Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 598/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 598/
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 50/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, nereprezentată partea civilă-intimată Ocolul Silvic Română.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. d Cpp, rap. la art. 10 lit. c C.P.P. întrucât nu se poate deduce că inculpatul ar fi tăiat că inculpatul ar fi tăiat materialul lemnos neavând certitudinea că a tăiat din pădurea sa, fapt ce reiese din declarația pădurarului de la fila 60 dosar. Totodată, solicită a se avea în vedere persoana făptuitorului.
Procurorul solicită respingerea recursului, întrucât sentința civilă nr. 3694/1993 a Judecătoriei Reșița a recunoscut dreptul inculpatului asupra altei suprafețe de teren, iar anterior tăierii materialului lemnos, inculpatul a fost atenționat de un angajat al Ocolului Silvic.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că folosește pământul respectiv din anul 1951 și a fost o înscenare, neexistând borne pe șanț. Totodată a arătat că a fost obligat să taie materialul lemnos întrucât de 4 ani de zile are în grijă pe soția sa bolnavă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 483 din 06 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Reșița, în baza art. 25 Cod penal, rap. la art. 32 alin. 3 din OG 96/1998, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 41 alin. 2, art. 80 Cod, a fost condamnat inculpatul (fiul lui și al, născut la data de 25.03.1935 în, jud. C-S, cetățean român, studii 7 clase + școala profesională, fără antecedente penale, CNP -, cu. în,-, jud. C-S) la pedeapsa de 2 (doi ) ani închisoare.
În baza art. 25 Cod penal rap. la art. 98 alin. 2 din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 41 alin. 2, art. 80 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 Cod penal.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 și urm. cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ocolul Silvic Română și a fost obligat pe inculpatul să plătească părții civile suma de 3621,05 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 08.02.2006, în jurul orelor 16, 00, lucrătorii de poliție din cadrul Poliței orașului, însoțiți de pădurarul din cadrul Ocolului Silvic Română, l-au surprins pe inculpatul tăind arbori nemarcați din pădurea situată în zona lângă DJ - Ocna de.
Întrebat fiind dacă are aprobare să taie arborii, inculpatul a răspuns că a avut o înțelegere cu coinculpatul, acesta din urmă solicitându-i să se deplaseze în pădurea proprietatea sa, să taie arborii și să-i transporte la domiciliu. Inculpatul a indicat arborii ce urmau a fi tăiați cu această ocazie.
Inculpatul a fost de acord și s-a deplasat cu căruța, luându-i și pe numiții și pentru a-l ajuta să încarce arborii în căruță.
În data de 09.02.2006 s-a procedat la efectuarea conducerii în teren a inculpaților, ocazie cu care aceștia au indicat în locul numit "", un număr de 30 cioate de diferite dimensiuni și esențe care au fost tăiate de către inculpatul la indicațiile coinculpatului, apoi au fost indicate un număr de 91 cioate de diferite mărimi și specii ce provin de la arborii nemarcați tăiați ilegal de către persoanele pe care le-a plătit inculpatul sub directa îndrumare a acestuia.
Organele silvice au stabilit că, din cele 143 cioate, 22 au fost tăiate din pădurea proprietatea inculpatului, iar celelalte cioate fiind tăiate din proprietatea Română.
Din adresa cu nr. 394/17.02.2006 a rezultat că valoarea celor 121 arbori tăiați din pădurea statului este de 3621,05 lei.
În data de 18.02.2006, în jurul orelor 17,00, lucrătorii de poliție l-au surprins pe inculpatul cum transporta material lemnos cu o căruță.
Inculpatul a declarat organelor de poliție că arborii provin din pădurea proprietatea sa, situată în zona " " și că l-a plătit pe numitul pentru a-i tăia și transporta la domiciliu.
S-a procedat apoi la măsurarea materialului lemnos, fiind identificați cu această ocazie 34 arbori tăiați din pădurea proprietate a inculpatului, în lungime de 4 și diametrul cuprins între 10 și 18 cm.
Din adresa cu nr. 509/03.03.2006, a SE. Română, a rezultat că valoarea arborilor tăiați ilegal este în valoare de 358,80+TVA.
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că arborii au fost tăiați fără a fi marcați de către și la indicația lui, dar a considerat că arborii îi aparțin, provenind din pădurea proprietatea sa.
În faza de judecată, inculpații și-au menținut declarațiile de recunoaștere a faptelor, cu precizarea din partea inculpatului, că pădurea din care au fost tăiați arborii îi aparține, fiind obținută în anul 1962 de la numitul, în baza unor înțelegeri verbale. Inculpatul a îngrijit pădurea în decursul timpului, considerând că este a lui. Nu deține însă, vreun titlul cu privire la acest bun imobil. A mai arată că nu a solicitat aprobare de tăiere a arborilor deoarece, din cauza birocrației, marcarea arborilor durează chiar și 3 săptămâni de la data cererii și nu dispunea de un asemenea timp.
Instanța de fond a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 3694/30.09.1993 pronunțată de către Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2357/1993, s-a constatat dreptul de proprietate al inculpatului asupra unui teren cu vegetație forestieră, precum și asupra unei pășuni împădurite, fiind stabilită linia de hotar între pădurea statului și cea a inculpatului.
S-a mai reținut că inculpatul a fost pus în posesie cu privire la bunurile dobândite și că, deși cunoștea hotarul despărțitor, a tăiat arbori și din pădurea învecinată, susținându-și demersul prin faptul că ar deține dreptul de proprietate și asupra acestei păduri.
De asemenea, s-a reținut că inculpatului i s-a atras atenția de către angajații ocolului silvic că nu are dreptul să taie arbori din pădurea statului și că este necesară marcarea arborilor, chiar din pădurea proprietate privată, în vederea tăierii lor, însă inculpatul nu s-a conformat.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului care l-a determinat în data 08.02.2006 pe inculpatul și în data de 18.02.2006 pe numitul să taie arbori nemarcați și să sustragă materialul lemnos rezultat în urma acestei operațiuni, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la tăiere ilegală de arbori în formă continuată și instigare la furt de material lemnos rezultat, în formă continuată prev. de art. 25 cod penal rap. la art. 32 alin. 3 din OG 96/1998, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 25 cod penal rap. la art. 98 alin. 2 din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prima instanță a reținut faptul că inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii, fiind la prima încălcare a legii penale, împrejurare ce a fost reținută circumstanță atenuantă în baza art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Pe de altă parte s-a apreciat că acest inculpat a săvârșit infracțiunile în formă continuată și în concurs real, aceste cauze atrăgând agravarea pedepsei.
În aceste condiții, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere disp. art. 80 alin. 1 Cod penal potrivit cărora în caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa s-a stabilit ținându-se seama de circumstanțele agravante, circumstanțele atenuante și de starea de recidivă.
Instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ocolul Silvic Română și l-a obligat pe inculpatul să plătească părții civile suma de 3621,05 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel nemotivat inculpatul, în susținerea orală a apelului invocând eroarea de fapt - ca și cauză de nepedepsire - în care s-ar fi aflat inculpatul în momentul săvârșirii faptei, considerându-se proprietar al pădurii din care s-au tăiat arborii.
Prin decizia penală nr. 50 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în baza art.379 pct.1 lit.b procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.483 din 06 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod procedură penală a constatat că apelul este nefundat și că hotărârea Judecătoriei Reșița este legală și temeinică, pronunțată conform cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.
S-a reținut că inculpatul, atât în fața instanței de judecată cât și în fața instanței de apel a recunoscut că a instigat la tăierea de arbori nemarcați și la instigarea infracțiunii de furt de arbori, însă se apără spunând că pădurea din care s-a făcut tăierea îi aparține în proprietate.
Din probele administrate însă, atât în fața organelor de urmărire penală - procesele verbale de constatare în teren a infracțiunilor, topografică, sentința civilă a Judecătoriei Reșița s-a constatat că rezultă faptul că arborii tăiați în data de 8.02.2006 au aparținut pădurii proprietatea Ocolului Silvic și nu în pădurea proprietatea sa; între cele două proprietăți există hotar despărțitor.
Instanța de apel a apreciat că în cauză este dovedită săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art.25 rap. la art.32 al.3 din OG 96/96 - instigare la tăiere ilegală de arbori și a infracțiunii prev. de art.25 rap. la art.98 al.3,4 din Legea 296 /1996 - instigare la furt de material lemnos.
Totodată, s-a considerat că apărarea inculpatului privind eroarea de fapt nu poate fi reținută în cauză; conform art.51 al.2 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Ori, în cauză, s-a apreciat că inculpatul nu a făcut această dovadă; simpla susținere că avea credința că pădurea îi aparține, nedovedită în nici un fel nu reprezintă eroare de fapt, ca și cauză de nepedepsire și înlăturare a răspunderii penale.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, tribunalul a apreciat că este stabilită corect ținându-se cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.71 Cod penal, de cauzele de agravare și de atenuare a răspunderii penale, de persoana inculpatului, respectiv vârsta sa, precum și de gravitatea concretă a faptei.
Împotriva deciziei penale nr. 50 din 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul CSa declarat recurs, în termenul legal, inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării achitarea sa deoarece inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori având reprezentarea faptului că parcela de teren de pe care a tăiat arborii îi aparține, iar Ocolul Silvic Română nu a făcut dovada proprietății asupra terenului în cauză.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia penală recurată este legală și temenică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cauză.
Prin sentința civilă nr.3694 din 30.09.1993 pronunțată de Judecătoria Reșița s-a recunoscut dreptul de proprietate al inculpatului asupra unui teren cu vegetație forestieră și a unei pășuni împădurite, fiind stabilită linia de hotar între pădurea statului și cea a inculpatului. Inculpatul a fost pus deci în posesie cu privire la suprafața de teren care îi aparține, fiind de altfel avertizat de către angajații ocolului Silvic despre proprietatea care îi aparține și despre consecințele pe care le presupune tăierea arborilor dintr-o pădure ce nu îi aparține. Cu toate aceste atenționări, inculpatul a procedat la instigarea numitului în sensul tăierii de arbori de pe proprietatea statului pe care inculpatul susține că o folosește de mai mulți ani, deși nu a prezentat nici un act de proprietatea pe terenul de pe care au fost tăiați arborii, aspect recunoscut de acesta în fața primei instanțe(fila 35 verso dosar fond). Cu ocazia audierii de către prima instanță, inculpatul a arătat că pădurea de pe care a instigat la tăierea arborilor îi aparține în temeiul unei înțelegeri verbale avute cu numitul explicând și motivul pentru care a tăiat arborii în condițiile în care aceștia nu erau marcați și nu obținuse autorizație pentru efectuarea acestei operațiuni-timpul prea pe care era nevoit să-l aștepte de la data depunerii cererii și până la obținerea permisiunii. Prin urmare, inculpatul a avut cunoștință despre faptul că terenul de pe care a instigat la tăierea arborilor nu îi aparține.
Starea de fapt reținută de către prima instanță și confirmată de către instanța de apel este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul procesului penal și care duc la concluzia rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens este și depoziția martorului, pădurarul din cadrul Ocolului Silvic Română și care arată că a constatat lipsa materialului lemnos de pe terenul aparținând statului, aflând că arborii au fost tăiați din dispoziția inculpatului. Același martor mai arată că inculpatul deține în proprietate o pădure și o pășune împădurită învecinată cu cea de pe care au fost tăiați arborii, între inculpat și reprezentanții Ocolului existând divergențe legate de linia de hotar a celor două proprietăți, fiind pus în posesie cu privire la proprietatea sa în cursul anului 1990 și că l-a avertizat că, pentru a primi aprobarea de tăiere a arborilor de pe domeniul forestier trebuie să formuleze cerere expresă în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de art.81 pen pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în mod corect alegându-se acest mod de individualizare judiciară a pedepsei.
În mod judicios a fost rezolvată și latura civilă a cauzei prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile raportat la valoarea prejudiciului creat părții civile prin activitatea ilicită.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 50 din 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 50 din 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel-,
Red.A-
Tehnored.CU -11.06.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
