Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 31/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 282 din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații intimați și, personal și asistați de avocat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței Judecătoriei G, apreciind că achitarea inculpaților dispusă de către instanța de apel este nelegală întrucât inculpatul știa că, în momentul săvârșirii faptei, nu avea dreptul de a tăia arbori, aspect ce rezultă din probele administrate, iar referitor la inculpatul, instanța trebuia să aibă în vedere că acesta a intenționat să procedeze la tăierea ilegală a 40 de arbori, întreaga cantitate fiind deja vândută martorului, doar intervenția organelor silvice și a celor de poliție făcând ca prejudiciul să se limiteze la tăierea a 8 arbori; în plus cei doi inculpați au mai fost cercetați pentru același gen de infracțiuni pentru au fost sancționați cu amenda administrativă.
Apărătorul din oficiu al inculpaților solicită respingerea recursului parchetului și menținerea deciziei Tribunalului Arad, instanța de apel având în vedere în hotărârea luată toate aspectele invocate în recursul parchetului.
Inculpații intimați, având fiecare ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită respingerea recursului parchetului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria G, în baza art. 25 Cp combinat cu art. 32 alin. 3 din nr.OG 96/1998, republicată, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82 Cp a fost stabilit termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cp.
În baza art. 32 alin. 3 din OG nr. 96/1998, republicată a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cp s-a dispus suspendarea condițională a executării pedepsei.
În baza art. 82 Cp a stabilit termen de încercare 4 ani.
A atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligați inculpații în solidar să plătească statului 340 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și de cercetate judecătorească.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că la data de 25.03.2006, inculpatul - a convenit cu martorul să-i vândă material lemnos din pădurea familiei sale situată în parcela I - din locul denumit popular "Dosul ", discutând în acest sens cu soacra sa, martora, proprietara pădurii.
În urma înțelegerii ar fi urmat să i se vândă martorului un număr de 40 de arbori de esență fag și în acest sens cei doi s-au deplasat în locul unde erau situați arborii și în prezența inculpatului, inculpatul i-a indicat martorului care să-i taie, primind în schimb de la acesta suma de 600 RON.
Ulterior acestei înțelegeri, la data de 27.03.2006, inculpatul, care lucrează cu utilajele martorului, s-a deplasat în locul respectiv și având în vedere indicația inculpatului -, acesta a tăiat un număr de 8 arbori de esență fag, deși cunoștea că nu sunt marcați și în momentul în care încerca să tracteze o parte din arbori cu utilajul numit, a fost surprins de către organele de poliție și personalul silvic, care au întocmit procesul-verbal de constatare a faptei.
Cu ocazia cercetării la fața locului și în prezența martorului, s-a indicat locul de unde au fost tăiați arborii din specia fag la indicația inculpatului -, iar în urma evaluării s-a stabilit că volumul masei lemnoase tăiată fără drept este de 30,149 mc în valoare de 5430,30 RON de unde rezultă că valoarea acesteia este de 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui de masă lemnoasă pe picior, așa cum rezultă din nota de calcul de la fila 8 dosar.
În ce privește latura subiectivă a infracțiunii, prima instanță a reținut că ambii inculpați cunoșteau că arborii nu sunt marcați și cu toate acestea inculpatul a insistat în a fi tăiați în acest fel, iar inculpatul, deși obișnuit cu lucrările la pădure și ca unul care cunoștea procedura necesară pentru tăierea arborilor, s-a lăsat determinat în a săvârși fapta, astfel că intenția de aos ăvârși nu poate fi pusă la îndoială.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel inculpații și, solicitând desființarea sentinței, iar în judecarea cauzei să fie dispusă achitarea lor, în cauză fiind incidente dispozițiile art.10 lit. d Cod procedură penală.
Verificând cauza în sensul dispozițiilor art. 378 Cpp, raportat și la motivele pentru care inculpații au promovat prezenta cale de atac, tribunalul a constatat că ambele apeluri sunt întemeiate, astfel că, prin decizia penală nr. 283/26.09.2007, a admis apelurile declarate de inculpații și, a desființat în întregime hotărârea atacată, iar în judecarea cauzei:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp, a achitat inculpatul cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. 3 din OG 96/1998 republicată.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit.1Cpp a achitat inculpatul cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 Cod penal combinat cu art. 32 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 91 lit.c Cp a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 alin. 3 din OG nr. 96/1998 republicată, în ce îl privește pe inculpatul fiind reținută participația penală în forma instigării în sensul prevăzut de art. 25 Cod penal.
Din probele administrate în cauză, și anume: declarații ale inculpaților, date în faza urmăririi penale și în cea a cercetării judecătorești, declarațiile martorilor, și -, în fapt se reține că, la 25 martie 2006 între inculpatul și martorul a intervenit o înțelegere pentru vânzarea/cumpărarea de lemne pentru foc. Materialul lemnos provenea de pe proprietatea soacrei inculpatului, din locul numit "Dosul ", martora -, care l-a împuternicit pe acesta să se ocupe de toate formalitățile pe care le presupune o asemenea tranzacție. Prețul a fost stabilit la suma de 600 lei, urmând să fie doborâți opt arbori din specia fag, care nu erau marcați și a căror tăiere nu era avizată. Inculpatul a indicat martorului care arbori urmau să fie tăiați, de față fiind și inculpatul, angajat ca zilier a lui. Cu ocazia discuțiilor inculpatul a dat asigurări celor doi că operațiunea de marcare era în curs de derulare. Arborii au fost doborâți după două zile, la 27 martie 2006, de către inculpatul care a fost surprins de către administratorul fondului forestier în timp ce se deplasa cu arborii tăiați prin pădure.
Din nota de calcul depusă la fila 8 dosar urmărire penală, necontestată de inculpați, s-a reținut că valoarea arborilor tăiați se ridică la suma de 5430,30 lei.
În ce privește încadrarea juridică, având în vedere starea de fapt sus reținută și dispozițiile art. 32 alin.3 din OG 96/1998 republicată, instanța de apel a considerat că:
Inculpatul nu a acționat din proprie inițiativă, ci la solicitarea martorului al cărui angajat era în acel moment. Chiar dacă la momentul discuțiilor ce au avut lor între și el a aflat că arborii nu erau marcați, asupra lui nu poate fi reținută vreo formă de vinovăție care să atragă răspunderea penală deoarece, cu ocazia acelorași discuții s-a făcut referire și la o procedură de marcare aflată în derulare, iar de la momentul discuțiilor și până la tăierea efectivă a arborilor au trecut două zile în care aceasta putea fi finalizată. Este adevărat că inculpatul ar fi putut avea în vedere o posibilă acțiune ilicită pentru situația în care marcarea nu era efectuată dar în condițiile în care a primit dispoziție expresă pentru tăierea arborilor atât de la martorul cât și de la inculpatul se poate spune că a acționat cu bună credință. Chiar dacă s-ar accepta ipoteza că inculpatul trebuia să prevadă caracterul ilicit al acțiunii sale pentru că, fiind de prin partea locului și lucrând de mult timp pentru martorul, inclusiv în activități de tăiere a arborilor din pădurile situate în zonă, implicarea lui subiectivă s-ar discuta în limitele unei culpe simple pentru care textul din lege sus arătat nu prevede atragerea răspunderii penale.
Fapta inculpatului care, în calitate de împuternicit al proprietarului pădurii, martora -, a permis tăierea unui număr de opt arbori din specia fag știind că nu sunt îndeplinite condițiile legale, arbori a căror valoare este de peste 50 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, așa cum este stabilită prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 416/2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de 32 alin.3 din OG 96/1998 republicată.
În ce privește gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat comiterea faptei, precum și împrejurările în care a fost comisă fapta, într-o perioadă când familia inculpatului avea nevoie acută de bani pentru a plăti tratamentul intensiv de hemodializă pe care îl urma socrul acestuia, numitul, în luna august intervenind și decesul său, urmarea ce s-a produs prin comiterea faptei în sensul că arborii doborâți au fost valorificați în cadrul ocolului silvic G, și nu în ultimul rând conduita inculpatului înainte și după comiterea faptei, tribunalul a apreciat ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art.181Cod penal.
În sensul celor arătate, tribunalul a apreciat că prin fapta comisă s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate prin lege și prin conținutul ei concret aceasta este vădit lipsită de importanță.
Procedura judiciară care s-a derulat față de inculpat în prezenta cauză, finalizată prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ reprezintă o ripostă suficientă, aptă să conducă la atingerea scopului preventiv și educativ al procesului penal.
Împotriva deciziei Tribunalului Arada declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că instanța de apel printr-o greșită apreciere a probelor a dispus achitarea inculpaților.
Se arată că inculpatul știa că, în momentul săvârșirii faptei, nu avea dreptul de a tăia arbori, aspect ce rezultă din probele administrate.
Referitor la inculpatul instanța trebuia să aibă în vedere că acesta a intenționat să procedeze la tăierea ilegală a 40 de arbori, întreaga cantitate fiind deja vândută martorului. Doar intervenția organelor silvice și a celor de poliție a făcut ca prejudiciul să se limiteze la tăierea a 8 arbori.
În plus cei doi inculpați au mai fost cercetați pentru același gen de infracțiuni pentru au fost sancționați cu amenda administrativă.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform prev.art.38510al.21cpp se constată că recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar se constată că instanța de apel printr-o interpretare eronată a probelor a dispus achitarea celor doi inculpați: pe inculpatul pe motiv că nu a acționat cu intenție în comiterea infracțiunii iar pe inculpatul pe motiv că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Decizia recurată este netemeinică și nelegală în ce privește pe inculpatul întrucât din probele administrate se reține că a tăiat arborii cunoscând că aceștia nu sunt marcați. Chiar dacă el era angajatul martorului și a acționat la solicitarea acestuia, el a aflat din discuțiile ce au avut loc între și inculpatul că arborii nu erau marcați și, chiar dacă era în discuție derularea unei proceduri de marcare a arborilor, el avea obligația să verifice dacă în momentul tăierii acestor arbori ei erau marcați. Nu se poate susține că el nu cunoștea care sunt formalitățile ce urmau a fi respectate în asemenea situații întrucât s-a dovedit că el a mai participat la activități de tăiere de arbori din pădure pentru același martor și chiar a mai fost cercetat penal pentru același gen de fapte fiind sancționat cu amendă administrativă.
Chiar inculpatul, în cursul urmăririi penale a recunoscut că a tăiat 8 arborii nemarcați și că știa că nu are dreptul să taie acești arbori(30).
Referitor la inculpatul, Curtea apreciază că soluția de achitare pe lipsa pericolului social al infracțiunii nu este justificată avându-se în vedere persoana și conduita inculpatului. Astfel instanța de apel a omis să observe că și acest inculpat a mai fost cercetat penal pentru același gen de fapte și sancționat administrativ cu amendă, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestuia în tăierile ilegale de arbori, astfel că prevenirea comiterii pe viitor a unor astfel de fapte poate fi făcută doar prin aplicarea unei pedepse penale.
Prin urmare în baza art. 38515pct.1 lit.d cpp va fi admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalului Arad se va casa decizia recurată și rejudecând cauza se va menține sentința penală nr.2/2007 pronunțată de Judecătoria G în dosarul nr-.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit.d Cpp, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 282/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și rejudecând cauza:
Menține sentința penală nr. 2/2007 pronunțată de Judecătoria G în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timișoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /31.01.08
Tehnored. 2 ex./04.01.08
PI. -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
