Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 17/A/2009

Ședința publică de la 05 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă

Grefier - -

- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de

Procuror -

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de DNA Serviciul Teritorial Alba Iulia, inculpații, și partea civilă SC Drumuri SA SMî mpotriva sentinței penale nr. 44/28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au -fost consemnate în încheierea de ședință din 26 februarie 2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Se constată că inculpații, și - - au depus la dosar concluzii scrise.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.44/2008din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d pr.penală a fost achitat inculpatul,fiul lui și, născut la data de 12.07.1956 în loc. jud.S M, domiciliat în S M-.3 jud.S M, cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, CNP -, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin.1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 248 rap. la art. 248/1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în dauna Consiliului local al Mun.S

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 248 rap. la art. 248/1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în dauna SC Drumuri SA S

În baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 248 rap. la art. 248 /1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în dauna părții civile SC SA S

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, în dauna părților civile - și.

În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 08.07.1952 în localitatea, jud.T domiciliat în S M,-, jud.S M, cetățean român, căsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, CNP -, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 Cod penal raportat la art. 6 din legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 248 și 248/1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.03.1956 în localitatea, jud.S M, domiciliat în S M,-, jud.S M, căsătorit, 2 copii majori, studii superioare, CNP -, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.a Cod pr. penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 Cod penal raportat la art. 6 din legea nr.78/2000.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod pr. penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.09.1954 în localitatea Ocna M, jud.A, domiciliat în S M-.3, jud.S M, cetățean român, căsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, CNP -, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 alin.1 Cod penal rap. la art. 6 din Lg.78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.a Cod pr. penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.05.1970, în localitatea D jud. H, domiciliat în localitatea,- jud.H, cetățean român, căsătorit, 1 copil, studii superioare, administrator la SC SRL, fără antecedente penale, CNP -, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 alin.1 Cod penal rap. la art. 6 din Lg. Nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit.b rap. la art. 10 lit.g Cod pr. penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 08.03.1942 în URSS, cu ultimul domiciliu în S M-.31, jud,S M, CNP -, pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art. 6 din Lg.nr.78/2000, ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 14 rap. la art. 346 Cod pr. penală au fost respinse pretențiile civile formulate în cauză de părțile civile SC Drumuri SA S M, cu sediul în S M- jud.S M; SC SA S M, cu sediul în S M,-, jud.S M; Consiliul Local al Mun. S M; Administrația Piețelor S M; -, domiciliată în SMs tr. - - -.17 jud.S M și - - domiciliat în S M-, jud.S

În baza art. 350 alin.1 Cod pr. penală s- revocat măsura preventivă a obligării de nu părăsi țara, luată față de inculpatul prin decizia penală nr. 560/07.07.2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

S-a constatat că inculpatul, a fost arestat preventiv în cauză în perioada 09.04.2003 - 07.07.2004.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 14.01.2003 - 17.11.2003.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 13.05.2003 - 25.06.2003.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 22.04.2003 - 24.06.2003.

S-a constatat că prin ordonanța nr. 148/P/2002 din 08.05.2003 a Parchetului Național Anticorupție s-a dispus arestarea preventivă a lui, în calitate de învinuit, pe o durată de 5 zile, iar măsura a fost înlocuită prin rezoluția din 27.06.2003 cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pe o durată de 30 de zile.

A fost revocată măsura asiguratorie a instituirii sechestrului și indisponibilizării sumelor de bani aflate în conturile bancare și conturile asimilate aparținând inculpatului, deschise la BRD - Sucursala S M, BCR și Bank, măsură dispusă prin ordonanța nr.148/P/2002 din 21.04.2003 a Parchetului Național Anticorupție.

A fost revocată măsura instituirii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 10 miliarde lei vechi măsură dispusă prin ordonanța nr.148/P/2002 din 17.04.2003 a Parchetului Național Anticorupție.

A fost revocată măsura asiguratorie indisponibilizării și instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 10 miliarde lei vechi măsură dispusă prin ordonanța nr.148/P/2002 din 05.05.2003 a Parchetului Național Anticorupție.

În baza art.192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

În baza art. 193 alin.6 Cod pr. penală a fost respinsă cererea inculpatului de obligare a părții civile Administrația Piețelor S M la plata cheltuielilor judiciare efectuate.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Rezilierea contractelor de concesiune încheiate între Consiliul local al mun. S M și Drumuri, respectiv S M; nerezilierea contractului de concesiune încheiat cu S

La data de 01.06.1995 între Consiliul Local al mun. S M și Drumuri a fost încheiat contractul de concesiune nr. 9077/1995, având ca obiect concesionarea serviciilor publice de reparații și întreținere străzi și drumuri publice, lucrări de siguranța circulației și lucrări de reparații la construcții din fondul locativ de stat, conform caietului de sarcini anexat.

La data de 29.07.1997, cu ocazia ședinței Consiliului local al mun. S M, inculpatul, primarul municipiului la acea dată, a prezentat o expunere de motive privind rezilierea contractului menționat, având în vedere prestația nesatisfăcătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, instituirea unui monopol în domeniu în favoarea societății, precum și apariția Legii nr. 21/1996 privind concurența.

Expunerea de motive a avut la bază referatul întocmit în aceeași zi de Serviciul Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei mun. S

Prin hotărârea nr. 39/31.07.1997 Consiliul Local SMa aprobat introducerea acțiunii în justiție pentru rezilierea contractului de concesiune încheiat cu Drumuri

Acțiunea civilă având ca obiect rezilierea contractului de concesiune a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1513/LC/21.12.2001 a Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia nr. 237/C/02.04.2002 a Curții de Apel Oradea.

Prin actul de sesizare a instanței, inculpatului i s-a imputat faptul că a procedat abuziv la rezilierea acestui contract, pricinuind în acest mod o tulburare însemnată a bunului mers, cât și o pagubă însemnată Drumuri - persoană juridică de interes public, iar fapta acestuia ar constitui infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Potrivit art. 248.pen. constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori a unei alte unități din cele la care se referă art. 145.pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Infracțiunea îmbracă forma calificată atunci când a avut consecințe deosebit de grave, prin raportare la prevederile art. 146.pen.

În privința elementelor constitutive ale infracțiunii menționate, un prim aspect ce trebuie remarcat vizează faptul că, în cuprinsul rechizitoriului, referitor la acest act, nu se precizează în ce a constat exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul.

În calitate de primar, atribuțiile sale de serviciu erau stabilite prin art. 44 din Legea nr.69/1991 a administrației publice locale, în vigoare la acea dată.

Conform actului normativ menționat, organul decizional, în cadrul administrației publice locale, este consiliul local, primarul aducând doar la îndeplinire, în virtutea atribuțiilor conferite de lege, hotărârile consiliului.

Astfel, potrivit art. 28 din Legea nr. 69/1991, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, cu excepția cazurilor în care legea sau regulamentul de funcționare a consiliului cere o altă majoritate.

De asemenea, potrivit art. 44 al. 1 lit. b din Legea administrației publice locale, primarul asigură executarea hotărârilor consiliului local.

Și în cazul rezilierii contractului de concesiune încheiat între Consiliul local și Drumuri S M, decizia de a acționa societatea în instanță a aparținut consiliului local, inculpatul aducând doar la îndeplinire dispozițiile obligatorii ale HCL nr. 39/31.07.1997.

În acest context, nu se poate reține în sarcina inculpatului o încălcare a atribuțiilor de serviciu sau o exercitare defectuoasă a acestora, astfel cum impune art. 248.pen. sub aspectul elementului material al laturii obiective, pentru a fi în prezența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Faptul că hotărârea consiliului local a avut la bază expunerea de motive a inculpatului nu poate constitui o încălcare a atribuțiilor de serviciu ale acestuia sau o exercitare necorespunzătoare a acestora, deoarece, potrivit art. 28 al. 5 din Legea nr. 69/1991, proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri sau deprimar, iar redactarea proiectelor se face de cei care le propun.

În condițiile în care nu inculpatul a fost factorul decizional, ci doar a propus consiliului local rezilierea contractului de concesiune, având în vedere, pe de o parte, calitatea lucrărilor executate de societate, iar pe de altă parte apariția legii concurenței, care impunea autorităților administrației publice locale asigurarea unui climat concurențial și în condițiile în care inculpatul a adus doar la îndeplinire hotărârea adoptată de consiliul local, în sarcina acestuia nu subzistă infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248.pen. lipsind latura obiectivă.

Pe de altă parte, din probele administrate în cauză nu a reieșit că Drumuri SMe ste o persoană juridică de interes public, astfel cum s-a susținut în rechizitoriu.

Conform art. 145.pen. prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Din informațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului a rezultat că Drumuri SMe ste o persoană juridică privată, organizată ca societate pe acțiuni.

Raportat la aceste împrejurări, instanța constatat că încheierea unui contract de concesiune cu o autoritate a administrației publice locale, având ca obiect prestarea unor servicii de gospodărire locală, nu este de natură să îi confere acesteia calitatea de persoană juridică de interes public, fiind vorba despre o societate pe acțiuni, persoană juridică de drept privat, cu capital integral privat.

Nici sub acest aspect nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, motiv pentru care, în baza considerentelor expuse, instanța constată incidența prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen.

Referitor la infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului raportat la Drumuri, constând în pretinderea procentului de 10% din acțiunile societății sau 10% din cifra de afaceri a acesteia, pentru ca societatea să beneficieze de lucrările care constituiau obiectul contractului de concesiune, instanța reține următoarele:

Cercetările au fost demarate în urma denunțului formulat de numitul, director al Drumuri, denunț înregistrat la organele de urmărire penală la data de 18.11.2002.

La data de 19.11.2002, organele judiciare au fost sesizate cu denunțul numitului G, acționar în cadrul Drumuri, prin care erau reclamate aspecte vizate și de denunțul numitului.

Astfel, se imputa inculpatului faptul că, în cursul anului 2001, contactat cei doi asociați, prin intermediul inculpatului, și le-a cerut să îi vândă 10% din acțiunile societății. În momentul în care a fost refuzat, inculpatul a revenit cu propunerea acordării unui procent de 10% din valoarea lucrărilor ce vor fi încredințate pentru a fi executate în favoarea consiliului local.

În susținerea acestei acuzații, în rechizitoriu s-au menționat declarațiile numitului, ale martorului G, declarația dată de inculpatul la data de 14.07.2003, precum și depozițiile martorilor, M, - și, consilieri locali cărora numitul le-a relatat că inculpatul urmărește să îl falimenteze, deoarece a refuzat să îi cedeze procentele solicitate.

În legătură cu declarația numitului, instanța a constatat că acesta are calitatea de reprezentant al Drumuri, fiind directorul societății și semnatarul constituirii de parte civilă în cauză.

Raportat la această calitate, în cursul cercetării judecătorești, sus-numitul nu a mai fost audiat ca martor, deși a fost propus ca atare de Parchet.

Conform prevederilor art. 82.pr.pen. persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată. Din interpretarea dispozițiilor legale arătate rezultă că, per a contrario, dacă persoana vătămată participă în proces ca parte vătămată sau parte civilă, nu este posibilă audierea sa ca martor, legea prezumând că depoziția sa este interesată.

Pe de altă parte, instanța a constatat că din declarațiile inculpatului, date atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că și G au fost întrebați dacă sunt dispuși să vândă acțiuni.

Conform precizărilor făcute în fața instanței de către inculpatul, inculpatul nu s-a exprimat niciodată în sensul că, dacă cei doi nu vor ceda cota de 10% din cifra de afaceri, nu vor mai primi lucrări de la bugetul local.

De altfel, referitor la acest procent, atât în cadrul declarațiilor date la urmărire penală, cât și cu ocazia confruntărilor efectuate de procurori cu numiții și G, inculpatul a arătat că, din proprie inițiativă, fără o solicitare în acest sens din partea inculpatului, cu prilejul discuțiilor purtate, le-a spus celor doi că "nu au decât să dea și ei, dacă au auzit că așa fac alții".

În sprijinul acestei susțineri vine declarația dată de martorul denunțător G în cursul cercetării judecătorești(fila 883 vol.V), când acesta a precizat că inculpatul nu i-a spus niciodată că acest lucru i-a fost solicitat de inculpatul, afirmația făcând-o sub forma unei propuneri venite din partea lui. Totodată, martorul a arătat că inculpatul nu i-a spus niciodată că a fost trimis de inculpatul pentru a-i da cei 10%.

Pe de altă parte, instanța a constatat că martorii, M, - și, indicați de acuzare, sunt martori indirecți, aceștia cunoscând doar aspecte relatate și susținute de numitul, după formularea denunțului și declanșarea cercetărilor împotriva inculpatului.

În acest context, martorii cunoscând doar ceea ce a afirmat numitul, declarațiile acestora nu pot constitui acele probe certe, pe baza cărora să poată fi stabilită vinovăția inculpaților.

Mai mult, audiați în fața instanței, martorii au indicat împrejurările în care au luat la cunoștință despre împrejurările relatate.

Inculpatul nu a recunoscut nici un moment comiterea acestei infracțiuni, arătând că în primăvara sau vara anului 2001, i-a solicitat inculpatului să se intereseze la cei doi asociați ai Drumuri dacă nu doresc să vândă acțiuni, fără a preciza cât și pentru cine.

Coroborând probele care vizează această acuzație, instanța a reținut că singura împrejurare dovedită cu certitudine constă în întrebarea adresată de inculpatul, la solicitarea inculpatului, celor doi asociați ai Drumuri, dacă sunt dispuși să vândă 10% din acțiunile deținute, și G presupunând că inculpatul era interesat în achiziționarea lor.

Nu s-a dovedit că inculpatul ar fi solicitat prin intermediul lui 10% din cifra de afaceri a societății sau că ar fi condiționat atribuirea lucrărilor de acordarea acestui procent.

Ori, potrivit art. 254 al. 1.pr.pen. pentru a fi în prezența infracțiunii de luare de mită, este necesar ca funcționarul public să pretindă sau să primească, direct sau indirect, bani sau alte foloase care nu i se cuvin, în scopul de a îndeplini, după cum s-a susținut în cazul de față, un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Referitor la noțiunea de "folos necuvenit", instanța a reținut că acesta reprezintă orice avantaj patrimonial, pe care făptuitorul nu este îndreptățit să îl primească.

În condițiile în care s-ar reține că inculpatul s-a interesat de disponibilitatea celor doi asociați ai Drumuri de a înstrăina, prin vânzare, o parte din acțiunile deținute, nu poate rezulta pretinderea unui folos necuvenit, convenția de vânzare cumpărare fiind un act sinalagmatic, care presupune o contraprestație a cumpărătorului.

Pe de altă parte, în legătură cu pretinsul refuz ulterior al inculpatului de a acorda lucrări Drumuri, instanța reținut că, la data respectivă acțiunea pentru rezilierea contractului de concesiune era deja promovată, însă nu era soluționată în primă instanță, iar societății nu i-a fost împiedicată participarea la licitațiile organizate pentru atribuirea lucrărilor.

Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută această infracțiune de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000, descrisă la punctul I din rechizitoriu (de fapt act material cuprins în infracțiunea continuată de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), lipsind în primul rând latura obiectivă a acesteia, fiind incidente, pe cale de consecință, prevederile art. 10 lit. d pr.pen.

În privința inculpatului, acuzat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 26.pen. rap. la art. 254 al. 1 rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000, instanța a adoptat o soluție de încetare a procesului penal, întemeiată pe prevederile art. 10 lit. g pr.pen. având în vedere că acesta a decedat pe parcursul procesului, la data de 30.11.2007, conform certificatului de deces existent la fila 2001 vol. VII dosarul instanței.

Referitor la faptele reținute în sarcina inculpatului în legătură cu, instanța a constatat următoarele:

Prin contractul de concesiune nr. 9125 încheiat la data de 01.06.1995, Consiliul local al mun. SMa concesionat serviciile publice de producere și distribuire energie termică, coșerit și administrarea cimitirului uman din str. -, termenul concesiunii fiind de 10 ani.

Cu ocazia concesionării serviciilor, s-a prevăzut și predarea în administrare directă a bunurilor aflate în domeniul public și privat al consiliului local, necesare pentru realizarea serviciului concesionat.

În cursul lunii noiembrie 1998, asociația salariaților a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni de la FPS, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat la data de 14.12.1998.

Conform denunțului formulat de reprezentantul societății, -, în cursul lunii noiembrie 1998, prin intermediul numitului, reprezentantul de la acea dată al FPS în adunarea generală a acționarilor, inculpatul i-a pretins acestuia acțiuni în valoare de 1.500.000.000 lei din capitalul social al.

Probele reținute în rechizitoriu în sprijinul acestei acuzații sunt declarațiile numitului -, declarațiile martorului și ale consilierilor locali, și M.

Instanța a constatat că numitul - este reprezentantul, iar în această calitate a formulat constituirea de parte civilă pentru societate, raportat la infracțiunea de abuz în serviciu, pentru care, de asemenea, a formulat plângere penală împotriva inculpatului.

Instanța a constatat astfel caracterul subiectiv al declarațiilor date de acesta în cauză.

Referitor la susținerile martorului, instanța a reținut că acesta a recunoscut că a purtat discuții cu -, fiind interesat să achiziționeze acțiuni ale societății,însă pentru sine, nu pentru alte persoane, întrucât cunoștea din cuprinsul bilanțului contabil că societatea lucrează cu un profit cuprins între 16 și 18%.

Martorul a recunoscut că nu dispunea de sumele de bani necesare achiziționării acțiunilor, însă intenționa să apeleze la credite bancare și să împrumute de la rude.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni, arătând că a fost coleg de clasă cu martorul, însă nu a cunoscut intențiile acestuia de a achiziționa acțiuni în cadrul și nici nu l-a împuternicit pe acesta să pretindă sau să cumpere acțiuni în numele său.

În privința consilierilor audiați, instanța a reținut că aceștia sunt martori indirecți, având în vedere că au relatat doar ceea ce a afirmat față de ei numitul -, fără a cunoaște în mod direct împrejurări referitoare la faptă.

În aceste condiții, instanța a constatat nu s-a dovedit existența faptei de luare de mită, reclamată de -, în însăși materialitatea ei, fiind incidente prevederile art. 10 lit. a pr.pen.

Fără a fi susținute de probe certe de vinovăție, susținerile numitului - rămân simple supoziții, care nu pot constitui fundamentul unei soluții de condamnare.

S-a remarcat faptul că, inclusiv în rechizitoriu, cu ocazia adoptării soluției de scoatere de sub urmărire penală a numitului pentru complicitate la luare de mită, s-a reținut că nu s-a putut proba existența unei înțelegeri prealabile între inculpatul și numitul.

Ori, lipsind o atare înțelegere, nu s-a putut reține că numitul a urmărit achiziționarea acțiunilor pentru inculpatul.

De altfel, nici nu s-a specificat ce act privitor la atribuțiile de serviciu urma să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să îl îndeplinească în mod defectuos inculpatul, în calitatea sa de primar, în schimbul acțiunilor pretinse.

În legătură cu rezilierea contractului de concesiune încheiat între Consiliul local al mun. S M și, instanța a constatat că prin hotărârea nr. 15/15.04.1999 Consiliul local a decis luarea acestei măsuri, urmând ca societatea să fie chemată în judecată, dispunându-se totodată darea în administrare către Regia Autonomă Comunală SMa bunurilor mobile și imobile aparținând domeniului public și privat al Consiliului Local, utilizate pentru realizarea serviciilor publice care au făcut obiectul contractului de concesiune.

Cu acest prilej, s-a aprobat modificarea statutului Regiei Autonome Comunale S M, care a preluat domeniile de activitate ale, noul prestator urmând să preia de la aceasta întregul sistem de producere a energiei electrice și apă caldă, cu documentația aferentă, predarea primirea urmând să se facă de o comisie mixtă, numită prin dispoziția primarului.

Chiar dacă se reține că inițiatorul acestui proiect a fost inculpatul, instanța a constatat că decizia rezilierii contractului de concesiune a aparținut Consiliului Local, în exercitarea atribuțiilor prev. de art.28 al.1 rap. la art. 20 al 1 și 2 lit. g și h din Legea nr. 69/1991.

Raționamentul instanței, care a condus la concluzia lipsei elementului material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 248.pen. raportat la rezilierea contractului de concesiune cu Drumuri a fost valabil si în cazul rezilierii contractului de concesiune cu

Raportat la exercitarea atribuțiilor de serviciu de către inculpatul, rezilierea contractului de concesiune nu poate fi imputată acestuia, fiind actul de dispoziție al Consiliului local.

Referitor la susținerea din rechizitoriu, privind demersurile efectuate de inculpatul pentru blocarea procedurii de privatizare a, instanța a constatat că o inițiativă similară a avut și Consiliul local, stoparea formalităților de privatizare fiind discutată și dispusă în ședința consiliului local din 26.11.1998 (fila 271 vol. 4 urmărire penală).

Pe de altă parte, principala cauză care a determinat rezilierea contractului de concesiune a constat în sistarea furnizării energiei termice locuitorilor mun. S M, aspect care rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză.

Reprezentanții au invocat faptul că au ajuns în această situație ca urmare a sistării furnizării gazului metan, datorită restanțelor înregistrate la plata facturilor, restanțe determinate de neacordarea subvențiilor de la bugetul local.

Conform depozițiilor martorilor (fila 668 vol. IV instanță), - (fila 1354 vol. - instanță), (fila 1486 vol. - instanță), (fila 1489 vol. - instanță), acest aspect a fost adus la cunoștința consilierilor la momentul adoptării hotărârii, împrejurare reținută de altfel și în rechizitoriu (fila 28).

Nu se poate considera astfel că s-a urmărit inducerea în eroare a Consiliului Local, pentru a acționa în sensul "dorit" de inculpatul.

Conform declarațiilor martorilor menționați, gestionarea situației de criză apărute în urma sistării furnizării energiei termice la nivelul mun. SMa impus luarea unor măsuri urgente, sens în care, cu acordul martorului -, a fost modificat obiectul de activitate al Regiei Autonome Comunale S M, instituție aflată în subordinea consiliului local, regia urmând să presteze serviciile concesionate anterior către

Potrivit depoziției martorului -, audiat în cursul cercetării judecătorești, și această societate a întâmpinat dificultăți la încasarea facturilor și acordarea subvențiilor, astfel că nu s-a aflat într-o situație favorizantă.

Raportat la considerentele deja expuse, instanța a constatat că nu se mai impune examinarea celorlalte împrejurări arătate în actul de sesizare, referitoare la încasarea redevenței de 360.000.000 lei datorată de în baza contractului de concesiune aferent anului 1999; modalitatea în care numitul - a asigurat conducerea S M și verificările efectuate de camera de conturi.

Aceeași situație se constată și cu privire la operațiunile de preluare a patrimoniului de către S M, gestionarea și administrarea acestor bunuri, fapte pentru care s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor(fila 44 rechizitoriu).

Un ultim aspect trebuie subliniat în legătură cu această infracțiune.

Conform informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, este o persoană juridică de drept privat, organizată sub forma unei societăți pe acțiuni, capitalul fiind integral privat.

Lipsește astfel un alt element constitutiv al infracțiunii prev. de art. 248.pen. în speță nefiind vorba despre un organ sau instituție de stat ori o altă unitate din cele la care se referă art. 145.pen.

Față de considerentele expuse, instanța a constatat incidența prevederilor art. 10 lit. d pr.pen. cu privire la infracțiunea analizată.

Referitor la faptele reținute în rechizitoriu în legătură cu, instanța a constatat următoarele:

La data de 01.06.1995 între Consiliul Local al mun. S M și a fost încheiat contractul de concesiune nr. 9130/1995, având ca obiect concesionarea lucrărilor de întreținere a zonelor verzi și salubrizarea orașului, conform caietelor de sarcini anexate.

În baza raportului de specialitate întocmit de Serviciul de Gospodărie Comunală din cadrul Primăriei mun. S M, la data de 29.07.1997, cu ocazia ședinței Consiliului Local al mun. S M, inculpatul a prezentat o expunere de motive privind rezilierea acestui contract, motivat de faptul că serviciul este la un nivel calitativ și cantitativ nesatisfăcător pentru cetățenii municipiului, datorită instituirii monopolului în domeniu de către firma concesionară.

S-a arătat că, potrivit Legii nr. 69/1991, Consiliul local este obligat să asigure libertatea comerțului și concurența loială, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996 privind concurența, iar organele administrației locale nu au dreptul de a influența direct sau indirect concurența, cu excepția situațiilor în care măsurile sunt luate pentru apărarea unui interes public major.

S-a menționat că nu este cazul Drumuri și al, societățile concesionare ale serviciilor de execuție în domeniul drumurilor, întreținerii zonelor verzi și salubrității stradale, întrucât cele două nu aparțin Consiliului municipal, iar pe piață activează deja firme interesate în execuția lucrărilor concesionate.

Prin HCL nr. 39/31.07.1997 Consiliul local al mun. SMa aprobat introducerea unei acțiuni pentru rezilierea contractului de concesiune încheiat cu

Ulterior, în cursul procesului de privatizare al, la începutul anului 1998, la propunerea numitului G, desemnat reprezentant al FPS în adunarea generală a acționarilor, directorul de la acea dată al, numitul, a fost înlocuit din funcția menționată, aceasta fiind preluată de inculpatul.

După numirea în funcție, inculpatul a înființat o nouă asociație a salariaților, denumită, care a participat la licitația cu strigare organizată la data de 08.02.1999 pentru cumpărarea pachetului de acțiuni deținut de FPS la, pe care l-a adjudecat la valoarea de 1.944.656.350 lei.

De menționat că, în cursul anului 1997, în vederea privatizării, numitul înființase o primă asociație a salariaților, din care participanții s-au retras ulterior, cu ocazia înființării.

La data de 09.02.1999, Consiliul de administrație al, reprezentat de inculpatul, - și, a solicitat Direcției Teritoriale a FPS acordarea facilităților prevăzute de HG 55/1998, respectiv plata în rate a acțiunilor, cu un avans de 20%, diferența urmând a fi eșalonată pe un termen de 5 ani de la data semnării contractului de vânzare cumpărare, cu o dobândă de 10%.

Comisia de licitație a acordat facilitățile solicitate, modalitatea de plată menționată fiind inserată în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare al acțiunilor încheiat la data de 12.02.1999.

De precizat că legislația în vigoare permitea acordarea acestor facilități asociațiilor salariaților, astfel că dispoziția comisiei de licitație a fost pe deplin justificată. Chiar în rechizitoriu se menționează că și Drumuri a beneficiat, cu ocazia privatizării, de facilitățile menționate, fără a se considera că s-a procedat nelegal.

La data de 14.03.1999, între inculpatul și inculpatul s-a încheiat un contract de interpunere-mandat fără reprezentare, prin care inculpatul vindea inculpatului un număr de 34.250 acțiuni ale la prețul de 8.110 lei/acțiune, acesta fiind prețul de adjudecare la licitația organizată de FPS S M în vederea privatizării.

Acțiunile cumpărate de inculpatul reprezentau 10% din totalul acțiunilor și, conform declarațiilor date de inculpați în fața instanței, încheierea unui atare contract a fost determinată, pe de o parte, de situația financiară a inculpatului care, la momentul respectiv, avea nevoie de bani, iar pe de altă parte, de împrejurarea că acțiunile nu puteau trece în proprietatea cumpărătorului decât după achitarea lor integrală către FPS.

În temeiul contractului, inculpatului i-a fost înmânată suma de 55.553.000 lei, reprezentând 20% din prețul celor 34.250 acțiuni, diferența urmând a fi plătită în rate, conform contractului încheiat cu FPS.

În schimb, vânzătorul se obliga să plătească ratele corespunzătoare către FPS, să înmâneze cumpărătorului eventualele dividende, urmând ca, la achitarea integrală a prețului acțiunilor, să transfere dreptul de proprietate asupra acțiunilor în favoarea cumpărătorului.

La data de 24.08.2004, după expirarea termenului de 5 ani stabilit pentru plata eșalonată a acțiunilor către FPS, contractul de vânzare cumpărare a acțiunilor intervenit între și a fost perfectat în formă autentică, conform înscrisului depus la dosar de inculpați.

În contractul astfel încheiat, s-a stipulat expres achitarea avansului de 20% din valoarea acțiunilor la data de 14.03.1999, restul de preț de 222.214.000 lei, adică 80% din contravaloarea acțiunilor, fiind dedus de vânzător din valoarea dividendelor aferente acțiunilor cumpărate de inculpatul.

S-a menționat totodată că inculpatul, în calitatea sa de cumpărător, a încasat dividendele aferente acțiunilor dobândite, acestea fiindu-i plătite de către vânzător, cuantumul fiind stabilit în baza datelor contabile rezultate din evidențele.

Revenind la contractul de concesiune încheiat între Consiliul Local și, instanța a constatat că, deși prin HCL s-a aprobat înaintarea acțiunii în instanță pentru rezilierea contractului, un astfel de demers nu a mai avut loc, inculpatul motivând că, probabil, a fost o neglijență a serviciului juridic.

Din declarația martorului R - (fila 1491 vol. - instanță) a reieșit că nu s-a dat curs hotărârii de reziliere, având în vedere că la data adoptării acesteia nu exista la nivelul municipiului SMo altă societate care să presteze acest serviciu.

De asemenea, din depoziția martorului, viceprimar al municipiului S M la data respectivă (fila 492 vol. III instanță), a reieșit că, după adoptarea hotărârii consiliului local, calitatea serviciilor prestate de s-a îmbunătățit, dispărând motivele care au determinat luarea acestei decizii.

Mai mult, acest martor a arătat că sarcina urmăririi executării hotărârilor consiliului local revenea secretarului primăriei, în exercitarea atribuțiilor prev. de art. 53 al. 1 lit. b din Legea nr. 69/1991.

Referitor la modul de stabilire a tarifelor pentru activitatea desfășurată de, instanța a constatat că, într-adevăr, conform prevederilor art. 20 al. 2 lit. f din Legea nr. 69/1991, Consiliul local era cel abilitat să stabilească taxele, impozitele și tarifele locale, în calitate de administrator al domeniului public și privat al orașului.

La data de 27.03.1997, Consiliul local a adoptat însă hotărârea nr. 21/1997, prin care s-a realizat practic o delegare a acestor atribuții în favoarea executivului.

Astfel, conform art.1 din hotărâre, tarifele pentru toate prestările de servicii se stabilesc de către consiliul municipal pe baza documentației depusă de concesionar.

Modificările de prețuri, rezultate ca o consecință a majorării prețurilor de achiziție la combustibil, materii prime, materiale și piese de schimbvor fi actualizate de executivul din cadrul primăriei, la solicitarea concesionarului. Actualizarea tarifelor se va face, cu respectarea legislației în vigoare, pe baza unor calcule justificative prezentate de concesionar, acceptate de primar.

Modificările de tarife, rezultate în urma unor modificări în legislație, s-a stabilit că vor fi actualizate tot de către aparatul executiv al primăriei.

S-a stipulat, în art.3 al HCL, că hotărârea reprezintă act adițional la contractul de concesiune nr. 9130/01.06.1995, având în vedere faptul că prin dispozițiile sale se modificau art. 13 lit. c din de sarcini privind concesionarea serviciului public întreținere zone verzi și art. 15 lit. d din de sarcini privind concesionarea serviciului de salubritate.

O deosebită relevanță prezintă, sub acest aspect, expunerea de motive care a stat la baza adoptării HCL 21/1997 (fila 1245 vol. - instanță), în care se propune modificarea articolelor indicate mai sus din caietele de sarcini, articole prin care se prevedea că negocierea și stabilirea unor noi tarife la lucrările prestate de societatea comercială sus-numită se fac de către Consiliul local, la propunerea justificată a concesionarului.

Având în vedere modificarea zilnică a prețurilor de achiziție la combustibil, materii prime, materiale și piese de schimb, datorată inflației, s-a apreciat că ritmul de actualizare a tarifelor prin hotărâri de consiliu este mult prea și greoi, afectând calitatea serviciilor.

Pentru mărirea operativității, s-a formulat propunerea ca actualizarea tarifelor să fie trecută în sarcina executivului primăriei, dacă aceste actualizări rezultă din modificări apărute la prețurile de achiziție la combustibil, materii prime, materiale și piese de schimb, propunere însușită de Consiliul local prin adoptarea hotărârii nr. 21/1997.

Raportat la starea de fapt expusă, rezultată din probele dosarului, instanța a reținut că susținerile din rechizitoriu, referitoare la pretinderea procentului de 10% din acțiunile de către inculpatul de la inculpatul, pentru a nu rezilia contractul de concesiune, pentru ca societatea să beneficieze de lucrări plătite de la bugetul local și pentru a aproba, în mod direct, taxele și tarifele practicate de, cu toate că potrivit prevederilor legale acestea trebuiau aprobate de Consiliul local, nu se confirmă.

Astfel, sub un prim aspect, al existenței elementului material al laturii obiective a infracțiunilor de luare, respectiv dare de mită, reținute în sarcina inculpaților, respectiv, s-a constatat următoarele:

Probele administrate au condus la concluzia că între inculpatul și inculpatul a intervenit în fapt o convenție, având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui număr de 34.250 acțiuni ale, convenție care nu a putut fi perfectată în forma prevăzută de lege, datorită interdicției de înstrăinare existente până la data achitării integrale a prețului acțiunilor către FPS.

În baza contractului, inculpatul a beneficiat de dividende, corespunzător procentului de 10% deținut, biletul găsit la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției, întocmit de contabila, atestând tocmai plata acestora.

reprezintă beneficiile obținute prin activitatea unei societăți comerciale, care se stabilesc luându-se în considerare beneficiul net, adică excedentul activului asupra pasivului, după ce au fost deduse cheltuielile și cotele destinate fondului de rezervă și amortizare, ele urmând a fi împărțite între asociați, corespunzător acțiunilor deținute.

Astfel, nu se poate considera că ele ar reprezenta un folos necuvenit, în accepțiunea art. 254.pen.

Deși în declarațiile date inițial în faza de urmărire penală, inculpații au negat existența contractului, ulterior, în fața instanței, au revenit și au indicat împrejurările în care inculpatul a devenit acționar la

De la aprecierea materialului probator, instanța a înlăturat declarația dată de inculpatul în fața procurorului, la data de 18.06.2003, declarație în care a arătat că a dat cu titlu de mită inculpatului suma de 83.500.000 lei pentru ca acesta să aprobe tarifele practicate de societate.

Conform art. 69.pr.pen. este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a obține probe.

Sub acest aspect, declarația inculpatului este singulară și nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, cu excepția declarației martorului -, care a arătat, inclusiv în fața instanței, că inculpatul a scos sume de bani din casieria societății, afirmând că le dă inculpatului, pentru ca societății să îi fie repartizate lucrări. În condițiile în care martorul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de influență, ca urmare a unei plângeri penale formulate de inculpatul, în legătură directă cu această cauză, instanța a apreciat că depoziția acestuia este subiectivă, urmând să o înlăture (în acest sens se regăsește la dosarul instanței rechizitoriul prin care martorul a fost trimis în judecată).

Pe de altă parte, la data menționată inculpatul era arestat preventiv în cauză, în baza mandatului de arestare emis de procuror la data de 13.05.2003 și prelungit ulterior de instanță, însă, în urma declarației date la 18.06.2003, procurorul a constatat, la data de 24.06.2003, că s-au modificat temeiurile care au determinat arestarea, datorită schimbării atitudinii inculpatului, motiv pentru care a înlocuit măsura arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea.

Procedeul a fost folosit și în cazul celorlalți inculpați arestați în cauză, motiv pentru care instanța a apreciat că sunt incidente prevederile art. 68 al. 1 teza a II-a pr.pen. declarația inculpatului din data de 18.06.2003 urmând a fi înlăturată de la aprecierea materialului probator, fiind create serioase dubii cu privire la modalitatea de obținere a acesteia.

Nici exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul, raportat la actualizarea tarifelor solicitate de pentru serviciile prestate, nu poate fi reținută.

HCL 21/1997 a prevăzut expres, clar și categoric faptul că actualizările de tarife pentru serviciile prestate de, determinate de modificări apărute la prețurile de achiziție la combustibil, materii prime, materiale și piese de schimb, se realizează de executivul din cadrul Primăriei, nu de Consiliul local.

Această modalitate de lucru a fost păstrată până în anul 2003, când prin HCL nr. 93/25.09.2003 (fila 1270 vol. - instanță) HCL nr. 21/1997 a fost abrogată.

Martorul confirmă faptul că adoptarea HCL 21/1997 a fost determinată de evoluția inflației, precizând totodată că, prin natura sistemului de decontare, inculpatul nu putea face plăți peste sumele aprobate de Consiliul local, plățile către fiind efectuate după verificarea faptică a lucrărilor.

Totodată, aceste împrejurări au fost confirmate de martorul, consilier local în perioada luată în discuție, precum și de martorul, care a solicitat efectuarea unei astfel de verificări, având dubii cu privire la realitatea faptică a lucrărilor executate. Potrivit declarației date de martor în fața instanței, în urma verificărilor, nu s-au constatat nereguli(fila 586 vol. III instanță).

Martorul G(fila 527 vol. III instanță), șeful Serviciului gospodărie locală, referitor la metodologia de actualizare a tarifelor, a arătat că actualizarea era realizată de executiv, respectiv de serviciul pe care îl conducea el, pe baza unor calcule în raport cu rata inflației, după care erau aprobate de primar.

De asemenea, relevante din acest punct de vedere sunt declarațiile martorilor, referent în cadrul primăriei, ale cărui atribuții constau în verificarea faptică a lucrărilor prestate de (fila 1246 vol. - instanță), -, cel care a semnat, în calitate de președinte de ședință, HCL 21/1997(fila 1483 vol. - instanță), (fila 1486 vol. - instanță), (fila 1963 vol. VII instanță).

Martora (fila 1282 vol. - instanță) și-a desfășurat activitatea în cadrul Primăriei mun. S M, în calitate de inspector de specialitate la sectorul zone verzi, printre atribuțiile sale intrând și acelea de a întocmi, la începutul fiecărui an calendaristic, un grafic cu planificarea lucrărilor de amenajare și întreținere a spațiilor verzi, care apoi era defalcat pe lucrări concrete ce urmau să fie executate lunar.

întocmite de martoră erau avizate de șeful serviciului, G și înaintate apoi societății.

Referitor la reactualizarea tarifelor, în declarația dată martora a detaliat modalitatea de lucru, după cum urmează:în raport de serviciul prestat, propunea reactualizarea plăților printr-o situație de lucrări ce era trimisă serviciului de specialitate din cadrul primăriei, unde era analizată de o comisie alcătuită din martoră, și

După analizare și verificare, în situația în care apreciau că reactualizarea este corectă, prin raportarea prețului lucrării la coeficientul de inflație determinat prin buletinul statistic anexat fiecărei note de lucrări, lucrarea era înaintată spre avizare primarului.

Martora a precizat că în nici o situație, inculpatul nu i-a solicitat să modifice graficele de lucrări, prin inserarea unor prestații suplimentare și nici nu a constatat, în perioada în care a lucrat cu inculpatul, ca acesta să favorizeze, din punct de vedere material,

De altfel, toți martorii audiați în cursul cercetării judecătorești, în legătură cu, au precizat că nu au constatat o asemenea favorizare a societății din partea inculpatului.

prezintă, din acest punct de vedere, și declarația martorei, în depoziția sa aceasta arătând modalitatea în care erau efectuate plățile în favoarea societăților care aveau contracte încheiate cu Primăria.

De asemenea, în cadrul raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. - și escu, s-a constatat că la actualizarea tarifelor s-a respectat întocmai HCL nr. 21/1997, iar prin plata situațiilor de lucrări nu s-a adus nici un prejudiciu Consiliului local, experții constatând totodată că nici unul dintre aceste documente nu a fost semnat de inculpatul.

Față de toate considerentele expuse, instanța a constatat că sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în sarcina inculpatului.

Cumpărarea acțiunilor și beneficierea de dividendele corespunzătoare nu constituie un folos necuvenit, iar prin exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul nu avea posibilitatea de a influența atribuirea lucrărilor și decontarea corespunzătoare a acestora în favoarea, conform celor expuse mai sus.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că pentru această faptă sunt incidente în cauză prevederile art. 10 lit. d pr.pen.

, aceleași dispoziții vor fi aplicate și în favoarea inculpatului, raportat la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 al. 1.pen. rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen.

Vânzarea unui procent al acțiunilor către inculpatul și remiterea dividendelor corespunzătoare acestora, fără ca, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta să favorizeze societatea, nu se circumscrie laturii obiective a infracțiunii menționate.

Un ultim aspect se impune subliniat referitor la

Considerațiile din rechizitoriu, referitoare la modul în care a avut loc privatizarea societății și crearea unui prejudiciu de 46.039.897.707 lei bugetului local, ca urmare a aprobării taxelor și tarifelor, nu vor fi examinate, întrucât nu fac obiectul cauzei. Astfel, la fila 22 din rechizitoriu există dispoziția de disjungere a cauzei cu privire la acestea și continuarea cercetărilor, motiv pentru care instanța nu se consideră sesizată cu privire la faptele menționate.

De asemenea, instanța a apreciat nerelevante considerațiile referitoare la neadoptarea altor proiecte de hotărâri, având în vedere că adoptarea sau neadoptarea lor constituia atributul exclusiv al consiliului local.

II. Licitații câștigate de SMp entru realizarea unor obiective de investiții în beneficiul Consiliului Local al mun. S.

1. Realizarea obiectivului de investiții zonă industrială Sud din municipiul S

La data de 14.12.2000, inculpatul a prezentat Consiliului local o expunere de motive privind aprobarea studiului de fezabilitate și promovarea investiției " zonă industrială Sud a mun. S M", având în vedere că prin curățarea terenului, devenit un depozit de reziduuri menajere și industriale, se asigurau posibilități de utilizare prin concesionare sau vânzare.

În scopul menționat, era necesară igienizarea terenului și asigurarea accesului rutier pe străzile - - și -lor din mun. S

S-a precizat totodată că investiția era cofinanțată prin programul PHARE, fiind obținută suma de 62.500 Euro prin Agenția de Dezvoltare Regională de Nord Vest, aplicabilă doar obiectivelor de investiții noi.

La baza expunerii de motive a stat referatul de specialitate întocmit de Serviciul Gospodărire comunală, tehnic și investiții, unde se descrie suprafața și situația juridică a terenului, principalele caracteristici ale lucrărilor și principalii indicatori tehnico-economici ai investiției, fiind apreciată valoarea totală la suma de 2.956.175.000 lei, iar durata execuției la 10 luni.

La aceeași dată s-a încheiat contractul de asistență financiară între Agenția de Dezvoltare Regională Nord Vest și Primăria mun. S M, reprezentată de inculpatul, obiectul contractului constituindu-l acordarea de asistență financiară din fondurile alocate pentru dezvoltarea regională, în scopul implementării proiectului " zonă industrială Sud a mun. S M"(vol. 10 urmărire penală).

Finanțarea acestui obiectiv urma să fie realizată în proporție de 55% din bugetul local, iar 45% din alte fonduri, prin Agenția de Dezvoltare Regională de Nord Vest.

Suma alocată în acest sens din fondul pentru dezvoltare regională reprezenta 62.500 euro, reprezentând asistență financiară nerambursabilă pentru realizarea investiției.

Diferența ce urma să fie suportată de Consiliul local, conform costurilor estimative ale proiectului, era de 76.400 euro.

Prin HCL nr. 38/67/21.12.2000 s-a aprobat studiul de fezabilitate și promovarea investiției " zonă industrială Sud a mun. S M", conform indicatorilor tehnico-economici cuprinși în anexa 1, dispunându-se trecerea la faza de proiectare.

La data de 12.04.2001 sunt invitate să participe la licitația organizată pentru adjudecarea obiectivului de investiții" zonă industrială Sud a mun. S M" următoarele societăți: A, Montaj și Regia Autonomă a Drumurilor Județene.

Licitația s-a desfășurat la data de 18.04.2001, iar la data de 20.04.2001, comisia de licitații, al cărei președinte a fost inculpatul, a desemnat câștigătoarea, cu valoarea cea mai mică a ofertei, respectiv 6.655.724.000 lei.

La data de 26.04.2001, între inculpatul, în calitate de reprezentant al persoanei juridice achizitoare și inculpatul, reprezentant al, în calitate de antreprenor, a fost semnat contractul nr. 266/2001 de execuție a investiției, pentru executarea lucrărilor din oferta adjudecată anexă la contract, în valoare de 6.655.724.000 lei.

La data de 19.11.2001 s-a întocmit și semnat procesul verbal de recepție a lucrărilor realizate, din care rezultă că au fost efectuate doar lucrările de igienizare a terenului în suprafață de 4,24 ha și lucrările de modernizare a străzii -, nefiind realizate lucrările de modernizare a străzii - -.

În cursul aceleiași luni a fost întocmit și centralizatorul proceselor verbale de recepție a lucrărilor efectuate la obiectivul de investiții, semnat de antreprenor și beneficiar, din care rezultă că au fost recepționate următoarele lucrări: igienizare teren, în valoare de 6.269.276.012 lei și împietruire strada -, în valoare de 1.558.182.863 lei, valoarea totală a lucrărilor recepționate fiind de 7.827.458.875 lei.

Procesul verbal de recepție finală având nr. 20.327 fost semnat la data de 03.12.2002, după expirarea perioadei de garanție, fiind confirmată valoarea finală a lucrării la suma de 7.827.458.875 lei.

Din partea beneficiarului, procesul verbal a fost semnat de, G, și, comisia preluând lucrarea executată fără obiecțiuni.

Cu privire la modalitatea de realizare a acestui obiectiv de investiții, în cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat efectuarea unei expertize pentru lămurirea diferențelor apărute între valoarea ofertelor și valoarea estimată în studiul de fezabilitate, pentru stabilirea modalității întocmirii situațiilor de lucrări și a facturilor, pentru verificarea existenței unei justificări legale pentru sumele achitate în favoarea, precum și pentru constatarea prejudiciului cauzat.

Potrivit raportului de expertiză efectuat de exp. - și escu, pe parcursul efectuării lucrărilor de investiție la obiectivul menționat, antreprenorul a prezentat periodic beneficiarului - Primăria mun. S M - situațiile privind lucrările executate, acestea au fost verificate faptic de reprezentanții beneficiarului, iar în baza lor au fost întocmite facturi, achitate executantului.

Toate documentele, inclusiv procesele verbale de recepție, au fost prezentate cofinanțatorului, fără a fi semnalate incidente în legătură cu derularea contractului de finanțare, sumele fiind virate integral în conturile Primăriei.

În urma consultării și analizării studiului de fezabilitate elaborat de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei, aprobat prin HCL nr. 38/67/21.12.2000 prin raportare la proiectul tehnic aferent nr. 1/2001, experții au constatat că în proiectul tehnic cantitățile de lucrări estimate pentru igienizarea terenului sunt mult mai mari decât cele prevăzute în studiul de fezabilitate, datorită condițiilor de depozitare a umpluturii biodegradabile. În acest sens, a trebuit modificat procesul tehnologic, diferențe fiind constatate și în ceea ce privește lungimea străzii - -, aceasta fiind mai M în proiectul tehnic.

situațiile de lucrări, în urma verificărilor efectuate la Primăria mun. S M și la C N, experții au constatat că acestea au fost întocmite de antreprenor corespunzător lunilor în care au fost efectuate lucrările, au fost verificate faptic și scriptic de o comisie alcătuită din G, aceștia semnând documentele și aplicând ștampila primăriei.

Pe baza situațiilor de lucrări acceptate de beneficiar, antreprenorul a întocmit facturi pentru decontarea sumelor, acceptate și plătite.

Experții au constatat că valoarea totală facturată și plătită este egală cu suma situațiilor de lucrări acceptate de beneficiar, respectiv 7.827.458.875 lei.

Referitor la diferența de 1.171.734.875 lei apărută între valoarea de realizare a lucrărilor stipulată în contractul nr. 266/26.04.2001 (6.655.724.000 lei) și valoarea de recepție a lucrării (7.827.458.875 lei), din analiza situațiilor de lucrări aflate la dosarul tehnic al investiției și la cel al contractului de finanțare de la C N, experții au constatat că la realizarea obiectivului de investiții a fost necesară efectuarea unor lucrări suplimentare față de proiectul tehnic, deoarece unele lucrări au fost omise de la elaborarea proiectului tehnic, valoarea acestora ridicându-se la 470.639.067 lei, iar altele nu au putut fi prevăzute, valoarea lor fiind de 1.069.049.333 lei.

Experții au mai arătat că valoarea lucrărilor omise, cât și a celor care nu puteau fi prevăzute în proiectul tehnic, a fost cuprinsă în situația de lucrări(nota de comandă suplimentară), verificată și acceptată de beneficiar prin semnarea ei de către o comisie formată din G, pentru valoarea totală de 1.539.688.400 lei(470.639.067+1.069.049.333).

Cele două părți contractante au convenit ca din lucrările prevăzute în contract să se renunțe la cele prevăzute pentru strada - -, conform notei de renunțare-deviz(anexa 13 la raportul de expertiză) valoarea lucrărilor care nu au mai fost executate fiind de 978.968.312 lei.

Luând în calcul și valoarea actualizărilor totale, experții au concluzionat că diferențele apărute între suma stipulată în contractul de executare și sumele plătite sunt justificate.

Raportat la modalitatea de organizarea a licitației organizate obiectivul de investiții " zonă industrială Sud a mun. S M", instanța apreciază că au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data respectivă.

iția " zonă industrială Sud a mun. S M" a avut la bază cofinanțarea asigurată din fonduri europene nerambursabile, conform art. 10 din contractul încheiat între Primăria mun. S M și Agenția de dezvoltare Regională Nord Vest C N, achizițiile urmând a fi realizate cu respectarea prevederilor anexei - din contract.

Anexa reglementa tipul achiziției și valoarea estimată a contractului, procedurile de achiziție și încheierea contractului de achiziție, în funcție de tipul achiziției și valoarea estimată putând fi aplicată una din următoarele proceduri: ofertă, acord direct după o consultare neoficială a minim trei oferte și licitație locală deschisă.

Proiectul în litigiu era de tipul "executare lucrări", valoarea estimată era mai M de 5.000 euro și sub 300.000 euro, fiind astfel încadrat la procedura de achiziție ce se realiza prin acord direct după o consultare neoficială a minim trei oferte.

Punctul 4 din anexa - a contractului de asistență financiară detalia procedura consultării neoficiale a ofertelor.

Având în vedere sursa de finanțare din fondurile europene și prevederile contractului cadru încheiat cu ADR NV C N, instanța constată că modalitatea de achiziție a fost impusă prin contract, metodologia aplicată fiind cea prevăzută de OUG nr. 63/1999, care stipulează în art. 4 prioritatea aplicării dispozițiilor cuprinse în acordul cadru sau memorandumul de finanțare.

În acest sens, instanța a reținut și dispozițiile OG nr. 12/1993 privind achizițiile publice, unde la art. 27 se prevede că în măsura în care ordonanța intră în contradicție cu obligațiile României rezultând din o înțelegere cu o instituție financiară interguvernamentală internațională la care România este parte, vor prevala prevederile tratatului sau înțelegerii.

În baza acestor prevederi, având în vedere finanțarea parțială asigurată din fonduri europene, investiția a fost realizată în acord cu prevederile speciale impuse în contractul cadru, aspect confirmat de martorul, șef filială ADR.

Raportat la aceste considerente, instanța a constatat că nu a existat o exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ce reveneau inculpatului în legătură cu organizarea licitației și adjudecarea acestui obiectiv de investiții de către

Referitor la "oferta" Drumuri, înregistrată la Primăria mun. S M la data de 10.11.2000,anterioraprobării studiului de fezabilitate șianterioraprobării investiției, prin care societatea oferea prețul de 2.956.175.000 lei pentru lucrări în suprafață de 4,24 ha și reparații strada - - și strada - din mun. S M, instanța reține că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză și în raport de normele aplicabile, aceasta nu putea fi considerată ofertă.

2. Realizarea obiectivului de investiție "Reabilitarea căii de acces în zona industrială Sud a municipiului S M".

Prin hotărârea Consiliului local al mun. S M nr. 39/68/21.12.2000, în baza raportului întocmit de serviciul iții din cadrul primăriei și a expunerii de motive prezentate de inculpatul, s-a aprobat studiul de fezabilitate pentru "Reabilitarea căii de acces în zona industrială Sud a mun. S M", cu indicatorii tehnico-economici prevăzuți în anexă, dispunându-se trecerea la faza de proiectare.

Conform anexei 1, valoarea totală a investiției a fost aprobată la suma de 7.143.089.000 lei, obiectivul fiind amplasat pe străzile -, și - - din mun. S M, durata de realizare a investiției fiind stabilită la 10 luni.

Totodată, finanțarea investiției urma să fie suportată în proporție de 81,38% din fondurile bugetului local și 18,62% din alte fonduri, prin Agenția de Dezvoltare Regională Nord Vest.

La data de 14.12.2000 a fost încheiat contractul de asistență financiară nr.45/2000 între Primăria mun. S M și C N, și prin acest contract finanțatorul impunând ca și procedură de achiziție acordul direct după o consultare a minim trei oferte, valoarea investiției fiind sub 300.000 euro(anexa - pct.11 contract).

La data de 24.07.2001 se lansează invitații de participare la licitația obiectivului "Reabilitarea căii de acces în zona industrială Sud a mun. S M" unui număr de trei societăți, respectiv, Regia Autonomă de Drumuri Județene S M și, urmând ca licitația să aibă loc prin metoda cerere de ofertă de preț, data licitației fiind 14.08.2001.

Prin hotărârea nr. 12893/16.08.2001 a comisiei de licitație, lucrarea de realizare a investiției este atribuită, aceasta fiind societatea cu oferta de preț cea mai mică.

Pe parcursul lucrărilor de execuție a lucrărilor, conform constatărilor făcute de experți în urma verificării documentelor aflate la Primăria mun. S M și C N, antreprenorul a întocmit situații de lucrări pentru cantitățile de lucrări realizate, ele fiind verificate sub aspectul realității datelor de către compartimentele de specialitate, iar în baza lor au fost întocmite facturile pentru decontare, acceptate și plătite.

Conform datelor cuprinse în documentele menționate, valoarea lucrărilor terminate și recepționate s-a ridicat la suma de 4.926.710.797 lei, părțile convenind ca stratul de asfalt de 4 cm să fie turnat atunci când condițiile meteorologice o permit, fiind necesară o temperatură exterioară de peste 15.

Experții au constatat că, potrivit contractului nr. 278/23.08.2001, valoarea lucrărilor de executat era de 7.793.510.000 lei, iar lucrările executate în cele trei luni din anul 2001 și plătite antreprenorului au însumat 4.926.710.797 lei, atât cât prevedea devizul ofertă și contractul pentru aceste lucrări.

Referitor la acest obiectiv de investiții, instanța a constatat că, având în vedere cofinanțarea din fonduri europene, sunt aplicabile aceleași dispoziții legale ca și în cazul obiectivului de investiții " zonă industrială Sud a mun. S M", fiind valabile aceleași considerente de fapt și de drept în baza cărora s-a constatat că derularea proiectului de investiții a avut loc în condiții legale, fără a exista o încălcare a legislației și fără existența unei exercitări defectuoase a atribuțiilor de serviciu ce reveneau inculpatului.

În legătură cu oferta înregistrată de Drumuri la Primăria mun. S M la data de 10.11.2000, instanța constată că la acea dată nici măcar nu era semnat contractul de finanțare pentru realizarea obiectivului de investiții, iar Consiliul local nu aprobase investiția, oferta societății fiind prematură.

Mai mult, s-a remarcat identitatea dintre sumele cuprinse în oferta Drumuri și cele menționate în studiile de fezabilitate întocmite în vederea realizării celor două obiective de investiții, în condițiile în care acestea ar fi trebuit să rămână confidențiale.

Contrar celor reținute în rechizitoriu, instanța a constatat că nu se poate aprecia că inculpatul a sistat alocarea investițiilor stabilite în favoarea Drumuri prin bugetul local, fără a fi mandatat în acest sens de consiliu, având în vedere că investiția a fost aprobată tot prin hotărâre a Consiliului local, iar procedura de adjudecare a lucrării era stabilită prin contractul de finanțare încheiat cu C

Chiar dacă în anul 1998 Drumuri a adjudecat prin licitație publică lucrarea de modernizare a str. - -, care a inclus și lucrări de modernizare la str. -, în condițiile în care prin hotărâre a consiliului local s-a stabilit, la nivelul anului 2000, că sunt necesare investiții la căile de acces în zona industrială Sud a mun. S M, incluzându-se și străzile menționate, inculpatul era obligat, conform prevederilor Legii nr. 69/1991, în vigoare la acea dată, să se conformeze dispozițiilor hotărârii consiliului.

3. Realizarea obiectivului "Amenajare Parcare Romană".

Pentru realizarea acestui obiectiv de investiții, la invitația de participare la licitație au răspuns cu oferte de preț C Drumuri, și

Comisia a procedat la deschiderea ofertelor la data de 11.10.1999, iar la data de a emis hotărârea nr. 17020/19.10.1999 prin care s-a stabilit punctajul firmelor participante, cel mai M punctaj fiind obținut de

Prin hotărârea de adjudecare a fost desemnată câștigătoare a licitației, deși Drumuri a prezentat cea mai mică ofertă de preț.

Din actele existente la dosar nu rezultă că inculpatul a fost președinte al comisiei de licitație.

În cadrul raportului de expertiză efectuat în cauză s-a arătat, detaliat, modalitatea în care s-a ajuns la adjudecarea licitației menționate de către

4. Realizarea obiectivului de investiții "Reabilitarea străzii - - și Bulevardul - pe DN 19A în traversarea municipiului S M".

La data de 12.02.2001, prin adresa nr. 2187/2001, Primăria mun. SMa ducea la cunoștință Direcția licitații publice, DGFP S M, Drumuri S M, C N și Proiect faptul că, în urma alocării fondurilor de la bugetul local, se reia licitația publică fără preselecție pentru obiectivul de investiții "Reabilitarea străzii - - și bulevardul - pe DN 19A în traversarea mun. S M".

Termenul limită de depunere a ofertelor a fost stabilit la 12.03.2001, participanții urmând să îndeplinească următoarele condiții: cifra medie anuală de afaceri actualizată pe ultimii 3 ani de minim 15.000.000.000 lei, iar valoarea pentru fiecare lucrare similară, terminată în ultimii 5 ani, să fie de 6.000.000.000 lei.

La data de 08.03.2001, cu 3 zile înainte de depunerea ofertelor, Primăria a comunicat participanților la licitație că se modifică documentele de licitație, după cum urmează: cifra medie anuală de afaceri actualizată pe ultimii 3 ani de minim 16.000.000.000 lei, iar valoarea pentru fiecare lucrare similară, terminată în ultimii 5 ani, să fie de minim 11.000.000.000 lei.

Comisia de licitații a fost desemnată prin decizia nr. 150/12.03.2001 a Primarului mun. S M, inculpatul fiind președintele comisiei.

La data de 13.03.2001 au fost depuse ofertele și s-a deschis licitația, la data de 06.04.2001 fiind hotărâtă adjudecarea licitației în favoarea, cu o ofertă a valorii contractului de 49.038.848.000 lei.

În hotărârea de adjudecare a licitației s-a menționat că s-au prezentat și au cumpărat documentația de licitație un număr de 6 contractanți, toate cele 6 societăți depunând documentațiile solicitate.

După prezentarea plicului cu valoarea de control, singura societate care s-a retras a fost, având valoarea ofertei sub pragul de control.

CNa fost descalificată la data de 16.03.2001, întrucât nu a prezentat documentele solicitate de comisie.

După verificarea îndeplinirii condițiilor de participare și a criteriilor de calificare, comisia a selectat doi contractanți: B și S

Drumuri a fost descalificată, considerându-se că nu întrunește pragul de calificare la poziția experiență generală, cifra de afaceri fiind mai mică de 16.000.000.000 lei, iar recomandarea depusă a fost considerată nulă absolut, fiind eliberată de o persoană care nu avea abilități în acest sens. Astfel, recomandarea depusă de Drumuri, semnată de viceprimarul, a fost invalidată prin adresa nr. 4268/15.03.2001 emisă de inculpatul, în calitatea sa de primar.

La data de 06.04.2001, societatea desemnată câștigătoare a licitației, a fost invitată să semneze contractul și să facă dovada constituirii garanției de bună execuție.

Contractul de execuție a investiției "Reabilitarea străzii - - și bulevardul - pe DN 19A în traversarea mun. S M", având nr. 267/2001, a fost semnat la data de 26.04.2001 între Primăria mun. S M, reprezentată de inculpatul și, în calitate de antreprenor general.

Pe cale de ordonanță președințială, la data de 14.06.2001, prin sentința civilă nr. 395/LC/2001, Tribunalul Satu Marea dispus suspendarea lucrărilor la obiectivul de investiție "Reabilitarea străzii - - și bulevardul - pe DN 19A în traversarea mun. S M" până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea hotărârii comisiei de licitație privind adjudecarea acestei lucrări.

Prin sentința civilă nr. 1849/LC/2002 din 16.09.2002 a Tribunalului Satu Mares -a dispus anularea hotărârii nr. 6569/20.04.2001 a primarului mun. SM( prin care a fost respinsă contestația formulată de Drumuri împotriva hotărârii de adjudecare), precum și hotărârea fără număr a comisiei de licitație prin care obiectivul de investiții era adjudecat de

Lucrările de execuție la acest obiectiv au continuat însă, chiar și după ce inculpatul a fost arestat în cauză, până la realizarea integrală a lucrărilor, conform depozițiilor martorilor audiați.

La data de 10.12.2003, conform procesului verbal nr. 22669/2003, lucrarea a fost recepționată, fără obiecțiuni, de comisia constituită în acest scop din reprezentanți ai Primăriei mun. S M, la preluarea lucrărilor participând martorii, G, iar din partea antreprenorului participând martorii, și (anexa 21 raportului de expertiză).

Inculpatul a motivat neluarea în considerare a dispozițiilor sentinței civile de anulare a hotărârii de adjudecare întemeiat pe existența contractului de execuție încheiat cu primăria, contract care nu a fost anulat, fiind valabil și în prezent, în temeiul clauzelor contractuale având obligația de a executa lucrările de reabilitare a străzii - - și bulevardul - pe DN 19A.

În legătură cu modalitatea de organizare și desfășurare a licitației, instanța a constatat că nu au fost respectate în totalitate dispozițiile legale aplicabile, respectiv OG 12/1993, HG 592/1993, Ordinul comun al MF- nr. 784/N/1998 și Ordinul comun nr. 553/5367/NN/1999 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 784/N/1998.

Neregulile constatate prin sentința civilă nr. 1849/LC/2002 din 16.09.2002 a Tribunalului Satu Mare, privind modificarea documentelor de participare la licitație și anularea recomandărilor emise în favoarea, nu au mai fost examinate, având în vedere că împrejurările reținute de instanță au intrat în autoritate de lucru judecat.

Nu s-a putut reține însă că la data organizării licitației nu era emisă autorizația de construcție, având în vedere că aceasta exista încă de la data de 29.02.2000, conform mențiunilor din procesul verbal de recepție a lucrărilor termenul ei de valabilitate fiind până la 29.02.2004.

De altfel, publicarea anunțurilor referitoare la organizarea licitației a avut loc la data de 13.02.2001, fiind respectate prevederile art.2.2 din Ordinul 784/34.N/1998, care stipulează că trecerea la organizarea licitației se face numai după aprobarea investiției, obținerea autorizației de construcție și asigurarea fondurilor.

Pe de altă parte, instanța a reținut că în unanimitate, membrii comisiei de licitație au decis că oferta întrunește condițiile pentru a fi desemnată câștigătoare, nefiind actul de voință, singular, al inculpatului.

În baza hotărâriicomisiei, a fost încheiat contractul de execuție cu, contract care a rămas valabil încheiat, nemaifiind atacat, deși hotărârea comisiei de licitație a fost anulată.

Astfel, nu se poate reține că inculpatul a atribuit lucrarea în favoarea

Din declarațiile martorilor, G, și, membri ai comisiei de licitație, a rezultat că asupra lor nu au fost exercitate presiuni de către inculpatul, pentru a favoriza în vreun fel

Pe de altă parte, cu privire la infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. s-a reținut în sarcina inculpatului îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, în calitate de primar, ordonator principal de credite și de președinte al comisiilor de licitații, cu consecința adjudecării obiectivelor de investiții de către, prejudiciul fiind localizat la nivelul bugetului local al mun. S

Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că prejudiciul reținut în rechizitoriu nu există, raportat la modul de derulare a investiției.

Astfel, valoarea ofertei a fost de 49.038.848.000 lei, lucrările s-au derulat în perioada mai 2001-decembrie 2003.

În baza situațiilor de lucrări, au fost emise facturi spre decontare în valoare de 66.045.719.532 lei, conform anexei 22 din raportul de expertiză.

Situațiile de lucrări întocmite de antreprenor au fost prezentate biroului tehnic din cadrul Primăriei S M, specialiștii verificând realitatea lucrărilor menționate și exactitatea calculelor.

Nu se poate reține un prejudiciu pornind de la diferența dintre valoarea ofertei și cea prezentată de Drumuri, având în vedere, în primul rând, caracterul estimativ al unei oferte, iar în al doilea rând, influența indicilor de inflație și a realității din teren.

Pe de altă parte, cu privire la realizarea acestui obiectiv de investiție, instanța a constatat că lucrările au fost derulate și finalizate după ce inculpatul nu se mai afla în funcția de primar al municipiului, neputându-i fi imputată vreo activitate defectuoasă în calitate de ordonator de credite.

În consecință, raportat la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. reținută în sarcina inculpatului, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective, lipsind în primul rând exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, specifică elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni, iar în al doilea rând, prejudiciul presupus a fi cauzat lipsește(a se vedea în acest sens, pe lângă aspectele reținute în acest sens în raportul de expertiză, și adresa nr. 10414/17.05.2005 a Consiliului local S M, din care rezultă că, din rapoartele Curții de Conturi, încheiate în urma verificării actelor instituției în perioada respectivă, nu s-a constatat existența unui prejudiciu raportat la lucrările ce au făcut obiectul analizei de mai sus).

În privința infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 248.pen. cu apl. art. 248 ind. 1.pen. și a art. 41 al. 2.pen. instanța a reținut că nu s-a făcut dovada unei înțelegeri prealabile între inculpatul și inculpatul, în sensul reținut în rechizitoriu.

Conform art. 26.pen. forma de participație penală a complicității presupune, cu necesitate, o înlesnire sau un ajutor acordat, cu intenție, în orice mod, la comiterea unei infracțiuni.

Lăsând la o parte faptul că în actul de sesizare nu s-a specificat în ce a constat, în concret, ajutorul dat de inculpatul, instanța a reținut că, atât timp cât lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina autorului, nici în sarcina presupusului complice acestea nu sunt întrunite, fiind așadar incidente prevederile art. 10 lit. pr.pen.

Cu privire la acuzațiile de luare, respectiv dare de mită, reținute în sarcina inculpaților și prin actul de sesizare, constând în pretinderea, respectiv efectuarea unor lucrări de construcție în valoare de 100.000.000 lei, pentru ca inculpatul să își îndeplinească defectuos atribuțiile de serviciu, în sensul atribuirii obiectivelor de investiții realizate la nivelul mun. S M în favoarea A, instanța a reținut următoarele:

Pe terenul achiziționat în cursul anului 2001, în extravilanul localității, de la numiții și, inculpatul a inițiat lucrările de construire a unei case de vacanță, o parte din acestea fiind executate de către

Instanța a constatat că, din coroborarea probelor administrate în cursul cercetării judecătorești cu înscrisurile care se regăsesc în dosarul de urmărire penală, a rezultat o altă stare de fapt decât cea reținută în rechizitoriu cu privire la executarea acestor lucrări.

De menționat faptul că în procesul penal, conform prevederilor art. 5 ind. 2 și 66.pr.pen. inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, care poate fi răsturnată doar prin existența unor probe certe, care să conducă la stabilirea vinovăției. De asemenea, în Constituția României se prezumă caracterul licit al dobândirii averilor.

Acuzațiile menționate în rechizitoriu nu sunt susținute de probe certe, care să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații.

Mai mult, prin probele aduse în fața instanței inculpații au combătut susținerile din actul de sesizare.

Astfel, cu privire la fundația casei, a rezultat că aceasta a fost executată de în baza contractului nr. 275/2001(fila 37 vol. 6 urmărire penală), lucrarea fiind achitată integral, conform devizului și chitanțelor aflate la filele 28-30, 37-38 vol. 6 urmărire penală.

Din declarația inculpatului a rezultat că el a fost cel care a achitat facturile nr. -/20.07.2001, respectiv -/31.08.2001, însă banii i-au fost returnați de inculpatul la câteva zile după aceea.

În legătură cu drumul de acces până la construcția inculpatului, din declarația dată de martorul în fața instanței a rezultat că atât el, cât și cei aproximativ 50 de proprietari din zonă au participat la amenajarea acelui drum de acces, întrucât profita tuturor.

Drumul în litigiu era proprietate publică, fiind un drum de exploatare, din contractul de vânzare cumpărare depus la dosar rezultând că și inculpatul deținea o parcelă de teren în zonă, achiziționată în cursul anului 2001, fiind direct interesat în amenajarea drumului de acces, care îi profita și lui.

Cu privire la fosa septică, a rezultat că, în temeiul unui contract de comodat încheiat între și inculpatul, aceasta urma să fie montată la construcția din loc., urmând să fie folosită o perioadă de doi ani, la final inculpatul având opțiunea de a renunța sau de aoa chiziționa.

Din declarațiile inculpatului a rezultat că se intenționa achiziționarea mai multor fose septice de către societatea pe care o reprezenta, apreciindu-se că ar putea constitui o afacere de viitor.

Inculpatul a susținut că fosa nu a fost montată și nu a fost utilizată nici în prezent, deoarece casa nu a fost finalizată.

Cu privire la lucrările de consolidare mal, conform declarațiilor inculpatului, inițial s-a decis executarea lor pe proprietatea sa, având caracterul unor lucrări de reclamă, însă, având în vedere că pe proprietatea inculpatului malul era mai înalt, s-au executat acolo, fără a fi însă finalizate(a se vedea în acest sens și adresa nr. 3107/12.11.2004 a, în care se specifică atât caracterul publicitar al lucrărilor executate, cât și stoparea lucrărilor până la finalizarea locuinței).

Raportat la starea de fapt expusă, instanța a constatat că, cel puțin sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de luare, respectiv dare de mită, lipsind folosul necuvenit.

Acesta constituie orice avantaj de natură patrimonială, pe care însă făptuitorul nu ar fi îndreptățit să îl pretindă sau să îl primească; în același timp, folosul trebuie pretins cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, respectiv să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

În temeiul contractelor încheiate, cu caracter sinalagmatic, din cuprinsul acestora decurgând drepturi și obligații pentru ambele părți, inculpatul a fost îndreptățit să primească echivalentul contraprestației sale.

De asemenea, având în vedere că unele lucrări în litigiu nu au fost finalizate, nu se poate discuta despre o mărire a patrimoniului acestuia, corespunzător presupusului folos primit.

Pe de altă parte, după cum s-a arătat la analizarea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. nu se poate reține că inculpatul și-a exercitat defectuos atribuțiile de serviciu cu privire la licitațiile care au fost adjudecate de

Nu poate fi reținut nici faptul că ar fi condiționat plățile către de efectuarea lucrărilor menționate, din depozițiile martorilor, șef birou buget și rezultând că eventualele întârzieri în plata lucrărilor erau cauzate de lipsa disponibilului în cont în anumite perioade ale anului, însă întârzierile și plățile parțiale erau întâlnite în raport cu toți partenerii contractuali, fără a fi favorizată vreo societate.

Un ultim aspect se impune a fi precizat.

Instanța a înlăturat de la aprecierea probelor vizând aceste fapte declarațiile date de inculpatul, în fața procurorului, în iunie 2003, declarații care au avut drept consecință imediată punerea sa în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă, măsura privativă de libertate fiind înlocuită cu obligarea de a nu părăsi localitatea, ca urmare a "schimbării atitudinii inculpatului".

Instanța a apreciat că declarațiile menționate, raportat la poziția constantă avută atât anterior, cât și ulterior de inculpatul, au fost obținute în condițiile prev. de art. 68 al. 1.pr.pen. motiv pentru care sunt aplicabile în cauză disp. art. 64 al. 2.pr.pen.

Raportat la aceste considerente, instanța a constatat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor acte materiale de luare de mită reținute în sarcina inculpatului (parte componentă a infracțiunii continuate de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), și nici ale infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. reținută în sarcina inculpatului, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d pr.pen.

III. Ocuparea funcției de director al Administrației Piețelor de către inculpatul și a funcției de consilier juridic cu J de normă în cadrul Primăriei mun. S

La data de 31.10.1996, prin HCL nr. 24/1996(fila 98 vol. 16 urmărire penală), inculpatul a fost numit în funcția de administrator al Administrației Piețelor S M, pentru o perioadă de probă de 3 luni, în urma unui concurs organizat de primărie și consiliul local, concurs la care au participat și numiții -, și. După expirarea perioadei de probă, în funcție de rezultatele obținute, Consiliul local urma să dispună definitivarea în funcție.

Inculpatul a ocupat funcția menționată până la data arestării sale preventive(14.01.2003).

Deși în cuprinsul rechizitoriului este descrisă modalitatea - apreciată nelegală - de ocupare a acestei funcții de către inculpatul, la descrierea faptei în drept nu se regăsește dispoziția de trimitere în judecată pentru această faptă, fiind imputată inculpatului doar ocuparea postului de consilier juridic cu J de normă în cadrul Primăriei mun. S M, ca o consecință a oferirii unui teren, cu titlu de mită, inculpatului, fără a se reține, așadar, o legătură de cauzalitate între ocuparea funcției de administrator al piețelor și oferirea de foloase necuvenite.

În consecință, legalitatea organizării concursului și ocupării funcției au fost examinate doar sumar, pentru a se combate susținerile din rechizitoriu.

Din probele administrate în cauză - declarațiile martorilor (fila 495 vol. III instanță), (fila 661 vol. IV instanță), (fila 717 vol. IV instanță), G (fila 527 vol. III instanță), precum și înscrisurile depuse la dosar - a reieșit că, în urma hotărârii adoptate de Consiliul local al mun. S M, privind destituirea din funcție a fostului director al Administrației Piețelor S M, pentru ocuparea postului rămas vacant a fost organizat concurs, cu respectarea prevederilor legale.

Din depoziția martorei, referent în cadrul serviciului buget, contabilitate, salarizare din cadrul Primăriei mun. S M, a reieșit că publicitatea concursului a fost asigurată, faptul organizării fiind adus la cunoștință publică prin publicarea în două ziare locale, în acest sens fiind și extrasele din ziarele locale, depuse la filele 959 și urm. vol V instanță. A rezultat totodată că, pentru examinarea candidaților înscriși, în număr de 7, fost constituită o comisie mixtă, alcătuită din consilieri locali și persoane din aparatul propriu al primăriei, atribuțiile formulării subiectelor de concurs revenind comisiei, nu compartimentului personal din cadrul primăriei.

La fila 968 vol. V instanță se regăsește procesul verbal de desemnare a candidatului propus pentru ocuparea postului de administrator al Administrației Piețelor, respectiv inculpatul, fiind lipsit de relevanță faptul că acest proces verbal nu a fost depus la dosarul personal al inculpatului.

Procesul verbal este întocmit la data de 24.10.1996 de către comisia de concurs, alcătuită din, primar, viceprimar, viceprimar,consilier, consilier, R, consilier și, de asemenea consilier, desemnarea candidatului câștigător fiind făcută în urma analizării dosarelor depuse, în funcție de pregătirea și experiența profesională și de conducere a candidaților, de răspunsurile date în scris la întrebările adresate cu ocazia depunerii cererilor, precum și de discuțiile personale purtate de comisie cu fiecare dintre candidați.

Actele care au stat la baza înscrierii, participării la concurs și desemnării inculpatului drept câștigător al concursului astfel organizat se regăsesc la filele 100-109 vol. 16 urmărire penală, cu ocazia perchezițiilor efectuate în cauză fiind ridicate și cererea de transfer a inculpatului pentru funcția de director al Administrației piețelor, caracterizarea depusă, cererea de participare la concurs și răspunsurile date la chestionar.

Așadar, raportat la considerentele expuse, instanța a constatat că probele administrate în cauză nu au confirmat "neregulile" descrise în actul de sesizare a instanței în legătură cu ocuparea acestei funcții de către inculpatul.

Inculpatul a ocupat funcția menționată până la data arestării sale preventive, iar prin dispoziția nr. 29791/30.11.2007 a Primarului municipiului S M, emisă pentru executarea sentinței civile nr. 414/D/2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1275/2007 a Curții de Apel Oradea, inculpatul a fost reintegrat în funcția deținută.

Raportat la modalitatea de ocupare a unei funcții de consilier juridic cu J de normă în cadrul Primăriei mun. S M de către același inculpat, instanța reține următoarele:

Datorită numeroaselor litigii avute pe rolul instanțelor de către Administrația Piețelor S M și în urma unor discuții purtate cu inculpatul cu ocazia unei inspecții efectuate în piețele mun. S M, în cursul anului 2001, martorul, viceprimar al municipiului la acea dată, a întocmtt o notă informativă prin care a subliniat necesitatea angajării unei persoane, în calitate de jurist, pentru rezolvarea litigiilor menționate.

Existența acestei note informative este confirmată de martorul în declarația dată în fața instanței (fila 975 vol. V instanță), precum și de adresa aflată la fila 1238 vol. - instanță, emisă de Primăria mun. S M, având nr. 20481 din 15.09.2005, prin care se recunoaște formularea acelei note informative, care însă nu a fost înregistrată, acesta fiind motivul pentru care nu se regăsește în arhivele instituției.

Pornind de la această solicitare a viceprimarului, Primăria mun. SMa organizat concurs pentru ocuparea unui post de consilier juridic cu J de normă.

Martora, șeful serviciului buget, contabilitate, personal, salarizare din cadrul Primăriei mun. SMa descris, în declarația dată la fila 1179 vol. V instanță, modalitatea și condițiile concrete în care fost organizat concursul pentru acest post, având în vedere că atribuțiile organizării acestuia îi reveneau ei, în calitatea menționată.

Martora a precizat faptul că publicitatea concursului a fost asigurată prin afișare la sediul Primăriei, având în vedere că pentru ocuparea posturilor vacante uneori publicitatea era realizată și în acest mod, nu numai prin publicare într-un ziar local, împrejurare confirmată de martora.

Singura persoană care s-a înscris la concurs a fost inculpatul, motiv pentru care s-a renunțat la examinarea prin chestionar, acestuia fiind luat un interviu de către membrii comisiei, conform declarației martorei (fila 717 vol. IV instanță).

Formalitățile privind ocuparea acestui post de către inculpatul se regăsesc la dosarul personal al acestuia(a se vedea în acest sens vol. 16 urmărire penală).

În urma examinării, comisia de concurs, alcătuită din, și, l-a declarat admis pe inculpatul, pentru ocuparea postului de consilier juridic cu J de normă din cadrul Serviciului administrație publică locală juridic contencios arhivă (fila 1224 vol. - instanță).

În rechizitoriu s-a menționat faptul că un astfel de post nu se regăsește în organigrama consiliului local, însă instanța a constatat că postul de consilier juridic se regăsește în statul de funcții al Consiliului local al mun. S M, astfel cum a fost aprobat prin HCL nr. 43/72/21.12.2000 - anexa nr. 2 - inculpatul fiind încadrat, după cum s-a precizat mai sus, în cadrul serviciului administrație publică locală juridic contencios arhivă(filele 1229-1230 vol. V instanță).

Instanța a mai reținut că, în urma concursului organizat, prin dispoziția nr. 555/12.09.2001 a Primarului mun. S M, avizată de secretarul (fila 1271 vol. - instanță), s-a dispus angajarea inculpatului, începând cu data de 01.09.2001, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu J de normă, în calitate de consilier juridic, în cadrul serviciului menționat din Primăria mun. S M, cu un salariu tarifar de încadrare de 960.000 lei, corespunzător gradului de debutant.

Conform statelor de plată depuse la dosar (filele 1341 și urm.. - instanță), inculpatul a fost retribuit pentru această funcție cu suma netă de 790.664 lei lunar.

Inculpatul a ocupat această funcție până la data de 09.05.2003, când prin dispoziția nr. 318/2003 a Primarului mun. S M, s-a dispus desfacerea contractului de muncă.

Această dispoziție de concediere a fost însă desființată prin sentința civilă nr. 345/D/31.05.2006, prin care a fost constatată nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă, inculpatul fiind reintegrat în funcția de consilier juridic, conform contractului individual de muncă din 12.09.2001, cu timp parțial de muncă(fila 1571 vol. - instanță).

În executarea acestei sentințe a fost emisă dispoziția nr. 1785/07.11.2006 a Primarului mun. S M, prin care inculpatul a fost reintegrat în funcția deținută anterior.

Așadar, legalitatea încadrării inculpatului pe postul de consilier juridic a fost verificată și de instanța civilă, stabilindu-se că acesta este îndreptățit, și în prezent, să ocupe funcția obținută prin concurs în anul 2001.

Raportat la starea de fapt expusă, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză, instanța a reținut că acuzațiile aduse inculpatului în actul de sesizare, în legătură cu modul fraudulos în care acesta a ocupat postul de consilier juridic cu J de normă în cadrul Primăriei, nu se confirmă, după cum nu se confirmă nici o încălcare a dispozițiilor legale și a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul în legătură cu această numire.

În legătură cu pretinderea și primirea de către inculpatul, respectiv, oferirea și darea de către inculpatul a unui teren în valoare de 250.000.000 lei în localitatea, tocmai pentru numirea în funcția menționată, instanța reține următoarele:

La data de 14.03.2001, prin act autentic, după dezmembrarea terenului înscris în CF 413 nedefinitiv cu nr. top 412/1a situat în extravilanul comunei, jud. S M, în suprafață de 4.800 mp, în două parcele cu nr. top nou 412/1a/1 în suprafață de 800 mp și nr. top nou 412/1a/2 în suprafață de 4.000 mp, numiții, prin mandatar, și, în calitate de proprietari ai imobilului menționat au înstrăinat inculpatului terenul nr. top. 412/1a/1 în suprafață de 800 mp, prețul fiind stabilit la suma de 1.000.000 lei.

În acest sens, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 700/14.03.2001 de către Biroul notarului public, în care s-a precizat achitarea în întregime a prețului stabilit de comun acord de către părți, la data autentificării actului.

Conform actelor depuse în probațiune de inculpatul, prețul achitat vânzătorilor era corespunzător prețurilor de vânzare ale terenurilor din zonă, având în vedere că acestea erau situate în extravilanul localității și nu beneficiau de utilități. În acest sens, la dosar a fost atașat contractul de vânzare cumpărare încheiat între numitul G, pe de o parte, și și, pe de altă parte, prin care aceștia din urmă au achiziționat un teren în zonă, în suprafață de 628 mp, situat tot în extravilanul localității, cu suma de 1.000.000 lei, conform actul autentic încheiat la data de 08.03.2001 de către notarul public.

Aceste împrejurări au fost confirmate și de numitul, în declarația dată în fața instanței (fila 1230 vol. - instanță).

Pe de altă parte, instanța a constatat că nici un moment terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare între inculpatul și numiții și nu s-a aflat în proprietatea inculpatului, pentru ca acesta să aibă posibilitatea legală de a-l "oferi" inculpatului cu titlu de mită.

Considerațiile din rechizitoriu, referitoare la falsificarea schiței de dezmembrare la și litigiile purtate cu numita exced obiectului cauzei, nici unul dintre inculpați nefiind trimiși în judecată pentru infracțiuni de fals, cu atât mai mult cu cât acestea vizau identificarea faptică a terenului raportat la actele de punere în posesie. Mai mult, cât timp nu s-a constatat existența unei fapte de natură penală cu privire la parcelarea terenurilor, eventualele litigii apărute cu privire la posesia și folosința terenurilor, amplasarea și delimitarea acestora, sunt de competența instanței civile.

De altfel, audiată în instanță, chiar și numita a arătat că terenurile au fost obținute potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în condiții de legalitate (fila 1080 vol. V instanță).

Raportat la starea de fapt expusă, instanța a reținut că în cauză nu s-a dovedit existența infracțiunilor de luare, respectiv dare de mită, prev. de art. 254 al. 1 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv de art. 255 al. 1 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, faptele lipsind în însăși materialitatea lor.

Astfel, nu s-a demonstrat că terenul în discuție ar fi avut o valoare de 250.000.000 lei la data înstrăinării, cum s-a susținut în actul de sesizare, în condițiile în care era vorba despre un teren extravilan, fără utilități, sau că acesta ar fi fost pretins de inculpatul pentru ca inculpatul să fie angajat în condiții de nelegalitate pe un post de consilier juridic cu J de normă în cadrul primăriei.

După cum s-a arătat, angajarea inculpatului a avut loc în mod legal, fără vreo încălcare a atribuțiilor de serviciu din partea inculpatului și fără a se demonstra o legătură cu cumpărarea terenului de la numiții și.

La aprecierea materialului probator, instanța nu a luat în considerare acele declarații date de inculpatul în faza de urmărire penală, în care a susținut că a făcut cadou acel teren inculpatului, pentru ca acesta să țină cont de gestul său și să îi ofere postul de consilier juridic.

La momentul luării acelor declarații, inculpatul se afla în stare de arest preventiv, arest constatat nelegal prin prisma dispozițiilor CEDO, prin sentința civilă nr. 637/D/14.07.2006 a Tribunalului Satu Mare (fila 1597 vol. - instanță), hotărâre prin care statul român a fost obligat la despăgubiri în favoarea inculpatului pentru perioada privării de libertate.

Pe de altă parte, inculpatul nu și-a susținut nici un moment acele declarații, arătând în mod constant că ar fi reprezentat o dovadă a lipsei de discernământ oferirea unui teren în valoare de 250.000.000 lei pentru o funcție ce presupunea un salariu lunar brut de 960.000 lei, în condițiile în care salariul obținut în calitate de director la administrația piețelor era de aproximativ 12.000.000 lei și, în plus, oferea consultanță juridică unei alte societăți.

Pe cale de consecință, instanța constată că în cauză sunt aplicabile disp. art. 10 lit. a pr.pen.

IV. Atribuirea, de către inculpatul, în calitate de administrator al piețelor, a unui spațiu comercial în suprafață de 105 mp către Nord Vest, unde tot el deținea calitatea de administrator.

Nord Vest este o societate înființată în anul 1997, având ca asociați pe numiții și, soția inculpatului.

La data de 14.11.2002, numita s-a retras din societate, cedând părțile sociale fiului său,. Prin act adițional, au fost revocați din funcția de administrator cei doi asociați, administrarea societății fiind preluată de inculpatul, care la acea dată era și director în cadrul Administrației Piețelor S

Cu acea ocazie s-a realizat și mutarea sediului social al Nord Vest din localitatea, jud. S M în mun. S M, str. - -.

La data de 23.03.2001, între Administrația Piețelor S M, reprezentată de inculpatul și Nord Vest, reprezentată de a fost încheiat un contract de închiriere având ca obiect folosința spațiului comercial, în suprafață de 105 mp, situat în nr. 1 S M, pe un teren înscris în cf 2 S M nr. top. 886.

Conform clauzelor convenite de părți, contractul urma să producă efecte la data predării primirii spațiului închiriat, stipulându-se expres că predarea se va face în cel mai scurt timp după eliberarea spațiului de către -

Pentru spațiul comercial care a făcut obiectul contractului de închiriere menționat, între Administrația Piețelor S M și - s-a purtat un litigiu, având ca obiect evacuarea societății din spațiu și obligarea ei la plata unor despăgubiri, prin sentința civilă nr. 46LC/29.01.2001 a Tribunalului Satu Mare acțiunea Administrației piețelor fiind admisă.

Sentința a rămas definitivă la data de 11.09.2001, prin decizia civilă nr. 396/A/ 2001 Curții de Apel Oradea, nerecurată.

Având în vedere că se constatase cota de proprietate a societății asupra spațiului în litigiu, la data de 29.10.2001 între cele două părți s-a întocmit un proces verbal de predare-primire a spațiului, în contul creanței avute de Administrația Piețelor S M, reprezentând chirii restante, în sumă de 105.000.000, - cedând cota sa de proprietate asupra spațiului în litigiu.

Predarea efectivă a spațiilor deținute de - către Administrația Piețelor a avut loc la data de 05.11.2001.

La data de 02.11.2001, între Administrația Piețelor, reprezentată de inculpatul, în calitate de proprietar, și Nord Vest, reprezentată de, în calitate de chiriaș, s-a încheiat un proces verbal, prin care părțile au constatat existența unor deteriorări interioare și exterioare la imobil, deficiențele urmând a fi remediate pe cheltuiala proprietarului.

Contrar celor reținute în rechizitoriu, unde s-a arătat că aceste reparații au fost contrare contractului de închiriere, deoarece acolo se stipula că reparațiile curente sunt în sarcina chiriașului, instanța constatat că aceste reparații cădeau în sarcina proprietarului, conform prevederilor art. 1421 al. 2.civ.

Conform prevederilor art. 1421.civ. în cadrul contractului de închiriere proprietarul are obligația de a preda chiriașului bunul care face obiectul închirierii, în stare bună de folosință.

Potrivit depoziției martorilor (fila 1139 vol. V instanță), (fila 1140 vol. V instanță), (fila 1141 vol. V instanță), (fila 1142 vol. V instanță), (fila 1180 vol. V instanță), datorită degradării, spațiul închiriat era impropriu folosinței, lucrările de reparații la instalațiile electrice exterioare și lucrările de hidroizolație fiind necesare pentru utilizarea corespunzătoare a spațiului.

În acest context, conform contractului nr. 593/15.11.2002 încheiat cu Administrarea Piețelor, firma a efectuat lucrări de reparație la instalațiile electrice exterioare, contra sumei de 45.000.000 lei, achitată de Administrația Piețelor, conform facturilor existente la dosar(vol. 16 urmărire penală).

De asemenea, lucrările de hidroizolație au fost efectuate de, conform contractului nr. 422/26.07.2002 încheiat cu Administrația Piețelor, fiind achitată societății suma de 23.366.081 lei.

La data de 10.12.2002, după remedierea deficiențelor arătate, Administrația Piețelor prin inculpatul a predat spațiul către Nord Vest, reprezentată de numitul, urmând a fi continuate demersurile pentru funcționarea unui magazin de tip economat în spațiul închiriat.

Conform facturii existente la fila 942 vol. V instanță, Nord Vest a achitat chiria corespunzătoare perioadei 10.12.2002-31.12.2002.

A pretinde că societatea datora chirie și pentru perioada anterioară, când practic nu a avut folosința spațiului și nu a beneficiat de obiectul contractului de închiriere, este contrar dispozițiilor art.1420 și 1429.civ.

Pentru perioada ulterioară, neperceperea chiriei nu este imputabilă inculpatului, având în vedere că la data de 14.01.2003 acesta a fost arestat preventiv în cauză.

Referitor la atribuirea spațiului în favoarea Nord Vest, fără organizarea unei licitații publice, instanța a constatat că, în conformitate cu HG nr. 19/1996 privind aprobarea regulamentului cadru de organizare și funcționare a piețelor, prin HCL nr. 5/23.01.1997 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a piețelor, târgurilor și oboarelor din mun. S

În art. 16 al. 2 din regulament se stipula că boxele din halele, magaziile și unitățile prestatoare de servicii din incinta pieței pot fi închiriate, prin licitații publice, pe bază de contract, potrivit legii, cu aprobarea primăriei.

Pentru fapte similare, respectiv atribuirea unor spații comerciale în incinta piețelor mun. S M, inculpatul a fost cercetat în dosarul nr. 39/P/2005 al Departamentului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, dispunându-se scoaterea lui de sub urmărire penală, întemeiat pe prevederile art. 10 lit. a pr.pen.

Dosarul a fost format în urma dispoziției de disjungere existentă în actul de sesizare a instanței.

În cuprinsul ordonanței de scoatere de sub urmărire penală s-a apreciat că normele care reglementau organizarea de licitații erau permisive, pornind de la sintagma "pot fi organizate", astfel că era lăsată la latitudinea directorului piețelor modalitatea de închiriere a spațiilor aflate în administrarea sa, prin licitație sau atribuire directă(fila 1360 și urm.. - instanță).

S-a reținut, totodată, că obiectul dosarului a vizat atribuirea tuturor spațiilor comerciale, inclusiv în favoarea Nord Vest, în vederea stabilirii globale și unitare a prejudiciului cauzat Administrației Piețelor, trimiterea în judecată fiind limitată strict la investițiile realizate la spațiul închiriat din banii Administrației Piețelor.

Instanța și-a însușit considerentele expuse în ordonanța menționată, apreciind că la data încheierii contractului de închiriere cu Nord Vest dispozițiile în vigoare nu stabileau, în mod imperativ, obligația organizării licitațiilor.

Pe de altă parte, pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248.pen. este necesar ca prejudiciul să fie localizat în patrimoniul organului sau instituției de stat ori unității la care se referă art. 145.pen. în speță în patrimoniul Administrației Piețelor, aflată în subordinea Primăriei și să fie consecința directă a îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Ori, raportat la faptele imputate inculpatului în rechizitoriu, prin omisiunea de organizare a licitației pentru închirierea spațiului atribuit în mod direct Nord Vest ar fi putut fi create prejudicii doar persoanelor interesate în achiziționarea acelui spațiu, nu și Administrației piețelor.

Prejudiciul reținut în rechizitoriu ca fiind creat Administrației Piețelor se circumscrie investițiilor aduse spațiului, astfel cum în mod corect s-a reținut în ordonanța DNA Serviciul Teritorial Oradea.

Raportat la acesta, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța a constatat că toate investițiile au fost realizate pentru aducerea spațiului în stare de folosință, obligația revenind proprietarului, conform dispozițiilor art. 1420 și 1421.civ.

Mai mult, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 8/CA/22.01.2004 a Tribunalului Satu Mare, spațiul în litigiu a fost scos ulterior la vânzare prin licitație publică, fiind atribuit chiriașului. Potrivit expertizei întocmite de expertul pentru stabilirea valorii imobilului, chiriașul Nord Vest a realizat investiții în valoare de 273.894.994 lei la imobilul închiriat.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248.pen. lipsind în primul rând latura obiectivă a acesteia, astfel că în privința inculpatului, pentru această faptă, instanța va reține incidența prevederilor art. 10 lit. d pr.pen.

A existat o atribuire a spațiului fără organizarea unei licitații, au fost realizate lucrări de reparații la imobilul închiriat, costurile fiind suportate de proprietar, însă nu poate fi reținută o încălcare a atribuțiilor de serviciu ale inculpatului sau o exercitare defectuoasă a acestor atribuții, acțiunile inculpatului fiind circumscrise dispozițiilor legale, conform celor expuse.

exercitate de inculpatul asupra soților și G, pe cale administrativă și pe cale judecătorească, pentru a-i expropria de două imobile situate în municipiul S

Referitor la acest capăt de acuzare, instanța de fond a constatat că în sarcina inculpatului s-a reținut în actul de sesizare săvârșirea infracțiunii de luare de mită (în fapt un act material din cuprinsul infracțiunii continuate pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), întrucât acesta ar fi pretins suma de 10.000 USD de la soții pentru a nu mai iniția împotriva lor acțiuni civile, în exercitarea atribuțiilor sale de primar.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, s-a constatat că acuzațiile nu se confirmă, fapta de luare de mită lipsind în însăși materialitatea ei.

Astfel, numita este moștenitoarea numitului căruia, prin hotărârea nr. 100/18.04.1997, Comisia Județeană S M de aplicare a Legii nr. 112/1995 i-a restituit imobilul situat pe str. - din mun. S

Imobilul, împreună cu terenul aferent în suprafață de 766 mp, a fost transmis numitei prin contractul de donație nr. 6604/1997.

Dispoziția de restituire a fost atacată în instanță, hotărârea Comisiei județene fiind însă menținută.

Totodată, prin sentința civilă nr. 9617/17.11.2000 a Judecătoriei Satu Marea fost respinsă acțiunea civilă formulată de Regia Comunală S M în contradictoriu cu pârâții și Comisia Județeană S M de aplicare a Legii nr. 112/1995, acțiune prin care revendica un drept propriu asupra imobilului, susținând că acesta ar fi aparținut regiei în anul 1970.

Sentința a rămas definitivă prin neapelare, însă la data de 26.11.2002, Consiliul local SMr eprezentat prin inculpatul a declarat apel peste termen, motivat de faptul că în primă instanță nu a fost parte în proces, nefiind citat, astfel că nu a avut posibilitatea exercitării căii de atac în termenul legal.

În cursul anului 1998 numitul a formulat o acțiune civilă prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul local al mun. S M, restabilirea situației anterioare în cf nr. 3351 nr. top. 373, căruia îi corespunde în natură suprafața de 457 mp situată în str. - - din mun. S M, expropriată din proprietatea familiei sale prin Decretul fostului Consiliu de stat nr. 347/1986, pentru utilitate publică.

Prin sentința civilă nr. 7037/02.10.1998 Judecătoria Satu Marea admis acțiunea și a dispus restabilirea situației anterioare de CF.

Consiliul local reprezentat prin inculpatul în calitate de primar a formulat apel, admis prin decizia civilă nr. 1380/A/17.11.1999 a Tribunalului Satu Mare.

Prin decizia civilă nr. 364/06.03.2000 Curtea de Apel Oradeaa admis recursul numitei, a casat decizia Tribunalului Satu Mare și a menținut sentința judecătoriei.

În cursul anului 2000, numitului i-a fost restituit terenul în suprafață de 450 mp situat pe str. - - din mun. S M, înscris în cf nr. 3351 nr. top. 373.

Conform depoziției martorei, angajată a primăriei în cadrul Serviciului juridic și ulterior, începând cu anul 2001, șefa acestui serviciu (fila 1406 vol. - instanță), ca urmare a descoperirii unor înscrisuri noi, la nivelul oficiului juridic s-a luat hotărârea formulări unei cereri de revizuire a hotărârilor menționate, în cauză fiind pronunțată decizia civilă nr. 427/27.04.2001 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost respinsă calea extraordinară de atac, hotărâre menținută prin decizia nr. 1214/17.09.2001 a Curții de Apel Oradea.

În actul de sesizare s-a reținut că în cursul lunii decembrie 2001, inculpatul a solicitat din nou revizuirea hotărârilor menționate.

În contextul litigiilor menționate, în cursul lunii septembrie 2000, cu ocazia efectuării unor lucrări de reparații pe str. - - din mun. S M, a avut loc un incident, numita așezându-se pe un scăunel în fața utilajelor pentru a opri lucrările, susținând că i se ocupă o porțiune din teren.

Potrivit martorului (fila 1441 vol. - instanță), sus-numita a fost îndrumată să se adreseze la primărie pentru soluționarea nemulțumirilor, sens în care, în după-amiaza acelei zile, soții au fost primiți în audiență de inculpatul.

Conform susținerilor numiților și G, inculpatul s-a oferit să le găsească cumpărători pentru imobilul în litigiu, pretinzând un comision de 10.000 USD pentru aceasta.

Potrivit declarației inculpatului, în favoarea căruia operează prezumția de nevinovăție, instituită de prevederile art. 5 ind. 2 rap. la art. 66.pr.pen. discuțiile purtate cu soții au vizat realizarea unui schimb de teren, pentru care nu au fost făcute ulterior demersurile necesare.

Susținerile numiților și G nu sunt susținute de nici o probă administrată în cauză, excepție făcând depoziția martorei, audiată în faza de urmărire penală, martora fiind numitei, căreia aceasta din urmă i-a relatat că inculpatul i-ar fi pretins suma de 10.000 USD pentru a-i lăsa terenul în posesie și pentru a nu mai iniția acțiuni împotriva ei.

Declarația acestei martore nu poate constitui o probă certă de vinovăție, având în vedere că aspectele relatate nu au fost percepute direct, ci i-au fost aduse la cunoștință tocmai de autoarea denunțului formulat împotriva inculpatului.

Ceilalți martori indicați în rechizitoriu în sprijinul acestei acuzații, respectiv (fila 492 vol. III instanță), (fila 1556 vol. - instanță), viceprimar și, respectiv prefect la data respectivă, au fost audiați în cursul cercetării judecătorești și nu au confirmat susținerile soților.

Nici martora (fila 1440 vol. - instanță), nepoata celor doi, nu a susținut acuzele de luare de mită, arătând că niciodată soții nu i-au cerut vreun sfat în legătură cu o eventuală dare de mită primarului.

De asemenea, discuția pretins purtată între inculpat și numitul G, în cursul anului 2002, la Balastiera, în legătură cu sistarea litigiilor existente contra unei sume corespunzătoare, nu este dovedită prin nici un mijloc de probă.

Un aspect trebuie remarcat în legătură cu actul pe care inculpatul urma să îl îndeplinească în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În cursul lunii septembrie 2000, când s-a susținut că a fost pretinsă suma de 10.000 USD pentru încetarea proceselor, pe rolul instanțelor se afla doar acțiunea inițiată de Regia Autonomă Comunală SMî mpotriva familiei și a Comisiei Județene S M de aplicare a Legii nr. 112/1995, cererea nefiind soluționată nici măcar în primă instanță.

Astfel, nu se poate susține că la momentul respectiv soții erau șicanați de inculpatul sau că erau exercitate presiuni lor, pentru a fi determinați să ofere mită în vederea încetării litigiilor, lipsind chiar și motivația acestei fapte.

Raportat la toate considerentele expuse, instanța a reținut că nu a fost dovedită nici pretinderea sumei de 10.000 USD de la familia, și nici existența scopului special reglementat de art. 254.pen. practic fapta lipsind în materialitatea ei.

Pe cale de consecință, instanța constată incidența prevederilor art. 10 lit. a pr.pen. întrucât nu s-a demonstrat că există această faptă penală reținută în sarcina inculpatului.

-. Încheierea contractelor de asociere în participațiune între Consiliul local al mun. S M, reprezentat de inculpatul și

În cursul anului 2000 la Primăria mun. S M au fost înregistrate mai multe scrisori de intenție din partea societății, prin care aceasta își manifesta dorința de asociere cu Consiliul local al mun. S M în vederea construirii unei stații de carburanți în municipiu, firma SC P fiind împuternicită să se ocupe de toate demersurile și formalitățile necesare colaborării.

La data de 06.07.2000, societatea a indicat amplasamentul dorit pentru ridicarea stației de carburanți, acesta fiind localizat pe- din mun. S M, astfel că prin HCL nr. 7/36/13.07.2000 s-a aprobat planul urbanistic de detaliu pe- în vederea construirii stației.

Prin hotărârea nr. 25/54/19.10.2000 Consiliul local al mun. SMa aprobat asocierea cu România Mineraloel în vederea construirii unei stații ecologice de distribuție carburanți în mun. S M, pe-, conform contractului de asociere anexat, stipulându-se totodată că acest contract se va semna după intabularea terenului în favoarea statului român.

S-a aprobat contractul de asociere în participațiune dintre CL și România și s-a dispus intabularea în cf a dreptului de folosință, pe o perioadă de 30 ani, asupra terenului aferent stației de distribuție carburanți, în suprafață de 2.500 mp.

Primăriei mun. SMi -a fost atribuită sarcina aducerii la îndeplinire a hotărârii consiliului local.

HCL a fost semnată, potrivit dispozițiilor legale, de președintele de ședință, consilierul și de secretarul primăriei,.

Și ceilalți consilieri audiați au relatat aspecte similare, arătând că în cadrul ședinței desfășurate au fost stabilite principalele clauze contractuale, și anume suma datorată de pentru folosința terenului, durata asocierii și prețul ce urma să fie obținut pentru tona de carburant vândut. În acest sens, sunt relevante declarațiile martorilor (fila 538 vol. III instanță), - (fila 1483 vol. - instanță) și (fila 1489 vol. - instanță).

La data de 27.10.2000 a fost semnat contractul de asociere în participațiune între Consiliul local al mun. S M, reprezentat de primarul și România Mineraloel, conform contractului, terenul situat pe-, în suprafață de 2.500 mp, fiind trecut în folosința pentru o perioadă de 30 ani, contra unei sume unice de 76.500 USD, orașul urmând să primească și echivalentul în lei a 0,5 USD/tonă de carburant vândut ca participare la profit, cu decontare trimestrială.

La data de 20.12.2000 a fost eliberată autorizația de construcție nr. 820/2000, fiind autorizată ridicarea unei stații de carburant pe amplasamentul teren înscris în cf 2273 nr. top. 3368/1 și 3369.

Pentru obținerea tuturor avizelor necesare eliberării autorizației de construcție Mineraloel a încheiat un contract cu Proiect, onorariul stabilit fiind de 23.000 USD.

Ulterior emiterii autorizației de construcție, la data de 11.01.2001, prin ordin de plată Mineraloel a virat în contul beneficiarului Consiliul local al mun. SMe chivalentul în lei la data plății al sumei de 76.500 USD, reprezentând prețul negociat al contractului de asociere.

Cu privire la acțiunea în uzucapiune înaintată de inculpatul împotriva pârâtei, înregistrată la data de 16.10.2000, vizând dobândirea dreptului de proprietate al statului român asupra imobilului înscris în cf 5029 nr. top. 3368/2 în suprafață de 1590 mp, instanța a constatat următoarele:

Acțiunea a fost formulată ca urmare a raportului de specialitate întocmit de Serviciul de urbanism și amenajare a teritoriului, prin care s-a arătat că situația juridică a terenurilor ce urmează a face obiectul contractului de asociere în participațiune cu nu este pe deplin lămurită, deoarece parcela cu nr. top 3368/2 a fost omisă din acțiunea de constatare a dreptului de proprietate a statului român, fiind necesară o nouă cerere în instanță.

De altfel, chiar în HCL nr. 25/54/19.10.2000 a fost stipulată încheierea contractului de asociere în participațiune doar după lămurirea situației juridice a terenului, respectiv întabularea lui în favoarea statului român.

Nu se poate considera însă că inculpatul a ignorat prevederile hotărârii consiliului local, întrucât imediat după semnarea contractului Primăria a renunțat la acțiunea formulată împotriva pârâtei, având în vedere că obiectul acestui litigiu l-a constituit dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în cf 5029 nr. top. 3368/2.

Ori, conform extrasului de carte funciară existent la fila 1217 vol. V instanță, asupra parcelei cu nr. top. 3368/2 grădină în suprafață de 1590 mp, înscrisă în CF 12186, în urma transcrierii din CF 5029 S M, figura deja drept proprietar statul român, prin Decretul nr. 218/1960 și 712/1966.

Extrasul CF avut în vedere de instanță a fost eliberat în octombrie 2000, anterior semnării contractului de asociere în participațiune.

Oricum, conform autorizației de construcție, stația de carburanți urma să fie ridicată pe terenul înscris în CF 2273 nr. top. 3368/1 și nr. top. 3369, și din acest punct de vedere fiind lipsită de relevanță modalitatea de soluționare a acțiunii menționate.

Conform extraselor CF existente la dosar, asupra acestor parcele figura drept proprietar tot Statul român, situația juridică a terenului fiind așadar lămurită la data încheierii contractului de asociere în participațiune.

Adoptarea ulterioară a HCL nr. 61/01.08.2oo2 a fost determinată de imposibilitatea de întabulare de către a dreptului de folosință asupra terenului dobândit prin încheierea contractului de asociere în participațiune, datorită omisiunii identificării terenului conform evidențelor de CF, în cuprinsul hotărârii prin care s-a hotărât asocierea.

În acest sens, în baza memoriului tehnic întocmit de Proiect, s-a procedat la dezmembrarea imobilelor cuprinse în CF 10217, 12185, 12186, 2273 S M cu nr. top. 3371, 3370, 3368/2, 3368/1 și 3369, amplasamentul construcției urmând să cuprindă numerele topo noi 3371/1, 3370/1, 3368/3, 3368/5, 3369/1, în suprafață de 2.500 mp (filele 1216 și urm. vol. V instanță).

Din declarațiile martorei (fila 809 vol. V instanță), manager de proiect în cadrul și din actele aflate în vol. 22 al dosarului de urmărire penală, a rezultat că între societate și P, cu sediul social în, jud. H, reprezentată de inculpatul a fost încheiat un contract de consultanță, firma menționată fiind împuternicită să se ocupe de toate formalitățile și demersurile necesare asocierii cu Consiliul local SMp entru construirea unei stații de carburanți.

Conform contractului, suma maximă pentru care putea fi negociat contractul era de 87.000 USD plus 0,5 USD/tona de carburant vândut, ultima plătibilă trimestrial

În baza contractului de consultanță, P L îi revenea atribuția de a pregăti o documentație completă în vederea încheierii asocierii menționate, precum și de a depune toate eforturile pentru a sprijini România și Proiect în obținerea unei autorizații de construire valabile în termen de 4 luni de la semnarea contractului cu primăria.

Onorariul pentru aceste servicii era stabilit la suma de 73.000 USD, acoperind toate cheltuielile necesare în legătură cu negocierile, urmând a fi achitat, după cum urmează: suma de 5.000 USD în termen de 3 zile de la data semnării contractului de consultanță cu, suma de 10.000 USD în termen de 3 zile lucrătoare de la aprobarea primită de la Viena, 20.000 USD în termen de 3 zile de la semnarea contractului de asociere, suma de 38.000 USD în termen de 5 zile de la primirea autorizației de construcție de la Proiect, urmând a fi acordată și 50% din diferența dintre suma maximă de 87.000 USD și suma finală a contractului cu Primăria, dacă PLr eușea să reducă prețul asocierii în favoarea.

Sumele menționate au fost virate în contul P L, conform actelor existente la filele 24-29 vol. 22 urmărire penală.

Din declarațiile consilierilor audiați în cauză a reieșit că inculpatul, reprezentant al P, a participat la ședința Consiliului local în care s-a hotărât asocierea în participațiune cu, însă nu a exercitat presiuni, consiliul aprobând asocierea pentru o sumă mai M decât cea propusă de inculpat pentru.

De asemenea, martora (fila 1403 vol. - instanță), șefa Serviciului de urbanism și amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei mun. S M, a arătat că a fost prima persoană care a semnat autorizația de construcție a stației de carburanți, la baza emiterii acesteia stând hotărârea consiliului local de aprobare a planului urbanistic de detaliu și hotărârea de asociere a Consiliului local cu.

Martora a menționat că autorizația a fost emisă în condiții de legalitate, fără ca asupra ei să fie exercitate presiuni de către inculpatul.

Raportat la toate considerentele expuse, instanța a constatat că încheierea contractului de asociere în participațiune cu România Mineraloel a avut loc în condiții legale, în temeiul hotărârii adoptate de Consiliul local, prețul asocierii fiind stabilit de consiliu în urma negocierilor purtate în ședință, situația juridică a terenului fiind lămurită la data contractării, iar autorizația de construcție eliberată în condiții de legalitate, anterior achitării prețului asocierii de către.

Față de cele expuse, nu s- putut reține că inculpatul și-a exercitat necorespunzător atribuțiile de serviciu sau a condiționat în vreun fel încheierea contractului sau eliberarea autorizației de construcție a stației de carburanți.

Decizia asocierii a aparținut consiliului local, stabilirea clauzelor contractuale a revenit acestuia, iar sumele de bani au fost încasate de consiliu, făcându-se venit la bugetul local.

Potrivit depoziției martorelor și, nu exista posibilitatea retragerii unor sume din bugetul local, fără existența unor documente justificative, astfel că inculpatul nu avea, faptic, posibilitatea însușirii unor sume de bani din cele achitate de pentru asocierea cu Consiliul local.

De altfel, o astfel de modalitate nici nu a fost indicată în rechizitoriu, arătându-se doar că inculpatul a pretins în interes propriu un procent din valoarea acestui contract de asociere, cuprins între 10% - 15%, de care trebuia să beneficieze orașul S M cu titlu de sponsorizare, condiționând acest lucru de eliberarea autorizației de construcție.

Cu privire la pretinderea acestui procent, instanța a reținut că singura probă care ar putea conduce la existența laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254.pen. reținută în sarcina inculpatului în legătură cu semnarea acestui contract cu este declarația dată în calitate de inculpat de în faza de urmărire penală.

Pe de o parte, această declarație este singulară, nu se coroborează cu alte probe care să susțină pretinderea procentului, iar pe de altă parte a fost dată în condițiile în care față de inculpatul fusese emis un mandat de arestare în lipsă.

După ce a dat declarațiile menționate, măsura luată a fost revocată, întrucât au dispărut temeiurile ei, instanța apreciind, raportat la aceste împrejurări, că sunt incidente disp. art. 68 al. 1.pr.pen. astfel că declarația nu va fi luată în considerare.

Audiat în fața instanței, inculpatul a arătat modalitatea în care a fost încheiat contractul de asociere cu Consiliul local S M, precizând expres că inculpatul nu a negociat și nu a pretins din suma contractelor un procent pentru el personal, respectiv nu i-a pretins nici o sumă din cele două contracte.

Inculpatul nu a recunoscut, în nici una din declarațiile date, această faptă.

Referitor la cel de-al doilea contract de asociere în participațiune încheiat între Consiliul local al mun. S M și România Mineraloel, instanța constată următoarele:

La data de 31.05.2002, prin administrator a adus la cunoștința Consiliului Local al mun. SMi ntenția de a construi o nouă stație de carburanți în municipiu, la data de 03.06.2002 fiind indicat și terenul pe care s-a solicitat amplasarea stației de carburanți, respectiv intersecția Drum Carei cu Bulevardul -(așa numitul " ").

La data de 01.08.2002, în ședința Consiliului local, s-a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru stația de carburanți pe bulevardul - cu Drum Carei, precum și contractul de asociere în participațiune cu România Mineraloel L, dezmembrarea parcelelor pe care urma să fie amplasată stația și trecerea în folosința pe o durată de 30 ani a parcelelor astfel create.

În acest sens, a fost adoptată hotărârea nr. 51/01.08.2002 a Consiliului local S M, prin care s-a stipulat aprobarea asocierii, conform contractului anexat.

La data de 31.10.2002 a fost semnat contractul de asociere în participațiune dintre și Consiliul Local S M, pe o durată de 30 ani, orașul urmând să beneficieze de suma de 100.000 euro, reprezentând prețul asocierii, precum și de o cotă corespunzătoare, calculată trimestrial, raportat la tona de combustibil vândut.

Autorizația de construcție a fost eliberată la data de 16.09.2003, prin sentința civilă nr. 90/CA/02.09.2003 Tribunalul Satu Mare Primarul mun. SMf iind obligat la emiterea acesteia.

La data de 17.10.2003, prin ordin de plată, a achitat Consiliului Local suma de 3.868.700.000 lei, reprezentând echivalentul în lei al prețului asocierii, astfel cum a fost negociat și stabilit prin contract.

La datele respective inculpatul era arestat preventiv în cauză.

Și de această dată a existat un contract de consultanță între România și P, prețul maxim oferit de Consiliului local SMf iind stipulat la 88.000 euro, onorariul pentru consultanța oferită de P fiind fixat la 87.000 euro, ultima tranșă urmând a fi plătită după eliberarea autorizației de construcție.

Totodată, a fost încheiat un contract de proiectare între și Proiect, în valoare de 26.000 euro, societatea urmând să obțină toate avizele necesare construirii stației, inclusiv autorizația de construcție, eliberată, după cum s-a arătat, după arestarea inculpatului.

Chiar dacă din cuprinsul stării de fapt reținută în rechizitoriu rezultat că s-a încercat acreditarea ideii că onorariile achitate de pentru consultanța prestată de P ar fi fost destinate în realitate inculpatului, instanța a constatat că, pe lângă faptul că o atare concluzie nu a fost dovedită, la reținerea faptei în drept, inculpatul a fost acuzat doar de pretinderea unui procent din contractul de asociere, procent destinat inițial orașului cu titlu de sponsorizare, iar ulterior cuprins în suma finală ce urma să fie achitată consiliului local.

Conform actelor existente în vol. 23 de urmărire penală, onorariile cuprinse în contractele de consultanță încheiate între și P cu privire la construirea stațiilor de carburanți în mun. SMs unt similare celor menționate în contractele de consultanță încheiate pentru construirea unor stații în alte localități din țară.

Din procesul verbal întocmit cu ocazia desfășurării ședinței consiliului local nu a rezultat că asupra consilierilor au fost exercitate presiuni, de orice natură, pentru încheierea celui de-al doilea contract de asociere în participațiune, iar consilierii audiați au arătat în fața instanței că asocierea a fost benefică orașului.

Referitor la acest act material cuprins în infracțiunea continuată de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. instanța a reținut că sunt aplicabile aceleași argumente de fapt și de drept expuse în privința primului contract de asociere în participațiune dintre Consiliul local al mun. S M și.

Raportat la acestea, instanța a constatat că în cauză, aceste acte materiale ale infracțiunii de luare de mită nu există în materialitatea lor, fiind incidente prevederile art. 10 lit. a pr.pen.

, nici în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 al. 1.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. întrucât fapta imputată acestuia nu există.

În plus față de considerentele care au stat la baza constatării incidenței prevederilor art. 10 lit. a pr.pen. față de inculpatul raportat la această faptă, instanța a reținut că în actul de sesizare s-a apreciat că fapta inculpatului de a include în prețul final al contractului de asociere procentul de 10% - 25% destinat sponsorizării orașului ar constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 255.pen.

Ori, după cum se poate observa, ambele contracte au fost semnate de reprezentanți ai, nu de inculpatul care, de altfel, nici nu a participat la ședința consiliului local în care a fost negociat cel de-al doilea contract.

Mai mult, forma finală a contractului, astfel cum a fost negociată în ședințele de consiliu, a constituit anexă la hotărârea de aprobare a asocierii, fără a exista posibilitatea modificării ei.

Pentru toate aceste considerente, raportat la acuzațiile aduse inculpatului, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 10 lit. a pr.pen.

În legătură cu semnarea celui de-al doilea contract de asociere în participațiune cu, în sarcina inculpatului a fost reținută și săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.pen. întrucât a atribuit suprafața de 504 mp teren în favoarea România, în vederea construirii stației de carburanți, deși cunoștea că imobilul era revendicat în natură, conform Legii nr. 10/2001, de către părțile vătămate și -.

În acest sens, instanța a reținut că la data de 02.11.2001, în calitate de moștenitori ai fostei proprietare, părțile vătămate și - au formulat notificare, conform Legii 10/2001, prin intermediul executorului judecătoresc -, solicitând ca prin dispoziție motivată să se stabilească cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în mun. S M,-, cunoscut sub denumirea "colțul ", înscris în cf 4887 nr.top.4428/3.

Notificarea a fost înaintată Prefecturii S M, care a trimis-o organului competent să o soluționeze, fiind înregistrată la Primăria mun. S M la data de 01.03.2002, în adresa de înaintare specificându-se că, în situația în care pentru imobile a fost stabilită restituirea prin echivalent, persoana îndreptățită adresează notificarea prev. de art. 21 al. 1 primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilul.

În paralel, părțile vătămate au formulat și notificare privind restituirea în natură a terenului menționat.

Din raportul de specialitate întocmit de Serviciul urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei mun. S M cu ocazia asocierii în participațiune cu pentru construirea stației de carburanți pe bulevardul - cu Drum Carei, rezultă că s-a propus dezmembrarea parcelei cu nr. top. 4428/3 revendicată de frații în două parcele noi, având nr. top. 4428/17 în suprafață de 201 mp și 4428/18 în suprafață de 303 mp.

Din cuprinsul hotărârii nr. 51/2008 a Consiliului local SMr ezultă că parcela cu nr. top. 4428/17 a fost atribuită în folosință, conform contractului de asociere.

S-a imputat inculpatului faptul că, deși a avut cunoștință de împrejurarea că terenul era revendicat, notificarea de restituire în natură fiind înregistrată la primărie, nu a făcut cunoscut acest lucru consilierilor și prin aceasta a prejudiciat interesele legale ale părților vătămate.

În sprijinul acestei acuzații s-a arătat că la domiciliul inculpatului, cu ocazia efectuării percheziției, a fost găsită o listă a imobilelor revendicate potrivit Legii nr. 10/2001, astfel că acesta nu poate invoca necunoașterea acestor aspecte.

Raportat la lista găsită la domiciliul inculpatului, instanța a constatat că aceasta cuprinde un număr de 681 imobile revendicate, identificate după numele solicitantului și adresă, fără indicarea cărților funciare unde figurează înscrise.

Este exagerat a se pretinde unei persoane să cunoască toate datele cuprinse într-o atare listă, față de numărul M al imobilelor cuprinse în listă, neputându-se pleca de la prezumția că inculpatul a avut cunoștință de solicitarea părților vătămate și -.

De altfel, după cum reiese din depozițiile martorilor, nici în prezent solicitarea acestora nu a fost luată în discuție.

În acest sens sunt și prevederile sentinței civile nr. 490/D/05.12.2005 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a constatat că, deși notificarea adresată primăriei nu a fost soluționată, celor două părți vătămate nu le poate fi încălcat liberul acces la justiție, acțiunea nefiind considerată prematur introdusă.

În legătură cu omisiunea de a comunica informații consilierilor despre existența notificării părților vătămate, instanța a reținut că, potrivit Legii nr. 215/2001, sarcina pregătirii documentației pentru ședințele consiliului local revine secretarului primăriei, aspect confirmat de martorii, -, R.

Astfel, potrivit art. 85 al. 1 lit. g din Legea nr. 215/2001, secretarul este cel care pregătește lucrările supuse dezbaterii consiliului local.

Nu se poate reține astfel o încălcare a atribuțiilor de serviciu ale inculpatului.

Mai mult, terenul a fost atribuit în folosința prin hotărârea consiliului local, fiind actul de dispoziție al acestuia, nu al inculpatului, responsabilitatea pentru hotărârile adoptate revenind consiliului local, în acord cu dispozițiile art. din Legea nr. 215/2001

S-a constatat astfel că sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.pen. lipsește în primul rând, pe latura obiectivă, acea neîndeplinire a unui act sau îndeplinirea defectuoasă a actului în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Pe de altă parte, instanța apreciat că există un dubiu cu privire la cunoașterea de către inculpat a notificării formulate de părțile vătămate privind restituirea în natură a imobilului, neputând fi reținută intenția specifică infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Cu privire la vătămarea intereselor legale ale părților vătămate, instanța a constatat că nici aceasta nu există, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 părțile fiind îndreptățite să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile afectate de construcții.

De altfel, prin sentința civilă nr. 490/D/05.12.2005 a Tribunalului Satu Mares -a și constatat această împrejurare, stabilindu-se că părțile vătămate sunt îndreptățite la acordarea de titluri de despăgubiri pentru întregul imobil revendicat, nu doar pentru suprafața atribuită.

În aceste condiții, urmând să primească despăgubiri, nu se putea considera că au fost vătămate interesele legitime ale sus-numiților.

Pentru toate considerentele expuse, apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.pen. instanța a reținut incidența prevederilor art. 10 lit. d pr.pen.

Pe latura civilă a cauzei, instanța a constatat că Drumuri s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.116.411.000 lei, reprezentând profit nerealizat ca urmare a rezilierii abuzive a contractului de concesiune, nerespectarea clauzelor acestuia, anularea contractelor de execuție în derulare și eliminarea societății de la licitații.

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.573.872 USD, din care suma de 365.177 USD reprezentând investiții proprii, iar suma de 2.208.695 USD venit nerealizat ca urmare a rezilierii contractului.

Consiliul local SMa formulat pretenții civile în cauză, arătând că acestea se cifrează la suma de 10.910.213.509 lei, conform mențiunilor din rechizitoriu.

Administrația piețelor a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 82.940.400 lei, reprezentând chiria restantă, aferentă perioadei 23.03.2001-10.12.2002, precum și reparațiile efectuate la spațiul închiriat în favoarea Nord Vest, ultimele fiind în cuantum de 63.789.470 lei.

și - s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 25.000 euro, ulterior citirii actului de sesizare a instanței majorându-si pretențiile la 132.565 euro, conform raportului de evaluare depus la dosar.

La data de 23.05.2005, aceștia au revenit, arătând că solicită 65.520 euro despăgubiri materiale pentru teren, plus suma de 25.000 euro fiecare daune morale.

Raportat la soluțiile adoptate pe latura penală a cauzei și la considerentele care au stat la baza adoptării acestora, instanța a constatat că pretențiile formulate în cauză sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 998.civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Răspunderea civilă incidentă în cadrul procesului penal, alături de răspunderea penală, este cea delictuală, iar pentru antrenarea ei este necesar să fie întrunite, cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Instanța a constatat că aceste cerințe nu sunt întrunite în cauză, pentru următoarele considerente:

Pretențiile civile formulate de Drumuri se circumscriu prejudiciului cauzat ca urmare a rezilierii contractului de concesiune și constau în profitul nerealizat de societate, prin neatribuirea lucrărilor la: b- -, unde executarea a revenit, prin atribuire directă, altei firme (305.953.371 lei reprezentând profit nerealizat și 356.399.708 lei actualizarea acestei sume); la str. - - și B- - (2.580.300.000 lei profit nerealizat) și la b- - --str. -, prin nerespectarea contractului de execuție (58.038.000 lei plus 109.436.000 lei), precum și profitul nerealizat în cursul anului 2001 (1.568.917.000 lei).

Raportat la acestea, instanța a constatat că lipsește fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, în condițiile în care rezilierea contractului de concesiune a fost actul de dispoziție al Consiliului local, iar realizarea licitațiilor pentru atribuirea lucrărilor de investiții a fost decisă tot prin hotărâri ale consiliului.

În plus, pretențiile solicitate pentru b- - exced obiectului cauzei.

Același raționament este valabil și în privința pretențiilor civile solicitate de, rezilierea contractului fiind hotărâtă de Consiliul local, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege.

În privința prejudiciului cauzat ca urmare a predării - preluării patrimoniului, instanța a constatat, astfel cum s-a arătat și anterior, că cercetările au fost disjunse pentru această faptă, motiv pentru care temeinicia pretențiilor nu poate fi cercetată în acest dosar.

Consiliul local al mun. S M și-a însușit concluziile din rechizitoriu, referitoare la crearea unui prejudiciu bugetului local, în valoare de 10.919.213.509 lei, ca urmare a organizării licitațiilor la obiectivele de investiții " zonă industrială Sud a mun. S M", "Reabilitarea căii de acces în zona industrială Sud a mun. S M", "Amenajare Parcare Romană" și "Reabilitarea străzii - - și bulevardul - pe DN 19A în traversarea mun. S M".

Instanța a reținut că, pe de o parte, în conformitate cu aspectele relevate pe latura penală a cauzei, lipsește fapta ilicită a inculpatului, iar pe de altă parte, existența prejudiciului nu a fost dovedită.

În acest sens, din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că prin adjudecarea licitațiilor pentru obiectivele menționate de către, bugetul local al mun. S M nu a fost prejudiciat, aspect confirmat de altfel chiar de partea civilă, care, prin adresa depusă la termenul din 20.05.2005, a precizat că din verificările efectuate de Curtea de Conturi nu a rezultat un atare prejudiciu.

În consecință, în condițiile în care prejudiciul prevăzut de art. 998.civ. trebuie să fie efectiv, cert și actual, cerințe neîndeplinite în speță, pretențiile Consiliului local al mun. S M au fost respinse.

Raportat la partea civilă Administrația Piețelor S M, instanța reținut că nu se justifică solicitarea chiriei aferente perioadei 23.03.2001-10.12.2002, deoarece în perioada menționată chiriașul nu a beneficiat de spațiul închiriat, ori chiria reprezintă tocmai contraprestația pentru folosința imobilului ce face obiectul contractului de închiriere.

Predarea bunului a avut loc în decembrie 2002, moment din care chiriașul a primit spațiul în folosință, luând naștere obligația sa de a executa contraprestația, în speță achitarea chiriei, aspectele menționate fiind de altfel expres stipulate în contract, iar potrivit art. 969.civ. contractul reprezintă legea părților.

În legătură cu reparațiile aduse imobilului închiriat, instanța a constatat că, fiind vorba de reparații capitale, care vizau aducerea bunului în stare de folosință, acestea cădeau, potrivit art. 1421 al. 2.civ. în sarcina proprietarului, respectiv Administrația piețelor S M, care avea obligația de a preda obiectul locațiunii în stare de folosință.

Raportat la aceste considerente, constatând că și pretențiile formulate de această parte civilă sunt neîntemeiate, instanța le-a respins, constatând că nu a fost creat vreun prejudiciu și nu a existat o faptă ilicită.

Cu privire la părțile civile și -, instanța reținut că atribuirea, în folosința, a terenului revendicat de aceștia potrivit Legii nr. 10/2001, a avut la bază contractul de asociere în participațiune încheiat cu Consiliul local, decizia aparținând, și în acest caz Consiliului local, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse cu ocazia analizării faptei pe latură penală, instanța a constatat că în speță nu există o faptă ilicită a inculpatului, care să determine obligarea lui la despăgubirea părților vătămate.

Nu se poate reține nici existența unui prejudiciu cauzat acestora, în condițiile în care, conform sentinței civile nr. 490/D/05.12.2005 a Tribunalului Satu Mare, s-a constatat că părțile vătămate urmează să primească despăgubiri pentru întregul imobil, având calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001.

În consecință, instanța a respins pretențiile formulate în cauză de cele două părți civile.

În privința măsurilor preventive și asigurătorii, instanța a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 09.04.2003-07.07.2004; inculpatul în perioada 14.01.2003-17.11.2003; inculpatul în perioada 13.05.2003-25.06.2003, iar inculpatul în perioada 22.04.2003-24.06.2003.

De asemenea, instanța a constatat că prin ordonanța nr. 148/P/2002 din 08.05.2003 a Parchetului Național Anticorupție s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, în calitate de învinuit, pe o durată de 5 zile, însă măsura nu a fost pusă în executare, fiind înlocuită la data de 27.06.2003 cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pe o durată de 30 zile.

În baza art. 350 al. 1.pr.pen. instanța a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul prin decizia penală nr. 560/07.07.2004 a Curții de Apel Alba Iulia, întrucât, raportat la soluțiile adoptate în cauză, nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea ei, astfel cum prevede art. 139 al. 2.pr.pen.

S-a revocat măsura asiguratorie a instituirii sechestrului și indisponibilizării sumelor de bani aflate în conturile bancare și conturile asimilate aparținând inculpatului, deschise la BRD- Sucursala S M, BCR și Bank, măsură dispusă prin ordonanța nr.148/P/2002 din 21.04.2003 a Parchetului Național Anticorupție.

S-a revocat măsura instituirii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 10 miliarde lei vechi măsură dispusă prin ordonanța nr.148/P/2002 din 17.04.2003 a Parchetului Național Anticorupție.

S-a revocat măsura asiguratorie indisponibilizării și instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 10 miliarde lei vechi măsură dispusă prin ordonanța nr.148/P/2002 din 05.05.2003 a Parchetului Național Anticorupție.

În baza art.192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

În baza art. 193 al. 6.pr.pen. s-a respins cererea inculpatului de obligare a părții civile Administrația Piețelor S M la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere că, potrivit textului menționat și în aplicarea prevederilor art. 274.pr.civ. cheltuielile efectuate nu sunt imputabile acesteia.

Constituirea de parte civilă a avut loc ulterior începerii urmăririi penale față de acest inculpat, astfel că nu s-a putut reține că litigiul a fost generat de partea menționată și astfel îi sunt imputabile cheltuielile ocazionate de desfășurarea lui.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, inculpații, și partea civilă SC Drumuri SA S M

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, prin motivele de apel a criticat, în principal, reținerea stării de fapt de către instanța de fond, susținând că aceasta în mod greșit a dat prioritate probelor administrate în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, deși dispozițiile art. 63 alin.2 pr.penală nu acordă o valoare mai dinainte stabilită probelor, iar consecința acestei interpretări este greșita achitare a inculpaților.

Răspunsul generic la aceste motive de apel formulate de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia este acela că la stabilirea stării de fapt deduse judecății s-a dat prioritate probelor administrate nemijlocit, în fața instanței, cu respectarea principiului contradictorialității, al egalității armelor, conform art. 6 CEDO, și cu garantarea dreptului la apărare.

În acest sens, prima instanța a reținut corect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și jurisprudența CEDO, cu referire directă la cauza Reiman și alții împotriva României.

Instanța de fond a reținut că probele administrate în faza de urmărire penală au constituit temei al trimiterii în judecată, însă nu pot constitui temei de condamnare, cât timp au fost readministrate în cursul cercetării judecătorești, în condițiile menționate, cu respectarea dreptului la un proces echitabil, în toate componentele sale, iar aspectele reținute în actul de sesizare nu s-au confirmat.

În consecință, probele administrate în faza de urmărire penală, în special cele testimoniale și declarațiile inculpaților, nu au fost înlăturate de plano, ci au fost luate în considerare doar în măsura coroborării lor cu probatoriul efectuat în cursul cercetării judecătorești, fiind supuse unor evaluări critice.

Inculpații, prin motivele de apel au criticat, în principal, hotărârea primei instanțe, sub aspectul temeiului achitării, susținând că temeiul corect al achitării, pentru infracțiunile în care achitarea s-a făcut în baza art. 10 alin.1 lit.d pr.penală este art. 10 alin.1 lit.a pr.penală, deoarece faptele nu există.

Răspunsul generic la aceste motive de apel ale inculpaților este acela că instanța de fond, în mod corect, nu a constatat inexistența unor fapte materiale, care exclud imputarea acestora oricărui făptuitor.

Partea civilă SC Drumuri SA S M nu a formulat motive în scris și nu și-a susținut oral motivele de apel în ziua judecății.

Pentru verificarea sistematică a motivelor de apel, instanța va examina fiecare motiv de apel invocat în cadrul fiecărei fapte imputate prin actul de acuzare, conform sistematizării făcute de instanța de fond.

La termenul de judecată din data de 26 februarie 2009 instanța de apel, având în vedere dispozițiile art.378¹pr.pen. Serviciului de Executare al Consiliului Europei, precum și concluziile instanței de la Strasbourg în hotărârea din 25 iulie 2007 în cauza Tierce împotriva, a procedat la ascultarea inculpaților prezenți.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate de parchet și de inculpați, și din oficiu, privind toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, instanța apreciază că apelul parchetului, precum și apelurile inculpaților și părții civile sunt nefondate, din următoarele considerente:

Rezilierea contractelor de concesiune încheiate între Consiliul local al mun. S M și Drumuri, respectiv S M; nerezilierea contractului de concesiune încheiat cu S

1 Rezilierea contractelor de concesiune încheiate între Consiliul local al mun. S M și Drumuri

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa criticat hotărârea sub aspect penal, susținând că declarațiile denunțătorilor și G, date în faza de urmărire penală se coroborează cu cele ale inculpatului și a martorilor, M, - și și fac dovada că inculpatul i-a interpelat pe cei doi asociați ai SC Drumuri SA S întrebându-i dacă nu sunt dispuși să vândă procentul de 10 %din acțiunile societății.

De asemenea, DNA a susținut că prin rezilierea abuzivă de către inculpatul a contractului de concesiune încheiat cu SC Drumuri SA s-a produs în patrimoniul societății consecințe deosebit de grave, fiind întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

S-a susținut că înlăturareade planoa declarațiilor martorilor din cadrul urmăririi penale, ca urmare a schimbării sau nuanțării declarațiilor în faza cercetării judecătorești este nejustificată, deoarece nu s-a probat că acestea au fost administrate cu încălcarea drepturilor procesuale.

Motivele de apel invocate mai sus sunt nefondate din următoarele considerente:

Fapta inculpatului, care în ședința Consiliului local al municipiului S M, în calitate de primar al municipiului, a prezentat o expunere de motive pentru rezilierea contractului de concesionare nr. 9077/1995, în care beneficiar era SC Drumuri SA S M, bazată pe referatul Serviciului Gospodărie Comunală din cadrul Primăriei S M, invocând instituirea unui monopol în favoarea societății și Legea nr. 21/1996 privind concurența, urmată de introducerea unei acțiuni având ca obiect rezilierea contractului de concesiune, acțiune respinsă prin sentința civilă nr. 1513/LC/21 decembrie 2001 Tribunalului Satu Mare, irevocabilă prin decizia nr. 237/C/02 aprilie 2002 Curții de Apel Oradea, nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prev. de art. 248 cod penal raportat la art. 248/1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.

În calitate de primar, atribuțiile sale de serviciu erau stabilite prin art. 44 din Legea nr.69/1991 a administrației publice locale, în vigoare la acea dată.

De asemenea, potrivit art. 44 al. 1 lit. b din Legea administrației publice locale, primarul asigură executarea hotărârilor consiliului local.

Faptul că hotărârea consiliului local a avut la bază expunerea de motive a inculpatului nu poate constitui o încălcare a atribuțiilor de serviciu ale acestuia sau o exercitare necorespunzătoare a acestora, deoarece, potrivit art. 28 al. 5 din Legea nr. 69/1991, proiectele de hotărâri pot fi propuse deconsilierisau deprimar, iar redactarea proiectelor se face de cei care le propun.

Pe de altă parte, din probele administrate în cauză nu a reieșit că Drumuri SMe ste o persoană juridică de interes public, astfel cum s-a susținut în rechizitoriu.

Din informațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului a rezultat că Drumuri SMe ste o persoană juridică privată, organizată ca societate pe acțiuni.

Raportat la aceste împrejurări, instanța constată că încheierea unui contract de concesiune cu o autoritate a administrației publice locale, având ca obiect prestarea unor servicii de gospodărire locală, nu este de natură să îi confere acesteia calitatea de persoană juridică de interes public, fiind vorba despre o societate pe acțiuni, persoană juridică de drept privat, cu capital integral privat.

Nu poate fi reținută infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000 în sarcina inculpatului raportat la Drumuri, constând în pretinderea procentului de 10% din acțiunile societății sau 10% din cifra de afaceri a acesteia, pentru ca societatea să beneficieze de lucrările care constituiau obiectul contractului de concesiune,din datele factuale și din coroborarea probelor nu rezultă pretinderea ori primirea de bani sau de foloase care nu i se cuvin

Astfel, în legătură cu declarația numitului (denunțătorul), instanța constată că acesta are calitatea de reprezentant al Drumuri, fiind directorul societății și semnatarul constituirii de parte civilă în cauză.

Raportat la această calitate, în cursul cercetării judecătorești,în primă instanță, sus-numitul nu a mai fost audiat ca martor, deși a fost propus ca atare de DNA.

Conform prevederilor art. 82.pr.pen. persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată. Din interpretarea dispozițiilor legale arătate rezultă că,per a contrario, dacă persoana vătămată participă în proces ca parte vătămată sau parte civilă, nu este posibilă audierea sa ca martor, legea prezumând că depoziția sa este interesată.

Pe de altă parte, instanța constată că din declarațiile inculpatului, date atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că și G au fost întrebați dacă sunt dispuși să vândă acțiuni.

În sprijinul acestei susțineri este și declarația dată de martorul denunțător G în cursul cercetării judecătorești (fila 883 vol.V), când acesta a precizat că inculpatul nu i-a spus niciodată că acest lucru i-a fost solicitat de inculpatul, afirmația făcând-o sub forma unei propuneri venite din partea lui. Totodată, martorul a arătat că inculpatul nu i-a spus niciodată că a fost trimis de inculpatul pentru a-i da cei 10%.

Pe de altă parte, martorii, M, - și, indicați de acuzare, sunt martori indirecți, aceștia cunoscând doar aspecte relatate și susținute de numitul, după formularea denunțului și declanșarea cercetărilor împotriva inculpatului.

În acest context, martorii cunoscând doar ceea ce a afirmat numitul, declarațiile acestora nu pot constitui acele probe certe, pe baza cărora să poată fi stabilită vinovăția inculpatului.

Mai mult, audiați în fața primei instanței, martorii au indicat împrejurările în care au luat la cunoștință despre împrejurările relatate.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea acestei infracțiuni, arătând că în primăvara sau vara anului 2001, i-a solicitat inculpatului să se intereseze la cei doi asociați ai Drumuri dacă nu doresc să vândă acțiuni, fără a preciza cât și pentru cine.

Coroborând probele care vizează această acuzație, prima instanță a reținut, în mod corect, că singura împrejurare dovedită cu certitudine constă în întrebarea adresată de inculpatul, la solicitarea inculpatului, celor doi asociați ai Drumuri, dacă sunt dispuși să vândă 10% din acțiunile deținute, și G presupunând că inculpatul era interesat în achiziționarea lor.

Nu s-a dovedit că inculpatul ar fi solicitat prin intermediul lui 10% din cifra de afaceri a societății sau că ar fi condiționat atribuirea lucrărilor de acordarea acestui procent.

Pe de altă parte, în legătură cu pretinsul refuz ulterior al inculpatului de a acorda lucrări Drumuri, la data respectivă acțiunea pentru rezilierea contractului de concesiune era deja promovată, însă nu era soluționată în primă instanță, iar societății nu i-a fost împiedicată participarea la licitațiile organizate pentru atribuirea lucrărilor.

În privința inculpatului, acuzat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 26.pen. rap. la art. 254 al. 1 rap. la art.6 din Legea nr. 78/2000, prima instanță, legal, a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal, întemeiată pe prevederile art. 10 lit. g pr.pen. având în vedere că acesta a decedat pe parcursul procesului, la data de 30.11.2007, conform certificatului de deces existent la fila 2001 vol. VII dosarul instanței de fond și fila 103 din dosarul instanței de apel.

2.Rezilierea contractelor de concesiune încheiate între Consiliul local al mun. S M și S

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa criticat hotărârea sub aspect penal, susținând că din coroborarea declarațiilor martorilor - cu a martorilor, și, rezultă că inculpatul a pretins numitului - acțiuni în valoare de 1.500.000.000 lei, faptă ce întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, iar calificarea acestor declarații ca subiective sau indirecte a fost greșită.

Referitor la achitarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită de inculpatul în dauna SC SA s-a susținut că prin rezilierea abuzivă a contractului de concesiune cu SC SA s-au produs consecințe deosebit de grave, în patrimoniul societății, cât și o tulburare însemnată bunului mers al acesteia, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în forma calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248/1 cod penal.

Motivele de apel invocate mai sus sunt nefondate din următoarele considerente:

Privind fapta inculpatului de a pretinde, prin intermediul numitului, denunțătorului -, reprezentant al SC SA acțiuni în sumă de 1.500.000.000 lei din capitalul social al SC SA, aceasta nu există în materialitatea ei, ceea ce exclude imputarea ei.

Instanța constată că numitul - este reprezentantul, iar în această calitate a formulat constituirea de parte civilă pentru societate, raportat la infracțiunea de abuz în serviciu, pentru care, de asemenea, a formulat plângere penală împotriva inculpatului,împrejurări ce reliefează caracterul subiectiv al declarațiilor date de acesta în cauză.

Referitor la susținerile martorului, instanța reține că acesta a recunoscut că a purtat discuții cu -, fiind interesat să achiziționeze acțiuni ale societății, însă pentru sine, nu pentru alte persoane, întrucât cunoștea din cuprinsul bilanțului contabil că societatea lucrează cu un profit cuprins între 16 și 18%.

Martorul a recunoscut că nu dispunea de sumele de bani necesare achiziționării acțiunilor, însă intenționa să apeleze la credite bancare și să împrumute de la rude.

În privința consilierilor audiați, instanța de apel a reținut că aceștia sunt martori indirecți, având în vedere că au relatat doar ceea ce a afirmat față de ei numitul -, fără a cunoaște în mod direct împrejurări referitoare la faptă.

Se remarcă faptul că, inclusiv în rechizitoriu, cu ocazia adoptării soluției de scoatere de sub urmărire penală a numitului pentru complicitate la luare de mită, se reține că nu s-a putut proba existența unei înțelegeri prealabile între inculpatul și numitul.

În lipsa unei înțelegeri prealabile, nu se poate reține că numitul a urmărit achiziționarea acțiunilor pentru inculpatul.

De asemenea, nu s-a probat existența unui act privitor la atribuțiile de serviciu pe care urma să-l îndeplinească, să nu-l îndeplinească sau să îl îndeplinească în mod defectuos inculpatul, în calitatea sa de primar, în schimbul acțiunilor pretinse.

Raportat la exercitarea atribuțiilor de serviciu de către inculpatul, rezilierea contractului de concesiune nu poate fi imputată acestuia, fiind actul de dispoziție al Consiliului local.

Privind demersurile efectuate de inculpatul pentru blocarea procedurii de privatizare a, instanța constată că o inițiativă similară a avut și Consiliul local, stoparea formalităților de privatizare fiind discutată și dispusă în ședința consiliului local din 26.11.1998 (fila 271 vol. 4 urmărire penală), iar principala cauză care a determinat rezilierea contractului de concesiune a constat în sistarea furnizării energiei termice locuitorilor mun. S M, aspect care rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză.

Din declarațiile martorilor rezultă că gestionarea situației de criză apărute în urma sistării furnizării energiei termice la nivelul municipiului SMa impus luarea unor măsuri urgente, sens în care, cu acordul martorului -, a fost modificat obiectul de activitate al Regiei Autonome Comunale S M, instituție aflată în subordinea consiliului local, regia urmând să presteze serviciile concesionate anterior către

Potrivit depoziției martorului -, audiat în prima instanță, și această societate a întâmpinat dificultăți la încasarea facturilor și acordarea subvențiilor, astfel că nu s-a aflat într-o situație favorizantă.

Față de dispozițiile art. 317.pr.pen. care limitează judecata la fapta și persoana arătată în actul de sesizare și față de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prev. de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. constând în rezilierea abuzivă a contractului de concesiune cu, prima instanță a apreciat just că nu se mai impune examinarea celorlalte împrejurări arătate în actul de sesizare, referitoare la încasarea redevenței de 360.000.000 lei datorată de în baza contractului de concesiune aferent anului 1999, la modalitatea în care numitul - a asigurat conducerea S M și verificările efectuate de camera de conturi.

Conform informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, este o persoană juridică de drept privat, organizată sub forma unei societăți pe acțiuni, capitalul fiind integral privat.

În mod justificat prima instanță a dispus achitarea inculpatului, constatând existența unei cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale potrivit art. 10 alin.1 lit.d pr.penală.

3. Nerezilierea contractului de concesiune încheiat cu S

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa criticat hotărârea sub aspect penal, susținând că în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și dare de mită, prin înlăturarea declarației date de inculpatul în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarațiile martorilor - și, din care rezultă că inculpatul a dat inculpatului, cu titlu de mită, suma de 83.500.000 lei, pentru aprobarea tarifelor practicate de SC SA

S-a susținut că din raportul de constatare întocmit de specialistul DNA, în cursul urmăririi penale, rezultă că prin aprobarea și efectuarea plăților fără respectarea dispozițiilor legale s-a cauzat bugetului local al municipiului S un prejudiciu în sumă de 60.864.272.273 lei.

Inculpatul a criticat hotărârea atacată, susținând că temeiul achitării pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată, respectiv art. 10 lit.d pr.penală este greșit, impunându-se achitarea în temeiul art. 10 lit.a pr.penală deoarece nu există oferirea sau darea de foloase necuvenite și nici o exercitare defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, fapta fiind de natură comercială.

Motivele de apel invocate mai sus sunt nefondate din următoarele considerente:

Acțiunile cumpărate de inculpatul reprezentau 10% din totalul acțiunilor și, conform declarațiilor date de inculpați în fața primei instanțe, încheierea unui atare contract a fost determinată, pe de o parte, de situația financiară a inculpatului care, la momentul respectiv, avea nevoie de bani, iar pe de altă parte, de împrejurarea că acțiunile nu puteau trece în proprietatea cumpărătorului decât după achitarea lor integrală către FPS.

Din declarația martorului R -(fila 1491 vol. - instanță) a reieșit că nu s-a dat curs hotărârii de reziliere, având în vedere că la data adoptării acesteianu exista la nivelul municipiului SMo altă societate care să presteze acest serviciu.

Referitor la modul de stabilire a tarifelor pentru activitatea desfășurată de, instanța constată că, într-adevăr, conform prevederilor art. 20 al. 2 lit. f din Legea nr. 69/1991, Consiliul local era cel abilitat să stabilească taxele, impozitele și tarifele locale, în calitate de administrator al domeniului public și privat al orașului.

La data de 27.03.1997, Consiliul local a adoptat hotărârea nr. 21/1997, prin care se realizează practic o delegare a acestor atribuții în favoarea executivului.

Astfel, conform art.1 din hotărâre, tarifele pentru toate prestările de servicii se stabilesc de către consiliul municipal pe baza documentației depusă de concesionar.

Modificările de prețuri, rezultate ca o consecință a majorării prețurilor de achiziție la combustibil, materii prime, materiale și piese de schimb urmau a fi actualizate de executivul din cadrul primăriei, la solicitarea concesionarului, cu respectarea legislației în vigoare, pe baza unor calcule justificative prezentate de concesionar, acceptate de primar.

Modificările de tarife, rezultate în urma unor modificări în legislație, urmau a fi actualizate tot de către aparatul executiv al primăriei.

Relevantă, sub acest aspect, este expunerea de motive care a stat la baza adoptării HCL 21/1997 (fila 1245 vol. - instanță), în care se propune modificarea articolelor din caietele de sarcini, articole prin care se prevedea că negocierea și stabilirea unor noi tarife la lucrările prestate de societatea comercială se fac de către Consiliul local, la propunerea justificată a concesionarului.

Prima instanța a înlăturat declarația dată de inculpatul în fața procurorului, la data de 18.06.2003, declarație în care a arătat că a dat cu titlu de mită inculpatului suma de 83.500.000 lei pentru ca acesta să aprobe tarifele practicate de societate, deoarece aceasta este singulară și nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, cu excepția declarației martorului -, care a arătat, inclusiv în fața instanței, că inculpatul a scos sume de bani din casieria societății, afirmând că le dă inculpatului, pentru ca societății să îi fie repartizate lucrări. În condițiile în care martorul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de influență, ca urmare a unei plângeri penale formulate de inculpatul, în legătură directă cu această cauză,prima instanță a apreciat că depoziția acestuia este subiectivă, înlăturând-o (în acest sens se regăsește la dosarul instanței rechizitoriul prin care martorul a fost trimis în judecată).

Procedeul a fost folosit și în cazul celorlalți inculpați arestați în cauză, motiv pentru care instanța de fond a apreciat, justificat, că sunt incidente prevederile art. 68 al. 1 teza a II-a pr.pen. declarația inculpatului din data de 18.06.2003 urmând a fi înlăturată de la aprecierea materialului probator, fiind create serioase dubii cu privire la modalitatea de obținere a acesteia.

S-a apreciat că exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul, raportat la actualizarea tarifelor solicitate de pentru serviciile prestate, nu poate fi reținută din următoarele considerente:

Această modalitate de lucru a fost păstrată până în anul 2003, când prin HCL nr. 93/25.09.2003 (fila 1270 vol. - instanță) HCL nr. 21/1997 a fost abrogată.

Martorul confirmă faptul că adoptarea HCL 21/1997 a fost determinată de evoluția inflației, precizând totodată că, prin natura sistemului de decontare, inculpatul nu putea face plăți peste sumele aprobate de Consiliul local, plățile către SC SA fiind efectuate după verificarea faptică a lucrărilor.

Relevante, sub acest aspect, sunt declarațiile martorilor, referent în cadrul primăriei, ale cărui atribuții constau în verificarea faptică a lucrărilor prestate de SC SA (fila 1246 vol. - instanță), -, cel care a semnat, în calitate de președinte de ședință, HCL 21/1997 (fila 1483 vol. - instanță), (fila 1486 vol. - instanță), (fila 1963 vol. VII instanță).

Martora (fila 1282 vol. - instanță) și-a desfășurat activitatea în cadrul Primăriei mun. S M, în calitate de inspector de specialitate la sectorul zone verzi, iar printre atribuțiile sale intra și aceea de a întocmi, la începutul fiecărui an calendaristic, un grafic cu planificarea lucrărilor de amenajare și întreținere a spațiilor verzi, care apoi era defalcat pe lucrări concrete ce urmau să fie executate lunar.

întocmite de martoră erau avizate de șeful serviciului, G și înaintate apoi societății SC SA.

Referitor la reactualizarea tarifelor, în declarația dată martora a detaliat modalitatea de lucru, după cum urmează: în raport de serviciul prestat, SC SA propunea reactualizarea plăților printr-o situație de lucrări ce era trimisă serviciului de specialitate din cadrul primăriei, unde era analizată de o comisie alcătuită din martoră, și

Martora a precizat că în nici o situație, inculpatul nu i-a solicitat să modifice graficele de lucrări, prin inserarea unor prestații suplimentare și nici nu a constatat, în perioada în care a lucrat cu inculpatul, că acesta a favorizat, din punct de vedere material,

De altfel, toți martorii audiați în fața primei instanțe, în legătură cu, au precizat că nu au constatat o asemenea favorizare a societății din partea inculpatului.

prezintă, din acest punct de vedere, și declarația martorei, care prezintă modalitatea în care erau efectuate plățile în favoarea societăților care aveau contracte încheiate cu Primăria.

Raportat la probatoriul analizat, mai sus, prima instanță, în mod corect, a constat că sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârșită de inculpatul .

Pe cale de consecință, prima instanța a constatat că pentru această faptă sunt incidente în cauză prevederile art. 10 lit. d pr.pen

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. inculpatul a fost achitat de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 al. 1 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen.

Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul, în prezentarea stării de fapt, precum și din datele factuale nu se constată inexistența unor fapte materiale, care exclud imputarea acestora oricărui făptuitor, iar temeiul achitării, reținut de prima instanță, art. 10 alin.1 lit.d pr.pen,este cel corect.

II. Licitații câștigate de SMp entru realizarea unor obiective de investiții în beneficiul Consiliului Local al mun. S.

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa criticat hotărârea sub aspect penal, susținând că privind infracțiunea de abuz în serviciu în forma calificată săvârșită de inculpatul și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată săvârșită de inculpatul, s-a făcut dovada unei înțelegeri prealabile între inculpați prin organizarea defectuoasă, cu încălcarea dispozițiilor legale, a licitațiilor și adjudecarea următoarelor obiective de investiții:

1.Realizarea obiectivului de investiții zonă industrială Sud din municipiul S

2.Realizarea obiectivului de investiție "Reabilitarea căii de acces în zona industrială Sud a municipiului S M".

3.Realizarea obiectivului "Amenajare Parcare Romană".

4.Realizarea obiectivului de investiții "Reabilitarea străzii - - și Bulevardul - pe DN 19A în traversarea municipiului S M".

Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspect penal, susținând că temeiul achitării pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, respectiv art. 10 lit.d pr.penală, este greșit, solicitându-se instanței de apel schimbarea temeiului achitării, reținându-se art. 10 lit.a pr.penală, deoarece fapta ilicită care să constituie latura obiectivă a infracțiunii de dare de mită nu există.

Motivele de apel invocate mai sus sunt nefondate din următoarele considerente:

1.Realizarea obiectivului de investiții zonă industrială Sud din municipiul S

În scopul menționat, era necesară igienizarea terenului și asigurarea accesului rutier pe străzile - - și -lor din mun. S

Finanțarea acestui obiectiv urma să fie realizată în proporție de 55% din bugetul local, iar 45% din alte fonduri, prin Agenția de Dezvoltare Regională Nord Vest.

Suma alocată în acest sens din fondul pentru dezvoltare regională era de 62.500 euro, reprezentând asistență financiară nerambursabilă pentru realizarea investiției.

Diferența ce urma să fie suportată de Consiliul local, conform costurilor estimative ale proiectului, era de 76.400 euro.

Din partea beneficiarului, procesul verbal a fost semnat de, G, și, comisia preluând lucrarea executată fără obiecțiuni.

Cu privire la modalitatea de realizare a acestui obiectiv de investiții, prima instanța a încuviințat efectuarea unei expertize pentru lămurirea diferențelor apărute între valoarea ofertelor și valoarea estimată în studiul de fezabilitate, pentru stabilirea modalității întocmirii situațiilor de lucrări și a facturilor, pentru verificarea existenței unei justificări legale pentru sumele achitate în favoarea, precum și pentru constatarea prejudiciului cauzat.

Potrivit raportului de expertiză efectuat de experții - și escu, pe parcursul efectuării lucrărilor de investiție la obiectivul menționat, antreprenorul a prezentat periodic beneficiarului - Primăria mun. S M - situațiile privind lucrările executate, care au fost verificate faptic de reprezentanții beneficiarului, iar în baza lor au fost întocmite facturi, achitate executantului.

În urma consultării și analizării studiului de fezabilitate elaborat de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei, aprobat prin HCL nr. 38/67/21.12.2000 prin raportare la proiectul tehnic aferent nr. 1/2001, experții au constatat că în proiectul tehnic cantitățile de lucrări estimate pentru igienizarea terenului sunt mult mai mari decât cele prevăzute în studiul de fezabilitate, datorită condițiilor de depozitare a umpluturii biodegradabile. În acest sens, a fost modificat procesul tehnologic, diferențe fiind constatate și în ceea ce privește lungimea străzii - -, aceasta fiind mai M în proiectul tehnic.

situațiile de lucrări, în urma verificărilor efectuate la Primăria mun. S M și la C N, experții au constatat că acestea au fost întocmite de antreprenor corespunzător lunilor în care au fost efectuate lucrările,care au fost verificate faptic și scriptic de o comisie alcătuită din G, aceștia semnând documentele și aplicând ștampila primăriei.

Pe baza situațiilor de lucrări acceptate de beneficiar, antreprenorul a întocmit facturi pentru decontarea sumelor, acceptate și plătite.

Experții au constatat că valoarea totală facturată și plătită este egală cu suma situațiilor de lucrări acceptate de beneficiar, respectiv 7.827.458.875 lei.

Experții au apreciat că valoarea lucrărilor omise, cât și a celor care nu puteau fi prevăzute în proiectul tehnic, a fost cuprinsă în situația de lucrări (nota de comandă suplimentară), verificată și acceptată de beneficiar prin semnarea ei de către o comisie formată din G, pentru valoarea totală de 1.539.688.400 lei(470.639.067+1.069.049.333).

Cele două părți contractante au convenit ca din lucrările prevăzute în contract să se renunțe la cele prevăzute pentru strada - -, conform notei de renunțare-deviz (anexa 13 la raportul de expertiză) valoarea lucrărilor care nu au mai fost executate fiind de 978.968.312 lei.

Luând în calcul și valoarea actualizărilor totale, experții au concluzionat că diferențele apărute între suma stipulată în contractul de executare și sumele plătite sunt justificate.

Raportat la modalitatea de organizarea a licitației obiectivului de investiții " zonă industrială Sud a mun. S M",justificat, prima instanță a apreciat că au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data respectivă,după cum urmează

Punctul 4 din anexa - a contractului de asistență financiară detalia procedura consultării neoficiale a ofertelor.

Având în vedere sursa de finanțare din fondurile europene și prevederile contractului cadru încheiat cu C N,prima instanță a constatat că modalitatea de achiziție a fost impusă prin contract, metodologia aplicată fiind cea prevăzută de OUG nr. 63/1999, care stipulează în art. 4 prioritatea aplicării dispozițiilor cuprinse în acordul cadru sau memorandumul de finanțare.

În acest sens, prima instanța a reținut și dispozițiile OG nr. 12/1993 privind achizițiile publice, unde la art. 27 se prevede că în măsura în care ordonanța intră în contradicție cu obligațiile României rezultând din o înțelegere cu o instituție financiară interguvernamentală internațională la care România este parte, vor prevala prevederile tratatului sau înțelegerii.

Raportat la aceste considerente, prima instanța a constatat că nu a existat o exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ce reveneau inculpatului în legătură cu organizarea licitației și adjudecarea acestui obiectiv de investiții de către

Referitor la "oferta" Drumuri, înregistrată la Primăria mun. S M la data de 10.11.2000, anterior aprobării studiului de fezabilitate și anterior aprobării investiției, prin care societatea oferea prețul de 2.956.175.000 lei pentru lucrări în suprafață de 4,24 ha și reparații strada - - și strada - din mun. S M, instanța reține că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză și în raport de normele aplicabile, aceasta nu putea fi considerată ofertă.

2.Realizarea obiectivului de investiție "Reabilitarea căii de acces în zona industrială Sud a municipiului S M".

La data de 24.07.2001 a fost lansată invitația de participare la licitația obiectivului "Reabilitarea căii de acces în zona industrială Sud a mun. S M" unui număr de trei societăți, respectiv, Regia Autonomă de Drumuri Județene S M și, urmând ca licitația să aibă loc prin metoda cerere de ofertă de preț, data licitației fiind 14.08.2001.

Prin hotărârea nr. 12893/16.08.2001 a comisiei de licitație, lucrarea de realizare a investiției este atribuită, aceasta fiind societatea cu oferta de preț cea mai mică.

Pe parcursul lucrărilor de execuție a lucrărilor, conform constatărilor făcute de experți în urma verificării documentelor aflate la Primăria mun. S M și C N, antreprenorul a întocmit situații de lucrări pentru cantitățile de lucrări realizate, care au fost verificate, sub aspectul realității datelor, de către compartimentele de specialitate, iar în baza lor au fost întocmite facturile pentru decontare, acceptate și plătite.

Conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, acestea au fost finalizate la data de 19.11.2001, fiind întocmit cu acea ocazie și borderoul obiectelor supuse recepției și centralizatorul proceselor verbale de recepție,iar valoarea lucrărilor terminate și recepționate s-a ridicat la suma de 4.926.710.797 lei, părțile convenind ca stratul de asfalt de 4 cm să fie turnat atunci când condițiile meteorologice o permit, fiind necesară o temperatură exterioară de peste 15.

Referitor la acest obiectiv de investiții, corect, prima instanță a constatat că, având în vedere cofinanțarea din fonduri europene, sunt aplicabile aceleași dispoziții legale ca și în cazul obiectivului de investiții " zonă industrială Sud a mun. S M", fiind valabile aceleași considerente de fapt și de drept în baza cărora s-a constatat că derularea proiectului de investiții a avut loc în condiții legale, fără a exista o încălcare a legislației și fără existența unei exercitări defectuoase a atribuțiilor de serviciu ce reveneau inculpatului.

În legătură cu oferta înregistrată de Drumuri la Primăria mun. S M la data de 10.11.2000, la acea dată nici măcar nu era semnat contractul de finanțare pentru realizarea obiectivului de investiții, iar Consiliul local nu aprobase investiția, oferta societății fiind prematură.

Mai mult, se remarcă identitatea dintre sumele cuprinse în oferta Drumuri și cele menționate în studiile de fezabilitate întocmite în vederea realizării celor două obiective de investiții, în condițiile în care acestea ar fi trebuit să rămână confidențiale.

Nu se poate aprecia că inculpatul a sistat alocarea investițiilor stabilite în favoarea Drumuri prin bugetul local, fără a fi mandatat în acest sens de consiliu, având în vedere că investiția a fost aprobată tot prin hotărâre a Consiliului local, iar procedura de adjudecare a lucrării era stabilită prin contractul de finanțare încheiat cu C

3. Realizarea obiectivului "Amenajare Parcare Romană".

Pentru realizarea acestui obiectiv de investiții, la invitația de participare la licitație au răspuns cu oferte de preț C Drumuri, și

Comisia a procedat la deschiderea ofertelor la data de 11.10.1999, iar prin hotărârea nr. 17020/19.10.1999 s-a stabilit punctajul firmelor participante, cel mai M punctaj fiind obținut de

Prin hotărârea de adjudecare a fost desemnată câștigătoare a licitației, deși Drumuri a prezentat cea mai mică ofertă de preț.

Din actele existente la dosar nu rezultă că inculpatul a fost președinte al comisiei de licitație, iar modalitatea în care s-a ajuns la adjudecarea licitației de către SC " SA a fost detaliată prin raportul de expertiză prezentat sintetic mai sus.

4. Realizarea obiectivului de investiții "Reabilitarea străzii - - și Bulevardul - pe DN 19A în traversarea municipiului S M".

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că, referitor la obiectivul investiții "Reabilitarea străzii - - și Bulevardului - pe DN 19 în traversarea municipiului S M, în mod greșit prima instanță a înlăturat declarațiile date de inculpatul în cursul urmăririi penale, împrejurare care a determinat achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de luare și, respectiv, dare de mită, constând în pretinderea și executarea unor lucrări de construcții în valoare de 100.000.000 lei, iar prin nerespectarea dispozițiilor legale privind organizarea licitației, inculpatul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată în dauna părții vătămate SC Drumuri SA S

Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspect penal, susținând că temeiul achitării pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, respectiv art. 10 lit.d pr.penală este greșit, solicitându-se instanței de apel, schimbarea temeiului achitării, reținându-se art. 10 lit.a pr.penală deoarece fapta ilicită care să constituie latura obiectivă a infracțiunii de dare de mită nu există.

Motivele de apel invocate mai sus sunt nefondate din următoarele considerente:

Comisia de licitații a fost desemnată prin decizia nr. 150/12.03.2001 a Primarului mun. S M, inculpatul fiind președintele comisiei.

După prezentarea plicului cu valoarea de control, singura societate care s-a retras a fost, având valoarea ofertei sub pragul de control.

CNa fost descalificată la data de 16.03.2001, întrucât nu a prezentat documentele solicitate de comisie.

După verificarea îndeplinirii condițiilor de participare și a criteriilor de calificare, comisia a selectat doi contractanți: B și S

La data de 06.04.2001, societatea desemnată câștigătoare a licitației, a fost invitată să semneze contractul și să facă dovada constituirii garanției de bună execuție.

În legătură cu modalitatea de organizare și desfășurare a licitației, prima instanță a constatat că nu au fost respectate în totalitate dispozițiile legale aplicabile, respectiv OG 12/1993, HG 592/1993, Ordinul comun al MF- nr. 784/N/1998 și Ordinul comun nr. 553/5367/NN/1999 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 784/N/1998.

Neregulile constatate prin sentința civilă nr. 1849/LC/2002 din 16.09.2002 a Tribunalului Satu Mare, privind modificarea documentelor de participare la licitație și anularea recomandărilor emise în favoarea, nu vor mai fi examinate, având în vedere că împrejurările reținute de instanță au intrat în autoritate de lucru judecat.

Nu se poate reține însă că la data organizării licitației nu era emisă autorizația de construcție, având în vedere că aceasta exista încă de la data de 29.02.2000, conform mențiunilor din procesul verbal de recepție a lucrărilor termenul ei de valabilitate fiind până la 29.02.2004.

Publicarea anunțurilor referitoare la organizarea licitației a avut loc la data de 13.02.2001, fiind respectate prevederile art.2.2 din Ordinul 784/34.N/1998, care stipulează că trecerea la organizarea licitației se face numai după aprobarea investiției, obținerea autorizației de construcție și asigurarea fondurilor.

În unanimitate, membrii comisiei de licitație au decis că oferta întrunește condițiile pentru a fi desemnată câștigătoare, nefiind actul de voință, singular, al inculpatului.

În baza hotărârii comisiei, a fost încheiat contractul de execuție cu, contract care a rămas valabil încheiat, nefiind atacat, deși hotărârea comisiei de licitație a fost anulată.

Nu se poate reține că inculpatul a atribuit lucrarea în favoarea, din declarațiile martorilor, G, și, membri ai comisiei de licitație, rezultând că asupra lor nu au fost exercitate presiuni de către inculpatul, pentru a favoriza în vreun fel

Referitor la infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu aplicarea. art. 41 al. 2.pen. reținută în sarcina inculpatului privind îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, în calitate de primar, ordonator principal de credite și de președinte al comisiilor de licitații, cu consecința adjudecării obiectivelor de investiții de către, prejudiciul fiind localizat la nivelul bugetului local al mun. S M, din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că prejudiciul nu există, raportat la modul de derulare a investiției.

Astfel, valoarea ofertei a fost de 49.038.848.000 lei, iar lucrările s-au derulat în perioada mai 2001 - decembrie 2003.

În baza situațiilor de lucrări, au fost emise facturi spre decontare în valoare de 66.045.719.532 lei, conform anexei 22 din raportul de expertiză.

Lucrările privind realizarea acestui obiectiv de investiție, au fost derulate și finalizate după ce inculpatul nu se mai afla în funcția de primar al municipiului, neputându-i fi imputată vreo activitate defectuoasă în calitate de ordonator de credite.

Raportat la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. reținută în sarcina inculpatului, prima instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective, lipsind în primul rând exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, specifică elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni, iar în al doilea rând, prejudiciul presupus a fi cauzat lipsește (a se vedea în acest sens, pe lângă aspectele reținute în acest sens în raportul de expertiză, și adresa nr. 10414/17.05.2005 a Consiliului local S M, din care rezultă că, din rapoartele Curții de Conturi, încheiate în urma verificării actelor instituției în perioada respectivă, nu s-a constatat existența unui prejudiciu raportat la lucrările ce au făcut obiectul analizei de mai sus).

În privința infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 248.pen. cu aplicarea art. 248 ind. 1.pen. și a art. 41 al. 2.pen. instanța reține că nu s-a făcut dovada unei înțelegeri prealabile între inculpatul și inculpatul.

Conform art. 26.pen. forma de participație penală a complicității presupune, cu necesitate, o înlesnire sau un ajutor acordat, cu intenție, în orice mod, la comiterea unei infracțiuni, dar instanța reține că, atât timp cât lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina autorului, nici în sarcina presupusului complice acestea nu sunt întrunite, fiind incidente prevederile art. 10 lit. pr.pen.

Prima instanță examinând atât probele administrate în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, a constat că probele administrate în fața instanței au combătut probele administrate în cursul urmăririi penale și dând eficiență prezumției de nevinovăție a constatat următoarele:

Cu privire la fundația casei, a rezultat că aceasta a fost executată de în baza contractului nr. 275/2001(fila 37 vol. 6 urmărire penală), lucrarea fiind achitată integral, conform devizului și chitanțelor aflate la filele 28-30, 37-38 vol. 6 urmărire penală.

Referitor la fosa septică, a rezultat că, în temeiul unui contract de comodat încheiat între și inculpatul, aceasta trebuia montată la construcția din localitatea, urmând să fie folosită o perioadă de doi ani, la final inculpatul având opțiunea de a renunța sau de aoa chiziționa.

Inculpatul a susținut că fosa nu a fost montată și nu a fost utilizată nici în prezent, deoarece casa nu a fost finalizată.

Raportat la starea de fapt expusă, prima instanță a constatat in mod corect că sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de luare, respectiv dare de mită, lipsind folosul necuvenit, care reprezintă orice avantaj de natură patrimonială, pe care însă făptuitorul nu ar fi îndreptățit să îl pretindă sau să îl primească; în același timp, folosul trebuie pretins cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, respectiv să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Deoarece unele lucrări în litigiu nu au fost finalizate, nu se poate discuta despre o mărire a patrimoniului acestuia, corespunzător presupusului folos primit.

Nu se poate reține că inculpatul și-a exercitat defectuos atribuțiile de serviciu cu privire la licitațiile care au fost adjudecate de și nu se poate reține faptul că ar fi condiționat plățile către de efectuarea lucrărilor menționate, din depozițiile martorilor, șef birou buget și rezultând că eventualele întârzieri în plata lucrărilor erau cauzate de lipsa disponibilului în cont în anumite perioade ale anului, dar întârzierile și plățile parțiale erau întâlnite în raport cu toți partenerii contractuali, fără a fi favorizată vreo societate.

Prima instanță a înlăturat de la aprecierea probelor vizând aceste fapte declarațiile date de inculpatul, în fața procurorului, în iunie 2003, declarații care au avut drept consecință imediată punerea sa în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă, măsura privativă de libertate fiind înlocuită cu obligarea de a nu părăsi localitatea, ca urmare a "schimbării atitudinii inculpatului".

Instanța de fond a apreciat că declarațiile menționate, raportat la poziția constantă avută atât anterior, cât și ulterior de inculpatul, au fost obținute în condițiile prev. de art. 68 al. 1.pr.pen. prin promisiuni în scopul de a obține probe, motiv pentru care sunt aplicabile în cauză disp. art. 64 al. 2.pr.pen.

Raportat la aceste considerente, prima instanță a constatat, în mod corect, că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor acte materiale de luare de mită reținute în sarcina inculpatului (parte componentă a infracțiunii continuate de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată), și nici ale infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. reținută în sarcina inculpatului, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d pr.pen.

Față de inculpatul, prima instanță, justificat, a adoptat o soluție de achitare, întemeiată pe prev. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. atât pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată, prev de art. 255.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. cât și pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată, prev. de art. 26 rap. art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen.

Din prezentarea stări de fapt, precum și din datele factuale nu se constată inexistența unor fapte materiale, care exclud imputarea acestora oricărui făptuitor, iar temeiul achitării, reținut de prima instanță, art. 10 alin.1 lit.d pr.pen, este cel corect.

III. Ocuparea funcției de director al Administrației Piețelor de către inculpatul și a funcției de consilier juridic cu J de normă în cadrul Primăriei mun. S Atribuirea, de către inculpatul, în calitate de administrator al piețelor, a unui spațiu comercial în suprafață de 105 mp către Nord Vest, unde tot el deținea calitatea de administrator.

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că inculpatul a pretins și primit un teren în valoare de 250.000.000 lei de la inculpatul, pentru a emite decizia de numire a inculpatului în funcția de consilier juridic cu J de normă, fiind întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de luare și dare de mită prev. de art. 254 alin.1 cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 255 alin.1 cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a susținut că, în mod greșit prima instanță, a înlăturat nejustificat declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale care se coroborează cu depozițiile martorilor și, din care rezultă că era de notorietate că inculpatul a primit cadou terenul de la, iar inculpatul pretindea de la agenții comerciali din piață mită pentru atribuirea spațiilor.

S-a susținut că adresa nr. 15019/20 septembrie 1999, semnată de inculpatul către conducerea Facultății de drept T, confirmă înțelegerea dintre inculpați.

Privind fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice, DNA a susținut că fapta inculpatului care, în calitate de administrator al piețelor, a atribuit un spațiu comercial în suprafață de 105 mp către SC Nord Vest, unde deținea calitatea de administrator, fără licitație, și efectuarea unor lucrări de remediere la acest spațiu în suma de 95.000.000 lei întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, fapta fiind probată cu declarația martorului u care a declarat că inculpatul i-a comunicat că remedierea spațiului va fi suportată din banii Administrației Piețelor.

Inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând că, în mod greșit instanța de fond a reținut ca temei al achitării pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor publice art. 10 lit.d pr.penală în loc de art. 10 lit.a pr.penală și nu a acordat cheltuielile judiciare făcute de apelant la instanța de fond, prin neobligarea părții civile Administrația Piețelor S M la plata acestor cheltuieli făcute de inculpat.

De asemenea, inculpatul a susținut referitor la fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice, în care intră trei acte materiale, respectiv atribuirea spațiului comercial în suprafață de 105 mp către SC NORA VEST SRL S M, efectuarea unei reparații la acest spațiu comercial pe bani publici și neîncasarea chiriei pentru perioada 10 decembrie 2002 - 17 noiembrie 2003, că nu există în materialitatea lor.

Motivele de apel invocate mai sus sunt nefondate din următoarele considerente:

1.Ocuparea funcției de director al Administrației Piețelor de către inculpatul și a funcției de consilier juridic cu J de normă în cadrul Primăriei mun. S

Din probele administrate în cauză - declarațiile martorilor (fila 495 vol. III instanță), (fila 661 vol. IV instanță), (fila 717 vol. IV instanță), G(fila 527 vol. III instanță), precum și înscrisurile depuse la dosar - rezultă că, în urma hotărârii adoptate de Consiliul local al mun. S M, privind destituirea din funcție a fostului director al Administrației Piețelor S M, pentru ocuparea postului rămas vacant a fost organizat concurs, cu respectarea prevederilor legale.

Din depoziția martorei, referent în cadrul serviciului buget, contabilitate, salarizare din cadrul Primăriei mun. S M, rezultă că publicitatea concursului a fost asigurată, faptul organizării fiind adus la cunoștință publică prin publicarea în două ziare locale, în acest sens fiind și extrasele din ziarele locale, depuse la filele 959 și urm. vol V instanță. Pentru examinarea candidaților înscriși, în număr de 7, fost constituită o comisie mixtă, alcătuită din consilieri locali și persoane din aparatul propriu al primăriei, atribuțiile formulării subiectelor de concurs revenind comisiei, nu compartimentului personal din cadrul primăriei.

La fila 968 vol. V al instanței de fond se regăsește procesul verbal de desemnare a candidatului propus pentru ocuparea postului de administrator al Administrației Piețelor, respectiv inculpatul, fiind lipsit de relevanță faptul că acest proces verbal nu a fost depus la dosarul personal al inculpatului.

Procesul verbal este întocmit la data de 24.10.1996 de către comisia de concurs, alcătuită din, primar, viceprimar, viceprimar, consilier, consilier, R, consilier și, de asemenea consilier, desemnarea candidatului câștigător fiind făcută în urma analizării dosarelor depuse, în funcție de pregătirea și experiența profesională și de conducere a candidaților, de răspunsurile date în scris la întrebările adresate cu ocazia depunerii cererilor, precum și de discuțiile personale purtate de comisie cu fiecare dintre candidați.

Instanța constată că probele administrate în cauză nu au confirmat "neregulile" descrise în actul de sesizare a instanței în legătură cu ocuparea acestei funcții de către inculpatul.

Raportat la modalitatea de ocupare a unei funcții de consilier juridic cu J de normă în cadrul Primăriei mun. S M de către același inculpat, prima instanța a reținut următoarele:

Datorită numeroaselor litigii avute pe rolul instanțelor de către Administrația Piețelor S M și în urma unor discuții purtate cu inculpatul cu ocazia unei inspecții efectuate în piețele mun. S M, în cursul anului 2001, martorul, viceprimar al municipiului la acea dată, întocmește o notă informativă prin care subliniază necesitatea angajării unei persoane, în calitate de jurist, pentru rezolvarea litigiilor menționate.

Existența acestei note informative este confirmată de martorul în declarația dată în fața instanței(fila 975 vol. V instanță), precum și de adresa aflată la fila 1238 vol. - instanță, emisă de Primăria mun. S M, având nr. 20481 din 15.09.2005, prin care se recunoaște formularea acelei note informative, care însă nu a fost înregistrată, acesta fiind motivul pentru care nu se regăsește în arhivele instituției.

Pornind de la această solicitare a viceprimarului, Primăria mun. SMa organizat concurs pentru ocuparea unui post de consilier juridic cu J de normă.

Martora, șeful serviciului buget, contabilitate, personal, salarizare din cadrul Primăriei mun. SMa descris, în declarația dată la fila 1179 vol. V instanță,prezintă modalitatea și condițiile concrete în care fost organizat concursul pentru acest post, având în vedere că atribuțiile organizării acestuia îi reveneau ei, în calitatea menționată.

Formalitățile privind ocuparea acestui post de către inculpatul se regăsesc la dosarul personal al acestuia(a se vedea în acest sens vol. 16 urmărire penală).

În urma concursului organizat, prin dispoziția nr. 555/12.09.2001 a Primarului mun. S M, avizată de secretarul (fila 1271 vol. - instanță), s-a dispus angajarea inculpatului, începând cu data de 01.09.2001, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu J de normă, în calitate de consilier juridic, în cadrul serviciului menționat din Primăria mun. S M, cu un salariu tarifar de încadrare de 960.000 lei, corespunzător gradului de debutant.

Conform statelor de plată depuse la dosar (filele 1341 și urm.. - instanță), inculpatul a fost retribuit pentru această funcție cu suma netă de 790.664 lei lunar.

Inculpatul a ocupat această funcție până la data de 09.05.2003, când prin dispoziția nr. 318/2003 a Primarului mun. S M, s-a dispus desfacerea contractului de muncă.

În executarea acestei sentințe a fost emisă dispoziția nr. 1785/07.11.2006 a Primarului mun. S M, prin care inculpatul a fost reintegrat în funcția deținută anterior.

Raportat la starea de fapt expusă, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză, prima instanță reținut că acuzațiile aduse inculpatului în actul de sesizare, în legătură cu modul fraudulos în care acesta a ocupat postul de consilier juridic cu J de normă în cadrul Primăriei, nu se confirmă, după cum nu se confirmă nici o încălcare a dispozițiilor legale și a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul în legătură cu această numire.

În legătură cu pretinderea și primirea de către inculpatul, respectiv oferirea și darea de către inculpatul a unui teren în valoare de 250.000.000 lei în localitatea, pentru numirea în funcția menționată, prima instanță justificat a reținut următoarele:

La data de 14.03.2001, prin act autentic, după dezmembrarea terenului înscris în cf 413 nedefinitivă cu nr. top 412/1a situat în extravilanul comunei, jud. S M, în suprafață de 4.800 mp, în două parcele cu nr. top nou 412/1a/1 în suprafață de 800 mp și nr. top nou 412/1a/2 în suprafață de 4.000 mp, numiții, prin mandatar, și, în calitate de proprietari ai imobilului menționat au înstrăinat inculpatului terenul nr. top. 412/1a/1 în suprafață de 800 mp, prețul fiind stabilit la suma de 1.000.000 lei.

Prețul achitat vânzătorilor era corespunzător prețurilor de vânzare ale terenurilor din zonă, având în vedere că acestea erau situate în extravilanul localității și nu beneficiau de utilități. În acest sens, la dosar a fost atașat contractul de vânzare cumpărare încheiat între numitul G, pe de o parte, și și, pe de altă parte, prin care aceștia din urmă au achiziționat un teren în zonă, în suprafață de 628 mp, situat tot în extravilanul localității, cu suma de 1.000.000 lei, conform actul autentic încheiat la data de 08.03.2001 de către notarul public.

Aceste împrejurări au fost confirmate și de numitul, în declarația dată în fața instanței (fila 1230 vol. - instanță).

Prima instanță constatat că nici un moment terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare între inculpatul și numiții șinu s-a aflat în proprietatea inculpatului, pentru ca acesta să aibă posibilitatea legală de a-l "oferi" inculpatului cu titlu de mită.

Raportat la starea de fapt expusă, prima instanță justificat a constatat că în cauză nu s-a dovedit existența infracțiunilor de luare, respectiv dare de mită, prev. de art. 254 al. 1 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv de art. 255 al. 1 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, faptele lipsind în însăși materialitatea lor.

La aprecierea materialului probator, instanța nu va lua în considerare acele declarații date de inculpatul în faza de urmărire penală, în care a susținut că a făcut cadou acel teren inculpatului, pentru ca acesta să țină cont de gestul său și să îi ofere postul de consilier juridic, deoarece au fost luate în stare de arest nelegal, Statul român fiind obligat la despăgubiri pentru perioada privării de libertate.

Adresa nr. 15019/20 septembrie 1999, semnată de inculpatul către conducerea Facultății de drept T,prin care se solicita finalizarea studiilor și obținerea licenței în anul 2000,nu este de natură a confirmă înțelegerea prealabilă dintre inculpați,actul fiind lipsit de valoare juridică.

2.Atribuirea, de către inculpatul, în calitate de administrator al piețelor, a unui spațiu comercial în suprafață de 105 mp către Nord Vest, unde tot el deținea calitatea de administrator.

Pentru spațiul comercial care a făcut obiectul contractului de închiriere menționat, între Administrația Piețelor S M și - s-a purtat un litigiu, având ca obiect evacuarea societății din spațiu și obligarea ei la plata unor despăgubiri, prin sentința civilă nr. 46 LC/29.01.2001 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă la data de 11.09.2001, prin decizia civilă nr. 396/A/ 2001 Curții de Apel Oradea, nerecurată, a fost admisă acțiunea Administrației Piețelor S

Predarea efectivă a spațiilor deținute de - către Administrația Piețelor a avut loc la data de 05.11.2001.

Conform prevederilor art. 1421.civ. în cadrul contractului de închiriere proprietarul are obligația de a preda chiriașului bunul care face obiectul închirierii, în stare bună de folosință, iar reparațiile curente sunt în sarcina chiriașului, potrivit legii.

De asemenea, lucrările de hidroizolație au fost efectuate de, conform contractului nr. 422/26.07.2002 încheiat cu Administrația Piețelor, fiind achitată societății suma de 23.366.081 lei.

Conform facturii existente la fila 942 vol. V instanță, Nord Vest a achitat chiria corespunzătoare perioadei 10.12.2002-31.12.2002, iar pentru perioada anterioară, cât timp nu a folosit spațiul, nu datora vreo chirie.

Pentru perioada ulterioară, neperceperea chiriei nu este imputabilă inculpatului, având în vedere că la data de 14.01.2003 acesta a fost arestat preventiv în cauză.

Referitor la atribuirea spațiului în favoarea Nord Vest, fără organizarea unei licitații publice, prima instanță constatat că, în conformitate cu HG nr. 19/1996 privind aprobarea regulamentului cadru de organizare și funcționare a piețelor, prin HCL nr. 5/23.01.1997 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a piețelor, târgurilor și oboarelor din mun. S

Dosarul a fost format în urma dispoziției de disjungere existentă în actul de sesizare a instanței.

La data încheierii contractului de închiriere cu Nord Vest dispozițiile în vigoare nu stabileau, în mod imperativ, obligația organizării licitațiilor, împrejurare evidențiată de prima instanță.

Pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248.pen. este necesar ca prejudiciul să fie localizat în patrimoniul organului sau instituției de stat ori unității la care se referă art. 145.pen. în speță în patrimoniul Administrației Piețelor, aflată în subordinea Primăriei și să fie consecința directă a îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Toate investițiile au fost realizate pentru aducerea spațiului în stare de folosință, obligația revenind proprietarului, conform dispozițiilor art. 1420 și 1421.civ.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, prima instanță,corect, a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248.pen. lipsind în primul rând latura obiectivă a acesteia, astfel că în privința inculpatului, pentru această faptă, instanța a constatat incidența prevederilor art. 10 lit. d pr.pen.

De asemenea, inculpatul a fost achitat, în baza prev. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248.pen. iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr.pen. pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din prezentarea stări de fapt,precum și din datele factuale nu se constată inexistența unor fapte materiale, care exclud imputarea acestora oricărui făptuitor,iar temeiul achitării,reținut de prima instanță,art. 10 alin.1 lit.d pr.pen,este cel corect.

Deoarece constituirea de parte civilă - Administrația Piețelor S a avut loc după începerea urmăririi penale față de inculpat, nu se poate reține că litigiul a fost generat de aceasta, neexistând o culpă procesuală de natură a justifica obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare făcute de inculpat.

IV. exercitate de inculpatul asupra soților și G, pe cale administrativă și pe cale judecătorească, pentru a-i expropria de două imobile situate în municipiul S

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că din declarațiile soților, confirmate de martora, în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul a pretins acestora suma de 10.000 USD pentru a nu iniția o acțiune civilă împotriva soților, iar fapta a fost săvârșită în materialitatea ei și întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită.

Motivele de apel invocate mai sus sunt nefondate din următoarele considerente:

Prima instanță reținând corect starea de fapt, bazându-se pe analiza probatoriului administrat, a formulat următoarele concluzii:

Conform depoziției martorei, angajată a primăriei în cadrul Serviciului juridic și ulterior, începând cu anul 2001, șefa acestui serviciu (fila 1406 vol. - instanță), ca urmare a descoperirii unor înscrisuri noi, la nivelul oficiului juridic s-a luat hotărârea formulării unei cereri de revizuire a hotărârilor printre care și sentința civilă nr. 7037/02 octombrie 1998 Judecătoriei Satu Mare, definitivă, în care s-a dispus restabilirea situației anterioare pentru terenul în suprafață de 475 mp situat pe strada - - din S M, în cauză fiind pronunțată decizia civilă nr. 427/27.04.2001 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost respinsă calea extraordinară de atac, hotărâre menținută prin decizia nr. 1214/17.09.2001 a Curții de Apel Oradea.

În actul de sesizare s-a reținut că în cursul lunii decembrie 2001, inculpatul a solicitat din nou revizuirea hotărârilor menționate.

Conform susținerilor numiților și G, inculpatul s-a oferit să le găsească cumpărători pentru imobilul în litigiu, pretinzând un comision de 10.000 USD pentru aceasta.

Susținerile numiților și G nu sunt confirmate de nici o probă administrată în cauză, excepție făcând depoziția martorei, audiată în faza de urmărire penală, martora fiind numitei, căreia aceasta din urmă i-a relatat că inculpatul i-ar fi pretins suma de 10.000 USD pentru a-i lăsa terenul în posesie și pentru a nu mai iniția acțiuni împotriva ei.

Martorii acuzării (fila 492 vol. III instanță), (fila 1556 vol. - instanță), viceprimar și, respectiv prefect la data respectivă, au fost audiați în fața primei instanțe și nu au confirmat susținerile soților.

Discuția pretins purtată între inculpat și numitul G, în cursul anului 2002, la Balastiera, în legătură cu sistarea litigiilor existente contra unei sume corespunzătoare, nu este dovedită prin nici un mijloc de probă.

Un aspect trebuie remarcat în legătură cu actul pe care inculpatul urma să îl îndeplinească în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În cursul lunii septembrie 2000, când se susține că a fost pretinsă suma de 10.000 USD pentru încetarea proceselor, pe rolul instanțelor se afla doar acțiunea inițiată de Regia Autonomă Comunală SMî mpotriva familiei și a Comisiei Județene S M de aplicare a Legii nr. 112/1995, cererea nefiind soluționată nici măcar în primă instanță.

Raportat la cele de mai sus prima instanță justificat a reținut că nu a fost dovedită pretinderea sumei de 10.000 USD de la familia, și nici existența scopului special reglementat de art. 254.pen. practic fapta lipsind în materialitatea ei.

Pe cale de consecință, instanța constată incidența prevederilor art. 10 lit. a pr.pen. întrucât nu s-a demonstrat că există această faptă penală reținută în sarcina inculpatului.

Încheierea contractelor de asociere în participațiune între Consiliul local al municipilui S M, reprezentat de inculpatul și

DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că fapta inculpatului de a pretinde, în interes propriu, procentul cuprins între 10% - 25% din valoarea contractului de asociere în participațiune, de care trebuia să beneficieze municipiul S M, cu titlu de sponsorizare, pentru eliberarea autorizației de construire a stației de carburanți România, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, iar atribuirea suprafeței de 504 mp către România în vederea construirii unei stații de carburanți cunoscând că imobilul era revendicat, solicitându-se restituirea în natură de către părțile vătămate - și, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu.

De asemenea, fapta inculpatului care în calitate de asociat al SRL, a inclus procentul cuprins între 10% și 25% destinate sponsorizării orașului, în prețul final al contractului de asociere în participațiune, cunoscând că aceste sume urmau să intre în posesia inculpatului, în schimbul eliberării autorizațiilor de construcții, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 alin 1 cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 aloin.2 cod penal.

S-a susținut că din discuțiile referitoare la procentul de sponsorizare și destinația acestuia, precum și din declarațiile consilierilor municipali, -, M, rezultă că aceștia au fost dezinformați cu privire la situația juridică a terenurilor concesionate către, că nu au cunoscut că orașul ar fi putut beneficia de o sponsorizare, că încheierea contactului a fost dezavantajoasă pentru comunitate.

De asemenea, s-a susținut că inculpatul avea cunoștință de revendicarea fraților, la percheziția domiciliară găsindu-se un dosar cuprinzând lista cu imobilele revendicate în baza Legii nr. 10/2001, -.

Motivele de apel invocate mai sus sunt nefondate din următoarele considerente:

Prin hotărârea nr. 25/54/19.10.2000 Consiliul local al mun. SMa aprobat asocierea cu România Mineraloel în vederea construirii unei stații ecologice de distribuție carburanți în mun. S M, pe-, conform contractului de asociere anexat, stipulându-se totodată că acest contract se va semna după întabularea terenului în favoarea statului român.

S-a aprobat contractul de asociere în participațiune dintre Consiliul Local S și România și s-a dispus întabularea în cf a dreptului de folosință, pe o perioadă de 30 ani, asupra terenului aferent stației de distribuție carburanți, în suprafață de 2.500 mp.

Primăriei mun. SMi -a fost atribuită sarcina aducerii la îndeplinire a hotărârii consiliului local.

Hotărârea Consiliului Local a fost semnată, potrivit dispozițiilor legale, de președintele de ședință, consilierul și de secretarul primăriei,.

Audiat în instanță, cu privire la contractul de asociere cu, martorul a arătat că în ședința menționată, cu ocazia aprobării asocierii, a fost negociat și prețul, fără ca inculpatul să exercite vreo presiune asupra consilierilor și fără a influența în vreun fel votul acestora(fila 538 și urm. vol. III instanță), iar ceilalți consilieri audiați au relatat aspecte similare, arătând că în cadrul ședinței desfășurate au fost stabilite principalele clauze contractuale, și anume suma datorată de pentru folosința terenului, durata asocierii și prețul ce urma să fie obținut pentru tona de carburant vândut (declarațiile martorilor fila 538 vol. III instanță, - fila 1483 vol. - instanță și fila 1489 vol. - instanță).

Pentru obținerea tuturor avizelor necesare eliberării autorizației de construcție Mineraloel a încheiat un contract cu Proiect, onorariul stabilit fiind de 23.000 USD.

Ori, conform extrasului de carte funciară existent la fila 1217 vol. V instanță, asupra parcelei cu nr. top. 3368/2 grădină în suprafață de 1590 mp, înscrisă în CF 12186, în urma transcrierii din cf 5029 S M, figura deja drept proprietar statul român, prin Decretul nr. 218/1960 și 712/1966.

Extrasul CF avut în vedere de instanță a fost eliberat în octombrie 2000, anterior semnării contractului de asociere în participațiune.

Adoptarea ulterioară a HCL nr. 61/01.08.2oo2 a fost determinată de imposibilitatea de intabulare de către a dreptului de folosință asupra terenului dobândit prin încheierea contractului de asociere în participațiune, datorită omisiunii identificării terenului conform evidențelor de cf, în cuprinsul hotărârii prin care s-a hotărât asocierea.

Conform contractului, suma maximă pentru care putea fi negociat contractul era de 87.000 USD plus 0,5 USD/tona de carburant vândut, ultima plătibilă trimestrial

Onorariul pentru aceste servicii era stabilit la suma de 73.000USD, acoperind toate cheltuielile necesare în legătură cu negocierile, urmând a fi achitat, după cum urmează: suma de 5.000 USD în termen de 3 zile de la data semnării contractului de consultanță cu, suma de 10.000 USD în termen de 3 zile lucrătoare de la aprobarea primită de la Viena, 20.000 USD în termen de 3 zile de la semnarea contractului de asociere, suma de 38.000 USD în termen de 5 zile de la primirea autorizației de construcție de la Proiect, urmând a fi acordată și 50% din diferența dintre suma maximă de 87.000 USD și suma finală a contractului cu Primăria, dacă PLr eușea să reducă prețul asocierii în favoarea.

Sumele menționate au fost virate în contul P L, conform actelor existente la filele 24-29 vol. 22 urmărire penală.

Din declarațiile consilierilor audiați în cauză a rezultat că inculpatul, reprezentant al P, a participat la ședința Consiliului local în care s-a hotărât asocierea în participațiune cu, însă nu a exercitat presiuni, consiliul aprobând asocierea pentru o sumă mai M decât cea propusă de inculpat pentru.

Martora a menționat că autorizația a fost emisă în condiții de legalitate, fără ca asupra ei să fie exercitate presiuni de către inculpatul.

Încheierea contractului de asociere în participațiune cu România Mineraloel a avut loc în condiții legale, în temeiul hotărârii adoptate de Consiliul local, prețul asocierii fiind stabilit de consiliu în urma negocierilor purtate în ședință, situația juridică a terenului fiind lămurită la data contractării, iar autorizația de construcție eliberată în condiții de legalitate, anterior achitării prețului asocierii de către.

Consilierii audiați în cauză au apreciat că prețul obținut în urma asocierii cu a fost corespunzător, sens în care au avut în vedere și contractele similare încheiate de societate cu alte consilii locale (vol. 23 urmărire penală), neexistând o exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu sau condiționarea în vreun fel a încheierii contractului sau a eliberării autorizației de construcție a stației de carburanți.

Decizia asocierii a aparținut consiliului local, stabilirea clauzelor contractuale a revenit acestuia, iar sumele de bani au fost încasate de consiliu, făcându-se venit la bugetul local.

Cu privire la pretinderea acestui procent, singura probă care ar putea conduce la existența laturii obiective a infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254.pen. reținută în sarcina inculpatului în legătură cu semnarea acestui contract cu este declarația dată în calitate de inculpat de în faza de urmărire penală, iar această declarație este singulară, nu se coroborează cu alte probe care să susțină pretinderea procentului, și a fost dată în condițiile în care față de inculpatul fusese emis un mandat de arestare în lipsă.

După ce a dat declarațiile menționate, măsura luată a fost revocată, întrucât au dispărut temeiurile ei, iar prima instanță a apreciat raportat la aceste împrejurări, că sunt incidente disp. art. 68 al. 1.pr.pen. astfel că declarația nu a fost luată în considerare.

Audiat în fața primei instanței, inculpatul a arătat modalitatea în care a fost încheiat contractul de asociere cu Consiliul local S M,precizând expres că inculpatul nu a negociat și nu a pretins din suma contractelor un procent pentru el personal,respectiv nu i-a pretins nici o sumă din cele două contracte.

Referitor la cel de-al doilea contract de asociere încheiat între Consiliul local al municipiului S M și România SRL starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, pe baza probatoriului administrat, după cum urmează:

În acest sens, a fost adoptată hotărârea nr. 51/01.08.2002 a Consiliului local S M, prin care s-a stipulat aprobarea asocierii, conform contractului anexat.

Autorizația de construcție a fost eliberată la data de 16.09.2003, prin sentința civilă nr. 90/CA/02.09.2003 Tribunalul Satu Mare Primarul mun. SMf iind obligat la emiterea acesteia.

La datele respective inculpatul era arestat preventiv în cauză.

De asemenea, a fost încheiat un contract de proiectare între și Proiect, în valoare de 26.000 euro, societatea urmând să obțină toate avizele necesare construirii stației, inclusiv autorizația de construcție, eliberată, după cum s-a arătat, după arestarea inculpatului.

Referitor la acest act material cuprins în infracțiunea continuată de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. prima instanță a constatat că sunt aplicabile aceleași argumente de fapt și de drept expuse în privința primului contract de asociere în participațiune dintre Consiliul local al mun. S M și.

Raportat la acestea, instanța constată că în cauză, aceste acte materiale ale infracțiunii de luare de mită nu există în materialitatea lor, fiind incidente prevederile art. 10 lit. a pr.pen.

În plus față de considerentele care au stat la baza constatării incidenței prevederilor art. 10 lit. a pr.pen. față de inculpatul raportat la această faptă, prima instanță reținut că în actul de sesizare s-a apreciat că fapta inculpatului de a include în prețul final al contractului de asociere procentul de 10% - 25% destinat sponsorizării orașului ar constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 255.pen.

Pentru toate aceste considerente, raportat la acuzațiile aduse inculpatului, prima instanță, justificat, a făcut aplicarea prevederilor art. 10 lit. a pr.pen.

În acest sens, la data de 02.11.2001, în calitate de moștenitori ai fostei proprietare, părțile vătămate și - au formulat notificare, conform Legii 10/2001, prin intermediul executorului judecătoresc -, solicitând ca prin dispoziție motivată să se stabilească cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în mun. S M,-, cunoscut sub denumirea "colțul ", înscris în cf 4887 nr.top.4428/3.

În paralel, părțile vătămate au formulat și notificare privind restituirea în natură a terenului menționat.

Din cuprinsul hotărârii nr. 51/2008 a Consiliului local SMr ezultă că parcela cu nr. top. 4428/17 a fost atribuită în folosință, conform contractului de asociere.

Împrejurarea că a fost găsită o listă a imobilelor revendicate potrivit legii 10/2001, cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare, care erau identificate după numele și adresa solicitantului (681 imobile) nu justifică reaua - credință a inculpatului sau faptul că acesta a cunoscut solicitarea de restituire în natură a părților vătămate și -.

De altfel, după cum reiese din depozițiile martorilor, nici în prezent solicitarea acestora nu a fost luată în discuție.

În legătură cu omisiunea de a comunica informații consilierilor despre existența notificării părților vătămate, potrivit Legii nr. 215/2001, sarcina pregătirii documentației pentru ședințele consiliului local revine secretarului primăriei, aspect confirmat de martorii, -, R.

Astfel, potrivit art. 85 al. 1 lit. g din Legea nr. 215/2001, secretarul este cel care pregătește lucrările supuse dezbaterii consiliului local.

Nu se poate reține astfel o încălcare a atribuțiilor de serviciu ale inculpatului.

Astfel, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.pen. lipsește în primul rând, latura obiectivă, acea neîndeplinire a unui act sau îndeplinirea defectuoasă a actului în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

De asemenea, există un dubiu cu privire la cunoașterea de către inculpat a notificării formulate de părțile vătămate privind restituirea în natură a imobilului, neputând fi reținută intenția specifică infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Cu privire la vătămarea intereselor legale ale părților vătămate, instanța constată că nici aceasta nu există, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 părțile fiind îndreptățite să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile afectate de construcții.

De altfel, prin sentința civilă nr. 490/D/05.12.2005 a Tribunalului Satu Mares -a și constatat această împrejurare, stabilindu-se căpărțile vătămate sunt îndreptățite la acordarea de titluri de despăgubiripentru întregul imobil revendicat, nu doar pentru suprafața atribuită.

În aceste condiții, urmând să primească despăgubiri, nu se poate considera că au fost vătămate interesele legitime ale sus-numiților.

Pentru considerentele de mai sus în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.pen. fiind incidente prevederilor art. 10 lit. d pr.pen.

Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspect penal, susținând că în mod greșit prima instanță a reținut ca temei al achitării art. 10 alin. 1 lit.d pentru următoarele fapte:

- pretinderea de 10% din acțiunile sau cifra de afaceri a SC Drumuri SA prin intermediul inculpatului;

- pretinderea și primirea procentului de 10% din acțiunile SC SA precum și beneficiile din dividende;

- abuz în serviciu contra intereselor publice constând în rezilierea contractului de concesiune cu SC SA S M;

- abuz în serviciu contra intereselor publice constând în adjudecarea în mod nereal a unor licitații de către SC SA S M;

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constând în atribuirea unui teren în suprafață de 504 mp către România;

deoarece faptele nu există în materialitatea lor.

Motivele de apel invocate mai sus sunt nefondate din următoarele considerente

Cu privire la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată(punctele I-V rechizitoriu), instanța a dispus achitarea, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen.

În cuprinsul acestei infracțiuni continuate, sunt cuprinse următoarele acte materiale:

- în legătură cu acuzația de pretindere a procentului de 10% din acțiunile sau cifra de afaceri a Drumuri prin intermediul inculpatului, sunt incidente prevederile art. 10 lit. d pr.pen.

- în legătură cu acuzația de pretindere a procentului de 10% din acțiunile și de primire a acestora, precum și beneficierea de dividende, sunt incidente prev. art. 10 lit. d pr.pen.

- în legătură cu acuzația de a pretinde efectuarea lucrărilor la pentru a-și îndeplini defectuos atribuțiile de serviciu și pentru a atribui lucrări, sunt incidente prevederile art. 10 lit. d pr.pen.

În nici unul din cazuri nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 al. 1.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, astfel că, raportat la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. în ansamblul ei.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată, prev. de art. art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. în dauna Consiliului Local al mun. S M, prima instanța, justificat, a adoptat o soluție de achitare, întemeiată pe prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, în primul rând sub aspectul laturii obiective (punctul II rechizitoriu).

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată, prev. de art. art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. în dauna Drumuri, s-a dispus achitarea, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. d pr.pen. nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia(punctul I rechizitoriu).

Aceeași soluție a fost adoptată cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată, prev. de art. art. 248 rap. la art. 248 ind. 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. în dauna (punctul I rechizitoriu), pentru considerente similare.

Pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.pen. (punctul V rechizitoriu), în dauna părților vătămate și -, instanța a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen.

Din prezentarea stări de fapt,analizată mai sus,precum și din datele factuale nu se constată inexistența unor fapte materiale, care exclud imputarea acestora oricărui făptuitor,iar temeiul achitării, reținut de prima instanță, art. 10 alin.1 lit.d pr.pen,este cel corect.

Referitor la apelul formulat de Drumuri acesta nu a fost motivat în scris și nu a fost susținut oral în ziua judecății.

Instanța de apel apreciază că în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile art. 998.civil, constatând că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii nu există și nu a fost săvârșită de inculpatul, deoarece atât rezilierea contractului de concesiune și realizarea licitațiilor pentru atribuirea lucrărilor de investiții a fost decisă de Consiliul local al municipiului S M, nefiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, în baza art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondate apelurile declarate de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații, și partea civilă SC Drumuri SA S

Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor fi suportate de inculpații apelanți, și partea civilă SC Drumuri SA S

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, inculpații - -, și partea civilă SC Drumuri" SA SMî mpotriva sentinței penale nr. 44 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

Obligă pe fiecare apelant să plătească statului suma de câte 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații - -, și, în cotă procentuală, în sumă de câte 200 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 400 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpații - -, și și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 05 martie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red. LC

Tehnored. VV 2 ex/24.03.200

Președinte:Leontin Coraș
Judecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă

#Judecator Leontin Coras

Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia