Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 908/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 908/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor în anulare formulate de contestatoarea prin curator și, împotriva deciziei penale nr. 154/R/17.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru contestatoarea lipsă, se prezintă avocat din oficiu, lipsă fiind contestatoarea și curatorul acesteia,.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul din oficiu al curatoarei solicită introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului.
Instanța pune în discuție cererea formulată de contestatoare prin apărător.
Procurorul solicită respingerea cererii.
Instanța respinge cererea de introducere în cauză a numiților și, având în vedere dispozițiile art. 392.pp și faza în care se află procesul în acest moment.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatoarei, avocat, solicită admiterea contestației, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal și nu au fost citate legal anumite părți.
Cu privire la contestația formulată de contestatoarea prin curator, solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată.
Procurorul solicită respingerea ambelor contestații ca nefondate, întrucât nu sunt incidente cazurile prevăzute de art. 386 lit. a, c Precizează C.P.P. că din actele dosarului rezultă că moștenitorii părții responsabile civilmente au fost citați de instanța de recurs și nu au existat motive de încetare a procesului penal.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 263/59 din 02.03.2009, contestatoarea, prin curator, a solicitat anularea deciziei penale nr. 154/R/17.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- pentru rejudecarea cauzei cu respectarea normelor de procedură.
În motivarea contestației, au fost invocate dispozițiile art. 386 lit. c C.P.P.- susținându-se că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe la dosar și dispozițiile art. 386 lit. a C.P.P.- învederându-se că procedura de citare cu moștenitorii asociatului unic al - SRL, defunctul nu ar fi fost îndeplinită conform legii.
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 266/59 din 03.03.2009, contestatoarea, a solicitat anularea deciziei penale nr. 154/R/17.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- pentru rejudecarea cauzei cu respectarea normelor de procedură.
În motivarea contestației, au fost invocate aceleași dispoziții legale și motive ca cele din contestația în anulare nr-.
La termenul din 26.03.2009, instanța a dispus conexarea dosarelor nr- și - ale Curții de APEL TIMIȘOARA, având în vedere că vizează același obiect și motive.
Analizând contestațiile în anulare prin prisma dispozițiilor art. 386 și următoarele din Codul d e procedură penală, instanța constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 223/31.05.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza art.184 al.2 și 4 Cod penal, condamnat pe inculpata (născută ) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002, a constatat grațiată pedeapsa, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra disp. art.7 din legea sus-menționată.
În baza art.184 al.1 și 3 Cod penal, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002, modificată, a constatat grațiată pedeapsa, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra disp. art.7 din legea sus-menționată.
În baza art.184 al.2 și 4 Cod penal, a condamnat inculpatul-parte vătămată G la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002, modificată, a constatat grațiată pedeapsa, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp. art.7 din legea sus-menționată.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, combinat cu art.998-999 Cod civil, a obligat pe inculpații (inculpata, în solidar și cu asigurătorul M - în limita asigurării - și partea responsabilă civilmente Dr. Tr. S, reprezentată prin - curator ) la câte 20.000 Ron fiecare inculpat, despăgubiri civile reprezentând daune materiale și morale, către partea civilă (), respingând totodată celelalte pretenții ale acesteia din urmă.
În baza acelorași texte de lege, a obligat inculpata (în aceleași condiții de solidaritate) la 7.000 Ron despăgubiri, reprezentând daune materiale și morale, către partea vătămată - inculpat
A obligat inculpații (inculpata, în aceleași condiții de solidaritate) la câte 260,4 Ron fiecare inculpat, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Jud. M, la câte 1025,48 Ron fiecare, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență B Secția Chirurgie Plastică și câte 601,38 Ron fiecare către Spitalul Clinic de Urgență
A obligat inculpata (în aceleași condiții de solidaritate) la 195,3 Ron cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21 aprilie 2002, inculpata împreună cu soțul său și cu familia s-au deplasat cu autoturismul înmatriculat sub nr.- pe segmentul de drum public DTS - In orașul M familia a coborât din autoturism, iar familia și-a continuat drumul în localitatea, județul G, la numitul, unde au consumat suc și cafea, după care, s-au deplasat în satul la familie. Pe ruta M - -, autoturismul a fost condus de către inculpata. La întoarcere în orașul M familia au luat din nou familia, deplasându-se spre Municipiul DTS. In timp ce se deplasau spre DTS, la ieșirea din localitatea, autoturismul condus de inculpata a intrat în coliziune cu doua căruțe,care circulau pe același sens de mers, în prima căruță condusă de inculpatul G, se mai aflau - soția acestuia, C,si, iar in cea de a doua căruță nu se afla decât cel care o conducea, respectiv.
Ca urmare a coliziunii a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, 7- 8 zile îngrijiri medicale, 8-9 zile îngrijiri medicale, 8-9 zile îngrijiri medicale, -G 50-55 zile îngrijiri medicale, iar - 120-140 zile îngrijiri medicale. autoturismului, respectiv, si -, au declarat că in momentul accidentului la volan se afla inculpata, care ea însăși a recunoscut acest fapt, însă ulterior la finalizarea urmăririi penale, aceasta a revenit asupra declarației inițiale, arătând că nu ea a condus autoturismul ci soțul său -în prezent decedat, însă ea a acceptat să recunoască faptul că a condus autoturismul ca urmare a presiunilor si a amenințărilor din partea soțului său, de care ulterior a și divorțat.
Inculpatul G, conducătorul căruței implicat în accident, s-a apărat cu aceea că avea căruța echipată cu triunghi reflectorizant, însă nu avea felinar deoarece afară nu se înserase si era suficientă lumină.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, inculpații și G, asigurătorul - Sucursala M, partea responsabilă civilmente Dr.Tr. și moștenitoarea părții responsabile civilmente prin .
Inculpata a criticat sentința apelată, deoarece instanța de fond nu a ținut "seama de probele testimoniale administrate în cauză, dar și de modalitatea concretă a comiterii faptei", mai precis nu s-a lămurit cine a condus mașina implicată în accident (soțul, decedat ulterior, sau inculpata), solicitând în acest sens, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, achitarea sa, conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală. De asemenea, s-a învederat faptul că inculpatului G îi aparține culpa exclusivă în producerea accidentului și că nu era îndreptățit, astfel să i se rețină calitatea de parte civilă și să beneficieze de despăgubiri.
, curatorul moștenitoarei părții responsabile civilmente - minora, a criticat sentința apelată, în sensul că în mod greșit aceasta a fost obligată la plata sumei de 20.000 RON, întrucât astfel se încalcă dreptul copilului, iar vinovat exclusiv de producerea accidentului este inculpatul
Asiguratorul - - - Sucursala Mas olicitat admiterea apelului său, desființarea sentinței și achitarea inculpatei, în temeiul art.10 al.1 lit.c Cod procedură penală, în principal, iar în subsidiar, achitarea acesteia în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.
În motivarea acestor susțineri s-au invocat declarațiile martorilor și, care au "confirmat categoric identitatea" celui aflat la volanul autoturismului și imposibilitatea teoretică și practică a inculpatei de a evita accidentul.
Prin decizia nr. 138/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul C - S, n baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, asigurătorul - Sucursala M, partea responsabilă civilmente (prin ) și moștenitoarea părții responsabile civilmente, prin curator, împotriva sentinței penale nr.223/31.05.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare apelant (minora moștenitoare în solidar cu - curator) la plata sumei de 200 lei - cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, xaminând sentința atacată față de cererile de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.371, 378 Cod procedură penală, s-a constatat că apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conformă probelor și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept, corespunzătoare acestora, atât în ceea ce privește latura penală: existența faptelor, vinovăția inculpaților, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, cât și în ceea ce privește latura civilă: existența prejudiciilor, cuantumul acestora,existența legăturii de cauzalitate cu faptele inculpaților. De asemenea, în mod corect s-a dispus și cu privire la calitatea părților și la obligațiile lor civile. Astfel din studiul actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că, din ansamblul probatoriului, mai precis din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă vinovăția inculpaților și G în producerea accidentului.
Referitor la apărarea inculpatei (susținută și la cercetarea judecătorească de la instanța de fond), în sensul că nu ea se afla la volanul autoturismului implicat în accident, tribunalul a constatat că din probele efectuate, respectiv declarațiile martorilor, declarația inculpatului G, procesul-verbal de confruntare dintre cei doi coinculpați, declarațiile martorilor, și, nu în ultimul rând, declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală rezultă că la volanul autoturismului s-a aflat o femeie, respectiv inculpata.
În ceea ce privește declarația martorului, în mod corect, instanța de fond nu a luat-o în considerare, întrucât, pe de o parte, nu se coroborează cu restul probelor din dosar, iar pe de altă parte, este infirmată de declarațiile martorilor, și și nu este "serioasă" întrucât se contrazice.
Cât privește imposibilitatea teoretică și practică a inculpatei de a evita coleziunea, nu a putut fi reținută în sarcina sa, probele fiind în "sprijinul" culpei sale, în sensul că viteza excesivă în condițiile concrete ale traficului a fost cauza directă și demonstrată a producerii accidentului.
În fine, cu privire la reținerea de către instanță în argumentarea soluției pronunțate, doar a unora din declarațiilor martorilor audiați în cauză, tribunalul a constatat că activitatea de apreciere a probelor este atributul exclusiv al acesteia, iar reținerea sau înlăturarea unora dintre ele se face în măsura în care acestea se coroborează și conduc la aflarea adevărului din cauză. Atâta vreme cât unele dintre ele sunt vădit neserioase, se contrazic sau încearcă a denatura adevărul (s-a avut în vedere declarația aceluiași martor), instanța de apel a apreciat care dintre acestea pot fi reținute în sprijinul lămuririi cauzei sub toate aspectele și aflării adevărului (așa se explică de ce au fost luate în considerare declarațiile martorilor - familiei sau, de exemplu).
Referitor la reținerea greșită în sarcina inculpatei a nerespectării disp. art. 48 al. 1 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966, respectiv a neadaptării vitezei încât să poată opri autovehiculul în fața oricărui obstacol previzibil, tribunalul a apreciat că prezența "ilegală" a celor două căruțe nu trebuie interpretată în sensul imprevizibilității acestora, ci dimpotrivă noțiunea de obstacol previzibil se referă la orice mijloc de transport ce ar putea să se afle pe un drum național (și chiar european), chiar în situația existenței unui "drum paralel pe ".
Circulația altor "obstacole" pe drumurile naționale (sau europene) ține de educația rutieră a cestora, iar încălcarea normelor ce reglementează circulația lor, conduce la sancționare (în speță) reținerea culpei inculpatului
În fine, în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul G, tribunalul a apreciat că în mod corect a fost reținută și culpa sa la producerea accidentului, în sensul că a condus pe un drum public căruța care nu era echipată corespunzător, așa încât sunt justificate (datorită legăturii de cauzalitate) și daunele la care acesta a fost obligat către partea civilă.
În ceea ce privește apelul curatorului, de asemenea, s-a apreciat că este nefondat, întrucât, așa cum rezultă din probele dosarului, minora este moștenitoarea, în calitate de fiică, a lui, iar din masa succesorală a acestuia face parte și firma "partea responsabilă civilmente Dr.Tr.S".
Referitor la contestarea calității de parte vătămată a inculpatului G de către coinculpata, tribunalul a apreciat că față de obiectul și condițiile concrete din cauză dubla calitate a acestuia este corect reținută (faptul că partea adversă a suferit un prejudiciu nu are nici un fel de relevanță, aceasta având posibilitatea constituirii sale ca parte civilă, conform disp. art.15 al.2 Cod procedură penală).
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, că probele administrate sunt suficiente și relevante sub toate aspectele laturii penale și civile și nu există nici un motiv, din cele prevăzute de art. 379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, de desființare a sentinței și rejudecare și, în consecință, potrivit disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, asigurătorul - Sucursala M, partea responsabilă civilmente (prin ) și moștenitoarea părții responsabile civilmente, prin curator, împotriva sentinței penale nr.223/31.05.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare apelant (minora moștenitoare în solidar cu - curator) la plata sumei de 200 lei - cheltuieli judiciare față de stat.
Împotriva deciziei Tribunalului C S au declarat recurs inculpata, - -- Sucursala jud. M, în calitate de asigurător și partea responsabilă civilmente - SRL reprezentată de moștenitor prin curator.
Inculpata și partea responsabilă civilmente au criticat decizia și sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate motivând printr-o interpretare eronată a probelor cele două instanțe au stabilit că și inculpata este vinovată de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 cpp deși singura încălcare a legii a venit din partea inculpatului G care deși putea să circule cu căruța pe drumul de ce ara paralel cu șoseaua nu a respectat regulile care reglementează circulația pe drumurile publice deplasându-se cu căruța pe un asemenea drum fără a fi semnalizată corespunzător întrucât nu avea felinar aprins și nici dispozitiv reflectorizant omologat.
Se mai menționează că legea a fost încălcată cu ocazia judecării cauzei de către instanțele de judecată întrucât instanțele au obligat la plată numai pe minora ca moștenitoare a defunctului deși acesta avea trei copii care nu sunt amintiți de nici una dintre instanțe, în dispozitiv a fost obligată la plata doar minora, prin curator care a și fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
În plus inculpata mai arată că nu ea se afla la volanul autoturismului la momentul în care a avut loc accidentul fiind dovedit că atât inculpata cât și soțul acesteia au coborât pe partea a autoturismului întrucât partea dreaptă a fost înfundată în urma comiterii accidentului aspecte dovedite cu martorii, și.
- - a criticat hotărârile pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că nu inculpata a fost la volanul autoturismului implicat în accidentul de circulație ci soțul acesteia. În subsidiar se arată că întreaga vinovăție o poartă conducătorii căruțelor care au circulat pe drumurile publice pe timp de noapte deși exista un drum paralel iar pe de altă parte aceste căruțe nu erau dotate cu felinar și elemente reflectorizante.
Prin decizia penală nr. 154/R/17.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 38515pct. 2 lit.d p Cod Penal admiterea recursului declarat de partea responsabilă civilmente - SRL, reprezentată de moștenitor, prin curator, împotriva deciziei penale nr. 138/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-; s-a casat decizia recurată și rejudecând cauza a fost înlăturată dispoziția de obligare a curatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, în baza art. 38515pct.1 lit. b C.P.P. au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpata și - - - Sucursala M împotriva aceleiași decizii.
În motivarea deciziei s-a reținut că obligarea curatoarei la plata cheltuielilor judiciare este nelegală întrucât acesta nu este parte distinctă în procesul penal astfel că nu poate fi obligată nici în nume propriu și nici în solidar cu partea pe care o reprezintă. Potrivit prev. art. 155 din Codul familiei în cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat astfel că pentru actele pe care el îndeplinește curatorul răspunde doar față de persoana pe care o reprezintă astfel că nici un caz nu poate fi culpabilizată pentru producerea unor cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal.
În ce privește celelalte motive de apel s-a constatat că sunt nefondate; că starea de fapt și vinovăția inculpatei au fost în mod corect stabilite de instanța de fond, încadrarea juridică este legală și s-a procedat la o justă individualizare a pedepselor ținându-se seama de criteriile generale prev. de art. 72 cp.
Examinând motivele invocate în cuprinsul contestațiilor în anulare deduse judecății, instanța constată că parte în proces este persoana juridică - SRL, ca parte responsabilă civilmente, aceasta trebuind să fie citată la sediul înscris la Registrul Comerțului sau la sediul ales, dispozițiile procedurale neimpunând citarea reprezentaților săi. În acest sens sunt dispozițiile art. 177 alin. 9.C.P.P. care prevăd că "unitățile la care se referă art. 145 din Codul penal și alte persoane juridice se citează la sediul acestora, iar în cazul neidentificării sediului, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea". Mai mult, din examinarea dosarului instanței de recurs rezultă că au fost citați toți cei trei moștenitori ai defunctului (filele 95, 97, 99, 102 dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA ), deși aceasta nu era necesară conform normelor procedurale întrucât nu au calitatea de părți în cauză.
În ce privește invocarea dispozițiilor art. 386 lit. c C.P.P. instanța constată că este nefondată nefiind incidentă nici una dintre cauzele de încetare a procesului penal. Astfel, potrivit art. 386 lit. c și C.P.P. art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10.C.P.P. acestea sunt: lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate, autorizării sau sesizării organului competent ori altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (lit. f); intervenția amnistiei, prescripției ori decesului făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor (lit. g); retragerea plângerii prealabile ori împăcarea părților, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală (lit. h); înlocuirea răspunderii penale (lit. i); existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege (lit.1). În cauză, contestatoarele nu au indicat care dintre cauzele de încetare a procesului penal sunt invocate, însă instanța constată că cele reglementate de art. 10 lit. f, h, i,1nu C.P.P. au incidență raportat la infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, conduita părților vătămate și starea de fapt reținută în baza probatoriului administrat. De asemenea, nici cauzele reglementate de art. 10 lit. g nu C.P.P. se regăsesc în speță, instanțele de fond și instanța de recurs analizând susținerile inculpatei privind comiterea infracțiunilor de către defunctul, constituind chiar unul dintre motivele recursurilor declarate în cauză.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive pronunțate cu încălcarea unor dispoziții care reglementează procedura de soluționare a recursului sau când împotriva aceleiași persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Având în vedere că prin contestația în anulare se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 386.proc.pen. neputându-se obține o repunere în discuție a unor aspecte analizate și judecate definitiv.
Astfel fiind, în temeiul prevederilor art. 392.C.P.P. raportat la prevederile art. 386.C.P.P. vor fi respinse ca nefondate contestațiile în anulare formulate de contestatoarea prin curator și, împotriva deciziei penale nr. 154/R/17.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va fi obligat fiecare contestatoare la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Se va dispune plata din contul Ministerului Justiției și a Libertăților în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu, pentru apărarea efectuată contestatoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 392.C.P.P. raportat la prevederile art. 386.C.P.P. respinge ca nefondate contestațiile în anulare formulate de contestatoarea prin curator și, împotriva deciziei penale nr. 154/R/17.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare contestatoare la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din contul Ministerului Justiției și a Libertăților în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu, pentru apărarea efectuată contestatoarei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 05.10.2009
Tehnored. -08.10.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Caransebeș
Instanța de apel: jud., Tribunalul C-
Instanța de recurs:, G - Curtea de APEL TIMIȘOARA
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
