Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 1127/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1127
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul G împotriva deciziei penale nr.460/04.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, contestatorul depune la dosar note de ședință și un set de înscrisuri, după care, solicită în probațiune, citarea tuturor persoanelor împotriva cărora a formulat plângere penală la Judecătoria Oradea.
Instanța, pune în discuție cererea contestatorului.
Procurorul solicită respingerea cererii de probațiune.
Instanța, în deliberare, respinge cererea formulată de contestator ca neîntemeiată, întrucât, față de obiectul prezentului proces se citează doar părțile care au legătură cu cauza.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru identificarea tuturor persoanelor participante la incident. A mai învederat că rechizitoriul nu este real, că ulterior admiterii cererii de strămutare de către Înalta Curte de Casație și Justiție a fost achitat de către prima instanță, că este nevinovat, iar actul medical al părții vătămate este un fals.
Procurorul a pus concluzii de respingere a contestației în anulare nefiind incidente dispozițiile art. 386 lit.e p Cod Penal și nici condițiile impuse de prevederile art. 385 ind. 14 și 16
C.P.P.CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 12.05.2009, sub nr-, contestatorul Gas olicitat desființarea deciziei penale nr.460/2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 4 mai 2009 în dosar nr-, admiterea în principiu a contestației, iar pe fond desființarea hotărârii atacate având drept consecință respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și suspendarea executării deciziei penale atacate până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației se arată instanța de recurs nu a procedat la ascultarea inculpatului în modul impus de codul d e procedură penală, ceea ce echivalează cu lipsa audierii inculpatului. Apreciază că inculpatul trebuie ascultat de instanța de recurs, oricare ar fi soluția - de condamnare sau achitare și oricare ar fi motivul de apel sau recurs invocat. Hotărârea instanței de recurs din prezenta cauză, care se bazează exclusiv pe analiza probelor administrate de organul de urmărire penală și de prima instanță, este nelegală, iar împrejurarea ca inculpatului i-a fost acordat ultimul cuvânt nu dispensează instanța de recurs de obligația de a-l audia. Audierea inculpatului este obligatorie, cu atât mai mult cu cât, în fața Curții de Apel Craiovas -a pus în discuție respectarea imperativă a normelor de procedură penală care vizează însăși dreptul la apărare. Instanța de recurs, la pronunțarea hotărârii, trebuia să cunoască și punctul de vedere al inculpatului cu privire la modificarea - de către organele de urmărire penală - a adresei de unde inculpatul a fost citat pe tot parcursul cercetării penale. Ori, instanța de recurs, neavând cunoștință despre cele întâmplate cu ocazia cercetării penale, Curtea de Apel Craiovaa pronunțat o hotărâre având la bază numai susținerile parchetului, fără a deține nicio probă în acest sens, respectiv, probe din care să rezulte susținerile parchetului. Raportat la prevederile legale, solicită să se constate că sunt incidente dispozițiile art. 386 lit.e
C.P.P.Prin încheierea penală nr.1351 din 6 iulie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr- s-a admis cererea formulată de petiționarul G și s-a strămutat judecarea cauzei de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Timișoara căreia i-a fost trimisă cauza spre competentă soluționare, fiind înregistrată la data de 16.09.2009.
Analizând contestația în anulare formulată de contestator prin prisma motivelor invocate de acesta și raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța reține că aceasta este nefondată ptr următoarele motive:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Potrivit art. 386.C.P.P. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii (lit. a); când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare (lit. b); când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) -1) C.P.P. cu privire la care existau probe în dosar (lit. c); respectiv când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. 11ori art. 38516alin. 1.C.P.P. (lit. e).
În ceea ce privește motivul al contestației în anulare, instanța reține că disp.art. 385 ind. 14 alin.1 ind. 1.p Cod Penal, prevăd obligația instanței de recurs de a proceda la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. În cauză, se constată că inculpatul contestator s-a prezentat în fața instanței de recurs ptr. a se putea proceda la audierea sa, și din actele dosarului rezultă că avea cunoștință de acest drept, motiv pentru care a fost întrebat dacă își menține declarațiile date în dosar. Contestatorul avea, prin urmare, la îndemână posibilitatea de a face declarații în legătură cu aspectele pe care le aprecia ca având relevanță cu cauza și de a da declarații cuprinzătoare fără a se mărgini la a menționa simpla menținere a declarațiilor anterioare. Nu există la dosarul cauzei nici o probă care să permită concluzia că i s-a îngrădit acest drept de a da declarații sau i s-ar fi impus să fie concis, iar împrejurarea că acesta a declarat doar că menține declarațiile anterioare duce la concluzia logică potrivit cu care nu a înțeles să învedereze instanței de judecată alte aspecte în afara celor expuse în depozițiile anterioare. Nu trebuie neglijat și faptul că inculpatul contestator a beneficiat de asistență juridică angajându-și un avocat ptr a-l reprezentat, astfel că nu poate fi vorba de o necunoaștere a dispozițiilor legale. Este adevărat că cerința referitoare la ascultarea inculpatului a fost statuată de O în mai multe hotărâri printre care cea pronunțată în cauză Ekbatani contra Suediei, în care se arată că în noțiunea de proces echitabil intră și obligația de apreciere directă a declarațiilor inculpatului, în cauză și Chifore contra României, în care se reamintește că prezentarea la proces a unui acuzat are o importanță capitală, atât din punct de vedere al acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile părții vătămate ale cărei interese trebuie protejate, cât și ale martorilor. Pe de altă parte, în ceea ce privește comportamentul reclamanților și eventuala lor renunțare la dreptul de a se apăra, CEDO a statuat în cauza Colozza contra Italiei, că o renunțare la exercitarea unui drept garantat de Convenție trebuie să fie stabilit în mod neechivoc. Prin urmare, trebuie analizat atât comportamentul autorităților cât și a inculpatului. În speță, așa cum s-a arătat, inculpatul a fost reprezentat de un avocat angajat de acesta, a depus înscrisuri care confirmă faptul că avea cunoștință de dreptul său de a fi ascultat de instanțele de judecată, ceea ce face de prisos o infirmare ulterioară a instanței referitoare la posibilitatea exercitării acestui drept.
judiciare le revin anumite obligații ptr ca inculpatul să-și poată exercita dreptul de a fi ascultat de instanțele de judecată, însă acestea trebuie, pe de o parte să aibă un caracter rezonabil, iar pe de altă parte, să nu contravină dreptului acestuia de a nu face nici o declarație. În cauza Saunders împotriva Regatului Unit, CEDO a arătat că deși nu este menționat în mod expres in art. 6 din Convenție, dreptul la tăcere și una din componentele sale, respectiv dreptul de a nu contribui la propria acuzare, constituie unul din standardele internaționale larg recunoscute, care au stat la baza noțiunii de proces echitabil.
Trebuie relevat -și faptul că orice drept procesual trebuie exercitat cu bună credință, neputându-se aduce atingere autorității de lucru judecat ca urmare a eludării unor dispoziții legale de către părți, sau invocării lor în alte scopuri decât cele pentru. care au fost recunoscute.
Astfel, în temeiul art.386 C.P.P. se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G împotriva deciziei penale nr.460/04.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.386 C.P.P. respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G împotriva deciziei penale nr.460/04.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.AN/7.12.09
Tehnored AJ/2 ex/14.12.09
Prima instanță: Trib. O- Gh.
Apel: Curtea de Apel Craiova -Gh.,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Gheorghe Bugarsky
