Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 415/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 506/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 415
Ședința publică de la 23 martie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea RECURSULUI declarat de partea civilă STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva deciziei penale nr. 17/A din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns recurenta - parte civilă STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T; de asemenea, a lipsit intimatul - inculpat, aflat în stare de libertate, reprezentat de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al intimatului - inculpatdepune la dosar cerere din partea acestuia, prin care solicită judecarea în lipsă, aflându-se în imposibilitate de prezentare. Precizează că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al intimatului - inculpat solicită respingerea recursului declarat de partea civilă STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, apreciind hotărârile pronunțate ca fiind temeinice și legale; apreciază expertiza întocmită în cauza ca fiind corectă, la data efectuării acesteia partea civilă având posibilitatea să formuleze obiecțiuni. Mai mult decât atât, solicită să se constate că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu o anumită sumă de bani, revenind însă ulterior și precizând că se constituie parte civilă în cauza cu suma de 47853 lei, fără să producă vreo dovada referitor la perioada pentru care a calculat această sumă.
Față de aceste considerente solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținea hotărârii atacate ca fiind legale și temeinice.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către partea civilă STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T ca fiind nefondat.
Ca prim aspect, apreciază că recursul este declarat peste termen, având în vedere că termenul de 10 zile fost depășit; lipsind la toate termenele din apel, partea civilă se încadrează însă la declararea recursului peste termen.
Apreciază insă recursul declarat ca fiind nefondat întrucât partea civilă este nemulțumită de cuantumul sumei ce a fost acordată de către instanța de fond; așa cum se poate constata din lecturarea hotărârii instanței de fond, suma a fost acordată în raport de procesul verbal de control întocmit de către organele fiscale, iar nemulțumirea cu privire la cuantumul sumei, în opinia parchetului, nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de lege.
Față de toate aceste considerente solicită respingerea recursului declarat peste termen.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.155/17.XI.2008 Judecătoria Alexandria în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, art.74-76 Cod penal a condamnat pe inculpatul, la 1 an închisoare,cu aplic.art.64-71 Cod penal,cu suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 3 ani în condițiile art.81,82 Cod penal atrăgându-i-se atenția supra disp.art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
A constat recuperat prejudiciul în cuantum de 4000 lei; a obligat pe inculpat la plata sumei de 19409 lei despăgubiri civile plus penalitățile de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea integrală a sumei către partea civilă -
A respins ca nefondată cererea privind instituirea măsurilor asiguratorii.
A obligat pe inculpat la 224 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că inculpatul este administratorul SRL, ce are ca obiect de activitate lucrări de tâmplărie și dulgherie, precum și comerțul cu amănuntul.
În perioada 22-28.11.2007,activitatea societății susmenționate a făcut obiectul unui control fiscal efectuat de T, perioada verificată fiind 09.09.2004-31.10.2007.
Cu ocazia controlului, s-a constatat că, începând din luna aprilie 2007,inculpatul nu a mai înregistrat în evidența contabilă venituri în sumă de 117.467 lei, determinând astfel o dimi nuare a impozitului pe profit cu suma de 1090 lei și existența unui debit suplimentar la TVA colectată în sumă de 22.319 lei.
Cu ocazia audierii,inculpatul a declarat că în vara anului 2007,atât el personal,cât și societatea pe care o administrează,au trecut printr-o perioadă extrem de dificilă, datorită unor probleme personale, motiv pentru care a neglijat întocmirea actelor contabile.
Tac omunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 23.409 lei.
Cu privire la individualizarea pedepsei și modalitatea de executare, instanța în baza art.52 și 72 Cod penal,având în vedere gradul de gradul de pericol concret al faptei săvârșite, modalitatea comiterii acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, a apreciat că prin aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată sub minimul special prevăzut de lege,scopul preventiv și educativ va fi realizat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrate fiscală - T și care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.17/A/10.02.2009,fiind obligată partea civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Critica apelantei se referă la neobligarea inculpatului la plata sumei de 47.853 lei în loc de 19.409 lei,dar și la contravaloarea penalităților datorate conform art.120 alin.1 din OG nr.92/2003,după cum nu s-a instituit măsura asiguratorie conform art.11 din Legea nr.241/2005.
Instanța de apel examinând actele și lucrările dosarului a reținut că inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în perioada aprilie 2007- octombrie 2007, fapta constând în aceea că a omis înregistrarea operațiunilor comerciale sau veniturilor realizate,în contabilitate,păgubind în consecință bugetul de stat prin necalcularea corespunzătoare a impozitului pe profit și TVA aferentă.
Însăși partea civilă a comunicat constituirea de parte civilă cu suma de 23.409 lei,sumă pe care inculpatul nu a contestat-o la data citirii actului de sesizare al instanței.
Ulterior,pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond,partea civilă a formulat o cerere intitulată "cerere de constituire ca parte civilă" solicitând o cu totul altă sumă - 47.853 lei - fără o motivare cu privire la noile pretenții și fără nici o dovadă În ceea ce privește perioada de calcul și exactitatea sumelor pretinse.
În aceste condiții, în mod legal prima instanță a luat în calcul sumele precizate de partea civilă la urmărirea penală, regăsite în procesul verbal de control întocmit chiar de aceasta, sume necontestate de inculpat.
Mai mult, partea civilă nu a avut în vedere nici faptul că în cursul judecății inculpatul a depus diligențe și a achitat o parte din prejudiciu astfel că sumele pretinse nu sunt în nici un fel dovedite.
Dacă partea civilă consideră că inculpatul i-a creat un prejudiciu și ulterior situației ce a format obiectul cauzei de față, ea are posibilitatea de a se adresa instanței civile.
Sub acest aspect,în mod legal prima instanță a menționat că penalitățile curg de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei datorate conform prezentei sentințe, dispozițiile art.120 alin.1 din G nr.92/2003 aplicându-se pentru sume noi ce ar fi datorate în afara perioadei analizate în care s-a săvârșit fapta ce a antrenat răspunderea penală a inculpatului.
Și motivul ce vizează neinstituirea măsurilor asiguratorii nu este întemeiat, dispozițiile art.11 din Legea 241/2005 neexcluzând prevederile art.163 și urm.Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă ANAF-DGFP T criticând-o prin motivele depuse în scris pentru neobligarea inculpatului la plata întregii sume ce a constituit prejudiciul adus bugetului de stat (47.853 lei),la care trebuie stabilite majorările de întârziere până la plata debitului.
Curtea,examinând recursul părții civile prin prisma disp.art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală constată netemeinicia lui.
Recurenta,deși a formulat recurs și l-a motivat în scris nu a indicat nici unul dintre cazurile de casare prev.de art.3859Cod procedură penală.
Se constată,de asemenea,că recursul declarat este peste termenul prev.de art.3853Cod procedură penală, dar sunt incidente disp.art.3853alin.2 rap.la art365 Cod procedură penală motivat de faptul că partea civilă recurentă a lipsit la judecata în apel atât la toate termenele, cât și la pronunțare.
Criticile formulate privind majorarea sumei ce constituie prejudiciu și la plata căreia a fost obligat inculpatul nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prev.de art.3859Cod procedură penală.
Nu este incident nici măcar cazul casare prev.de art.3859pct.18 Cod procedură penală,nefiind constatată comiterea unei erori grave de fapt, suma de bani la care a fost obligat inculpatul fiind cea cu care partea vătămată s-a constituit în cauză parte civilă până la citarea actului de sesizare, cum cere art.15 alin.2 Cod procedură penală, respectiv 23.409 lei.
Majorarea ulterioară a cuantumului sumei la 47.853 lei,nu mai poate fi luată în considerare,dar se constată că această majorare nu este doar nejustificată,ci și nedovedită, în privința părții civile nu sunt incidente nici disp.art.17 Cod procedură penală privind exercitarea din oficiu a acțiunii civile.
Așa fiind,urmează a respinge recursul peste termen, declarat de partea civilă potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin.2 Cod procedură penală și a art.69 din Legea nr.51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat, recursul peste termen declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T,împotriva deciziei penale nr. 17/A din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red.NS
Dact.IE/2 ex./8.04.2009
Trib.
Jud.fond:M-
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
