Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 909/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 909/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Societatea Comercială Românească - Sucursala A și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 95/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, privind pe inculpatul G.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul intimat G -, partea civilă, nereprezentate recurentul Românească SA Sucursala A, partea vătămată-intimat Spitalul Clinic Județean A -Clinica de Ortopedie și partea responsabilă civilmente-intimat Compania de Canal.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța pune în discuție cererea de repunere în termenul de recurs formulată de asigurătorul Românească SA Sucursala
Procurorul solicită respingerea cererii, arătând că la data judecării în apel reprezentantul asigurătorului a fost prezent.
Instanța, în baza art. 3853Cpp, rap. la art. 364.p Cod Penal, respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de Societatea Comercială Românească SA Sucursala.
Instanța acordă cuvântul pe tardivitatea recursului formulat de asigurătorul Românească SA Sucursala A și cuvântul pe fond în ceea ce privește recursul părții civile.
Procurorul solicită respingerea ca tardiv a recursului formulat de asigurător, iar în ceea ce privește recursul formulat de partea civilă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, daunele materiale fiind acordate integral, iar cele morale au fost acordate în mod corect.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 345/10.02.2009, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în baza art. 184 alin.2, 4.p a fost condamnat la 6 luni închisoare inculpatul G -, fiul lui - și, născut la 01.03.1964 în loc., jud. A, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În condițiile art. 71 Cp au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a, cu excepția dreptului de a alege și b Cod penal.
În baza art. 81, 82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Compania de Canal A și alături de asigurătorul SC Românească SA B la plata sumelor de 3230,60 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale către partea civilă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență A și în consecință a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Compania de Canal A și alături de asigurătorul SC Românească SA B la plata sumei de 1388,59 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență A cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 2626/P/2007, înregistrat la udecătoria Arad cu nr. 9829/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul G - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
În motivarea actului de sesizare s-a arătat că la data de 09 mai 2007 inculpatul a provocat din culpă un accident de circulație în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului și ale martorilor, G și, acte medicale care atestă situația medicală a părții civile și acte justificate pentru pretențiile materiale, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 09 mai 2007, în jurul orei 11,00, inculpatul conducea autoturismul mixt furgon marca 1307 cu nr. de înmatriculare - cu intenția de a ieși din curtea de nr. 1 și să vireze stânga pe str. - - pentru a se îndrepta spre. În acest timp se deplasa pe direcția Calea - partea vătămată care se afla pe o motocicletă marca cu numărul de înmatriculare -. La ieșirea din curtea instituției inculpatului îi era obturată vizibilitatea atât spre stânga cât și spre dreapta, direcția din care venea partea vătămată. Inculpatul a pătruns totuși pe partea carosabilă a străzii - - iar atunci când a ajuns în zona "axului imaginar" care separă sensurile de deplasare, a lovit cu partea din dreaptă față a autoturismului glezna piciorului stâng a părții vătămate. Deși inițial s-a dezechilibrat, partea vătămată a reușit să redreseze motocicleta și a mai continuat să ruleze aproximativ 70 de metri până în fața blocului 14 unde s-a oprit.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic Județean A unde a fost internată în perioada 09.05. - 14.05.2007.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 297/A/3 din 04 iunie 2007 partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale.
S-a apreciat de prima instanță că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4.p, inculpatul nerespectând dispozițiile art. 135 lit. f din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
La individualizarea sancțiunii aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal și s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea faptei.
Față de aceste considerente, instanța de fond a considerat că pedeapsa de 6 luni închisoare este de natură a realiza scopul pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 Cod penal și dreptul de a alege nu a fost interzis, conform practicii CEDO în materie, respectiv cauza Hirst vs. Marea Britanie.
Față de lipsa antecedentelor penale și de atitudinea sinceră a inculpatului, judecătoria a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă solicitând plata sumei de 3230,60 lei daune materiale și 20.000 Euro daune morale. Întrucât în latura penală s-a reținut vinovăția inculpatului, prima instanță a apreciat că și pe latură civilă acesta este obligat să repare daunele provocate conform principiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 cod civil și urm.
S-a constatat că daunele materiale solicitate au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nefiind contestate de părți, astfel că ele au fost acordate în întregime.
În ceea ce privește acordarea de daune morale, instanța de fond a considerat că prin săvârșirea faptei și prin leziunile fizice care au urmat prin perioada de tratament și zilele de îngrijiri medicale, de imposibilitate a exercitării acelorași activități normale și a faptului că și în prezent partea civilă acuză dureri, s-au provocat suferințe morale care trebuie acoperite, pentru aceste traume apreciindu-se că suma de 30.000 lei daune morale este de natură a repara acest prejudiciu.
De asemenea, instanța de fond a obligat inculpatul, în temeiul răspunderii civile delictuale, în solidar cu partea responsabil civilmente Compania de A, deoarece inculpatul se afla la momentul producerii accidentului rutier în perioada programului de lucru în exercitarea atribuțiilor de serviciu și folosind chiar autoturismul instituției. În temeiul răspunderii civile contractuale a fost obligat la despăgubiri și asigurătorul SC Românească SA B care, în temeiul poliție de asigurare valabilă la data producerii accidentului, s-a obligat să preia toate riscurile și daunele rezultate din evenimentele rutiere. Pentru a evita posibilitatea ca asigurătorul să nu accepte plata daunelor în lipsa unei obligări directe prin hotărâre judecătorească, prima instanță a obligat direct asigurătorul la plata acestor daune, asigurătorul urmând a răspunde în baza contractului de asigurare și în baza legii care reglementează domeniul asigurărilor nr. 136/1995 cu toate modificările ulterioare.
S-a mai reținut că Spitalul Clinic Județean de Urgență A s-a constituit parte civilă solicitând suma totală de 1388,59 lei, reprezentând sume cheltuite cu spitalizarea părții vătămate, sume justificate prin actele depuse la dosarul cauzei. Prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente, alături de asigurător și la plata acestor sume de bani datorate de inculpat.
Prin urmare, în temeiul art. 14, 246.C.P.P. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente Compania de Canal A și alături de asigurătorul SC Românească SA B la plata sumelor de 3230,60 lei daune materiale și 30.00 lei daune morale către partea civilă și s-a admis acțiunea civilă formulată de către Spitalul Clinic Județean de Urgență A și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente Compania de Canal A și alături de asigurătorul SC Românească SA B la plata sumei de 1388,59 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență A, cu titlul de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel partea civilă și asigurătorul SC Românească SA B - Sucursala
Partea civilă, prin cuvântul oral, a criticat sentința pentru netemeinicie, întrucât cuantumul despăgubirilor morale și materiale acordat este mic, iar asigurătorul a susținut ipoteza contrară, respectiv că despăgubirile acordate sunt în cuantum exagerat.
Prin decizia penală nr. 95/01.04.2009 ambele apeluri au fost respinse ca nefondate, întrucât cuantumul despăgubirilor civile acordate a fost corect stabilit, în concordanță cu probele administrate în cauză.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești au declarat recurs aceleași părți, respectiv asigurătorul și partea civilă, reiterând motivele de apel.
Recursul declarat de societatea de asigurare este tardiv, iar recursul părții civile nu este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, ambele urmând a fi respinse.
Potrivit dispozițiilor art. 3853alin. 1.C.P.P. termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune astfel, iar potrivit dispozițiilor art. 3853alin. 2.C.P.P. dispozițiile art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Potrivit dispozițiilor art. 363 alin. 3.C.P.P. pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Asigurătorul -apelant a fost prezent în instanță la data la care a fost pronunțată decizia penală recurată, prin consilier juridic acordându-i-se cuvântul în apel, așa cum rezultă din practicaua deciziei penale recurate.
Decizia penală fiind pronunțată la data de 01 aprilie 2009, ultima zi la care se putea declara în termen recursul, o constituia data de 13.04.2009 astfel că recursul declarat la data de 27 mai 2009 este tardiv, în baza prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. a, teza I-a C.P.P. urmând a fi respins cu această motivare, repunerea în termen a recursului nu este legală, nefiind invocate motive temeinice.
Recursul părții civile nu este fondat întrucât despăgubirile civile constând în suma de 3230,60 lei reprezentând despăgubiri materiale și suma de 30.000 lei reprezentând despăgubiri morale, constituie o justă și reală reparare a prejudiciului suferit.
Cuantumul despăgubirilor materiale a fost stabilit în baza probelor administrate în cauză, iar cuantumul despăgubirilor morale a fost stabilit ținându-se seama de suferințele fizice, imposibilitatea desfășurării activităților cotidiene de către partea vătămată, de numărul zilelor de îngrijiri medico-legale, de persistența durerilor.
Așa fiind, neexistând motive de casare a hotărârilor penale recurate, în baza prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b recursul C.P.P. părții civile va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. fiecare recurent va fi obligat la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. a, teza I-a C.P.P. respinge ca tardiv recursul declarat de Societatea Comercială Românească - - Sucursala A, împotriva deciziei penale nr. 95/01.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de partea civilă, împotriva aceleiași decizii penale.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 05.10.2009
Tehnored. -05.10.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Arad
Instanța de apel: jud., - Tribunalul Arad
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
