Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 282/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 282/R/2008
Ședința publică din 6 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDI: - -,
Președintele Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Nemenționat
:
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R, împotriva încheierii fără număr din data de 2 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a disp.art.91/1 și art.91/4 pr.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului A, cu delegație avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților asupra recursului formulat.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea respectării legalității sesizării Curții Constituționale și constatării suspendării soluționării cauzei. Apreciază încheierea recurată ca fiind nelegală deoarece nu s-au respectat dispozițiile art. 29 alin.5 din Legea nr.47/1992 privitoare la obligativitatea suspendării soluționării cauzei și art.303 alin.6 pr.pen. conform căruia instanța suspendă judecata în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate până la soluționarea ei de către Curtea Constituțională. Consideră că ne aflăm în situația în care instanța nu are drept de apreciere iar Tribunalul Maramureșa folosit aceste criterii de apreciere în condițiile în care suspendarea se constată, ea este de drept și de esență. De asemenea, susține că încheierea instanței reprezintă actul de sesizare a Curții Constituționale.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Arată că dispozițiile art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 au fost modificate în procedură tacită în sensul lăsării la aprecierea instanței a suspendării judecării cauzelor. De altfel această posibilitate permite judecătorului să-și exercite rolul activ și să sancționeze eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale. De asemenea, solicită a se avea în vedere că pe lângă asigurarea respectării drepturilor procesuale ale părților, organele judiciare au obligația de a lua măsurile necesare a bunei desfășurări a procesului penal ori, soluția instanței de fond prin care s-a respins cererea inculpatului de suspendarea judecării cauzei răspunde întru totul acestor exigențe.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că în speță nu se poate discuta despre legea organică de modificare tacită iar o apreciere negativă a instanței nu îi dă dreptul de a respinge suspendarea cauzei.
Inculpatul R, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA
Deliberând reține că prin Încheierea penală nr. din 02.04.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, s-a esizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91/1 și art. 91/4 proc. pen. invocată de inculpatul R (CNP -, fiul lui G și, născut la 15.01.1975 în B M, județul M, domiciliat în B M,-, în prezent arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare ).
S-a respins cererea de suspendare a soluționării cauzei.
S-a repus pe rol cauza pentru termenul de judecată din 22 aprilie 2008 ora 8,30 la Completul 4 fond și s-a dispus citarea inculpatului și emiterea dispoziției de transfer.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91/1 și art. 91/4 proc.pen. invocată de către inculpatul R,este în principiu admisibilă întrucât în cauză există dovezi din care rezultă că au fost luate măsuri, au fost desfășurate activități și s-au întocmit acte cu caracter de probă în temeiul art. 90 alin. 2 și art. 91.proc.pen.
Cadrul general al activităților privind interceptările convorbirilor telefonice este reglementat prin dispozițiile Codului d e procedură penală care constituie și temeiul legal pentru folosirea ca probe în procesul penal a datelor astfel obținute.
S-a apreciat că, întrucât în baza dispozițiilor art. 91/1 -91/5 proc.pen. s-au făcut acte procesuale și s-au administrat probe pe baza cărora s-a întocmit actul de sesizare, soluționarea cauzei depinde de acestea.
S-a considerat că aceste dispoziții sunt constituționale, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. 1 din Constituție, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege, în cazuri și în condiții limitativ și precis determinate.
Textele legale criticate prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și modalităților de efectuare a înregistrărilor, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora.
Pe de altă parte, instanța de judecată căreia i se prezintă ca mijloace de probă înregistrări ale convorbirilor sau înregistrări de imagini este obligată să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalității și temeiniciei autorizării și efectuării înregistrărilor.
Dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în care se prevede că amestecul unei autorități publice în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și familiale a persoanei, a domiciliului său și a corespondenței sale este permis "în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură, care într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a tării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale. "
În legătură cu constituționalitatea prevederilor art. 91/1 și art. 91/4 proc.pen. s-a pronunțat de Curtea Constituțională deciziile nr. 21 din 3 februarie 2000, nr. 539 din 7 decembrie 2004 și nr. 564/2006.
În raport de cele arătate, tribunalul a opinat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91/1 și art. 91/4 proc.pen.
Așa fiind, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalite a art. 91/1 și art. 91/4 proc.pen. invocată de inculpat pentru soluționarea acesteia.
Având în vedere faptul că în cauză, de la înregistrarea acesteia pe rolul instanței de judecată, au fost invocate diferite excepții și au fost formulate cereri de recurs împotriva încheierilor penale prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, menținându-se starea de arest a acestuia, nu a fost posibilă audierea acestuia și efectuarea cercetării judecătorești, s-a considerat că în acest moment nu se impune în temeiul art. 303 alin. 6.proc.pen. suspendarea judecății până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției invocată de inculpat, respingându-se pe cale de consecință cererea de suspendare formulată.
Așa fiind, s-a repus cauza pe rol pentru termenul de judecată din 22 aprilie 2008.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R, criticând încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acestei soluții și pronunțarea unei de decizii prin care să se dispună suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că dispoziția instanței de fond de a nu suspenda judecata încalcă dispozițiile imperative ale art. 29 al. 5 din legea nr. 47/1992 și art. 303 al. 6.proc.pen. care obligă instanța de a suspenda judecata în situația în care Curtea Constituțională este sesizată cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este nefondat.
Potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "orice persoană are dreptul la judecarea (.) într-un termen rezonabil a cauzei sale".
Prin prisma Convenției, caracterul rezonabil al procedurii se apreciază după mai multe criterii: complexitatea cauzei, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părți a obiectului procedurii (CEDO, hot. nr. 231-C din 27.02.1992, Pierazzini Italia).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant că doar întârzierile provocate de comportamentul autorităților sunt de natură a atrage responsabilitatea statului în cauză pentru încălcarea termenului rezonabil (CEDO, hot. nr. 120 din 8 iulie 1987, Marea Britanie).
Pe aceeași linie de idei, s-a mai statuat că, în materie penală, ceea ce trebuie în primul rând evitat este o perioadă de inactivitate a unui anumit organ (CEDO, hot. nr. 81 din 10.07.1984, Guincho Portugalia) și că astfel de situații nu pot fi justificate în nici un fel pe terenul Convenției ( CEDO, hot. nr. 2 din 27.06.1997, Philis Greciei).
În acest context, dispozițiile art. 29 al. 5 din legea nr. 47/1992 și art. 303 al. 6.proc.pen. care obligă instanța de a suspenda judecata în situația în care Curtea Constituțională este sesizată cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate sunt de natură a conduce la nerespectarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin aceea că termenul rezonabil de soluționare a cauzei ar fi încălcat ca urmare a perioadei de inactivitate a instanței, acest rezultat fiind consecința comportamentului autorităților.
În cauză, inculpatul a solicitat expres suspendarea judecății cauzei, ceea ce ar putea conduce la concluzia că o eventuală încălcare a principiului arătat mai sus nu poate fi imputată instanței de judecată, însă corelativ scopului garanției judecării într-un termen rezonabil de a proteja părțile împotriva unei durate excesive a procedurilor, îi corespunde și scopul asigurării eficienței și credibilității actului de justiție (CEDO, hot. nr. 162-A din 24.10.1989, Franța), scop care poate fi încălcat printr-o durată prea Maj udecății.
Nu poate fi omis nici faptul că, în speță, inculpatul este arestat preventiv ceea ce impune acordarea unei atenții speciale soluționării cu celeritate a cauzei, tocmai ca durata procedurii să nu conducă la depășirea unei perioade rezonabile a detenției preventive (CEDO, hot. nr. 9 din 10.11.1969, Stohmuller Austria).
Având în vedere că "judecătorul este în primul rând obligat să vegheze la derularea procedurii într-un termen rezonabil" (CEDO, hot. nr. 198 din 20.02.1991, Vernillo Italia), chiar dacă textele legale invocate obligă instanța la suspendarea judecării cauzei, având un caracter imperativ, în soluționarea cererii având acest petit instanța de fond nu putea să nu facă o aplicare corespunzătoare a practicii Curții Europene rezultând din dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții care, în raport de prevederile art. 21 al. 2 din Constituția României, au prioritate față de norma internă.
Față de cele arătate, Curtea concluzionează că instanța de fond, a pronunțat o încheiere legală și temeinică astfel că în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R împotriva încheierii penale nr. din 2 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș în dosarul nr-.
In temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R (fiul lui și, ns. La 15.01.1975 în B M, jud. M, arestat în Penitenciarul Baia Mare ), împotriva încheierii penale nr. din 2 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș in dosarul nr-.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 06.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- -
Red. /
3 ex./ 15.05.2008
Jud. Fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
