Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 1160/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--26.10.09

DECIZIA PENALĂ NR.1160/

Ședința publică din data de 26.11.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror .

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională singura în măsură să se pronunțe asupra excepției invocată, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 41/1992.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat apreciind că încheierea tribunalului este legală și temeinică.

Inculpatul recurent luând cuvântul, se declară de acord cu concluziile apărătorului.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin încheierea penală de ședință din 19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, a fost respinsă în temeiul prevederilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 42/1992 cererea formulată de inculpatul având ca obiect sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art. 343 alin.1 și alin. 2 Cod procedură penală și ale art.356 alin.1 lit.c Cod procedură penală, apreciindu-se de către inculpat că acestea încalcă dispozițiile art.23 alin.1,2, art.11, art.20, art.73 alin. 3, art.21 alin.3, art. 124 alin. 2 din Constituția României.

Pentru a pronunța această încheiere penală prima instanță a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu fondul cauzei. Verificarea rechizitoriului sub aspectul temeiniciei și legalității acestuia, susține inculpatul prin apărătorul ales- constituie o " limitare a puterii procurorilor", astfel că singurul remediu al acestei probleme de drept îl constituie constatarea neconstituționalității dispozițiilor legale mai sus enumerate.

Autorul excepției mai arată că "prevederile art. 325 alin. 1 lit. c din Codul d e procedură penală nesocotesc principiul preeminenței dreptului, cu precădere legalitatea mijloacelor de probă, întrucât nu fac nicio distincție între probele care decurg din mijloacele de probă obținute legal și probele obținute din mijloace de probă obținute cu încălcarea legii, fiind necesar a se stabili, fără dubiu, o procedură care să garanteze intrarea de către instanța de fond a unui examen asupra probelor și mijloacelor de probă prin raportate la textele legale, pentru a vedea dacă sunt obținute cu respectarea strictă a legii, și apoi să impună înlăturarea din proces a mijloacelor de probă obținute ilegal, ca sancțiune procesuală distinctă."

Textele din Codul d e procedură penală cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate prevăd următoarele:

Art. 343 alin. 1 și 2. Titlu marginal: Obiectul deliberării.

Completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt și apoi asupra chestiunilor de drept.

Deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra măsurii educative ori măsurii de siguranță când este cazul să fie luată, precum și asupra computării reținerii și arestării preventive.

Art. 356 alin. 1 lit. Titlu marginal: Conținutul expunerii.

), b)c) analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 rep "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia",iar potrivit art 29 alin. 6 " dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".

În raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a decis constant că una din cauzele de inadmisibilitate în jurisdicția constituțională, cauză legată de obiectul sesizării, o constituie o lege ori o dispoziție dintr-o lege care, deși este reclamată ca neconstituțională de una dintre părțile în proces, de acea prevedere legală nu depinde soluționarea cauzei.

Totodată, este de reținut că textul art. 29 al Legii nr.47/1992 leagă excepția de neconstituționalitate de o lege "de care depinde soluționarea cauzei". Prin sintagma "soluționarea cauzei" legiuitorul a înțeles rezolvarea în fond a unui proces, adică s-a referit la hotărârea finală ce se va pronunța de o instanță judecătorească și prin care se rezolvă conflictul de drept dedus judecății, și nicidecum la dispozițiile legale referitoare la deliberarea instanței și conținutul hotărârii.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 29 alin. 6 din Legea 42/1992 rep, tribunalul a constatat că sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocată este inadmisibilă, motiv pentru care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit cererea având ca obiect sesizarea Curții Constituționale a fost respinsă.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Așa cum corect a reținut prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispoziții potrivit cărora sesizarea Curții Constituționale cu o cerere având ca obiect excepția de neconstituționalitate este admisibilă în cazul în care respectiva excepție are legătură cu fondul cauzei, și dacă asupra acelei excepții, Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat printr-o decizie de admitere.

Inculpatul recurent în prezenta cauză a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în formă continuată și în concurs real, a infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 343 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, respectiv a dispozițiilor art. 356 alin.1 lit.c Cod procedură penală, nu au legătură cu fondul cauzei.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin. 1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat, iar în baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 19.10 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 26.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 02.12.2009

Tehnored.

2ex/ 03.12.2009

Prima inst. - Trib.