Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 77/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 77
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat deinculpatul, fiul lui si, născut la 07.11.1950 - deținut in Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr.207 din 25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publica, se prezintă inculpatul recurent, în stare de deținere asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care;
Av. depune la dosar un memoriu formulat în scris de inculpat și înscrisuri în susținerea recursului, respectiv copie după sentința penală nr. 537/24.11.2003 a Judecătoriei Hârlău, copie după o declarație de martor și o încheiere de autentificare a declarației date de martora și depusă la dosarul cauzei la termenul anterior. Arată că inculpatul solicită reaudierea martorului, care în declarația extrajudiciară depusă la dosarul cauzei a arătat că nu a declarat adevărul în fața instanței.
Reprezentantul Ministerului Public se opune la proba cu martor solicitată de inculpat, dat fiind limitele judecării recursului.
Instanța, respinge cererea formulată de inculpat, privind reaudierea martorului, având în vedere stadiul procesual al cauzei.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, urmând a se constata că factura fiscală nr.-/14.04.2004, nu a fost înregistrată deoarece tranzacția nu a fost efectuată și nu s-a produs nici un prejudiciu. Martora a arătat că inculpatul nu a participat la derularea tranzacției și că a fost obligată să declare în defavoarea acestuia. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a criticat soluția instanței de fond pe criteriul că operațiunea referitoare la factura fiscală nr.-/14.04.2004 nu a fost efectuată și că factura purta mențiunea "anulat". Instanțele de fond și de apel au reținut că, în condițiile în care tranzacția a fost anulată, ar fi trebuit anulate toate cele trei exemplare ale facturii, însă acest lucru nu s-a întâmplat. În recurs, inculpatul a solicitat reaudierea unui martor, însă nu este posibilă administrarea acestei probe dat fiind stadiul procesual. Apreciază că soluția este legală și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că tranzacția nu a avut loc și că factura a fost anulată pentru că beneficiarul a încercat plata cu bilet la ordine. Însă, pentru că anterior fusese înșelat de două ori, a refuzat acest gen de plată și a anulat tranzacția. Societatea nu era a numitei ci unor interlopi din I, care au "dat țepe2 mai multe firme. nu a deținut niciodată ștampila firmei și nici nu a avut putere de decizie, a solicitat expertiza grafologică a semnăturii de pe una dintre factură și a recunoscut că și la expertiză și-a falsificat scrisul. S- reținut că este vorba despre o infracțiune la legea contabilității, despre care lege e vorba, ce ar fi putu face în contabilitate? S-au solicitat relații de la Administrația financiară și s-a comunicat că nu a încasat TVA ilegal. În ce constă infracțiunea de evaziune fiscală? În prezent se judecă pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă cu numita. Solicită admiterea recursului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA DE JUDECATA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 103 din 24 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Hârlăus -au dispus următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a.dispus trimiterea în judecată a inculpatului în sensul înlăturării dispozițiilor privitoare la aplicarea art. 13 Cod penal.
Condamnarea inculpatului, fiul și, născut la data de 07.11.1950 în comuna cu domiciliul în comuna, județul I căsătorit trei copii cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, - la pedeapsa de 1 an și 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b din Legea. 241/2005 cu aplicarea art. 74 alin 2 art. 76 lit. c Cod penal (faptă săvârșita in 14 aprilie 2004)
In baza dispozițiilor art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit., Cod penal.
S-a constatat că pedeapsa stabilită prin prezenta sentință este în stare de concurs real cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 6055/13.12.2001 definitivă la data de 27.04.2005 pronunțată de Judecătoria Iași.
S-a anulat suspendarea condiționată aplicată prin sentința penală nr. 6055/13.12.2001 pronunțată de Judecătoria Iași in dosar 6193/-.
S-a descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința nr. 6055/13.12.2001 respectiv:
- 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 25 raportat la art. 289 Cod penal.
- 3 (trei)luni închisoare pt. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal.
- 1 an și 6(sase) luni închisoare pt. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea 87/1994.
În baza art. 36 coroborat cu art. 33 lit a și art. 34 lit b Cod penal s- contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentintă și cele aplicate prin sentința 6055/2001 a Judecătoriei Iași inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 și 85 alin 3 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pentru o perioadă de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal și curge de la data de 27.04.2005.
S-a constatat că inculpatul in termenul de încercare a pedepsei de 3 ani și 6 luni aplicate prin prezenta sentință a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat la rezultanta de 4 ani și 6 luni prin sentința penală 2027/21.04.2005 a Judecătoriei Iași.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționata a pedepsei aplicate de 1 an și sase luni aplicată prin prezenta sentință, pedeapsă ce urmează a fi executata in întregime, pedeapsă adiționată la rezultanta de 4 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală 2027/21.04.2005 a Judecătoriei Iași definitivă la data de 10.11.2005, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani.
In baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, Cod penal pe durata executării pedepsei.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 14.12.1998-22.12.1998,14.08.2004-18.08.2004, 31.03.2006-26.10.2006.
S-a constatat că inculpatul se află in întreruperea executării pedepsei închisorii până la data de 29.04.2008.
A fost admisă acțiunea a părții civile Agenția Națională de Administrare a Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I cu sediul în mun. I și în consecință obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente " " prin lichidator judiciar cu sediul in comuna, județ I și sediul administratorului judiciar, I,-, bloc 928, B scara D, etaj 6. 18 județ să plătească către această parte civilă suma de 135.192 lei despăgubiri civile,la care se va adăuga dobânda legală de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere calculată până la data plății și achitării integrale a debitului.
S-a dispus luarea de măsuri asiguratorii in conformitate cu dispozițiile art. 353 și art. 163 Cod procedură penală raportat la art. 11 din legea 241/2005 asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale parții responsabile civilmente până la concurența sumei de 135.192 lei despăgubiri civile,la care se va adăuga dobânda legală.
In baza art. 13 din legea 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale,și art. 7 din legea 26/1990 privind registrul Comerțului la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri se va comunica un exemplar din dispozitiv către Oficiul Național al registrului Comerțului.
In baza disp art. 191 alin. 1 Cod procedură penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 40 lei din faza de urmarire penală, si 260 lei cheltuieli judiciare din faza de judecată, din care 100 lei delegația 747/15.11.2006 avocat si 160 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.˝
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este administratorul " "
In calitatea sa de administrator al societății in cursul anului 2004 desfășurat activitate comercială cu reprezentanta "" SRL. La data de 14.04.2004 " " livrează către "" o anumită cantitate de produse întocmindu-se astfel factura -/14.04.2004.
Ulterior in perioada 04.04.2005 și 02-05.07.2005 fiind sesizați de inspectorii fiscali din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice I s-a efectuat un control la " "
In timpul efectuării inspecției s-a constat că in evidențele contabile ala " " nu este înregistrată factura fiscală -/14.04.2004 in valoare de 115.121 lei.
La data efectuării controlului organul de inspecție nu a identificat factura in documentele prezentate pentru verificare.
Această factură, in copie a fost înaintată organelor de control de către Garda financiară I împreună cu sesizarea și solicitarea efectuării controlului.
Audiat in faza de cercetare judecătorească inculpatul a relatat că tranzacția nu s-a efectuat motiv pentru care s-a anulat factura.
Acest aspect este infirmat prin actele întocmite in timpul cercetărilor, respectiv prin raportul de inspecție fiscală in care se precizează că factura nu a fost identificată in actele societății puse la dispoziția organelor de control.
S-a mai reținut ca nesincere declarațiile inculpatului pe motiv că pe exemplarul roșu original apare mențiunea anulat iar pe copia aceleiași facturi nu mai apare această mențiune, rezultând astfel că mențiunea de anulat fost efectuată după emiterea facturii, respectiv a celor două exemplare albastru și care nu se găsesc înregistrate in evidențele contabile ale societății.
In cauză s-a efectuat un raport de constatare tehnico științifică stabilindu-se că atât facturile înregistrate in evidentele contabile cât și factura -/14.04.2006 au fost completate de aceeași persoană.
Astfel s-a constat că factura -/14.04.2004 a fost emisă de inculpat și s-a omis înregistrarea aceștia in evidentele contabile iar in momentul constării a procedat la trecerea mențiunii "anulat"pe formularul roșu al facturii fără a proceda la fel și pe formularul albastru și al aceleiași facturi.
Susținerea că tranzacția nu s-a efectuat nu este confirmată, deoarece in momentul anulării facturii trebuie anulate toate exemplarele și nu doar cel roșu aflat la dosar.
După examinarea exemplarului roșu se observă că in rubricile completate s-a transpus scrierea de pe exemplarele albastru și roșu iar mențiunea anulat apare efectuată direct pe acest exemplar fără a fi avute celelalte exemplare la dispoziție in momentul efectuării mențiunii, rezultând astfel că exemplarele albastru și au fost completate și emise către ""
Datorită neînregistrării facturii s-a cauzat un prejudiciu și s-a sustras obligațiilor fiscale către bugetul de stat in valoare de 96.740 lei.
Inculpatul nu a prezentat registrul special de facturi anulate și nici exemplarele albastru și anulate.
Partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în municipiul B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I s-a constituit parte civilă în prezenta cauză prin adresa 20398/28.09.2007 cu suma de - lei despăgubiri civile,la care se va adăuga dobânda legală de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere calculată până la data plății și achitării integrale a debitului.
De asemenea s-a solicitat în conformitate cu art. 16 din Codul d e procedură penală introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a " " pentru a putea fi obligată in solidar cu inculpatul la plata prejudiciului cauzat și luarea măsurilor asiguratorii conform art. 163 și art. 164 Cod procedură penală asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale pății responsabile civilmente până la concurența sumei cu care s-a constituit parte civilă.
Sub aspectul probatoriului partea civilă nu a solicitat probe, iar inculpatul prin apărător a solicitat probe in apărare, respective proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
In cauză au fost audiați martorii din lucrări, (f 68) și -, conform depozițiilor depuse la dosar.
A fost extins probatoriul de către instanță cu martorul insă nu a putut fi audiat ca urmare a imposibilității aducerii acestuia in instanță.
In cauză a fost introdusă în cauza partea responsabilă civilmente " " prin administrator judiciar conform relațiilor de la Registrul Comerțului.
La solicitarea instanței Direcția Generală de Finanțe Publice ne-a comunicat că firma "" nu a depus deconturi de TVA și nici bilanțuri.
In cauză s-a efectuat expertiza contabilă judiciară 3959/25.10.2007 de către expert - 103-115
S-a solicitat și depus de la executări penale I copii după sentințele penale 6055/2001 și 2027/27.04.2005 cu referatele eferente.
In cauză s-a pus in discuție la termenul din data de 10.03.2008 schimbarea încadrării juridice in sensul înlăturării dispozițiilor privitoare la art. 13 cod penal.
Analizând conținutul celor două acte normative in ceea ce privește evaziunea fiscală respectiv 87/1994 republicată și 241/2005, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită sub imperiu legii vechi insă legea nouă sub aspectul faptei reținute in sarcina inculpatului nu este mai favorabilă, drept pentru care nu se impune reținerea dispozițiilor privitoare la art. 13 Cod penal, drept pentru care in baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică in sensul înlăturării acestor dispoziții.
Inculpatul legal citat, s-a prezentat în fată instanței și după citirea actului de sesizare, în baza dispozițiilor art. 323 Cod procedură penală a dat declarație conform depozițiilor atașate separate la dosar; nu a recunoscut săvârșirea faptelor, relatând că a fost stopată tranzacția deși factura a fost întocmită de o anume persoană și semnată de acesta pentru, că martorul este capul afacerii și că acesta este cel care l-a escrocat. A mai relatat că ii dădea contabilului doar facturile încheiate și facturile anulate
La data de 11.02.2005 "" a sesizat Garda Națională de control -Garda Financiară cu privire la activitatea comercială desfășurată de " " in perioada aprilie -mai 2004 administrată de, relatând despre existenta unor activități pentru care se judecă pe rolul Judecătoriei Iași cu produse provenite din dezmembrarea unor fabrici respectiv electrozi, de sudură proveniență Ucraina, pe care firma sa i-a achiziționat de la ""
Garda Financiară Ias esizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași cu adresa -/23.03.2005 prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiuni de evaziune fiscală deoarece in urma unui control la " " s-a constat că nu a fost înregistrată factura fiscală -/14.04.2004 sustrăgându-se astfel de la plata TVA și impozit pe profit.
Prin nota de constatare întocmită de Garda Financiară B -Secția Județeană s-a constat in urma unui control inopinat la " " că intre " " și "" au avut loc tranzacții in perioada lunii aprilie 2004 identificându-se factura fiscală -/14.04.2004 emisă de către "" reprezentând electrozi Ucraina in valoare de 115.775.100 lei și factura fiscală -/14.04.2004 emisă de " " L reprezentând contractori in valoare de 141.193.500 lei. menționați mai sus au fost comercializați de către " " către I cu factura -/10.04.2006, constatările făcându-se in baza facturilor originale. S-a mai constata că pentru aceste bunuri nu s-au prezentat documente de proveniență, societatea nefăcând dovada existentei și realitatea livrării acestor bunuri. Firma nu putea beneficia de impozitul pe venituri pentru microîntreprinderi și ca urmare nedeclararea TVA-ului colectat și a venitului realizat ca urmare a facturii -/14.04.2004 societatea s-a sustras de la plata TVA-ului și a impozitului pe profit aferent.
In urma verificărilor documentelor contabile ale firmei factura -/14.04.2004 nu a fost identificată și înregistrată in contabilitatea firmei. In carnetul de facturi fiscale a firmei a fost identificat doar exemplarul roșu și al facturii menționate mai sus și nu a fost înregistrată in contabilitate aceasta factură motivându-se că a fost anulată, insă in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare pentru anularea unei facturi este necesar ca la să fie anulate toate cele trei exemplare ale formularului cu regim special și toate exemplarele să poarte mențiunea anulat, urmând a fi trecute intr-un registru special (HG 831/1997 pentru aprobarea formularelor modelelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora art. 6,10,11,12).
In conformitate cu dispozițiile art. 1 din legea 82/1991- legea contabilității, republicată societățile comerciale au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activității.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societăților revine administratorului, care are obligația gestionarii unității respective.
informațiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se efectuează în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează sau în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului.
Documentele se înregistrează în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și, respectiv, de beneficiar, pentru perioada în care a avut loc corectarea. In speță după cum se poate observa de pe factura existentă la dosar urmărire penală filele 28,29, factura a fost emisă și primită de către beneficiar existând o semnătură de primire in acest sens și in contabilitatea firmei nu au fost efectuate operațiunile de stornare a facturii daca nu a mai avut loc tranzacția cu existenta tuturor exemplarelor la cotorul facturierului.
Nu pot fi primite apărările inculpatului cu privire la anularea operațiunii și implicit a facturii deoarece nu au fost prezentate toate cele trei exemplare ale facturii anulate care se barează cu o linie pe diagonala facturii cu mențiunea pe toate exemplarele, care se păstrează la compartimentul fiscal.
Nu pot fi primite nici apărările inculpatului cu privire la faptul că nu a mai găsit factura după percheziția efectuata la sediul firmei când au fost răvășite actele deoarece, dispariția unor documente cu regim special trebuie anunțată la politie, la. și Compania Națională "Imprimeria Națională "SA in termen de 24 de ore și se listele seriilor și plajelor de numere, după care se declară nule in Monitorul Oficial partea a III-a, or în cauză nu s-a făcut dovada acestor demersuri.
Inculpatul, cu privire la celelalte operațiuni desfășurate între "", "" și "", care au avut la baza emitere de cecuri fără acoperire, in legătură cu aceeași cantitate de produse pentru care s-a emis factura presupusă a fi anulată, a fost cercetat și condamnat definitiv și irevocabil prin sentința penală 2027/21.04.2005 a Judecătoriei Iași pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
Având în vedere dispozițiile art. 69 Cod procedură penală care prevăd că declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe existente în cauză, instanța a înlăturat din ansamblul probator declarațiile inculpatului, întrucât acestea sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate și nu pot fi coroborate cu acestea
Astfel instanța din ansamblul material probator, pornind de la sesizarea organelor de politie de către Garda Financiară și a declarațiilor indirecte ale martorilor, care au confirmat existenta unor operațiuni contabile intre aceste firme, precum și a declarației contabilului - care a afirmat că i-a pus in vedere inculpatului să ii dea toate documentele necesare întocmirii actelor contabile a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune contabilă.
Sub aspectul acțiunii civile devoluate instanței de către Agenția Națională de Administrare a Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice prin constituirea ca parte civilă in procesul penal prin adresa 20398/28.09.2007 cu suma de 135.192 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat la care se adaugă dobânda legală de 0,06%, instanța a reținut următoarele:
In cauză s-a introdus ca parte responsabilă civilmente " "SRL prin lichidator, care deși legal citat nu s-a prezentat in instanță și nici nu a solicitat probe.
Sub aspectul probatoriului pe latură civilă, inculpatul a solicitat și s-a întocmit expertiza contabilă 3959/05.10.2007 de către expert - ( 103-115 dosar).
In expertiză s-a reținut că atâta timp cât factura ce face obiectul cauzei a fost anulată și nu avut la baza o tranzacție comercială, fiind tratate drept anulate, apreciază că nu se impune a se retine in sarcina "" a obligațiilor de plată la buget ce derivă din cele două facturi, respectiv sumele cu care s-a constituit parte civilă in prezenta cauză. Instanța ținând cont de ansamblul material probator administrat in cauză prin care s-a stabilit vinovăția cestuia de a nu înregistra factura fiscală in evidentele contabile, și faptul că administratorul nu a respectat dispozițiile in vigoare cu privire la legile contabilității in ceea ce privește modalitatea de anularea a unei facturi și a pretinsei dispariții a exemplarului alb al facturii,urmează a înlăturat concluziile raportului de expertiză și în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 cod civil instanța a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare a Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, constatând legătura de cauzalitate dintre faptele de evaziune fiscală săvârșite cu vinovăție de către inculpat(respectiv emiterea unei facturi in cuantum de - lei, factură neînregistrată in contabilitate și pentru care nu a depus declarațiile aferente calculării impozitelor și TVA-ului, impozit pe profit, salarii, etc. și implicit nu a plătit aceste datorii către stat care au generat și dobânzi și penalități) și prejudiciul cert creat acestei părți prin neplata taxelor și impozitelor datorate statului, și a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente la achitarea prejudiciului.
In baza dispozițiilor art. 353 raportat la art. 163 din Codul d e procedură penală precum și prin reținerea dispozițiilor prevăzute de art. 11 din Legea 241/2005, instanța a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea părții responsabile civilmente și a inculpatului până la concurenta sumei de 135.192 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat la care se adaugă dobânda legală de 0,06%.
În rejudecarea apelului inculpatul a reluat aceleași apărări formulate și cu ocazia primei rejudecări, precizând că solicită achitarea sa, nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat de prima instanță.
Prima instanță trecut cu prea multă ușurință peste susținerile apelantului, reținând că acestea sunt nesincere și că nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, în condițiile în care abatere netrunchiată speței ar fi condus la concluzii diametral opuse.
Inculpatul a mai precizat că din concluziile raportului de expertiză se precizează că bugetul de stat nu a fost prejudiciat în nici un mod prin anularea facturilor menționate, prejudiciu a cărui existență este de esența infracțiunii de evaziune fiscală, în consecință, în mod greșit instanța a admis acțiunea civilă.
Vinovăția sa a fost reținută în lipsa oricărei probe în sprijinul acesteia. Nu s-a demonstrat intenția sa de a se sustrage, și dacă nu există prejudiciu nu poate exista nici fapta.
În rejudecarea apelului inculpatul a reluat aceleași apărări formulate și cu ocazia primei rejudecări.
Verificând sentința apelată, în rejudecare, tribunalul a reținut că apelul inculpatului este nefundat, din următoarele considerente:
Cu ocazia soluționării cauzei pe fond, prima instanță a administrat un probator complet pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt. Astfel, s-a făcut o analiză detaliată a tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, în considerentele sentinței penale apelate.
În mod corect a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.b) din Legea 241/2005, constând in faptul că, în calitate de administrator a " " nu a evidențiat în contabilitatea societății factura fiscală seria - - din 14.04.2004, în valoare de - RON, emisă către "", sustrăgându-se de la plata impozitului datorat bugetului de stat și a TVA-ului aferent, cauzând un prejudiciu de 135.192 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA, impozit pe salarii și penalitățile aferente.
Motivele de apel invocate de inculpat sunt nefondate întrucât, pentru anularea unei facturi, este necesar ca la să fie anulate toate cele trei exemplare ale formularului cu regim special și toate exemplarele să poarte mențiunea,", urmând a fi trecute într-un registru special. informațiilor înscrise în facturi se efectuează dacă documentul nu a fost transmis către beneficiar, iar în caz contrar se anulează.
În speță, factura a fost emisă și primită de către beneficiar, existând o semnătură de primire în acest sens, iar în contabilitatea firmei nu au fost efectuate operațiunile de stornare, cu existența tuturor exemplarelor la cotorul facturierului, cum ar fi fost normal dacă tranzacția nu ar mai fi avut loc. facturii trebuia anunțată la poliție, și la Imprimeria Națională în termen de 24 de ore. Declarațiile inculpatului sunt contrazise de cele ale martorilor, și în special de cea a contabilului -.
Referitor la cuantumul pedepsei aplicate, tribunalul a reținut că aceasta a fost individualizată corect ca și modalitatea sa de executare, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, cuantumul mare al prejudiciului nerecuperat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat anterior pentru fapte asemănătoare, a avut o poziție procesuală de nerecunoaștere.
Tribunalul a constatat că sentința apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea adevărului, nici în aplicarea legii, astfel încât, raportat considerentelor expuse mai sus și în cf. cu disp. art. 379, alin. 1, lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 103 din 24.03.2008 a Judecătoriei Hârlău, ce a fost menținută ca legală și temeinică.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Se susține în motivele de recurs că soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate, probe ce nu susțin învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Examinând hotărârile recurate în raport de motivele invocate, ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 din Codul d e procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la împrejurările cauzei, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești.
De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpat, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pronunțată, rezolvând astfel fondul cauzei.
În mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe și a procedat la propriul examen al probelor cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. 2 cod procedură penală și a reverificat apărările formulate de inculpat.
În recurs, inculpatul a reiterat criticile formulate în faza apelului, critici ce au ca element comun susținerea privind comiterea unei erori grave de fapt ce a dus la pronunțarea unei soluții greșite de condamnare, în sensul dispozițiilor art. 3859pct. 18 din Codul d e procedură penală.
Legiuitorul a avut în vedere atunci când a prevăzut cazul de casare referitor la comiterea de către instanțe a unei erori grave situația în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. 1 din Codul d e procedură penală, în temeiul unor fapte reținute în mod vădit greșit, care nu corespund realității.
Acest caz de casare presupune deci un viciu în stabilirea situației de fapt în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă,în mod evident, din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
Or, în speță, instanțele nu au comis nicio eroare gravă de fapt în stabilirea situației reale pe baza aprecierii judicioase și complete a probelor depuse și administrate, cu consecințe în ceea ce privește stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 constând în faptul că în calitate de administrator la " " nu a evidențiat în contabilitatea societății factura fiscală seria - nr. - din data de 14 aprilie 2004, în valoare de 115.121 lei/Ron, emisă către "", sustrăgându-se de la plata impozitului datorat bugetului de stat și a TVA-ului aferent, cauzând un prejudiciu în sumă de 135.192 lei (Ron).
Criticile formulate de inculpat în sensul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală nu sunt fondate.
Susținerea că tranzacția nu s-a efectuat și factura a fost anulată nu este confirmată, deoarece în momentul anulării facturii trebuie anulate toate exemplarele și nu doar cel roșu aflat la dosar. În conformitate cu dispozițiile legale în vigoare pentru anularea unei facturi este necesar ca la să fie anulate toate cele trei exemplare ale formularului cu regim special și toate exemplarele să poarte mențiunea anulat, urmând a fi trecute într-un registru special (HG 831/1997 pentru aprobarea formularelor, modelelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora - art. 6,10,11,12).
După cum se poate observa de pe exemplarul roșu al facturii fiscale nr. -/14.04.2004 aflat la dosarul de urmărire penală la fila 28, factura a fost emisă și primită de către beneficiar, existând o semnătură de primire în acest sens, însă în contabilitatea firmei nu au fost efectuate operațiunile de stornare a facturii dacă nu a mai avut loc tranzacția cu existența tuturor exemplarelor la cotorul facturierului.
Nu pot fi primite nici apărările inculpatului cu privire la faptul că nu a mai găsit factura după efectuarea percheziției la sediul firmei în condițiile în care dispariția unor documente cu regim special trebuie anunțată la poliție, la. și Imprimeria Națională în termen de 24 de ore, ori în cauză nu s-a făcut dovada acestor demersuri.
De altfel, susținerile inculpatului sunt infirmate de celelalte probe concurente, respectiv sesizarea organelor de control (Garda Financiară) în urma verificării documentelor contabile ale firmei " ", declarațiile martorilor, care au confirmat existența unor operațiuni contabile desfășurate între "" și " ", declarația contabilului - căruia inculpatul nu i-a prezentat toate documentele necesare întocmirii actelor contabile.
Astfel, în cauză s-a dat relevanță dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul d e procedură penală privind aprecierea probelor, probe al căror conținut a fost perceput în mod real în reținerea situației de fapt și a vinovăției inculpatului.
Soluția de condamnare dispusă pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este corectă, criticile formulate de inculpatul-recurent privind neadministrarea tuturor probelor necesare și reținerea unei situații de fapte nereale, ce au condus la o greșită condamnare, se dovedesc a fi neîntemeiate.
Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, instanțele de fond și de apel au valorificat toate probele administrate și au dat eficiența corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei.
În concluzie, considerentele expuse demonstrează aspectul nefondat al criticilor invocate de recurent și, cum nu se constată existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva Deciziei penale nr. 267/25 mai 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocat se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: a,
11.02.2010
2 ex.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
