existau diverși intermediari care, în scopul atragerii clientelei pretindeau că cei care au probleme cu viza pot fi rezolvați de ei - promisiuni care nu aveau nici o legătură cu acțiunile de transport a inculpatului. În acest sens au declarat acești martori, declarații care au fost înlăturate cu multă ușurință de instanța de judecată.
S-a mai susținut că nici infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni nu subzistă, având în vedere că activitatea desfășurată de către inculpatul în colaborare cu ceilalți nu a avut loc concomitent, ci succesiv, având din anul 2002 o societate pentru care deținea licență de transport, îndeplinind condițiile legale pentru transportul internațional de persoane. Pentru a se putea reține această infracțiune era necesar să se demonstreze existența unui consens fără echivoc privind constituirea și scopul asocierii, existând o structură bine organizată, cunoscându-se rolul fiecăruia, aspecte care în cazul de față nu sunt realizate.
În legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală s-a susținut că inculpatul a fost condamnat în mod nelegal în raport de dispozițiile art. 10 alin. 1 ultima teza din Legea 241/2005 care stipulează că, atunci când prejudiciul de până la 50 mii Euro a fost achitat până la primul termen de judecată, instanța este obligată să aplice o sancțiune administrativă. În cazul de față, această condiție a fost îndeplinită întrucât prejudiciul este sub 50 mii Euro și a fost achitat până la primul termen de judecată.
De asemenea, s-a invocat încălcarea principiilor oralității și nemijlocirii înscrise în art. 6 paragraf 3 lit. d din CEDO întrucât instanța de fond și-a argumentat soluția pe declarații date de martori în faza urmăririi penale, deși cei mai mulți dintre ei, sau o parte dintre ei au revenit asupra acestor declarații în cursul cercetării judecătorești, iar alții nu au fost audiați nemijlocit pe considerentul că erau plecați în străinătate.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și în principal trimiterea cauzei la organul de urmărire penală competent sau spre rejudecare la Tribunalul Vrancea, ori achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art.257 Cod penal și de art.8 din Legea nr.39/2003 în referire la art.323 Cod penal, iar pentru infracțiunea de evaziune fiscală pe care acesta a recunoscut-o, achitând prejudiciul, aplicarea unei sancțiuni administrative.
La rândul lor inculpații, șiprin apărătorii lor au susținut că instanța nu a fost legal sesizată întrucât organul de urmărire penală nu era competent să efectueze urmărirea penală, că în cauză au fost primite probe nelegal adminJ. făcându-se referire la interceptările telefonice și că infracțiunile reținute în sarcina lor nu au fost dovedite ori că nu au fost comise cu vinovăție. În plus, inculpatul a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare, nefiind asistat de avocat în fața instanței de fond.
S-a solicitat în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, ori achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 lit. a pr.pen. pentru infracțiunea prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 Cod penal și art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 lit.d pr.pen. pentru infracțiunea prevăzută de art.257 Cod penal.
Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - B prin DGFP Vac riticat sentința penală pentru netemeinicie susținând că în mod greșit prima instanță nu i-a acordat și suma de 4263 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând majorări și penalități de întârziere
S-a solicitat obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor civile cu care s-a constitut parte civilă în cauză, respectiv 12.943 lei.
Verificând sentința penală atacată raportat la motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art.371 alin.2 pr.pen. Curtea constată că motivele sunt parțial întemeiate, apelurile Parchetului și ale inculpaților urmând să fie admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Potrivit art.13 pct.1 lit.a și b din nr.OUG43/2002 astfel cum a fost modificat prin nr.OUG24/2004, sunt de competența Parchetului Național Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr.78/2000, cu modificările ulterioare, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decâtechivalentul în lei a 3.000 eurosau dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de cătreofițeri de poliție și agenți de poliție, indiferent de gradul profesional.
Din actele dosarului rezultă că anterior începerii urmăririi penale împotriva inculpaților, instrumenta o cauză în care erau cercetați mai mulți polițiști din cadrul poliției de frontieră - pentru săvârșirea unor fapte de corupție, existând indicii ale implicării în cauză și a inculpatului, precum și a unui cunoscut al acestuia, astfel ajungându-se la interceptarea convorbirilor telefonice purtate de aceștia pentru o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 12.12.2003, interceptări realizate în baza ordonanței nr.296/12.12.2003 a cu respectarea art.911alin.1 și 2.pr.pen. (în vigoare la acea dată), interceptările efectuate în perioada 1.01.2004-10.01.2004 fiind confirmate de judecător (dos.nr.239//2004 al Tribunalului București ) urmare intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 281/2003.
Așa fiind, chiar dacă la momentul începerii urmăririi penale împotriva inculpaților nu se cunoștea suma exactă provenită din infracțiunea de corupție, având în vedere că în cauză erau cercetați polițiști de frontieră pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, infracțiunile și calitatea acestora atrăgea competența
De altfel, după aducerea la cunoștință a conținutului interceptărilor, inculpații au recunoscut că au pretins diverse sume de bani de la călători (inculpatul - 30, 40 euro de la circa 100 persoane în perioada de referință 2002-2004, - 1000 euro)
Se constată așadar că urmărirea penală a fost efectuată de un organ competent, prima instanță reținând in mod corect că a fost legal sesizată prin încheierea de ședință din 8.10.2007, când a respins excepția nulității actului de sesizare și a stabilit cadrul procesual, astfel că motivele de apel sub acest aspect apar ca nefondate.
Nefondate sunt și susținerile potrivit cărora s-ar fi dat putere probatorie interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice nelegal adminJ. în cursul urmăririi penale, atât timp cât, așa cum s-a arătat mai sus, acestea s-au efectuat în baza unei autorizații legal emise, autorizație care și-a produs efectele și după intrarea în vigoare a Legii nr.281/2003, conform dispozițiilor art.9 alin.2 din lege, potrivit cărora actele și lucrările efectuate potrivit legii anterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile. Mai mult, interceptările efectuate în perioada 1.01.2004-10.01.2004 au fost confirmate de judecător, astfel că nu se poate susține că în cauză au fost admise probe nelegal obținute.
2. Deși inculpatul a susținut ca a fost lipsit de apărare în fața judecătorului fondului, susținerile sale sunt infirmate de conținutul transcrierii înregistrării ședințelor de judecată (filele 145-158 din dosar) din care rezultă fără dubiu că domnul avocat i-a asigurat efectiv asistență juridică pe tot cursul procesului în fața instanței de fond, împrejurarea nedepunerii delegației la dosar neconstituind temei pentru aplicarea dispozițiilor art.197 alin.2 pr.pen.
3.Astfel cum s-a arătat mai sus, inculpații au fost cercetați, trimiși în judecată și condamnați, între altele și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, reținându-se că inculpații s-au constituit într-un grup, la inițiativa inculpatului, cu scopul executării în perioada 2002 - iulie 2004 de curse transport internațional persoane cu autovehiculele aparținând lui pe ruta Focșani - fără ca acesta din urmă să fie înscris în Registrul Operatorilor de Transport Rutier ca operator rutier autorizat și cu licență de transport eliberată legal, aspect cunoscut de ceilalți inculpați.
Din modalitatea în care a fost descrisă fapta rezultă că scopul asocierii inculpaților era acela de a încălca regimul transportului rutier public, aceștia efectuând activitatea de transport persoane pe ruta Focșani - fără autorizație și licență eliberate legal, cerința esențială a oricăror acțiuni de inițiere sau asociere în sens penal constituind-o scopul în săvârșirea de infracțiuni, altele decât cele arătate în art.167 Cod penal.
Potrivit art.7 alin1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârșită, nu constituie o infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional.
Acest principiu se regăsește și în codul penal român care la art.11 prevede că legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni.
Cum ulterior trimiterii în judecată a inculpaților, legiuitorul, prin nr.OUG 109/16.11.2004 (pentru completarea codului penal aprobată cu modificări prin Legea nr.85/2005) a înțeles să incrimineze încălcarea condițiilor necesare pentru exercitarea activității de transport rutier public (infracțiunea fiind descrisă în art. 2811Cod penal) constatând că în domeniul transportului rutier s-au săvârșit fapte grave care îmbracă uneori forme de crimă organizată, aducându-se prejudicii deosebit de mari atât statului, cât și operatorilor de transport rutier care își desfășoară activitatea în mod legal, Curtea constată că activitatea de transport desfășurată de inculpați și care constituie infracțiunea scop a celei de asociere, nu era prevăzută de lege la momentul comiterii, infracțiunii de asociere lipsindu-i deci cerința esențială și anume scopul infracțional.
Având în vedere că asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni constituie o infracțiune mijloc în vederea realizării infracțiunii scop și cum aceasta din urmă, astfel cum a fost descrisă, nu era prevăzută de legea penală, nefiind incriminată decât după sesizarea instanței, Curtea apreciază că infracțiunii mijloc îi este aplicabil același regim juridic, în cauză fiind incidente dispozițiile art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.b pr.pen. pentru săvârșirea de către inculpați a infracțiunii prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 în referire la art.323 Cod penal, în deplină concordanță cu principiul înscris în art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în art.11 din codul penal.
Deși în lipsa condiției esențiale necesare existenței elementului material al laturii obiective al infracțiunii de asociere, s-ar putea aprecia că faptei îi lipsește un element constitutiv și că deci s-ar impune achitarea întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat la art.10 alin.1 lit.d pr.pen. C reține că prin constatarea primului caz de achitare (10 lit.b) din ordinea stabilită de legiuitor prin art.10 lit.a-e pr.pen. se exclude următorul caz care, eventual ar mai fi incident și ar duce la pronunțarea aceleiași soluții de achitare, dar pe alt temei.
Este de precizat că deși parchetul, în fundamentarea acuzării a mers pe linia potrivit căreia inculpatul a inițiat grupul cu scopul de a obține bani din desfășurarea activității de transport internațional persoane și de a se sustrage de la plata impozitului pe venit (a se vedea ordonanța din 1.09.2004, fila 13 din vol.I dos.urm.pen.), cu alte cuvinte în scopul de a săvârși infracțiunea de evaziune fiscală, inculpații, și nu au fost cercetați și trimiși în judecată pentru această infracțiune în calitate de autori sau complici, reținându-se săvârșirea faptei (pentru o perioadă mai scurtă - 1.09.2002-iulie 2004 decât cea avută în vedere pentru restul infracțiunilor), doar în sarcina inculpatului.
Cum procurorul nu a manifestat voința de a dispune trimiterea în judecată a inculpaților, și și pentru această infracțiune prin dispozitivul rechizitoriului sau în fața instanței pe calea extinderii procesului penal pentru alte fapte în condițiile art.336 pr.pen. se constată odată în plus că infracțiunea scop a vizat doar activitatea de transport fără autorizație și licență eliberate legal (cum de altfel a fost indicată în rechizitoriu), activitate care deși ilicită în plan civil, la momentul săvârșirii nu era prevăzută de legea penală.
4.Cu privire la infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41alin.2 Cod penal se constată că prima instanță, pe baza ansamblului probator judicios administrat și analizat, a reținut o corectă stare de fapt și a dat infracțiunii încadrarea juridică legală.
Astfel, faptele inculpaților, și de a pretinde și de a încasa de la persoanele pe care le transportau și care nu îndeplineau condițiile legale de intrare în spațiul, ori doreau să tranziteze mai repede, peste rând, frontiera de stat, pe lângă costul călătoriei și sume de bani cuprinse între 10-20 sau 30-150 euro(funcție de perioada de referință ori situația persoanei) lăsând să se înțeleagă că au influență asupra funcționarilor vamali și că le vor facilita trecerea prin punctele de frontieră, s-au demonstrat cu declarațiile celor 46 martori audiați nemijlocit de instanță, cu respectarea principiilor oralității și contradictorialității înscrise în art.289 pr.pen. (, G, I, a, a, C, (), G, și -), precum și cu declarațiile celor de 27 de.ori audiați doar în cursul urmăririi penale (, Cadiu, C, el, și ) și pentru care prima instanță a făcut aplicarea art.327 alin.3 pr.pen. aflându-se în imposibilitatea audierii acestora in mod nemijlocit, conținutul transcrierilor convorbirilor telefonice interceptate și declarațiile inculpaților, atât cât acestea se coroborează cu restul probatoriului.
În acest context nu poate fi primită susținerea potrivit căreia prima instanță ar fi încălcat în vreun mod principiile înscrise în art.289 pr.pen. respectiv art.6 paragraf 3 lit. d din CEDO.
Deși în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut, după ce i s-a adus la cunoștință conținutul convorbirilor interceptate, că a pretins și primit în perioada 2002-2004 de la aproximativ 100 de persoane în jur de 3000-4000 de euro în condițiile sus arătate, afirmații confirmate de ceilalți doi inculpați în sensul că prețul transportului era stabilit de către, iar pentru persoanele care nu aveau actele în regulă de intrare în spațiul se percepeau în plus câte 30-50 euro sau 150-200 euro "pentru vamă", iar inculpatul a recunoscut de asemenea că a pretins și primit de la călători suma totală de 1000 euro tot "pentru vamă", în cursul cercetării judecătorești nu au mai recunoscut comiterea faptei susținând că banii erau strânși la vamă pentru a cumpăra călătorilor sucuri, țigări sau alte alimente, întrucât nu li se permitea să coboare din microbuze sau că reprezentau taxa pentru bagajele ce depășeau o anumită greutate.
În mod corect aceste susțineri nu au fost reținute de prima instanță având în vedere că declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale în care au avut o poziție de recunoaștere sunt confirmate de martori audiați atât în timpul urmăririi penale cât și al judecății, martori care au relatat că inculpații, () sau () au cerut călătorilor diverse sume (peste costul efectiv al transportului și al taxei pentru bagajele care depășeau un anumit volum), pentru vameși, în scopul trecerii mai rapide a frontierei sau pentru a fi lăsați să o tranziteze cei care nu îndeplineau condițiile legale.
Împrejurarea că martori nu au văzut dacă inculpații, sau au și înmânat efectiv banii vameșilor la prezentarea la control a pașapoartelor nu are relevanță, infracțiunea de trafic de influență consumându-se în momentul pretinderii banilor sau a încasării acestora în scopul declarat de a influența vameșii pentru a nu le pune interdicție persoanelor care nu îndeplineau condițiile de intrare în spațiul, pentru a nu le controla bagajele sau pentru a trece mai repede frontiera.
Faptul că inculpatul la stabilirea prețului călătoriei cerea persoanelor care nu erau în legalitate sume în euro și pentru vamă, rezultă nu numai din declarațiile martorilor și a coinculpaților și ci și din înregistrările convorbirilor telefonice, potrivit cărora inculpatul cerea bani pentru a fi dați ca "șpagă în vamă" asigurându-i astfel pe solicitanți că le rezolvă problema controlului vamal și a trecerii frontierei. În acest sens, relevantă este convorbirea telefonică din data de 5.01.2004 în cursul căreia inculpatul fixa suma pe care solicitantul călătoriei trebuia să o plătească: "deci, cu tot cu vamă undeva la 230-250 (euro). Așa am ajuns pentru băieții care n-au stat trei luni acasă" sau convorbirea din data de 7.01.2004 purtată cu un din S: "se poate trece (era vorba de trei bărbați care nu respectaseră termenul de 3 luni) singura problemă care este, este șpaga în vamă. Deci se poate trece. șpaga în vamă. Deci eu te rezolv, da trebuie să plătești șpaga în vamă, știi cum "
Susținerile inculpatului cum că nu ar fi avut de ce să pretindă călătorilor "ieșiți din viză" bani în plus pentru vameși întrucât aceștia nu erau competenți să aplice interdicția pe pașaport și că în mod greșit au fost înlăturate declarațiile martorilor și, nu pot fi primite.
Atât timp cât funcționarii vamali reprezentau autoritatea de care depindea tranzitarea frontierei pentru toți călătorii posesori sau nu de documente legale în sensul Deciziei nr.2414/7.12.2001 a Consiliului Uniunii Europene privind libera circulație în spațiul, este indiferent că vameșii erau competenți sau nu să "aplice interdicția", călătorilor fiindu-le indusă convingerea că numai dând un în plus "pentru vamă"unde inculpatul a lăsat să se înțeleagă că are influență, puteau să treacă granița mai repede sau cu încălcarea condițiilor impuse de normele comunitare.
Cum declarațiile martorilor și potrivit cărora "comisioanele" pentru vamă ar fi fost încasate de un grup de rromi într-o gară din și nu de șoferii lui, au fost singulare, iar conținutul lor nu au fost de natură să conducă la aflarea adevărului, mai mult fiind contrazise chiar de declarațiile inculpaților, în mod corect prima instanță nu le-a dat forță probatorie, înlăturându-le.
Este fără dubiu că și inculpatul, conform propriilor declarații dar și declarațiilor martorilor care au călătorit cu el, a pretins și primit de la călători sume cuprinse între 5-40 Euro (în total 1000 euro) cărora le spunea că sunt pentru vameși pentru a trece mai rapid prin vamă, bani despre care inculpatul nu a știut, cheltuindu-i în interes personal.
Deși inculpatul a susținut constant că nu a pretins vreo sumă de bani de la călători în afara celor stabilite de pentru transport, vameși și eventual bagaje, din declarațiile martorelor, care au călătorit cu el, rezultă că acesta a pretins și primit "pentru vamă"suma de 290 euro (: suma de 20 euro; suma de 150 euro; suma de 100 euro; suma de 20 euro).
Se constată așadar că, fapta săvârșită cu intenție de fiecare dintre cei trei inculpați, astfel cum a fost reținută de prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art.257 cod penal, raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea, neexistând motive pentru achitare cum nejustificat au solicitat inculpații.
Curtea observă însă că în raport de datele care caracterizează fapta și pe făptuitorii și astfel cum au fost reținute de instanța de fond, fără a mai fi necesară reiterarea lor, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea de trafic de influență, gradul de pericol social concret al faptei, sumele modice pretinse de la fiecare călător în decursul timpului, conduita procesuală sinceră manifestată în cursul urmăririi penale și faptul că ulterior lunii august 2004 inculpații nu au mai săvârșit vreo faptă penală, pedepsele de câte 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, sunt prea aspre.
Așa fiind, Curtea apreciază că prin aplicarea unor pedepse mai blânde și a unei alte modalități de executare și anume aceea a suspendării condiționate pe durata unui termen de încercare, se va atinge în mod eficient scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, astfel că va proceda în consecință.
5.În ce îl privește pe inculpatul se constată că dacă pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență pedeapsa a fost corect dozată, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal, nu același lucru se poate afirma și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în raport de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului. În acest context se constată că deși instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, nu i-a acordat valoarea corespunzătoare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, stabilind o pedeapsă prea redusă în raport cu gradul de pericol social concret al faptei.
Constatând că sub acest aspect apelul parchetului este fondat, urmează ca pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art.9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, și art. 13 Cod penal, să fie majorată într-un cuantum care să reflecte gradul de pericol social al faptei și periculozitatea inculpatului, evaluând însă și faptul că acesta a recunoscut comiterea infracțiunii și a acoperit prejudiciul creat încă din septembrie 2005.
Curtea observă că deși instanța de fond i-a stabilit inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi intr-un cuantum de 2 ani, urmare contopirii pedepselor conform dispozițiilor art.33 lit.a-34 lit.b și art.35 Cod penal, i-a aplicat în mod greșit spre executare o pedeapsă complementară de 2 ani și 6 luni.
Totodată constată că nu se impunea aplicarea unui spor de pedeapsă, iar modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost corect individualizată, apreciindu-se, față de datele care caracterizează persoana inculpatului și anume necunoscut cu antecedente penale și nesăvârșind alte fapte penale ulterior celor deduse judecății, căsătorit, având în întreținere 1 copil minor, cu un grad de instrucție mediu, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni
Potrivit art.10 din Legea nr.241/2005 în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Întrucât inculpatul a acoperit prejudiciul la data de 27.09.2005 când cauza în primul ciclu de judecată se afla la al treilea termen, se constată că nu a fost îndeplinită condiția prevăzută de lege cu privire la momentul recuperării prejudiciului, împrejurare în care motivul de apel invocat de inculpatul apare ca nefondat.
6. Potrivit art.61alin.1și 2 din Legea nr.78/2000 promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani, făptuitorul nefiind pedepsit dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.
Cu toate că toți cumpărătorii de influență din cauza de față printre care și martori, și nu au denunțat anterior sesizării organelor de urmărire penală, că urmare demersurilor infracționale exercitate asupra lor au acceptat să dea inculpaților anumite sume de bani "pentru vamă", prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia întemeiat pe dispozițiile art.61alin.2 din Legea nr.78/2000.
Totodată parchetul a solicitat, iar prima instanță a acceptat ca sumele arătate de cei 7 martori să le fie restituite de către inculpații și, indicați de martori ca fiind cei cu care au călătorit.
Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.19 și ale art.64alin.4 din legea nr.78/2000 dispunând restituirea sumelor de bani către martori respectivi, pe de o parte pentru că aceștia nu se încadrează în prevederile art.61alin.2 din același act normativ, și, pe de altă parte pentru că în ce îl privește pe inculpatul, sumele stabilite în sarcina sa se regăsesc în suma globală de 3000 de euro supusă confiscării speciale. De asemenea este supusă confiscării și suma de 290 euro dovedită ca a fost obținută de inculpatul, urmare traficului de influență.
Se constată că și acest motiv de apel invocat de parchet este fondat.
Pentru toate aceste considerente apelurile parchetului și ale inculpaților vor fi admise conform dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a pr.pen. sentința penală atacată urmând să fie desființată în parte și în rejudecare după repunerea în individualitatea lor a pedepselor aplicate inculpaților, și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b pr.pen. vor fi achitați inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșire de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal.
Se vor înlătura dispozițiile privind condamnarea inculpatului, precum și cele privind aplicarea dispozițiilor art. 81-82 Cod penal.
Se vor reduce pedepsele aplicate inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de la câte 3 ani închisoare la câte 2 ani închisoare și se vor menține dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii pentru fiecare dintre cei doi inculpați.
În baza art. 81- 82 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpaților și pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar în baza art. 359.pr.pen. se va atrage atenția celor doi inculpați asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se va majora cuantumul pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b și art. 35 Cod penal se vor contopi cele două pedepse principale de câte 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și se va aplica inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.
Se vor menține dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii și a celor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii.
Totodată se va reduce termenul de încercare de la 7 ani la 5 ani și 6 luni.
Vor fi înlăturate dispozițiile privind restituirea sumelor obținute prin traficarea influenței de către inculpații și și în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 118 lit. e Cod penal se va dispune confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 3000 Euro, de la inculpatul a sumei de 1000 Euro, de la inculpatul a sumei de 290 Euro și îi va obliga pe fiecare la plata către stat a sumelor arătate în echivalentul în lei la data plății.
În baza art. 189-191.pr.pen. fiecare dintre inculpații și vor fi obligați la plata către stat a câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care, pentru fiecare, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile către Baroul Vrancea.
De asemenea inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate vor fi menținute.
7.Potrivit art.15 alin.3 pr.pen. constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Cum Ministerul Finanțelor Publice - B s-a constituit parte civilă cu suma de 4263 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere conform adresei nr. 5496/14 martie 2006 ( fila 274 vol.III dosar 1330/P/2004), după citirea actului de sesizare, în mod corect prima instanță a respins pretențiile părții civile, astfel că apelul acesteia apare ca nefondat urmând să fie respins ca atare cu consecința obligării, conform art.192.2 pr.pen. la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului.
Văzând și dispozițiile art.192.3 pr.pen. în ceea ce îi privește pe inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații: ( fiul lui și, născut la data de 18.09.1969 în Focșani, județul V, cu domiciliul în comuna, județul V), ( fiul lui și, născut la data de 08.03.1978 în Focșani, județul V, cu domiciliul în comuna, județul V), ( fiul lui și, născut la data de 06.12.1973 în comuna, județul V) și ( fiul lui și, născut la data de 08.09.1967, în comuna, județul V, cu domiciliul în comuna, județul V împotriva sentinței penale nr. 408 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală atacată și în rejudecare:
Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților, și.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b pr.pen.
Achită pe inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșire de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal.
Înlătură dispozițiile privind condamnarea inculpatului, precum și cele privind aplicarea dispozițiilor art. 81-82 Cod penal.
Reduce pedepsele aplicate inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de la câte 3 ani închisoare la câte 2 ani închisoare.
Menține dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii pentru fiecare dintre cei doi inculpați.
În baza art. 81- 82 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpaților și pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 359.pr.pen. atrage atenția celor doi inculpați asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Majorează cuantumul pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de la 2 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b și art. 35 Cod penal contopește cele două pedepse principale de câte 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și aplică inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.
Menține dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii și a celor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsi principale și accesorii.
Reduce termenul de încercare de la 7 ani la 5 ani și 6 luni.
Înlătură dispozițiile privind restituirea sumelor obținute prin traficarea influenței de către inculpații și.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 118 lit. e Cod penal dispune confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 3000 Euro, de la inculpatul a sumei de 1000 Euro, de la inculpatul a sumei de 290 Euro și îi obligă pe fiecare la plata către stat a sumelor arătate în echivalentul în lei la data plății.
În baza art. 189-191.pr.pen. obligă pe fiecare dintre inculpații și la plata către stat a câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care, pentru fiecare, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile către Baroul Vrancea.
Obligă pe inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice -
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă pe apelantul Ministerul Finanțelor Publice - la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Dispune plata din fondurile către Baroul Galația sumei de 900 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații, și.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpații și și de la comunicare pentru inculpații - domiciliat în comuna, județul V și - domiciliat în comuna județul V și pentru partea civilă MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - - prin Focșani,. nr. 24 județul
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored: / 2 ex.
08.01.2010
Fond:
CU OPINIE SEPARATĂ- în ceea ce privește existența infracțiunii prev. de art. 8 din Lg. 39/2003, raportat la art. 323 Cod penal și individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților.
Judecător,
- -
OPINIE SEPARATĂ
În ceea ce mă privește consider că erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003.
În dispozițiile art. 2 lit.a) din Legea 39/2003 se precizează că prin grup infracțional organizat se înțelege "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material", iar în a doua parte a acestui text se subliniază că "nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".
Este semnificativ că, în raport cu această reglementare a înțelesului celor două expresii, prin art. 7 alin. 1 Legea 39/2003 au fost încriminate "inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup" iar în continuare, prin art. 8 Legea 39/2003 s-au încriminat aceleași forme de participare în cadrul unui grup infracțional care nu este organizat.
Așa fiind și cum dispozițiile de trimitere ale art. 8 din Legea 39/2003 fac trimitere la art. 167 sau art. 323 Cod penal se referă doar la modalitatea de stabilire a pedepsei aplicabile, neavând nicio legătură cu elementele specifice încriminării din art. 323 Cod penal și art. 167 Cod penal, se impune să se considere că o asemenea infracțiune se comite prin intenție, apartenență sau sprijinire a unui grup infracțional neorganizat care în accepțiunea art. 2 lit. din Legea 39/2003 constă în "grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".
În acest sens s-a pronunțat și prin decizia penală nr. 2715/29.07.2009 în dosarul nr-.
Consider că în mod corect procurorul de caz a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 și a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 8 Legea 39/2003 deoarece grupul infracțional nu avea continuitate infracțională în sensul prevăzut de art. 7 alin. 1 Legea 39/2003.
Consider însă că erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 Legea 39/2003 deoarece inculpații constituiau un grup infracțional neorganizat, constituit în scopul de a obține, prin trafic de influență (art.257 Cod penal) de la cetățenii al căror drept de ședere în străinătate expirase, care aveau interdicție de a părăsi țara, sau nu aveau sumele de bani în valută necesare pentru a părăsi țara, sume în plus în valută și pentru a-și însuși profitul obținut din efectuarea de curse neautorizate în străinătate și din străinătate în scopul ascunderii sursei impozitabile și prejudicierii bugetului de stat.
Instanța a apreciat, că la data comiterii faptelor (2002-2004) infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii prev. de art. 2811Cod penal nu fusese încă încriminată (fiind încriminată prin dispozițiile OUG109/2004), dispoziții care trebuie analizate în referire la art. 323 Cod penal și art. 8 din Legea 39/2003.
Personal consider că art.8 din Legea 39/2003 în referire la art. 323 Cod penal putea fi avut în vedere raportat la infracțiunile de trafic de influență și evaziune fiscală.
Faptele sunt descrise în conținutul rechizitoriului, neavând importanță încadrarea juridică dată faptelor de către procuror și sinteza situației de fapt "în drept".
Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală este de observat că săvârșirea acesteia a fost reținută doar în sarcina inculpatului, deși în realitate, prin activitățile desfășurate, ceilalți inculpați respectiv, și, aveau calitatea de complici la evaziunea fiscală.
Instanța a pus în discuția părților acest aspect, însă procurorul a refuzat extinderea procesului penal pentru alte fapte (art. 336.pr.pen.) sau schimbarea încadrării juridice (art. 334.pr.pen.).
Aceasta însă nu impietează asupra caracterului de grup infracțional în sensul art. 8 din Legea 39/2003, ci constituie, consider eu, un motiv în plus pentru ideea că erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 Legea 39/2003.
În al doilea rând, consider că pedepsele aplicate inculpaților nu au fost corect individualizate, raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și nu își ating scopul prev. de art. 52 Cod penal.
În perioada dedusă judecății (01.09.2002 -18.07.2004) inculpatul împreună cu ceilalți inculpați prin activități ilicite, a realizat un venit brut estimat de 3.879.786.440 lei, sustrăgându-se de la plata impozitelor datorate statului cu suma de 86.800.923 lei.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat, la momentul producerii faptelor, era unul însemnat și se constată că până în prezent nu a fost actualizat, inculpatul achitând doar acest prejudiciu.
Deși în prezent, după 5 ani de la săvârșirea faptelor, acest prejudiciu nu mai reprezintă o sumă însemnată, consider totuși că trebuie avută în vedere gravitatea faptei, la momentul săvârșirii ei.
În acest sens prin cauzele "Letellier vs.Franța" și "Lammbita vs.Italia" a statuat că prin trecerea timpului pericolul social al unei infracțiuni nu se atenuează și nu dispare, deoarece acceptând ideea contrară s-ar ajunge la situația în care nu ar mai exista condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni.
Având în vedere însă opinia majoritară a acestui complet, urmează a se dispune în consecință.
Judecător,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored: CT/2 ex.
08.01.2010
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Liviu Herghelegiu, Marcian Marius
