Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 78
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 437/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. - apărător desemnat din oficiu și partea civilă, lipsă celelalte părți civile intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat, inculpatul recurent arată că s-a realizat termenul de arhivă acordat și că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Partea civilă precizează că nu a primit de la inculpat nici o sumă de bani, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 437/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, decizie penală netemeinică și nelegală în raport cu dispozițiile art.385 indice 9 pct.12,14,17,18 Cod procedură penală. Instanța de apel a respins apelul formulat împotriva sentinței penale pronunțate în prezentul dosar, apreciind-o ca fiind temeinică și legală. In acest fel, instanța de apel nu a făcut decât să mențină o hotărâre de condamnare esențial nelegală. Atât instanța de fond cât și cea de apel au preluat, fără a corobora cu nici o altă probă, versiunea oferită de partea vătămată, ignorând celelalte probele din dosar și reținând o altă situație de fapt. Pe tot parcursul urmăririi penale și a judecății, inculpatul-recurent, și-a menținut poziția procesuală, respectiv aceea de recunoaștere a furtului a trei bovine, furt comis în noaptea zilei de 29 spre 30 iulie 2008, împreună cu vărul său. Referitor la evenimentul din data de 3.08.2008, recurentul a susținut neparticiparea sa la activitatea infracțională. Astfel, acesta a arătat că în momentul în care s-a apropiat de locul în care lăsase bovinele în lanul de porumb, a auzit vocea unei persoane, care a strigat "stai", după care a fugit. In ceea ce o privește pe partea vătămată, a declarat că nu a văzut-o în acea zi și că probabil a fost lovit de vărul său,. Nici unul din martorii audiați în cauză nu l-au văzut pe în ziua de 3.08.2008. Astfel, martorul (fila 162 dosar fond) declară că nu văzut nimic în legătură cu agresiunea exercitată asupra părții vătămate. L-a văzut pe imobilizat, iar pe, lângă acesta se afla un cuțit cu urme de sânge pe el. nu era acolo, nu l-a văzut nici măcar nu-1 cunoștea. Totodată martorul declară că nu a asistat la luarea declarațiilor inculpaților sau a altor persoane implicate. De asemenea, din declarația martorului, aflată la fila 161 din dosarul de fond, reiese același lucru, respectiv, că nu l-a văzut pe în acea zi. Tot ceea ce a văzut acest martor a fost un cuțit plin de sânge, aflat la o distanță de 50 de cm de. Martorul, fila 112 - dosar fond, arată că se afla la o distanță de 6, astfel că nu a putut vedea momentul în care a fost tăiată partea vătămată. în momentul imobilizării inculpatului, un cuțit plin de sânge se afla la 2 de. Aceleași lucru le-a relatat și martorul (fila 111 din dosarul de fond) care se afla la vreo 3-4 distanță și datorită faptului că lanul de porumb era înalt, nu a avut posibilitatea de a vedea incidentul. Când s-a apropiat a văzut că partea vătămată, inculpatul și cuțitul se aflau în aceeași zonă, la o distanță de cea 1-1,5.
O declarație destul de importantă, care însă a fost ignorată total, aparține martorului, fila 228, dosar fond. Astfel, martorul declară că aflat în magazinul din, inculpatul a scos un cuțit de la piept și a tăiat alimentele.
Așadar, nici un martor nu a văzut momentul agresiunii. Mai mult decât atât, nici unul dintre martori nu l-a văzut pe în acea zi. De altfel, singura probă concludentă care are ar fi elucidat îndoiala care planează asupra cauzei constă în prelevarea amprentelor digitale de pe cuțitul cu care se presupune că s-ar fi săvârșit agresiunea și care a fost găsit la locul unde a fost imobilizat. Această probă a fost însă respinsă de instanță.
In mod greșit, s-a reținut în sarcina inculpatului o infracțiune de tâlhărie în concurs ideal cu infracțiunea de ultraj.
Nu se poate reține atât infracțiunea de furt cât și cea de tâlhărie, deoarece infracțiunea de tâlhărie presupune două acte materiale: deposedarea și violența.
Actul material al deposedării era deja consumat în luna iulie, iar presupusa violență a avut loc în data de trei august, adică la distanță de timp și spațiu, când vițeii erau deja sustrași și aduși în lanul e porumb. erau, deci, scoase deja din proprietatea inițială, furtul fiind consumat. Chiar și în cuprinsul rechizitoriului se precizează: "în vederea depistării autorilor furtului, organele de poliție au organizat o pândă".
Așadar, instanțele care s-au pronunțat anterior, în cauză, au fost în eroare, acestea trebuind să rețină doar comiterea furtului, și nu a tâlhăriei, acceptând ca premisă împrejurarea că inculpatul nu a folosit violența atunci când a comis furtul.
De altfel, așa cum am arătat și în precedent, nici nu există probe certe care să arate că ar fi pus mâna pe cuțit. Nici un martor nu a văzut momentul agresiunii. Nici un martor nu 1-a văzut pe în acea zi.
Declarația părții vătămate nu poate fi luată în considerare.
Aceasta nu poate fi coroborată cu nici o altă probă administrată în cauză. mai mult decât elocvente în acest sens le constituie propriile sale declarații. Astfel, partea vătămată declară într-una din declarații că a fost tăiat de, iar într-o altă declarație arată că inculpatul i-a spus că a fost tăiat de către. Așadar, partea vătămată însăși a dat declarații contradictorii. De asemenea, nu trebuie omis faptul că partea vătămată a avut o serie de conflicte cu.
Atât instanța de fond cât și cea de apel, motivează soluția pronunțată dând valoare de probe certe, utile, pertinente și concludente cauzei, unor presupuneri, speculații. Or, acestea, fără a fi coroborate cu alte probe certe, nu pot forma convingerea că ar fi autorul agresiunii.
Potrivit art. 5 indice 2. proc. pen. care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. In cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea inculpatului de către instanța de judecată. (Decizia penală nr.3465/27.06.2007~înalta Cirte de Casație și Justiție-secția penală).
Prezumția de nevinovăție reprezintă un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă. Concluziile unui organ judiciar nu sunt obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului.
Conform art. 66 alin. (1) Cod procedură penală, "inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția" iar potrivit art. 69 Cod procedură penală "declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză". Or, inculpatul a susținut tot timpul faptul că nu a lovit partea vătămată.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpatul trebuie achitat.
In consecință, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie și de ultraj și aplicarea unei pedepse doar pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dând eficiență dispozițiilor art.76 pen. raportat la art.74 pen. cu aplicarea, totodată, a dispozițiilor art.81 pen.
In subsidiar, dacă instanța va aprecia că în sarcina recurentului se poate reține săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și ultraj, solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul prevăzut de lege, ținându-se cont de circumstanțele personale ale acestuia. Solicită, așadar, redozarea pedepsei în sensul acordării unei mai largi eficiente circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, cu consecința diminuării cuantumului pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond, menținută de instanța de apel, precum și aplicarea dispozițiilor art.86 indice 1.pen.
Apreciază că realizarea scopurilor pedepsei, respectiv cel de exemplaritate și cel educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare poate fi asigurată și prin aplicarea unei pedepse sub minimul special.
În ceea ce privește latura civilă, solicit respingerea pretențiilor de această natură, ca nedovedite.
Partea vătămată solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, decizia recurată fiind legală și temeinică. Apărarea a invocat două motive de recurs, respectiv că nu ar fi autorul faptei de tâlhărie și că pedeapsa aplicată ar fi prea mare, însă materialul probator administrat a fost corect apreciat. Astfel, din declarațiile martorilor și a părții vătămate rezultă cu certitudine persoana agresorului. Polițistul ar fi putut acuza pe cel prins, nu pe cel care a fugit. Cei doi inculpați au fost foarte aproape la momentul incidentului și nu are relevanță faptul că a fost găsit cuțitul aruncat la o distanță de 1. Inculpatul a avut versiuni diferite asupra situației de fapt iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit fapta de tâlhărie ci doar pe cea de furt. partea vătămată este polițist și aveau o relație conflictuală anterioară incidentului Din declarația martorului rezultă că nu a fost văzut la locul faptei și că partea vătămată ar fi spus că știe de la inculpatul cine este cel care l-a lovit. Apreciază că partea vătămată l-a indicat ca fiind autorul agresiunii deoarece are o situație mai bună și poate obține mai ușor despăgubiri.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 2046/05.06.2009 a hotărât condamnarea inculpatului la următoarele pedepse:
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 74, lit. a, 76 lit. și art. 80 Cod penal;
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c alin. 2 ind. 1 lit. b, raportat la art. 74 lit. a, 76 lit. b Cod penal;
- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. 2 Cod penal.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, aplicându-i-se prevederile art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, art. 71 Cod penal. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s- dedus arestarea preventivă de la 13.08.2008 la zi.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Ambii inculpați au fost obligați în solidar la plata de despăgubiri civile către Gh. și.
Inculpatul a fost obligat la plata de daune morale către partea civilă, la cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgențe Sf., la cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanță
A fost confiscat cuțitul folosit de inculpatul la săvârșirea faptelor.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, nr. 8262/P/2008 din 05.10.2008 au fost trimiși în judecată:
- inculpatul - (fiul lui și, născut la 16.10.1980 în municipiul I, județul I, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, stagiu militar nesatisfăcut, agricultor, fără loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în satul Lungă, comuna, județul I, deținut în Penitenciarul Iași, fără antecedente penale) în stare de arest preventive, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în forma continuată (două acte materiale de furt în dauna părților vătămate G - 14/15.07.2008 și - 29/30.07.2008) prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c, alin. 2/1 lit. b Cod penal și ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal cu aplic art. 33 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal
- inculpatul (fiul lui și, născut la 12.11.1980 în municipiul B, sectorul 1, CNP -, cetățean român, studii 4 clase, stagiu militar nesatisfăcut, agricultor, fără loc de muncă, concubinaj, un copil minor, domiciliat în sat de, comuna, jud. V, citat și prin afișare la ușa Consiliului Local al comunei, județul I, recidivist postexecutoriu), în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că cel dintâi inculpat, în datele de 14/15.07.2008 și 29/30.07.2008, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul, a sustras de pe imașul localității Rediu, comuna, un număr de 4 bovine, în valoare totală de 4.500 lei, aparținând parților vătămate, G, și, două dintre bovinele sustrase aparținând părților vătămate G și valorificându-le, iar celelalte două ascunzându-le într-un lan de porumb, în vederea valorificării acestora, iar în noaptea de 03.08.2008, în momentul în care a mers împreună cu celalalt coinculpat să ia cele doua bovine, au fost surprinși în flagrant, ocazie cu care inculpatul, pentru a-și asigura scăparea, l-a lovit cu un cuțit în mână pe subinspectorul din cadrul Politiei municipiului
În ceea ce privește cel din urmă inculpat, în actul de sesizare s-a reținut că la datele de 14/15.07.2008 și 29/30.07.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, împreună cu coinculpatul -, a sustras de pe imașul localității Rediu, comuna, un număr de 4 bovine, în valoare totală de 4.500 lei, aparținând părților vătămate, G, și.
În ceea ce privește poziția inculpaților față de învinuirile aduse, pe parcursul procesului penal, aceștia au avut o atitudine oscilantă, fie de recunoaștere parțială a faptelor, fie de recunoaștere, apoi de negare.
În faza de urmărire penală, faptele inculpaților au fost probate cu mijloacele de probă detaliat enumerate în actul de sesizare a instanței (fila 7 dosar instanța), respectiv: plângerea și declarația părții vătămate, dovadă de restituire a unei bovine către - f 16, 17-18, plângerea și declarațiile părții vătămate G - f 9,10,11, procese-verbale de cercetare la fața locului cu planșe foto 12-15, 30-39, plângerea și declarațiile părții vătămate - f 28, 29, plângerea și declarațiile părții vătămate - f 20,21,22-25,26, dovadă de restituire a unui vițel către f - 27 proces-verbal de conducere în teren cu un conductor câine de serviciu - f 42, declarații martor - f 63, 64-65, declarații martori, - f 60, 61, proces-verbal de prindere în flagrant - f 40 - 42, proces-verbal de ridicare a unor obiecte de îmbrăcăminte ale lui, planșă foto cu cuțitul ridicat de la fața locului - 43-53, planșă foto cu prinderea în flagrant a inculpatului 55-56, planșă foto cu cele două bovine găsite în lanul de porumb declarație martor - f 68-70. I, 28-29, 30-33 (vol. 1), declarația martorului - 66-67, - 41, 42-43 (vol.1), planșa foto reprezentându-l pe polițistul - f 57-59, declarații martori - 71, - 72, 73-74, - 75-76, declarațiile inculpatului - 101,102-107, 108-111,112-113, 114-115, declarații inculpați - 129-131, 132-135, 136-138, 139, 140 (vol. I), 50-53,92-94 (vol. 1), plângerea și declarația părții vătămate - f 2, 4-5, certificat medico - legal nr. 8163/04.08.2008 - 3, adresa nr. -/18.08.2008 a JI - Serviciul management Resurse Umane - 7, cerere constituire parte civilă Serviciul de Ambulanță I - f 12, cerere constituire parte civilă Spitalul Cline de Urgente Sf. I și decont cheltuieli - f 15, 16-20, declarații martor - f 22-23, 24-27, declarații martor - f 34-35, 36-40, mijloace materiale de probă: cuțitul ridicat de organele de poliție, tricoul inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații - (fila 108 dosar instanță) și (fila 160 dosar instanță), părțile vătămate (fila 109 dosar instanță), G (fila 110 dosar instanță), (fila 188 dosar instanță) precum și martorii (fila 111 dosar instanță), (fila 112 dosar instanță), (fila 161 dosar instanță), (fila 162 dosar instanță), (fila 163 dosar instanță), (fila 203 dosar instanță) și (fila 226 dosar instanță).
La dosar au fost atașate și fișele de cazier judiciar ale inculpaților precum și sentințele penale relevante din perspectiva antecedentelor penale.
Din analiza dialectică a actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma ansamblului materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 14.07.2008, inculpatul a venit în municipiul I, pentru a vinde la piață, după care a mers în vizită la locuința inculpatului, vărul său, din comuna, satul Lungă, județul După ce s-au întâlnit, cei doi au mers la un bar din localitate unde au consumat băuturi alcoolice, până spre înserat, după care au revenit la locuința inculpatului -.
La un moment dat inculpatul i-a propus inculpatului ca împreună să meargă pe imașul localității Rediu, comuna, jud. I, pentru a sustrage un vițel, pe care, ulterior, să-l valorifice și să împartă banii astfel obținuți.
C din urmă inculpat a fost de acord și împreună cu inculpatul, pe timp de noapte, s-au deplasat cu căruța proprietate personală a inculpatului, în localitatea Rediu, situată la aproximativ 10 km. de localitatea Lungă.
Inculpatul cunoștea bine zona localității Rediu, pentru că trecea frecvent prin această localitate, când mergea în satul Deal, com. la prietena sa, sat vecin cu Rediu.
Pe imașul satului situat la o distanță de aproximativ 150- 200 metri față de sat erau mai multe bovine, inculpatul, conducând căruța până în locul unde era it un vițel de culoare neagră, ce aparținea părții vătămate G, care obișnuia să-l lase it în locul respectiv atât ziua, cât și pe timpul nopții.
Inculpații s-au apropiat cu căruța de vițel, i-au scos ul și l-au legat cu funia în spatele căruței, după care s-au deplasat la locuința inculpatului, din satul Lungă, ascunzând vițelul în grajd.
Ulterior, inculpatul a sacrificat vițelul, o parte din carnea rezultată valorificând-o, iar o parte a utilizat-o pentru consumul propriu.
Din declarația învinuitului, care a descris în amănunt modul de săvârșire a furtului împreună cu vărul său, acesta din urmă având inițiativă infracțională și cunoscând locul faptei, reies aspecte care nu puteau fi relevate decât de autorul furtului, acesta recunoscând comiterea furtului din noaptea de 14.07.2008 împreună cu inculpatul, imediat în momentul depistării de către organele de politie, la data de 03.08.2008.
În plus, martorul, agent de post la poliția comunală, care a participat la pânda din 03.08.2008, a arătat că imediat după ce a fost imobilizat, la fața locului, acesta le-a povestit ce s-a întâmplat cu cei patru viței sustrași: astfel unul îl vânduseră la o persoană numită "", din (furt săvârșit la data de 29/30.07.2008), unul îl tranșaseră la domiciliul lui, J din carne a vândut-o, iar Jar eținut-o inculpatul pentru consumul propriu, (furt săvârșit la data de 14.07.2008), iar ceilalți doi viței au fost iți în lanul de porumb și descoperiți de organele de poliție (fapta din 29/30.07.2008).
Aceste aspecte nu puteau fi cunoscute decât de autorul faptei.
Modul de comitere a infracțiunilor din data de 14.07.2008 și 29/30.07.2008 relevă același "modus operandi": sustragerea de viței din același loc - raza localității Rediu - loc pe care inculpatul îl cunoștea, având în vedere că această trecere în repetate rânduri prin această localitate în drumul spre Deal, unde locuia prietena sa, transportarea vițeilor cu căruța, proprietatea inculpatului, coroborat cu declarațiile inculpatului (din data de 04.08.2008) și declarațiile martorului, au dus la identificarea autorilor furtului din data de 14.07.2008 și 29/30.07.2008.
În cursul lunii iulie 2008 inculpatul - s-a deplasat cu căruța, în mai multe rânduri, între localitățile Deal, com., jud. I și Lungă, comuna, județul I, ocazie cu care a observat pe imașul localității Rediu, comuna, județul I, iți la, mai mulți viței.
În ziua de 29.07.2008, inculpatul i-a propus din nou inculpatului, care venise la locuința sa, să mai sustragă viței pe care să-i valorifice ulterior. Inculpatul a fost de acord și împreună cu inculpatul, cu căruța acestuia, în jurul orei 17.00, s-au deplasat pe imașul localității Rediu.
Deoarece afară era încă lumină, inculpații au mers în apropierea unei liziere de salcâmi, de unde au tăiat cu o doi puieți de salcâm din care să confecționeze pripoane.
Cei doi au așteptat să se întunece, timp în care au consumat bere dintr-o sticlă pe care o cumpăraseră din localitatea Lungă.
După ce s-a întunecat, cei doi au mers pe unde se aflau iți mai mulți viței și au dezlegat din trei viței unul de culoare alb cu negru, iar ceilalți doi de culoare gălbui deschis, aparținând părților vătămate, și. sustrași au fost legați la spatele căruței, deplasându-se apoi spre localitatea Lungă, comuna, așa cum procedaseră și în noaptea de 14/15.07.2008, pentru a nu fi observați, învinuitul și inculpatul s-au deplasat pe dealuri până au ajuns la marginea satului Lungă.
În momentul în care au ajuns în zona denumită "", inculpatul și învinuitul au dus într-un lan de porumb vițeii părților vătămate și, unde i-au it, iar vițelul aparținând părții vătămate, l-au dus la locuința inculpatului și l-au ascuns în grajd.
În ziua de 02.08.2008, în jurul orei 07.30, inculpații s-au deplasat cu căruța în iarmarocul organizat în satul i, comuna. Aici, inculpatul a luat legătura cu un neidentificat, căruia i-a spus că are la domiciliu un vițel de vânzare. ul respectiv a mers ulterior la locuința inculpatului, cu un autoturism marca "", și a cumpărat vițelul cu suma de 1.100 lei.
Inculpatul nu i-a dat nici un rezultat din vânzare, promițându-i că îi va da.
În aceeași zi, în iarmaroc, inculpatul s-a întâlnit și cu martorul, căruia i-a spus că are doi viței de vânzare, și au stabilit să se întâlnească a doua zi în localitatea Lungă, zona denumită "", aceștia dându-și reciproc numerele de telefon, pentru a lua legătura în acest mod.
La data de 03.08.2008, în jurul orei 17.00, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul, căruia i-a explicat cum să ajungă în locul unde se aflau vițeii, respectiv în locul denumit "", din localitatea Lungă. Martorul menționat s-a deplasat cu un autoturism proprietatea sa la locul indicat, unde s-a întâlnit cu inculpatul și învinuitul.
Inculpații și martorul s-au deplasat apoi în satul i, la un bar, unde au băut bere și au mâncat, după care au revenit în locul unde erau ascunși cei doi viței, intrând cu toții în lanul de porumb. Martorul l-a întrebat pe inculpatul dacă are documente pentru viței, acesta din urmă răspunzându-i că le va obține a doua zi.
Având suspiciuni cu privire la proveniența reală a celor doi viței, având în vedere și locul unde erau iți, martorul a refuzat să-i cumpere și a plecat, după ce inculpat i-a indicat traseul pe care urma să se deplaseze pentru a ajunge în localitatea.
Declarațiile martorului, cum că nu ar fi cunoscut proveniența vițeilor sunt contrazise de declarațiile inculpatul, acesta din urmă declarând că martorul a avut cunoștință că vițeii provin din furt, spunându-i acest lucru și cu toate acestea a fost de acord să-i cumpere, urmând să revină în același loc cu o altă mașină mai mare pentru a-i ridica.
După ce martorul a plecat, și au stat pe câmp aproximativ o oră, după care s-au deplasat în locul unde erau ascunși vițeii, pentru a verifica dacă mai sunt acolo.
În tot acest timp, organele de poliție - subcomisar, îmbrăcat civil, subinspectorul, îmbrăcat in uniformă de poliție și înarmat, agent șef adjunct, îmbrăcat în uniformă de poliție și înarmat, agent principal, îmbrăcat în haine de poliție, toți din cadrul I, însoțiți de civilii și, au efectuat verificări în vederea descoperirii vițeilor sustrași în perioada 14.-31.07.2008 și a identificării autorilor furturilor.
Astfel, după ce au verificat zona cuprinsă între ramificația drumurilor care fac legătura cu satul i Noi, satul Lungă și comuna, în jurul orei 19,00, aceștia au intrat într-un lan de porumb, în partea de vest a tarlalei spre sat Lungă, ocazie cu care, la o distanță de 5 metri în interior, au găsit un perimetru circular cu diametru de 12 metri, cu plante de porumb culcate la pământ, urme de bovine și bălegar. Din acest perimetru, în partea de est, către interiorul tarlalei, au observat o cu plante de porumb călcate la pământ, iar după 20 de metri au intrat într-un alt perimetru circular cu diametru de 6 metri și apoi un alt perimetru circular cu diametru de 8 metri. În alt doilea perimetru, au descoperit două bovine legate cu frânghie de un Ť. și un levier în lungime de 80 cm. bovinele având aceleași semnalmente cu cele reclamate ca sustrase de părțile vătămate și.
În vederea depistării autorilor furtului, sperând că aceștia vor reveni la locul unde i-au ascuns, organele de poliție, însoțite de cei doi civili - și, s-au decis să organizeze o pândă, motiv pentru care s-au împărțit în echipe de câte trei astfel: subcomisarul și agentul, dispuși în partea de nord a perimetrului cu bovine, la o distanță de 12,5 metri de marginea acestuia, agent și martorul în partea de sud și subinspectorul de poliție cu martorul, în partea de vest.
După aproximativ 30 de minute de așteptare, au intrat in lanul de porumb unde se aflau vițeii, inculpații și, ultimul întrebând "unde sunt vițeii?", iar spunându-i "uite-i, sunt aici". a fost auzită de toți cei care stăteau la pândă.
În acel moment, de la o distanță de 2- 3 metri, din lateral de locul unde se aflau învinuitul și inculpatul, s-a ridicat din lanul de porumb și a venit înspre ei, subinspectorul de poliție strigând "Stați, Poliția!".
Când acesta ajuns în fața lor, cei doi au încercat să fugă, s-au întors, moment în care a scos un cuțit, a ridicat mâna în care avea cuțitul în lateral, încercând să-l lovească în zona feței, moment în care, pentru a se apăra, a ridicat mâna dreaptă în zona feței, reușind să blocheze lovitura, fiind lovit astfel în mâna dreaptă, provocându-i o plagă înțepată în palma dreaptă. În acest timp, martorul a sărit pe, doborându-l la pământ, reușind să-l imobilizeze. Momentul în care a fost lovit de cu cuțitul în mână, acesta încercând să se apere pentru a nu fi lovit în față, a fost văzut de martorul, care se afla la o distanță de 1 metru față de ei.
Cuțitul cu care a fost lovit a căzut la o distantă de un metru de locul unde se afla imobilizat de martorul, fiind ridicat de către organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului.
După ce l-a lovit cu cuțitul pe polițistul, inculpatul a fugit, fiind urmărit de cam 5 metri, după care și de ceilalți 2 polițiști și cei doi martori, nereușind însă să-l prindă pe inculpat.
Partea vătămată i-a avertizat pe aceștia, spunându-le "aveți grijă că are cuțit, m-a tăiat", spunându-le totodată că cel care l-a tăiat și a fugit este, din satul Lungă, comuna și că îl cunoaște de când era șef de post la Poliția.
În aceeași zi la fața locului părțile vătămate și și-au recunoscut vitele ce le-au fost sustrase, fiindu-le restituite pe bază de dovadă.
Din adresa nr. -/18.08.2008 a JI reiese că partea vătămată are calitatea de ofițer principal I la Biroul Poliției Rurale, compartimentul criminalitate judiciară din cadrul Poliției municipiului I, iar la data de 03.08.2008, orele 19,00-20,00, la momentul producerii incidentului se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind planificat în grupa de permanență pentru intervenții la evenimente.
Din certificatul medico-legal nr. 8163/ 04.08.2008 reiese că numitul a suferit ca urmare a lovirii cu un cuțit o plagă tăiată la baza deget IV mâna dreaptă, leziunea putând data din data de 03.08.2008, necesitând pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, ulterior modificate la 54-56 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută mai sus cu privire la furturile comise în perioada 14.07.2008-31.07.2008 de către inculpat și învinuit este confirmată de declarațiile inculpatului din data de 04.08.2008 dată în prezența martorului asistent ( 103-107 vol. I) și din data de 04.08.2008, când a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.
Instanța constată că declarațiile inculpatului din data de 13.08.2008, date în prezența apărătorului ales, în care acesta a susținut că, la data de 31.07.2008, nu a sustras împreună cu vițeii găsiți de organele de poliție în lanul de porumb și un alt vițel pe care l-ar fi dus la domiciliul acestuia din urmă, ei doar au intrat în acel loc fiind curioși, întrucât au auzit un de vițel, nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, declarațiile ulterioare ale inculpatului, care a recunoscut că cei doi viței au fost sustrași împreună cu și ascunși în lanul de porumb pentru a fi valorificați ulterior, declarațiile martorului, care a arătat că i-a oferit spre vânzare cei doi viței, acesta din urmă spunându-i că sunt furați, declarațiile celor care au organizat pânda din data de 03.08.2008 pentru a fi depistați -, care au confirmat faptul că aceștia știau de existența celor doi viței când au intrat în lanul de porumb și că i-au ascuns în lanul de porumb pentru a nu fi găsiți.
Pentru aceste motive, întrucât declarațiile învinuitului din data de 13.08.2008 nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, acestea vor fi înlăturate ca nesincere, urmând a fi luate în considerare declarațiile de recunoaștere ale acestuia, date la data de 04.08.2008.
Cu ocazia cercetărilor, inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, oscilantă, încercând să inducă în eroare organele de cercetare penală.
Astfel, mai întâi a negat săvârșirea faptelor de furt din 29/30.07.2008, după care, cu ocazia audierii de către procuror la data de 25.09.2008 și 03.10.2008 și de către organul de cercetare penală la data de 02.10.2008, inculpatul a recunoscut că, în noaptea de 29/30.07.2008, a sustras, împreună cu inculpatul, trei viței de pe imașul satului Rediu, doi dintre viței ascunzându-i în lanul de porumb de pe un teren din apropierea satului Lungă, iar unul dintre ei ducându-l acasă și vânzându-l, ulterior, la o persoană pe care a cunoscut-o în iarmaroc.
Acesta a mai arătat că cei trei vitei au fost legați de căruța sa trasă de doi cai, proprietatea sa, la spatele acesteia.
În ceea ce privește săvârșirea faptelor de furt din noaptea de 29/30.07.2008, declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile inițiale ale inculpatului din data de 04.08.2008, motiv pentru care acestea au fost avute în vedere la stabilirea situației de fapt.
În ceea ce privește fapta de ultraj, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând săvârșirea faptei, arătând că inculpatul este cel care l-a lovit pe polițist cu cuțitul, întrucât el avea cuțitul la el pe care îl luase de la domiciliul său din Lungă și "are și antecedente penale pentru furt și tâlhărie".
Declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt contrazise și înlăturate de declarațiile părții vătămate, ale martorilor, și ale inculpatului,din data de 04.08.2008, din care reiese că cel care l-a lovit cu cuțitul în mână este inculpatul, și nu, partea vătămată recunoscându-l fără dubii ca fiind cel care l-a lovit, întrucât îl cunoștea de când era șef de post la.
Pentru aceste motive, întrucât declarațiile inculpatului, sub aceste aspecte, nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, acestea vor fi înlăturate ca nesincere la stabilirea situației de fapt.
Cu ocazia audierii, martorul, agent de post la Poliția comunală, a mai declarat că, imediat după ce a fost imobilizat, la fața locului,le-a povestit ce s-a întâmplat cu cei patru viței sustrași: astfel unul îl vânduseră la o persoană numită "" din I, unul îl tranșaseră la domiciliul lui, J din carne a vândut-o, iar Jar eținut-o pentru consumul propriu, iar ceilalți doi viței au fost iți în lanul de porumb și descoperiți de organele de poliție.
Declarațiile celorlalți martori, nu cuprind aspecte relevante care să intereseze situația de fapt.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză se reține că, în la datele de 14/15.07.2008 și 29/30.07.2008, pe timp de noapte, inculpatul, împreună cu inculpatul, a sustras de pe imașul localității Rediu, comuna, un număr de 4 bovine, în valoare totală de 4.500 lei, aparținând părților vătămate, G, și, un vițel l-a valorificat unei persoane necunoscute, altul l-a sacrificat pentru consumul propriu și vânzarea cărnii rezultate, iar celelalte două bovine ascunzându-le într-un lan de porumb în vederea valorificării acestora ulterior, iar în noaptea de 03.08.2008, în momentul în care au mers la cele două bovine ascunse, au fost surprinși în flagrant, ocazie cu care inculpatul, pentru a-și asigura scăparea, l-a lovit cu un cuțit în mână pe subinspectorul., din cadrul Poliției Municipiului I, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile inculpaților coroborate cu mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate, planșele fotografice atașate la dosarul de urmărire penală, precum și declarațiile martorilor audiați.
Inculpatul -, audiat în cursul urmăririi penale, a făcut diferite declarații în care, fie a recunoscut circumstanțiat faptele, fie a negat orice participare infracțională, ca, în final, să recunoască fapta de furt a trei bovine de pe imașul satului Rediu, împreună cu, la data de 30.07.2008.
În ceea ce privește incidentul din data de 03.08.2008, inculpatul - a negat orice contribuție infracțională, precizând că inculpatul l-a lovit pe polițist cu cuțitul, arătând ca el nu avea nici un cuțit asupra sa.
Și în cursul judecății, inculpatul - a păstrat aceeași poziție, recunoscând doar fapta de furt constând în aceea că, în noaptea de 29/30.07.2008, împreună cu coinculpatul, a sustras de pe imașul localității Rediu un număr de trei bovine, dintre care una a vândut-o unei persoane necunoscute cu suma de 1000 lei, pe care a împărțit-o cu coincupatul, iar celelalte două le-a ascuns într-un lan de porumb.
În ceea ce privește incidentul din data de 03.08.2008, inculpatul -, și de această dată, în fața instanței a încercat să acrediteze ideea neparticipării sale infracționale, precizând că, în momentul în care s-a apropiat de locul unde lăsase bovinele în lanul de porumb, a auzit vocea unei persoane care a spus,stai" după care a fugit.
Cât despre victima, același inculpat a arătat că nu l-a văzut în acea zi și că probabil a fost lovit de vărul său, încercând de această dată să minimizeze contribuția sa la desfășurarea evenimentelor.
Inculpatul și-a modificat poziția inițială de recunoaștere a faptei, în faza judecății avansând o ipoteză nesusținută nici măcar de către coinculpatul împreună cu care a recunoscut că era în ziua de 03.08.2008.
Astfel, după ce a exclus orice participare la săvârșirea vreunei fapte de furt împreună cu inculpatul, inculpatul a precizat că în cursul lunii august se afla împreună cu inculpatul pe raza localității Lunga pentru ca cel din urma să verifice dacă putea încarcă fânul strâns de acesta, neavând cunoștință de existența unor bovine în lanul de porumb, ipoteză categoric și neplauzibilă.
De altfel, declarațiile celor doi inculpați sunt contrare atât între ele, cât și în conținutul lor intelectual vizând aspecte esențiale cu privire la situația de fapt.
În justificarea schimbării poziției procesuale odată cu modificarea declarațiilor, inculpatul a arătat că a fost bătut de polițiști fiind forțat să declare în sensul celor prezentate în prima declarație.
Această susținere este nefondată, însuși martorul, care a asistat la audierea acestuia arătând că nu s-au exercitat violente și presiuni asupra inculpatului, martorul care și-a amintit în mare parte conținutul întrebărilor adresate inculpatului la postul de politie, arătând că inculpatul a expus modul de săvârșire a faptelor, arătând că a fost împreună cu inculpatul, că au sustras viței și că acesta din urmă a scos cuțitul și a lovit un polițist.
Mai mult, martorul a calificat relațiile dintre inculpat și organele de poliție pe timpul audierii ca fiind amiabile ", susținând în mod categoric că inculpatul nu a fost lovit, agresat sau amenințat în vreun fel și că declarația consemnată de organele de politie după răspunsurile inculpatului i-a fost citită acestuia care a fost de acord cu tot ce era scris și a semnat.
Instanța reține că potrivit art. 62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, iar potrivit art. 69 Cod procedură penală, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În aprecierea elementelor de fapt instanța se bazează pe principiul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă", însă admite că o asemenea probă certă de vinovăție rezultă și dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante.
Instanța apreciază că fapta, ca existență materială exteriorizată în planul relațiilor sociale este un act, o activitate, o manifestare specific umană în complexul procesului său dinamic și al aptitudinii sale cauzale.
Împrejurările relevate de inculpați în declarațiile lor sunt infirmate atât de declarațiile părții vătămate, cât și de depozițiile martorilor audiați în cauză.
Partea vătămată a precizat că în seara zilei de 03.08.2008, în timpul filajului organizat în zona lanului de porumb în care au fost identificate două bovine, în momentul în care cei doi inculpați au fost surprinși în acea zonă, inculpatul a ridicat mâna înarmată cu un cuțit asupra sa cu intenția de a-l lovi în zona feței și numai conduita prudentă a victimei care a parat lovitura a făcut ca acel cuțit sa-l lovească în mână.
Aceeași împrejurare a fost confirmată și de martorul, participant în cadrul echipei operaționale organizate pentru prinderea inculpaților, din ale cărui declarații rezultă că în acea seară l-a auzit pe lângă care se afla la cca. 3- 4 metri spunând,atenție, are cuțit, am fost tăiat", după care l-a văzut pe acesta tăiat la mână și cuțitul, cu urme de sânge.
Deși nu a văzut personal momentul în care partea vătămată a fost tăiată, martorul a precizat că l-a întrebat pe acesta ce s-a întâmplat și acesta i-a răspuns că a fost tăiat de inculpatul în timp ce încerca să-l imobilizeze.
De asemenea și martorul a indicat aceeași împrejurare, precizând în plus că partea vătămată i-a arătat și direcția în care a fugit inculpatul după consumarea violenței asupra sa.
Declarații asemănătoare au avut și martorii și, ambii participanți în cadrul echipei operaționale constituite pentru depistarea în flagrant a inculpaților întorși la locul unde au ascuns bovinele sustrase, cel dintâi reușind imobilizarea inculpatului, iar cel de-al doilea plecând în urmărirea inculpatului după consumarea violentei asupra părții vătămate.
Potrivit celui dintâi martor, acesta a văzut pe partea vătămată pornind în urmărirea inculpatului în momentul în care martorul a sărit pe inculpatul reușind imobilizarea acestuia și că, după cca. 2- 3 metri de urmărire, partea vătămată s-a reîntors în locul unde martorul se afla arătându-i mâna tăiată și spunându-i că este tăiat.
Deși nu a putut vedea personal momentul în care inculpatul a lovit cu cuțitul pe partea vătămată, martorul a precizat că în drum spre sediul Poliției, aceasta i-a spus că inculpatul l-a tăiat cu cuțitul și chiar a văzut personal acel cuțit purtând urme de sânge pe vârf.
C din urmă martor a confirmat atât împrejurarea constituirii echipei operative în lanul de porumb unde au fost găsite bovinele, cât și surprinderea inculpaților în acea zonă, leziunile părții vătămate, aflat în teren la o distanta de cca. 15 metri față de martor, precum și imobilizarea inculpatului de către martorul.
Declarațiile inițiale de recunoaștere a săvârșirii faptelor cu indicarea concretă a modului de operare date de inculpați în faza urmăririi penale împreună cu celelalte mijloace de probă enumerate, în contextul analizei lor dialectice relevă un ansamblu de probe temeinice în sensul existentei faptelor și vinovăției inculpaților.
Față de toate aceste împrejurări, instanța apreciază că, în drept, faptele inculpatului care la datele de 14/15.07.2008 și 29/30.07.2008, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul, a sustras de pe imașul localității Rediu, comuna, un număr de 4 bovine, în valoare totală de 4.500 lei, aparținând părților vătămate, și, două dintre bovinele sustrase aparținând părților vătămate G și valorificându-le, iar celelalte două, ascunzându-le într-un lan de porumb în vederea valorificării acestora, iar în noaptea de 03.08.2008, în momentul în care a mers împreună cu învinuitul să ia cele două bovine, au fost surprinși în flagrant, ocazie cu care inculpatul, pentru a-și asigura scăparea, l-a lovit cu un cuțit în mână pe subinspectorul, din cadrul Poliției Municipiului I întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale de furt în dauna părților vătămate și ) și tâlhărie prev. de prev. de art. 211 alin 1, 2 lit. b, c, alin 21lit. b Cod penal cu aplic art. 33 lit. b Cod penal.
Instanța apreciază că se impune reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de tâlhărie în concurs ideal cu infracțiunea de ultraj, și nu a infracțiunii de furt calificat în formă continuată în concurs real cu infracțiunea de ultraj, având în vedere că fapta de furt, deși săvârșită la data de 30.07.2008, a fost urmată la un timp relativ scurt - 03.08.2008, de întrebuințarea de violențe asupra polițistului aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, ce făcea parte din dispozitivul de supraveghere a locului unde erau ascunse bovinele sustrase, dispozitiv organizat în vederea depistării și prinderii autorilor furturilor.
Pe de altă parte, există o legătură de cauzalitate, o legătură mijloc-scop, între săvârșirea furtului din data de 30.07.2008 și exercitarea actelor de violență, în scopul de a-și asigura scăparea inculpatul, pentru a nu fi prins de organele de poliție, care organizaseră o pândă tocmai în scopul identificării și prinderii autorilor furturilor.
Aspectul calificat al faptelor inculpatului, cu relevanță asupra incidenței agravării rezultă din acea că acesta și-a desfășurat activitatea infracțională în mod clandestin, pe timp de noapte, transportând vițeii sustrași pe dealuri pentru a nu fi depistat, ascunzând doi dintre viței într-un lan de porumb urmând a-i valorifica ulterior după găsirea unor cumpărători, iar exercitarea actelor de violență nu au avut drept scop decât asigurarea scăpării, pentru a nu fi prins și tras la răspundere penală de către organele de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Fapta inculpatului, care la data de 03.08.2008, fiind surprins de către organele de poliție, care au organizat o până la locul unde se aflau cei doi viței, în vederea depistării autorilor furtului, l-a lovit cu un cuțit, pe care îl avea asupra sa, pe subinspectorul de poliție din cadrul Biroului de Poliție Rurală, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind planificat în grupa de permanență pentru intervenții la evenimente, producându-i o plagă tăiată la nivelul mâinii drepte, ce a necesitat pentru vindecare inițial 14-16 zile de îngrijiri medicale, iar ulterior 54-56 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal (faptă în concurs ideal cu infracțiunea de tâlhărie).
Având în vedere concluziile certificatului medico-legal atașat la dosar ulterior în cursul judecății (fila 68), instanța apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice dată celei de-a treia fapte pentru care inculpatul - a fost trimis în judecată, astfel că, în baza art. 334 Cod procedură penală va admite cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice și, pe cale de consecință, va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 3 Cod penal.
De asemenea, în drept, fapta învinuitului care la datele de 14/15.07.2008 și 29/30.07.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul -, a sustras, de pe imașul localității Rediu, comuna, un număr de 4 bovine, în valoare totală de 4.500 lei, aparținând părților vătămate, G, și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplic art. 41 alin 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
În privința acestui din urma inculpat, instanța reține existența stării de recidivă postexecutorie în raport cu condamnarea de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1825/25.07.2002 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 28.08.2002 prin neapelare.
Situația premisă a infracțiunilor de furt săvârșite de inculpați constă în respectarea situației de fapt, a poziției fizice a bunurilor în patrimoniul părților vătămate pe care inculpații nu au înțeles să o respecte deși au acceptat și au conștientizat existența sa.
Elementul material al faptelor constă în acțiunea de luare a bunurilor mobile de la altul prin mutația efectivă a acestora din patrimoniul lezat în stăpânirea inculpaților unde aceștia le-au pus la dispoziția lor.
Urmarea imediată a faptelor inculpaților constă în atingerea adusă relațiilor sociale privitoare la patrimoniul persoanelor vătămate.
de cauzalitate pune în evidență corelația necesară între acțiunea ilicită a agentului penal și urmarea imediată a faptei acestuia obiectivată la nivelul lezării patrimoniului părților vătămate.
Latura subiectivă este dată de vinovăția cu care inculpații au acționat sub forma intenției directe, în contextul mobilului, ca atitudine psihică colaterală, impulsivă, reprezentat de existența unui interes subiectiv condus către conversiune infracțională în condițiile obiective și subiective ale satisfacerii sale.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, elementul material al laturii obiective îl constituie, consecință a caracterului complex al infracțiunilor, pe de o parte, acțiunea de sustragere a bunurilor, iar pe de altă parte, violența fizică prin intermediul căreia inculpatul și-a asigurat scăparea față de organul de politie, partea vătămată, elemente între care există o relație de condiționare.
Sub acest aspect, instanța nu poate reține susținerile apărătorului inculpatului - în sensul inexistenței acestei infracțiuni, întrucât, chiar acceptând ca premisă împrejurarea că inculpatul nu a avut de la început intenția de a folosi violența raportat la momentul consumării sustragerii, totuși, există indicii ca, hotărând spontan să utilizase violența asupra părții vătămate pentru a-și asigura scăparea, după ce în prealabil a reușit sustragerea bovinelor, inculpatul a creat o legătură obiectivă și subiectivă între violență și sustragere, transformând violența într-un mijloc de asigurare a scăpării autorului sustragerii anterioare.
Jurisprudența este constantă în acest sens, statuându-se că în situația în care intenția de violentare a victimei survine posterior efectuării unor acte de sustragere, chiar dacă din activitatea proiectată inițial nu făcea parte și folosirea violentei, circumstanțele faptice pot face ca violența să intervină sub forma intenției supravenite astfel că fapta va constitui totuși tâlhărie.
Urmarea imediată este dată atât de diminuarea patrimoniului părților vătămate cât și de violențele dezvoltate de contextul particular de după săvârșirea faptei de sustragere.
Elementul material al laturii obiective al infracțiunii de ultraj îl constituie acțiunea de lovire a părții vătămate, cu cuțitul în zona mâinii, deci o acțiune de violență cu potențial vătămător. Urmarea imediată este dată de producerea unor leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare 54-56 zile de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal, iar pe de altă parte periclitarea exercitării autorității publice prin violența fizică adusă părții vătămate ca purtătoare a unei asemenea autorități.
de cauzalitate pune în evidență corelația necesară între acțiunea ilicită a agentului penal și urmarea imediată a faptei acestuia obiectivată la nivelul leziunilor traumatice suferite de partea vătămată si periclitarea autorității publice.
Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii de ultraj în varianta prev. de art. 239 alin. 3 Cod penal instanța apreciază că pentru existența infracțiunii este necesar ca făptuitorul să fi săvârșit acțiunea cu voință, să-și fi dat seama că prin actiunea sa victima, purtătoare a autorității de stat, este lovită sau i se cauzează o suferință fizică sau o vătămare și să fi urmărit acest rezultat sau să-l fi acceptat.
Cât privește individualizarea în concret a sancțiunilor penale pe care le va aplica inculpaților, față de împrejurările obiective și subiective ale săvârșirii faptelor, instanța va ține cont de criteriile generale de individualizare reglementate de art. 72 Cod penal și anume de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților, cel dintâi necunoscut cu antecedente penale, dar cu o atitudinea nesinceră, cel de-al doilea cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu și adoptând de asemenea o comportare nesinceră în cursul procesului, ocazie cu care nu a recunoscut săvârșirea faptei, neprobând vreo căință.
Pe baza elementelor personale de individualizare se vor reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 litera "a" Cod penal - "conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii", probată atât de lipsa antecedentelor penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier, cât și comportamentul său în societate și familie, astfel cum se conturează acesta din depoziția martorului în circumstanțiere - (fila 163 dosar instanță).
În baza considerentelor mai sus expuse și făcând aplicația dispozitiilor art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal art. 80 Cod penal art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c, alin. 2/1 lit. b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal și, respectiv art. 239 alin. 3 Cod penal, raportat la art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că astfel va fi îndeplinită funcția de exemplaritate și va fi atins scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Văzând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a, b privind concursul real și ideal de infracțiuni, instanța a contopit cele trei pedepse stabilite anterior, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce privește pe inculpatul, În baza considerentelor mai sus expuse Și făcând aplicația dispozițiilor art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. Cod penal instanța a aplicat acestuia o pedeapsa într-un cuantum care să reflecte pericolul social al faptei și periculozitatea inculpatului care, în ciuda avertismentului dat de societate prin condamnările anterioare, a nesocotit iarăși valorile sociale ocrotite de legea penală, instanța apreciind că astfel va fi îndeplinită funcția de exemplaritate și va fi atins scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Având în vedere hotărârea O Hirst contra Marii Britanii, din 06.10.2005, prin care s-a hotărât că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 Protocolul 1, instanța constată că nu se mai poate face aplicarea direct, de drept și fără vreo motivație a art. 71-64 lit. a și b din Cod penal.
Așadar, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor infracționale duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cod penal.
Astfel, în baza art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Apreciind că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în baza art. 350 Cod procedură penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 alin. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa pronunțată prin prezenta durata reținerii și arestului preventiv de la 13.08.2008 la zi.
Pe latură civilă, instanța constată că părțile vătămate G și s-au constituit părți civile în procesul penal cu sumele de 1.000 lei și 2.000 lei pentru prejudiciul suferit de acestea ca urmare a sustragerii celor două bovine.
Instanța a apreciat că răspunderea civilă delictuală, ca o sancțiune specifică dreptului civil, aplicabilă pentru săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, este angajată numai prin întrunirea cumulativă a patru condiții deduse de art. 998 și 999 Cod civil.
Potrivit art. 998 Cod civil."orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s- ocazionat, a-l repara".
Așadar, se cere dovedirea unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul (constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care s-a acționat).
Prejudiciul este condiția sine qua non a răspunderii civile delictuale în lipsa acestuia neputându-se angaja o asemenea răspundere.
Existența faptei ilicite presupune în această materie o referire atât la încălcarea legii, cât și la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin încălcarea legii.
În speță, instanța apreciază că faptele inculpaților au creat, în condițiile specifice ale sustragerii bunurilor menționate, un rezultat dăunător, direct, de natura patrimonială, să determine dreptul și obligația corelativă la reparare, în condițiile de angajare ale răspunderii civile delictuale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 14 și 346 alin. 1 raportat la art. 998-999 cod civil instanța a admis acțiunile civile ale părților vătămate G și și a obligat inculpații în solidar la plata sumelor de 1.000 lei către partea vătămată G și 2.000 lei către partea vătămată, reprezentând prejudiciul suferit de acestea ca urmare a sustragerii celor două bovine.
Totodată, instanța a lua act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit, prin restituirea bovinelor, în natură.
Sub aspectul acțiunii civile a părții vătămate, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 5000 lei, reprezentând 4710 lei daune morale și 290 lei daune materiale.
Sub aspectul daunelor materiale, instanța a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada unui prejudiciu material cert aflat în legătură de cauzalitate cu fapta inculpatului, astfel că a apreciat ca nedovedite pretențiile materiale solicitate.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea vătămată instanța a apreciat că acesta reprezintă rezultatul dăunător direct de natură nepatrimonială, al faptei ilicite și culpabile a inculpatului, prin care se aduce o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umană.
Sub acest aspect, instanța apreciază că actiunea inculpatului, ca manifestare exteriorizată în sfera relațiilor sociale, provoacă în concret părții vătămate un prejudiciu cauzat personalității fizice a acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferințelor fizice și psihice, efect al leziunilor fizice suferite.
În speță, instanța consideră totodată că daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice și psihice ale părții vătămate, urmare a faptei prejudiciabile a inculpatului și că orice suferință fizică presupune și o suferință psihică ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial pretinzând reparație.
În concret, instanța, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, a apreciat suma de 2000 lei ca fiind o reparație adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de partea vătămată, urmare a faptei inculpatului.
Instanța a avut în vedere, pe de o parte, că prin acordarea daunelor morale se urmărește a se da și părții vătămate, ca persoană prejudiciată, o satisfacție echitabilă, iar pe de altă parte, că acestea constituie și o sancțiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare în viitor.
Instanța apreciază că despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate să repună partea vătămată în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, ci reprezintă o compensare patrimonială adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urmă, nefiind vorba nici de o reparare integrală, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.
Recunoașterea în patrimoniul părții vătămate, constituită parte civilă în procesul penal, a unui drept de despăgubire se justifică prin aceea că instanța a dorit să ofere acesteia o satisfacție care să compenseze efectul vătămării, fără a-l face insă să dispară.
Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, în lipsa unor criterii legale certe și obligatorii, având în vedere și împrejurarea că aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite, și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului precum și principiul potrivit căruia stabilirea îndemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echității, instanța a apreciat suma acordată cu titlu de daune morale ca fiind o satisfacție echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea vătămată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale.
Instanța constată că din cuprinsul certificatului medico-legal aflat la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată a fost transportat de către Serviciul de Ambulanță Județean I la Spitalul Clinic de Urgente,Sf. " I, unde a primit îngrijiri medicale.
În acest sens, instanța a dispus efectuarea unor adrese către aceste unități pentru a comunica dacă se constituie părți civile în cauză.
Acestea au depus la dosar declarațiile de constituire de parte civilă în procesul penal.
Față de aceste împrejurări, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 si 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a admis actiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic de Urgente,Sf. " I și a obliga inculpatul - la plata sumei de 301,19 lei la care se adaugă taxa oficială de scont practicată de R până la achitarea prejudiciului, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate și, respectiv actiunea civilă a părții civile Serviciul de Ambulanță Județean I și a obligat inculpatul - la plata sumei de 228 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport sanitar acordate părții vătămate.
În considerarea înlăturării stării de pericol date de deținerea de către inculpatul - a cuțitului pe care l-a folosit la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și ultraj, în baza art. 111 alin. 2 Cod penal instanța a luat față de acesta măsura de siguranța a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal cu privire la cuțitul menționat în fisa de custodie și în plicul sigilat cu sigiliul nr. 34704, folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie si ultraj.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală având în vedere soluția asupra cauzei, instanța a obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: pe inculpatul -, la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal și pe inculpatul, la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (delegația nr. 8401/2008), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Iași.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul -.
În motivarea apelului acesta a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță arătând că în mod greșit s-a dispus în sensul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii de " tâlhărie" și "ultraj contra bunelor moravuri" deoarece situația de fapt reținută nu este conformă cu probele administrate în cauză și care conferă dubiu cu privire la comiterea acestor fapte de către inculpatul - apelant, invocate fiind în acest sens declarațiile martorilor, și, solicitându-se instanței de control judiciar pronunțarea unei soluții de achitare în baza dispozițiilor art. 10 lit. a și respectiv art. 10 lit. c Cod procedură penală. În subsidiar, se cere instanței de apel în cuprinsul acelorași motive reducerea cuantumului pedepsei aplicate și acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 437/6.11.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2046/05.06.2009 a Judecătoriei Iași pe care a menținut-
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și sa dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 5.06.2009 la zi.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele sub aspectul cărora a fost trimis în judecată inculpatul, la împrejurările în care au fost săvârșite acestea și persoana făptuitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 62 și următoarele din Codul procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect, concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea de "ultraj" prev. de art. 239 al. 3 Cod penal (prin corecta schimbare a încadrării juridice din art. 239 al. 2 Cod penal ca urmare a concluziilor certificatului medico - legal aflat la fila 68 prin care au fost acordate părții vătămate un număr de 54 - 56 zile de îngrijiri medicale, aspect care circumscrie primul element material al laturii obiective al infracțiunii prev. de art. 239 al. 3 infracțiunii de "vătămare corporală" "tâlhărie" prev. de art. 211 al. 1,2 lit. b și c, al. 21lit. b Cod penal și "furt calificat" prev. de art. 208 - al. 1- 209 al. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal constând în faptele acestuia care la datele de 14/15.07.2008 și 29/ 30.07.2008, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul, a sustras de pe imașul localității Rediu - comuna un număr de 4 bovine aparținând părților vătămate, G, și, două dintre bovinele sustrase aparținând părților vătămate G și fiind ulterior valorificate, iar celelalte două au fost ascunse într-un lan de porumb, unde, ulterior, în noaptea de 03.08.2008, inculpatul a mers pentru a lua cele două bovine, însă a fost surprins în flagrant de către partea vătămată, în calitate de inspector al Poliției Municipiului I și, pentru a-și asigura scăparea, l-a lovit pe acesta cu un cuțit în mână provocându-i o plagă tăiată ce a necesitat pentru vindecare un număr de 54-56 zile de îngrijiri medicale.
Dacă sub aspectul infracțiunii de "furt calificat" săvârșite în formă continuată la datele de 14/15.07.2008 și 29./30.07.2008 inculpatul-apelant a avut o poziție procesuală de recunoaștere a comiterii acestor fapte, față de celelalte două, infracțiuni reținute de către prima instanță în sarcina sa și sub aspectul cărora a fost condamnat, respectiv a infracțiunii de "tâlhărie" și "ultraj contra bunelor moravuri" cu privire la care au fost dezvoltate în cuprinsul motivelor de apel, critici, inculpatul nu a mai adoptat aceeași conduită procesuală, solicitând în mod neîntemeiat instanței de control judiciar atribuirea sa cu privire la aceste infracțiuni.
Această apreciere este emisă ca urmare a realizării, cu prilejul reanalizării întregului material probator administrat în cauză, unei analize coroborate a principalelor mijloace de probă, elocvente fiind în acest sens, declarațiile martorilor oculari și ( filele 66-70 dosar de urmărire penală) ale căror mărturii s-au coroborat cu declarațiile părții vătămate, planșele fotografice aflate la filele 43-59 ale dosarului de urmărire penală, concluziile certificatului medico - legal care au constatat existența unei plăgi tăiate pe mâna dreaptă a părții vătămate, susținerile inculpatului-apelant cu privire la nevinovăția sa fiind nefondate.
Reținând în mod judicios vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii de " furt calificat", " tâlhărie" și "ultraj" prima instanță a dispus în sensul condamnării acestuia la câte o pedeapsă penală legală, bine dozată și corect individualizată prin prisma criticilor prev. de art. 72 Cod penal, fiind în măsură a asigura îndeplinirea rolului pedepsei prev. de art. 82 Cod penal, respectiv cel a reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Solicitarea inculpatului - apelant formulată în subsidiar, respectiv cea de reducere a pedepselor aplicate de reindividualizare a modalității de executare a pedepsei rezultante, sens în care s- cerut aplicarea beneficiului răspunderii sub supraveghere a executării pedepsei se dovedește a fi din perspectiva gravității faptelor săvârșite de către acesta, atingerii grave aduse autorității de stat, manifestate prin lezarea directă a integrității corporale și sănătății vreunui reprezentant al acestuia, a urmărilor produse și conduitei procesuale neadecvate adoptate de către inculpat, una neîntemeiată, urmând a fi menținute de către instanța de apel atât pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea celor trei infracțiuni, cât și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, respectiv cu executare în regim de deținere.
Constatând că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării și, respectiv, a menținerii măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare mențiunea acestuia, Tribunalul urmează a face aplicarea art. 383 Cod penal și a dispune în sensul menținerii stării de arest preventiv dispuse față de inculpatul - apelant.
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, a constatat Tribunalul că, în mod corect, s-a reținut îndeplinirea cumulativ a condițiilor necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului și a dispus în sensul obligării acestuia la plata de despăgubiri civile atât părții civile - prin acordarea sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale (prejudiciul moral fiind în mod judicios apreciat în raport atât cu atingerea adusă prestigiului de care se bucură un reprezentant al autorității de stat, dar și în mod personal adusă sănătății și integrității corporale a acestuia din perspectiva disconfortului produs ca urmare a leziunii suferite) cât și unităților spitalicești care au avansat cheltuielile necesare transportului și spitalizării părții vătămate.
S-a reținut de asemenea corecta aplicare și a dispozițiilor art. 118 al. 1 lit. b Cod penal prin care s-a dispus în sensul confiscării cuțitului folosit de către inculpatul .
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constatând că sentința penală nr. 2046/5.06.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr- este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul și a menținut hotărârea apelată.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că recunoaște furtul a 3 bovine, dar nu recunoaște lovirea părții vătămate.
De asemenea arată inculpatul că nu se poate reține în seama sa o infracțiune de tâlhărie în concurs ideal cu infracțiunea de ultraj și nu există probe că el ar fi agresat partea vătămată, declarația acestei părți neputând fi luată în considerare mai ales că au avut serie de conflicte anterior.
Arată inculpatul că în cauză există dubiu că el ar fi comis infracțiunea de ultraj și tâlhărie și acesta trebuie să-i profite, solicitând aplicarea principiului "in dubio pro reo" și achitarea sa.
De asemenea, pentru pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat solicită reducerea lor prin reținerea art. 74, 76 Cod penal și suspendarea condiționată a executării, conform art. 81 Cod penal.
În subsidiar, se solicită realizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa și coborârea lor sub minimul prevăzut de lege, ținându-se cont de circumstanțele personale.
Inculpatul solicită aplicarea prevederilor art. 86 ind. 1 Cod penal pentru pedeapsa rezultantă stabilită, arătând totodată că pretențiile civile nu au fost dovedite și trebuie respinse.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanțele de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod procedură civilă și art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod proc. civ. și art. 74 lit. a, 76 lit. c și art. 80 Cod penal în dauna părților vătămate G și; o infracțiune de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c, alin. 2 ind. 1 lit. b Cod penal, raportat la art. 74 lit. a, 76 lit. b Cod penal și o infracțiune de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal, împotriva părții vătămate, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2 Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
Astfel, în noaptea de 14/15 iulie 2008 și apoi în noaptea de 29/30 iulie 2008,cei 2 inculpați și au sustras de pe imașul localității Rediu, comuna, județul I, un număr de 4 bovine, în valoare totală de 4.500 lei aparținând părților vătămate, G, și.
Din animalele sustrase, un vițel l-au vândut unei persoane necunoscute, unul l-au sacrificat pentru consumul propriu și au vândut o parte din carne, iar ceilalți 2 viței i-au ascuns într-un lan de porumb pentru a-i vinde.
Ulterior, însă, în noaptea de 3.08.2008 când au mers la cele 2 bovine ascunse, au fost surprinși în flagrant de echipa operativă ce efectua pânda în locul respectiv, ocazie cu care inculpatul pentru a-și asigura scăparea l-a lovit cu un cuțit în mână pe subinspectorul din cadrul Poliției Municipiului I, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Coroborând probele administrate în cauză, instanțele de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpați și s-a reținut în mod corect vinovăția acestora, motivându-se pe larg existența concursului ideal între infracțiunea de ultraj și cea de tâlhărie, reținute în sarcina inculpatului.
Astfel, din declarațiile martorilor oculari și, coroborate cu declarațiile părții vătămate, planșele foto și concluziile certificatului medico-legal rezultă fără dubiu că inculpatul a comis cele două infracțiuni de tâlhărie și ultraj reținute în sarcina sa, fiind neîntemeiat motivul de recurs vizând nevinovăția sa în ce privește săvârșirea acestor infracțiuni.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în mod corect de către instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă săvârșirii faptelor, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut parțial faptele și a recuperat o parte din prejudiciu, împrejurări ce au fost corect reținute de instanța de fond drept circumstanțe atenuante facultative, prevăzut de art. 74 lit. Cod penal și care le-a dat eficiență, coroborând pedepsele aplicate inculpatului sub minimul prevăzut de lege.
În cauză nu se impune acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante facultative reținute în favoarea inculpatului și nici reținerea altor circumstanțe atenuante care să ducă la reducerea și mai mult pedepselor aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, întrucât față de actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii de furt calificat de gradul ridicat e pericol social al tuturor infracțiunilor comise, și modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, chiar și după surprinderea în flagrant de către echipa operativă, scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, nu poate fi atins decât prin executarea acestui cuantum de pedeapsă în regim de detenție, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și a formării unei atitudini corecte a inculpatului față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Neîntemeiat este și motivul de recurs formulat de inculpatul privind modalitatea de soluționare a acțiunii civile în cauză.
În mod temeinic instanța de fond i-a obligat pe cei 2 inculpați, în solidar, la plata de despăgubiri civile către partea civilă Gh. și, reprezentând prejudiciul cauzat prin sustragerea bovinelor și nerecuperat la momentul pronunțării.
De asemenea, în mod corect, față de restituirea în natură a bovinelor către părțile vătămate și, instanța de fond a luat act de faptul că aceste părți nu s-au constituit părți civile în cauză.
Cuantumul daunelor morale acordate părții civile este justificat, rezultând din probele administrate, fiind o sumă echitabilă și în raport de suferința încercată de aceasta prin fapta inculpatului.
În mod legal inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către spitalele unde a fost spitalizată partea civilă și către Serviciul de Ambulanță care transportat partea vătămată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 437/6 noiembrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 383, 350 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 6 noiembrie 2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr. 437 din 6 noiembrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 noiembrie 2009, la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
19.02.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
