Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 601/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 601/
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de petentul împotriva deciziei penale nr. 98/R/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S și a încheierii penale din 01.04.2008 pronunțată de aceeași instanță în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursurilor formulate de petent.
Recurentul solicită admiterea recursurilor, întrucât consideră că sunt admisibile.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca inadmisibile, întrucât împotriva recursului nu există cale de atac.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 26 din 14 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Moldova Nouăa fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul, împotriva intimaților G, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Prin rezoluția nr.25/VI/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouăa fost trimisă Judecătoriei Moldova Nouă cererea de revizuire a hotărârii penale nr.189/2005 pronunțată în dosarul nr.1189/2005 a Judecătoriei Moldova Nouă, prin care aceasta a respins plângerea, menținând rezoluția dată de parchet. Revizuentul a declarat recurs dar, Tribunalul C-S prin decizia penală nr.45/R/2006, dosar nr.153/P/2006 a respins ca nefondat recursul declarat de petent.
Ulterior revizuentul a formulat acțiune civilă la Judecătoria Moldova Nouă, cu obiect litigiu de muncă împotriva SC "" SA, iar prin sentința civilă nr.862/2006, instanța a obligat societatea la rectificarea înscrisurilor în carnetul de muncă a petentului, în sensul acordării grupei I de muncă pentru perioada cuprinsă între anii 31.05.1991 - 01.08.1996.
Din verificările efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouăa reieșit că făptuitorii nu au săvârșit fapte de natură penală, iar sentința penală a cărei revizuire se cere, pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă, reține acest fapt învederând că această cauză este de natură civilă, ea fiind în final soluționată pe această cale.
Art.394 Cod procedură penală enumeră limitativ cazurile în care revizuirea unei hotărâri poate fi cerută, iar motivele invocate de revizuent s-a considerat că nu se încadrează în prevederile acestui articol.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond nu a putut desprinde stări și împrejurări de fapt care să fie reglementate de art.394 Cod procedură penală, privind cazurile de revizuire.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs petentul, solicitând condamnarea făptuitorilor G, și.
Prin decizia penală nr. 299/R/11.12.2007 a Tribunalului C-S, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat recursul formulat de petentul împotriva sentinței penale nr. 26/14.07.2007 pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în dosar nr- și a fost obligat recurentul-petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul. În cuprinsul contestației, motivată în fapt, contestatorul a criticat decizia penală arătată mai sus pe considerentul că s-a adus o vătămare intereselor sale, prin pronunțarea pe fond în absența sa, fiindu-i respinsă cererea de amânare, de altfel motivată prin atașarea la respectiva cerere de amânare a citațiilor emise pentru același termen de judecată de către Judecătoria Moldova Nouă. În cuprinsul aceleiași contestații în anulare, contestatorul a arătat că i s-a îngrădit dreptul de a ataca odată cu fondul încheierea camerei de consiliu prin care i s-a respins în mod abuziv și ilegal cererea de recuzare formulată împotriva magistraților incompatibili să se pronunțe asupra acestei cauze.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
În dosarul cauzei, contestatorul a formulat cerere de recuzare împotriva magistraților, și. Ulterior, la termenul de judecată din 17.03.2008, contestatorul a precizat că cererea de recuzare este îndreptată împotriva tuturor magistraților de la Secția Penală a Tribunalului C-S, care au judecat cauze având ca părți contestatorul și funcționari ai. Prin încheierea camerei de consiliu din 01.04.2008, Tribunalul C-S a respins ca inadmisibilă această cerere.
În cauză a formulat cerere de abținere d-na judecător, conform dispozițiilor art.48 lit.g Cod procedură penală, întrucât petentul a formulat plângere penală împotriva sa, plângere aflată în curs de soluționare. Prin încheierea camerei de consiliu din 01.04.2008, Tribunalul C-S a admis respectiva cerere de abținere și a dispus înlocuirea doamnei judecător cu doamna judecător.
Prin decizia penală nr. 98/R din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în baza art.386 Cod procedură penală, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.299/R/11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Examinând decizia atacată, în raport de motivele din contestație, de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, în vederea verificării oportunității admiterii în principiu, conform art.391-392 Cod procedură penală, Tribunalul C-S a constatat că nu este fondată contestația în anulare.
Astfel, s-a apreciat că în mod corect instanța care a pronunțat decizia penală nr. 299/R/11.12.2007 în dosarul nr- l-a obligat pe contestator (revizuient în cauza respectivă) la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.
Tribunalul C-S a constatat că, independent însă de modul de soluționare al cauzei respective, acest caz pe care s-a fundamentat contestația în anulare nu face parte dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.386 Cod procedură penală, astfel că din acest punct de vedere contestația este nefondată.
Referitor la celelalte susțineri din cuprinsul contestației în anulare, tribunalul a constatat, de asemenea, că ele nu reprezintă cazuri dintre cele reglementate de art.386 Cod procedură penală, ba mai mult contestatorul tinde la o ignorare a tuturor regulilor care guvernează stabilitatea raporturilor juridice, punând în repetate rânduri în discuție chestiuni deja soluționate prin hotărâri judecătorești definitive și exercitând căi de atac extraordinare împotriva unor hotărâri judecătorești prin care s-au soluționat alte căi de atac extraordinare introduse tot de el.
În ceea ce privește insistența contestatorului în exercitarea unor căi de atac (pe care el le consideră legale) împotriva unor încheieri prin care Tribunalul C-S a soluționat cererile de recuzare formulate împotriva unor magistrați din cadrul Secției penale, s-a apreciat că aceasta reprezintă o chestiune care nu este de competența instanței în fața căreia au fost învederate respectivele aspecte, fiind de resortul instanței superioare ierarhic care urmează să examineze dacă potențialele recursuri la care face referire contestatorul sunt sau nu admisibile.
Împotriva încheierii penale din 1.04.2008 și deciziei penale nr.98/R/21.04.2008 pronunțate de Tribunalul C-S a declarat recurs, în termenul legal, contestatorul solicitând admiterea recursurilor și pe cale de consecință admiterea cererii de recuzare formulată. Petentul arată că încheierea de respingere a cererii de recuzare a atacat-o împreună cu soluția pronunțată pe fondul problemei sale.
Analizând legalitatea și temeinica încheierii și a deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Primul recurs declarat de contestator vizează încheierea penală din data de 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de contestator împotriva judecătorilor, și, pe considerentul că aceasta este inadmisibilă deoarece nu se referă la incompatibilitatea în care s-ar afla fiecare judecător în parte. Încheierea recurată poartă mențiunea că este definitivă, ceea ce exclude posibilitatea atacării separate a acesteia. Conform art.52 al.6 pr.pen. " încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac." Față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a indicat în dispozitiv mențiunea " definitivă" și care face inadmisibilă promovarea prezentului recurs.
Al doilea recurs declarat de contestator vizează decizia penală pronunțată de Tribunalul C-S prin care s-a respins contestația în anulare promovată împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul C S în recurs. Dispozițiile art. 3851din Codul d e procedură penală enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs. Față de modul în care legea reglementează atacarea cu recurs a hotărârilor judecătorești și ținând seama de dispozițiile art.392 al.4 pr.pen. care prevăd posibilitatea atacării cu apel sau cu recurs a unor hotărâri date în rezolvarea contestației în anulare, în literatura de specialitate și în practica judiciară s-a statornicit că deciziile prin care s-a soluționat contestația în anulare în cazurile prevăzute de art.386 lit.a-c nu sunt supuse nici apelului și nici recursului, la fel și deciziile pronunțate în cazul rezolvării contestației întemeiate pe art.386 lit.d pr.pen.
Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității căii de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a acestui principiu și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așadar, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. c teza a II-a pr.pen. va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petentul împotriva deciziei penale nr. 98/R/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S și a încheierii penale din 1.04.2008 pronunțată de aceeași instanță.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. va fi obligat petentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. c teza a II-a pr.pen. respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petentul împotriva deciziei penale nr. 98/R/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S și a încheierii penale din 1.04.2008 pronunțată de aceeași instanță.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă petentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de recurs-,
Red.A-
Tehnored.CU -11.06.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
