Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.54/

Ședința publică de la 29 ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu

JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu

JUDECĂTOR 3: Adriana

Grefier -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de partea civilăSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ reprezentată de C,împotriva deciziei penale nr.568 din data de 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.127 din data de 12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.280 din Legea nr.53/2003.

În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:

- pentru intimatul inculpat, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.420/2009, emisă de Baroul Constanța;

- intimata parte vătămată - personal.

Se constată lipsa recurentului parte civilă Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de C și a intimatei parte responsabilă civilmente prin lichidator Corona

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.

În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.

- 2 -

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de recurentul parte civilă Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de C și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale.

Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de C, ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Cu obligarea la plata onorariului avocat oficiu.

Având cuvântul, intimata parte civilă, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză.

- CURTEA -

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr.127 din data de 12.22.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Constanțaa hotărât:

"În baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, cu aplicarea art.122 lit.e Cod penal și art.124 Cod penal a încetat procesul penal față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.280 din Legea nr.53/2003, cu aplicarea art.13 Cod penal.

În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală și art.998-999 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de ANAF. prin DGFP C și a obligat pe inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2674 lei, reprezentând contribuția pentru asigurări de sănătate datorată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitatea sa de administrator al SC. SRL. C, pentru perioada cuprinsă între 10.08.1999-31.07.2002 în care a fost angajată ca patiser partea vătămată, nu a achitat contribuțiile datorate statului, reținute din salariul realizat pe toată perioada cât aceasta a lucrat la societatea inculpatului.

În concluziile scrise, depuse de apărătorul inculpatului în interiorul termenului în care a fost amânată pronunțarea, după finalizarea dezbaterilor, acesta a solicitat, în principal restituirea cauzei la procuror pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței, arătând că rechizitoriul este lipsit de elemente care să fixeze în mod clar limitele sesizării, apreciind că se impune refacerea rechizitoriului apreciindu-se că nu se reține cu claritate săvârșirea faptei.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art.300 Cod procedură penală instanța verifică, la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare și în cazul în care se

- 3 -

constată că sesizarea nu este făcută conform legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

Instanța, demarând cercetarea judecătorească, a apreciat că este legal sesizată, iar această chestiune, conform art.332 Cod procedură penală, invocat în concluziile scrise, în sensul restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale, poate avea loc doar dacă se constată - înainte de terminarea cercetării judecătorești - o astfel de situație.

Raportat la aceste considerente instanța a apreciat că nu se impune restituirea cauzei la parchet și nici repunerea cauzei pe rol, având în vedere că s-a depășit momentul cercetării judecătorești în care putea fi în mod legal invocat acest aspect.

S-a reținut în drept că fapta inculpatului, care nu a depus în termen de 15 zile în conturile stabilite sumele reprezentând contribuția datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor pentru șomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.280 din Legea nr.53/2003, cu aplicarea art.13 Cod penal, privind incidența legii penale mai favorabile.

Art.280 a fost abrogat prin art.16 lit.b din Legea nr.241/15.07.2005, fapta constituind infracțiunea prevăzută de art. 6 din aceeași lege, dar fiind aplicabil art.13 Cod penal, privind incidența legii penale mai favorabile, cuantumul pedepsei fiind închisoarea de la 3 la 6 luni sau amendă.

Conform art.122 lit.e Cod penal termenul de prescripție al răspunderii penale este de 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda și conform alin. 2 termenul se socotește de la data săvârșirii infracțiunii.

Art.124 Cod penal prevede termenul de prescripție specială, conform căruia prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art.122 este depășit cu încă

Judecătoria a reținut că în cauză este aplicabil termenul de prescripție specială de 4 ani și șase luni închisoare care se calculează de la data săvârșirii infracțiunii, aceasta având caracter continuu, momentul epuizării fiind acela în care a expirat perioada contractului de muncă al părții vătămate, respectiv 31.07.2002, moment de la care se calculează și termenul de prescripție specială a răspunderii penale, care s-a împlinit.

Asupra laturii civile a cauzei:

Partea vătămată ANAF prin DGFP C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2674 lei reprezentând contribuția pentru asigurări de sănătate datorată.

În declarația dată, inculpatul a arătat că este de acord să acopere pretențiile civile formulate și din înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada cuantumului prejudiciului, fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că va fi obligat inculpatul la acoperirea prejudiciului cauzat.

În baza art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală și art.998-999 Cod civil instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de ANAF prin DGFP

- 4 -

C și a obligat pe inculpatul la plata sumei de 2674 lei reprezentând contribuția pentru asigurările de sănătate datorate.

Prin decizia penală nr.568 din data de 11.12.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, a decis:

"În baza art.379 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, de partea civilă Statul Român prin ANAF B și de inculpatul împotriva sentinței penale nr.127 din 12 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând dispune:

În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art.998, 1000 alin3 și 1003 cod civil:

Obligă partea responsabilă civilmente SC SRL C prin lichidator judiciar Corona, în solidar cu inculpatul, la plata sumei de 2674 lei către partea civilă Statul român prin ANAF, reprezentând despăgubiri civile, și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata dobânzii legale în materie civilă, calculată în raport de suma de 2674 lei, începând cu data de 15 08 2002 și până la plata debitului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală:

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Infracțiunea prevăzută de art.280 din Legea nr.53/2003 s-a consumat succesiv, ca infracțiune continuată, în fiecare lună din perioada 10.08.1999 și 31.07.2002, ultima inacțiune incriminată de lege având loc la data de 15 august 2002.

În raport de această dată, la care a luat sfârșit executarea infracțiunii, și de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, în mod corect instanța de fond a reținut că s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, care este de 4 ani și 6 luni, potrivit art.122 lit.e) și art.124 Cod penal.

Motivul de apel invocat de parchet este astfel neîntemeiat.

Apelurile declarate sunt însă fondate sub aspectul neobligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei ce reprezintă contribuțiile neplătite către bugetele publice.

Prin cererea de constituire ca parte civilă, introdusă mai înainte de citirea actului de sesizare, Statul Român prin ANAF a solicitat introducerea în cauză a SC SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente. Această cerere a fost admisă, societatea fiind citată în calitate de parte responsabilă civilmente inclusiv pentru termenul de judecată în care s-au pus concluzii pe fond.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea în calitate de reprezentant al societății comerciale la care era angajată partea vătămată, în

- 5 -

condițiile în care obligația de plată subzista în patrimoniul acestei societăți, atrasă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Prin urmare, SC SRL are, din punct de vedere al dreptului civil, calitatea de comitent, iar inculpatul calitatea de prepus.

Potrivit art. 1000 alin 3 Cod civil, comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.

Prin urmare, pe latură civilă, sunt întrunite toate elementele răspunderii patrimoniale ale SC SRL.

Potrivit art. 1003 Cod civil, persoanele obligate la repararea unui prejudiciu cauzat ca urmare a unei fapte ilicite răspund solidar, astfel încât inculpatul trebuie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea pagubei.

Apelul părții civile Statul Român prin ANAF este întemeiat și sub aspectul neacordării de către instanță a beneficiului nerealizat ca urmare a neplății contribuțiilor în valoare totală de 2674 lei la bugetul public.

Prin cererea de constituire de parte civilă, ANAF a solicitat acordarea și a dobânzilor și penalităților de întârziere, rezultând manifestarea de voință a acesteia de a obține și beneficiul nerealizat ca urmare a săvârșirii infracțiunii, astfel cum prevede art. 14 alin 4 Cod procedură penală.

Acțiunea civilă în cadrul procesului penal are ca temei răspunderea delictuală, reglementată de art. 998-1003 Cod civil, și nu răspunderea administrativ-fiscală prevăzută de Codul fiscal.

Prin urmare, modul de reparare a prejudiciului cauzat bugetului de stat trebuie să urmeze regulile și principiile Codului civil, și nu pe cele fiscale.

Potrivit principiului egalității în fața legii, înscris la art. 16 din Constituția României, nu este admisibil ca în situații similare protecția proprietății să se facă cu mijloace diferite, după cum este vorba despre patrimoniul statului ori patrimoniul unei persoane fizice sau juridice de drept privat. În concret, ar constitui o discriminare și o neegalitate în fața legii dacă repararea folosului nerealizat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni s-ar face conform legii civile în cazul persoanelor de drept privat, și conform legii fiscale în cazul statului.

În termen legal, în cauză s-a declarat recurs de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de C, prin care solicită casarea în parte a sentinței și deciziei pronunțată în cauză și pe fond, obligarea părții responsabile civilmente prin lichidatorul judiciar și în solidar cu inculpatul la plata sumei de 2674 lei precum și a dobânzilor și penalităților aferente acestei sume conform OG 61/2002 la data plății.

S-a susținut că, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de C, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2674 lei sumă nevirată la bugetul de stat pe perioada 10 august 1999-31 august 2002 de către inculpatul pentru

- 6 -

Se susține că, deși instanța a obligat părțile implicate în proces la plata despăgubirilor civile în parte, se impune și acordarea penalităților și dobânzilor aferente sumelor respective, întrucât creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care potrivit legii rezultă din drepturile de drept material fiscal, iar din aceste raporturi de drept reiese atât conținutul cât și cuantumul acestora.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor recurate în raport de criticile formulate cât și din oficiu Curtea constată că recursul declarat în cauză este întemeiat.

Astfel, creanțele fiscale reprezintă drepturi determinate constând și din dreptul de a percepe dobânzi și penalități de întârziere în condițiile nr.OG92/2003, astfel, luând naștere accesoriile creanțelor fiscale.

Prejudiciul cauzat de inculpatul prin neplata obligațiilor fiscale către bugetul de stat reprezintă întotdeauna rezultatul încălcării unui drept subiectiv de către autorul prejudiciului ce va trebui obligat la plata acestuia.

În raport de prevederile art.998-999 Cod civil există dispoziții care îndrituiesc subiectul de drept să ceară, iar instanțele să admită repararea prejudiciilor suferite de către bugetul de stat.

Potrivit art.14 - 346 Cod procedură penală și art.12 din nr.OUG61/2002 cu referire la art.12 din OUG nr.61/2002 pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor bugetare debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere.

Acestea sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

Pe cale de consecință prin casarea celor două hotărâri și rejudecând, se va dispune obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL C prin lichidator Corona la plata despăgubirilor civile în sumă de 2674 lei către partea civilă Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de C și a dobânzilor și penalităților aferente acestei sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, admite recursul penal declarat de partea civilăSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ reprezentată de, împotriva deciziei penale nr.568 din data de 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.127 din data de 12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, casează hotărârile și, rejudecând, dispune:

În baza art.14-art.346 Cod procedură penală, art.998 și urm. Cod civil, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " "

- 7 -

SRL C prin lichidator Corona la plata despăgubirilor civile în sumă de 2674 lei către partea civilă Statul Român reprezentat de ANAF și a dobânzilor și penalităților aferente acesteia conform nr.OG61/2002 la data plății.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor în măsura în care nu contravin prezentei.

În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009.

Președinte, Judecător, Pt.Judecător,

- - - - - -

Conf.art.312C.semnează

Președinte complet,

- - -

Grefier,

Jud. fond.:

Jud. apel: G,

Red.dec.jud.: -

Tehnored.gref.

3 ex./10.02.2009

Președinte:Viorica Costea Grigorescu
Judecători:Viorica Costea Grigorescu, Zoița Frangu, Adriana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Constanta