Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 910/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 910/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 29 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, prezentă inculpata-recurentă, asistată de avocat ales din cadrul Baroului C-S, pentru inculpatul-recurent lipsă, se prezintă avocat din cadrul Baroului C-S, prezentă partea vătămată intimată, lipsă partea vătămată intimată, nereprezentată partea responsabilă civilmente intimat SC " " SRL și SC " Trans"SRL, nereprezentate părțile civile intimate Casa Națională de Asigurări de Sănătate C-S și Spitalul Județean Reșița.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d C.P.P. conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar. Cu privire la recursul formulat de inculpatul, solicită respingerea acestuia.
Apărătorul ales al inculpatei recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. c p Cod Penal, ori să se facă aplicarea art. 47 Cp, raportat la art. 10 lit. e Cp. Arată că accidentul în care a fost implicată inculpata face parte dintr-un gen restrând de accidente în care starea de pericol a fost generată de un terț. Mai arată că au existat particularități ale drumului și ale semnalizării, iar locul în care s-a produs accidentul era în curbă și în, iar inculpatul a luat curba larg, tăind sensul de mers al inculpatei cu 4 metri. Solicită a se observa experimentul judiciar și procesul-verbal întocmit. Referitor la recursul declarat la inculpatul, solicită respingerea acestuia, întrucât nu există culpă comun.
Partea vătămată solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondate, arătând că inculpata a ignorat măsurile de intrare în localitate, faptul că drumul era în construcție și în, fapt care a condus la accident Solicită a se avea în vedere raportul de expertiză nr. 179 din 13.12.2005 care concluzionează că viteza cu care circula inculpata era de 76 km/.
Procurorul solicită admiterea în parte a recursurilor în sensul de înlăturarea dreptului de a alege și menținerea în rest a dispozițiilor hotărârii atacate. Totodată solicită a se avea în vedere că nu se pot reține dispozițiile art. 147 Cp.
Inculpata-recurentă, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată de producerea accidentului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.47 din 6 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița, în baza art.178 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.d cod penal, a fost condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.12.1960, în loc., jud. M, cetățean român, studii 10 clase + școala profesională, căsătorit, 3 copii minori, fără antecedente penale, conducător auto, domiciliat în M, str. -,.5,.B,.10, județul B, CNP -, la 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare; în baza art.71 al.1 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c cod penal pe durata executării pedepsei principale; în baza art.81 cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 cod penal; în baza art.71 al.4 cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate executării pedepsei închisorii; în baza art.359 Cod procedură penală, atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art.178 al.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.d cod penal, a condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 04.06.1970, în loc. C, jud. C-S, cetățean român, studii l2 clase, căsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în Reșița, str. -,.11,.C,.3, județul C-S, CNP -, la 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare; în baza art.71 al.1 cod penal, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c cod penal pe durata executării pedepsei principale; în baza art.81 cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 cod penal; în baza art.71 al.4 cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate executării pedepsei închisorii; în baza art.359 Cod procedură penală, atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și art.999 Cod civil, fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile, domiciliat în com., sat, nr. 94A, jud. C-S și, domiciliat în com., sat, nr. 130A, jud. C-
Au fost obligați în solidar inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL și cu asigurătorul SC - Reasigurare SA - Sucursala A, dar în limita plafonului de asigurare, și, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC și cu asigurătorul SC - Reasigurare SA - Sucursala Reșița, dar în limita plafonului de asigurare, la plata, către părțile civile și, a sumei de 40.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și art.999 Cod civil, fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean Reșița.
A obligat în solidar inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL și cu asigurătorul SC - Reasigurare SA - Sucursala A, dar în limita plafonului de asigurare și, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC și cu asigurătorul SC - Reasigurare SA - Sucursala Reșița, dar în limita plafonului de asigurare, la plata sumei de 774 lei față Spitalul Județean Reșița.
A fost respinsă cererea formulată de CAS C-S ca neîntemeiată.
În baza art.191 cod procedură penală, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.191 cod procedură penală, a obligat inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a reținut următoarele:
În data de 16 iulie 2004, în jurul orei 7,00, autotractorul Mercedes-Benz cu număr de înmatriculare AR-- cu semiremorcă basculantă cu nr. - a fost condus de inculpatul pe DJ 89 în direcția -. Când a ajuns la intersecția cu DN 58, inculpatul a inițiat o manevră de virare la dreapta către. În acea perioadă DN 58 se afla în lucrări de reabilitare a îmbrăcăminții asfaltice, fiind turnat nou de asfalt pe o parte din lățimea totală de 10,2, pe care o avea suprafața carosabilă în zona intersecției. Partea pe care nu se turnase încă asfalt nou era poziționată în plan transversal pe dreapta raportat la direcția C-Reșița, diferența de nivel dintre cele două suprafețe ale carosabilului fiind de cca 10 cm.
Datorită gabaritului mare al autotractorului, pe parcursul evoluției sale în viraj acesta a depășit axa mediană a drumului național, pătrunzând în interiorul sensului de deplasare C - Reșița cu aproximativ 0,25.
În acel moment în direcția C-Reșița a circulat automobilul mixt cu număr de înmatriculare -, condus de inculpata. După parcurgerea unui segment de drum în și în curbă la dreapta, când a observat poziția autotractorului în planul carosabilului, inculpata a acționat sistemul de frânare și a efectuat o manevră de virare către dreapta, autovehiculul a intrând în derapaj, ieșind de pe zona nou asfaltată și evoluând pe cea alăturată. Ulterior inculpata a manevrat către stânga astfel că autovehiculul a traversat pe o direcție oblică suprafața carosabilă a DN 58 spre marginea din stânga a acestuia, după care inculpata a virat iarăși la dreapta, automobilul a mai evoluat cca 26 pe planul longitudinal al drumului, răsturnându-se pe partea dreaptă și revenind pe roți.
Pe parcursul deplasării, autovehiculul, în momentele când a ajuns în zona marginii din stânga a carosabilului a lovit cu partea victima, care a fost proiectată pe acostamentul sensului Reșița - Victima a fost transportată de urgență la Spitalul Județean Reșița unde a fost diagnosticată ca având o stare generală, fiind în comă de gradul II, iar la data de 25.07.2004 a decedat.
Conform raportului medico-legal întocmit, s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a produs din cauza insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă hemoragiei meningo cerebrale în cadrul unui politraumatism cu traumatism cranio - cerebral acut deschis și traumatism toraco pulmonar.
În faza de urmărire penală s-au efectuat 2 rapoarte de expertiză tehnică judiciară întocmite de expert, respectiv expert R și un alt raport de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice Laboratorul Interjudețean
În faza de judecată s-a efectuat un alt raport de expertiză criminalistică la Institutul Național de Expertize Criminalistice
Din concluziile raportului de expertiză întocmit la Institutul Național de Expertize Criminalistice s-a reținut că autotractorul Mercedes cu numărul de înmatriculare AR-- condus de inculpatul a depășit axa mediană a DN 58 pe parcursul evoluției în viraj, declanșând astfel o stare de pericol pentru inculpata, care conducea autovehiculul și care circula din sens opus cu o viteză de cca 60 km/.
De asemenea, s-a reținut că vinovați de producerea accidentului sunt cei doi inculpați. Inculpatul putea preveni producerea evenimentului rutier dacă înainte de a se angaja în efectuarea virajului la dreapta pentru a pătrunde pe drumul național s-ar fi asigurat că respectiva manevră nu pune în pericol pe conducătorul automobilului care circula din sens opus, iar inculpata putea preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat cu o viteză limitată la valoarea maximă legal admisă pe segmentul de drum de la locul faptei, respectiv 50 km/.
Și din în raportul de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice Laboratorul Interjudețean T s-au reținut aceleași concluzii cu deosebirea că viteza inițială de deplasare a autovehiculului cu numărul de înmatriculare - ar fi fost de 65 km/.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert R, s-a reținut că accidentul putea fi evitat de inculpatul dacă la efectuarea virajului spre dreapta nu trecea peste linia mediană a celor două benzi, și de inculpata dacă autoturismul condus de aceasta circula cu o viteză redusă și adaptată la condițiile de drum.
De asemenea, s-a reținut că accidentul putea fi evitat dacă executantul de lucrări pe DN 58 ar fi semnalizat lucrările pe drumul public și restricțiile de circulație impuse prin indicatoare rutiere. Această susținere nu este întemeiată, întrucât așa cum rezultă din toate celelalte probe administrate în cauză, pe partea dreaptă a drumului, având în vedere direcția de deplasare Reșița - C, erau montate două indicatoare, unul de avertizare privind acostamentul periculos, iar celălalt de orientare în legătură cu presemnalizarea direcțiilor la intersecție, iar în momentul producerii accidentului suprafața carosabilului era uscată, vizibilitatea fiind corespunzătoare desfășurării traficului pe timp de zi.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expertul, acesta a fost înlăturat, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, atât din declarațiile martorilor oculari audiați în cauză cât și din celelalte probe rezultă că între cele două autovehicule nu a avut loc nici un impact, autotractorul nu a prezentat avarii sau alte urme vizibile după producerea evenimentului rutier, iar concluziile acestui raport de expertiză au ca bază de plecare premisa falsă că între cele două autovehicule a avut loc un impact.
Referitor la raportul de expertiză - punct de vedere întocmit de expert la raportul de expertiză criminalistică, instanța de fond a reținut că pe de o parte, în faza de judecată inculpata nu a solicitat și instanța nu a admis un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei, iar pe de altă parte, potrivit art.118 al.3 Cod procedură penală, expertul cerut de parte trebuie să participe la efectuarea expertizei chiar dacă este efectuată într-un laborator de expertiză criminalistică. Or, din înscrisul intitulat punct de vedere la raportul de expertiză criminalistică nu reiese că expert a participat la efectuarea raportului de expertiză întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice De altfel, nici nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauze.
Având în vedere cele mai sus expuse, prima instanță a înlăturat și raportul de expertiză - punct de vedere al expertului.
Fiind audiați inculpații, inculpata îl consideră vinovat de producerea accidentului pe inculpatul, iar acesta din urmă o consideră vinovată pe inculpata.
S-a considerat că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor coroborate cu concluziile celor două rapoarte de expertiză întocmite la Institutul Național de Expertiza Criminalistice B și Institutul Național de Expertize Criminalistice Laboratorul Interjudețean T, vinovați de producerea evenimentului rutier sunt cei doi inculpați - inculpatul putea preveni producerea evenimentului rutier dacă înainte de a se angaja în efectuarea virajului la dreapta pentru a pătrunde pe drumul național s-ar fi asigurat că respectiva manevră nu pune în pericol pe conducătorul automobilului care circula din sens opus, iar inculpata putea preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat cu o viteză limitată la valoarea maximă legal admisă pe segmentul de drum de la locul faptei, respectiv 50 km/ și nu 60 km/ cât avea în acel moment.
Probele administrate în cauză, au condus la stabilirea, în opinia primei instanțe, a vinovăției acestora.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului de a nu respecta regulile de circulație privind depășirea axului drumului declanșând o stare de pericol pentru inculpata, prin pătrunderea pe partea a carosabilului în condițiile în care din sens opus circula automobilul, având ca și consecință decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 cod penal.
S-a reținut că dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice nerespectate de către inculpat sunt prev. de art.78 și art.135 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Pe latură subiectivă instanța de fond a reținut culpa ca formă a vinovăției.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 cod penal, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă; la individualizarea judiciară a pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a avut în vedere că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale și judecății, acesta prezentându-se în fața organelor judiciare, nu are antecedente penale, împrejurări care constituie circumstanțe atenuante, instanța, în baza art.178 al.2 cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a cod penal raportat la art.76 lit.d cod penal, l-a condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art.81 cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, judecătoria, în baza art.71 al.1 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c cod penal pe durata executării pedepsei principale și în baza art.71 al.4 cod penal, a dispus suspendarea executării acesteia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În ceea ce privețte, fapta inculpatei, de a nu respecta regulile de circulație privind adaptarea vitezei la condițiile de drum, acționând sistemul de frânare și efectuând mai multe manevre de virare către dreapta și stânga, autovehiculul intrând în derapaj, iar în momentele când a ajuns în zona marginii din stânga a carosabilului a lovit cu partea victima, care a decedat, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 cod penal.
S-a reținut că dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice nerespectate de către inculpată sunt prev. de art.48 al.1 din OUG 195/2002, potrivit căruia conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză, să o adapteze condițiilor de drum și să reducă viteza în curbe periculoase și lipsite de vizibilitate.
Pe latură subiectivă instanța de fond a reținut culpa ca formă a vinovăției.
Reținând vinovăția inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 cod penal, instanța i-a aplicat o pedeapsă; la individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a avut în vedere că inculpata nu s-a sustras urmăririi penale și judecății, aceasta prezentându-se în fața organelor judiciare, nu are antecedente penale, împrejurări care constituie circumstanțe atenuante, instanța, în baza art.178 al.2 cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a cod penal raportat la art.76 lit.d cod penal, a condamnat-o pe inculpată la 1 an și 6 luni închisoare.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art.81 cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța în baza art.71 al.1 cod penal, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c cod penal pe durata executării pedepsei principale și în baza art.71 al.4 cod penal, a dispus suspendarea executării acesteia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
Prima instanță a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatei, referitoare la faptul că decesul victimei s-a produs datorită unor împrejurări care nu puteau fi prevăzute de aceasta, respectiv pătrunderea autotractorului condus de inculpatul pe sensul său de mers și lucrărilor de asfaltare care s-au efectuat la drum.
S-a reținut că, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile prevăzute de art.47 cod penal relative la cazul fortuit este necesar ca rezultatul produs de acea persoană să nu fie nici conceput și nici urmărit și care să se datoreze unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.
În speță, s-a considerat că inculpata nu a prevăzut și nici urmărit rezultatul produs (moartea victimei ), însă acest rezultat nu s-a datorat unei împrejurări imprevizibile ci, așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, datorită culpei comune a celor doi inculpați. Astfel, inculpata nu a respectat regulile de circulație privind viteza legală în interiorul unei localități și pe segmentele de drum pe care se execută lucrări și care sunt semnalizate ca atare, iar inculpatul nu respectat regulile de circulație privind depășirea axului drumului și declanșând o stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic care îi urmează sau circula din sens opus.
Referitor la acțiunea civilă formulată de către părțile civile și, prima instanță a reținut că aceștia s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 400.000.000 lei vechi daune morale.
Din înscrisurile aflate la dosar s-a reținut că și sunt descendenți de gradul I ai victimei, și având în vedere că acțiunea civilă având caracter patrimonial și fiind transmisibilă, se pot constitui părți civile în procesul penal și moștenitorii victimei.
Referitor la prejudiciul moral reclamat de către cele două părți civile, s-a considerat că este de necontestat că moartea mamei lor a produs suferințe acestora. Prin urmare, s-a apreciat că se impune obligarea inculpaților la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat.
Privitor la cuantumul despăgubirilor ce au fost acordate, având în vedere că prin fapta săvârșită de inculpați a fost suprimat dreptul la viață al victimei și de asemenea legătura strânsă între părțile civile și mama lor, judecătoria a considerat că suma de 40.000 lei reprezintă o reparație echitabilă.
Reținând că prin fapta sa ilicită, în mod indirect inculpații au cauzat un prejudiciu și părții civile Spitalul Județean Reșița constând în costul îngrijirilor medicale în sumă de 744 lei acordate victimei, s-a apreciat că acestea trebuie reparate.
Din probele dosarului prima instanță a reținut că la data producerii accidentului inculpatul era angajat ca șofer la SC Trans SRL M și a săvârșit fapta cauzatoare de prejudicii în funcțiile încredințate, iar inculpata era administrator la SC, automobilul aparținând acestei societăți.
Față de aceste aspecte, judecătoria a reținut că inculpații și aveau calitatea de prepuși ai SC Trans SRL M, respectiv SC SRL și au săvârșit fapta producătoare de prejudicii cu vinovăție și în funcțiile încredințate, cauzând părților civile un prejudiciu, ce trebuie reparat, fiind astfel întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 și următoarele cod civil.
Din înscrisurile aflate la dosar s-a reținut că partea responsabilă civilmente SC Trans SRL este asigurată de răspundere civilă la SC -Reasigurare SA - Sucursala A, care are calitatea de asigurător de răspundere civilă în baza contractului de asigurare, iar partea responsabilă civilmente SC SRL este asigurată la SC -Reasigurare SA - Sucursala C-S, care, de asemenea, are calitatea de asigurător de răspundere civilă în baza contractului de asigurare.
Așa fiind, conform art.998, art.999, art.1000 al.3 și art.1003 cod civil și art.54 al.4 și art.57 din Legea nr.136/1995, instanța de fond a obligat în solidar inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL M și asigurătorul SC -Reasigurare SA - Sucursala A, dar în limita plafonului de asigurare și, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și asigurătorul SC -Reasigurare SA - Sucursala C-S, dar în limita plafonului de asigurare, la plata daunelor morale față de părțile civile și și la plata despăgubirilor civile față de Spitalul Județean Reșița.
Potrivit cererii de la fila 72, în conformitate cu art.313 al.1 din Legea nr.95/2006 modificată și completată prin OG nr.72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, care se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Caselor de Asigurări de Sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de faza de judecată.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a respins cererea privind acordarea despăgubirilor civile formulată de CAS C-
În baza art.191 cod procedură penală, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.191 cod procedură penală, a obligat inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, inculpații și.
Inculpatul a criticat sentința apelată, pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând, ca în urma admiterii de probe în apel, să se desființeze sentința în ceea ce privește condamnarea sa și admiterea acțiunii civile față de ea și rejudecând să fie achitată de orice penalitate în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală ori să se rețină ca aplicabile disp. art.47 Cod penal (fila 5).
Inculpatul a solicitat admiterea apelului său, desființarea în tot a sentinței și achitarea sa conform art.10 lit.d Cod procedură penală.
În motivarea cererii sale, inculpata a învederat faptul că instanța de fond a înlăturat cu multă ușurință probe științifice, care stabilesc o viteză mai mică de deplasare a sa, înscrisul întocmit de Conf.Dr. nu a fost analizat, iar expertiza. a fost înlăturată și, de asemenea, probele, referitoare la impactul dintre autocamionul și mașina condusă de ea, nu au fost analizate în profunzime.
Inculpatul și-a motivat cererea de apel, în sensul că interpretarea instanței de fond este eronată în ceea ce privește depășirea axului drumului cu 120 cm de el, întrucât din expertiza efectuată de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B se concluzionează că axul drumului a fost depășit doar cu 0,25 cm, iar acest aspect nu a fost coroborat cu faptul că drumul era în lucru și nu era semnalizat corespunzător).
La dosarul cauzei s-a solicitat de către inculpata și admis o cerere de probațiune, în temeiul art.378 Cod procedură penală, în sensul efectuării unui supliment de expertiză criminalistică (fila 82), reiterându-se obiecțiunile la raportul de expertiză nr.196/28.08.2007, efectuându-se în acest sens raportul de expertiză criminalistică nr.15/27.01.2009 de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B (filele 197-201), precum și un punct de vedere la acesta din partea Conf.Dr. (fila 213).
Prin decizia penală nr. 29 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr.47/06.02.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-.
În baza disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare apelant inculpat la plata sumei de 200 lei - cheltuieli judiciare față de stat (inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Trans, iar inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente ).
În baza disp. art.193 al.4 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat (în solidar cu părțile responsabile civilmente de mai sus) la plata sumei de 500 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocațial.
Examinând sentința atacată,față de cererile de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.371, 378 Cod procedură penală, s-a constatat de către tribunal că apelurile inculpaților și sunt nefondate.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut de către tribunal că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, conformă probelor și dispozițiilor legale în materie, stabilindu-se o stare de fapt și drept corespunzătoare acestora și dispozițiilor legale în materie, atât în ceea ce privește existența faptelor și vinovăția inculpaților, cât și în ceea ce privește cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a acestora, existența prejudiciului și legătura de cauzalitate cu faptele inculpaților, precum și cuantumul și obligarea de reparare a acestuia.
Conform probatoriului administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești (prima instanță și prezenta cale de atac), instanța de apel a reținut că la data de 16.07.2004, ambii inculpați au fost implicați în producerea unui accident rutier, în urma căruia victima a decedat.
S-a apreciat că ambii inculpați sunt vinovați de producerea accidentului și puteau să-l prevină, inculpatul, dacă înainte de a efectua virajul la dreapta, pentru a pătrunde pe drumul național, s-ar fi asigurat că respectiva manevră nu pune în pericol pe conducătorul automobilului care circula din sens opus, iar inculpata dacă ar fi circulat cu o viteză limitată la valoarea maximă legală admisă și ar fi efectuat o manevră corectă și dacă, lucru valabil pentru ambii inculpați, ar fi circulat cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului public în direcția de mers (aceasta impunându-se cu atât mai mult cu cât în zonă nu erau marcaje ale axei carosabilului și axei de preselecție (pct.7, 8 raport expertiză nr.15/27.01.2009).
Referitor la aspectele invocate de inculpați în motivarea cererilor de apel, tribunalul a reținut că din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a celor din cale de atac a apelului, acestea sunt nefondate.
S-a considerat că este adevărat că în cuprinsul considerentelor sentinței penale apelate se face mențiunea că expertul nu a participat la efectuarea raportului de expertiză, însă s-a apreciat că punctul de vedere al acestuia nu se coroborează cu celelalte probe din cauză. Întrucât forța probantă a expertizelor efectuate în cauză este egală, s-a considerat că instanța trebuie să extragă și să rețină acele aspecte comune, care se regăsesc și se coroborează și cu alte probe, concluzionând care este starea de fapt și drept.
Astfel, în ceea ce privește viteza de deplasare a autoturismului, condus de inculpata, tribunalul a constatat că aceasta era peste limita legală din zona respectivă, viteza de 60 km/ stabilită în raportul de expertiză criminalistic nr.196/28.08.2007 - pct.4, nu reprezintă viteza în vârful unei pante lungi de 80, așa cum s-a reținut în Punctul de vedere la raportul de expertiză criminalistic formulat de expertul parte, ci viteza la momentul declanșării stării de pericol pentru conducătoarea auto, respectiv momentul în care inculpata a luat decizia de a acționa frâna.
S-a apreciat că acest aspect, coroborat cu condițiile concrete ale carosabilului, precum și cu faptul că inculpata nu a deplasat autovehiculul pe zona de carosabil pe care nu se turnase încă asfalt nou (cel puțin cu roțile din dreapta), lucru ce i-ar fi permis trecerea pe lângă autotractor, a contribuit la producerea accidentului.
În același sens al culpei în producerea accidentului, însă cu referire la inculpatul, tribunalul a reținut că (așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond), acesta a încălcat regulile de circulație privind depășirea axului drumului (fiind aproape irelevant cu cât), în condițiile concrete de carosabil (în lucru, fără demarcare clară a benzilor și axului drumului - impunându-se cu precădere circularea cât mai aproape de partea dreaptă a drumului, pe direcția de mers), culpa acestuia fiind evidentă și dovedită.
Referitor la dispozițiile art.47 Cod penal, respectiv cazul fortuit invocat în speță de inculpata, tribunalul a apreciat că în cauză nu se întrunesc condițiile reținerii acestor dispoziții, pe de o parte pentru considerentele expuse deja de către instanța de fond, iar pe de altă parte și față de faptul că aceasta a încălcat la însăși dispozițiile privitoare la regulile de circulație.
În ceea ce privește punctul de vedere al expertului, vis-a-vis de raportul de expertiză efectuat în prezenta cale de atac, tribunalul a apreciat că acesta nu poate fi reținut, față de celelalte probe administrate în cauză, întrucât nu se coroborează cu acestea (faptul că toți participanții la reconstituirea judiciară au acceptat cota de cca 1,4 cu care autotractorul a încălcat axul drumului nu conduce în mod automat la înlăturarea celorlalte elemente avute în vedere la aprecierea culpei inculpatului pe de o parte, iar pe de altă parte rapoartele de expertiză nr.196/2007 și 15/2009 au statuat că întrucât datele cu privire la încălcarea axului drumului erau contradictorii, "s-a procedat la poziționarea în plan transversal a urmei menționate pe baza fotografiilor judiciar-operative întocmite la cercetarea de la fața locului").
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că apelurile declarate de inculpații și sunt nefondate și le-a respins în baza disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale nr. 29/A/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 26.03.2008 au declarat recurs în termenul legal inculpații (la data de 08.04.2009) și (la data de 13.04.2009 - data ștampilei poștei), înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 05.05.2009.
În recursul său, inculpata a solicitat casarea deciziei, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) proc. pen. cu aplic. art. 47. pen. și respingerea acțiunii civile față de ea. Pentru motivarea recursului, inculpata a depus un memoriu în care a arătat că:
- 1. nu există o concluzie care să se regăsească în mod constant în expertizele efectuate, conform căreia ea ar fi depășit viteza legală, circulând cu 60 km/ în zona producerii accidentului. Expertul ing. a concluzionat că viteza ei era de 50 km/, confirmată de exp. conf. univ. dr. ing. care a stabilit o viteză de 48- 49 km/;
- 2. este fals argumentul instanței de apel conform căruia ea nu s-a deplasat cu autovehiculul în zona de carosabil pe care nu se turnase încă asfalt nou, situația reală desfășurându-se tocmai invers. În momentul impactului, pe tronsonul respectiv de șosea circulația se desfășura pe două benzi, câte una pentru fiecare sens de deplasare, supraînălțate cu 10 cm și curate, restul suprafețelor (acostamentul, șoseaua spre și cea spre L) fiind periculoase, cu aderență scăzută datorită pietrișului și a resturilor asfaltice. În momentul în care i-a ieșit în față mastodontul condus de inculpat, pentru a evita un impact, ea a coborât de pe benzile curate pe suprafața periculoasă, unde a intra în tangaj și derapaj. Pentru a feri un grup de persoane din fața sa care făceau autostopul, ea a făcut, cu riscul de a-și pierde viața, o manevră disperată de schimbare a direcției mașinii, pierzând controlul acesteia și răsturnându-se de mai multe ori. Nu putea evita accidentarea victimei, întrucât nu mai avea controlul mașinii. (filele 4, 10-11).
În recursul său, motivat printr-un memoriu separat, inculpatul a solicitat modificarea în tot a deciziei și a sentinței, în sensul achitării sale în baza art. 10 lit. d) proc. pen. arătând că: interpretarea instanțelor de fond și apel este eronată asupra concluziilor cu privire la depășirea axului drumului cu 120 cm, întrucât expertiza efectuată de către B concluzionează că acesta ar fi fost depășit cu doar 0,25, această expertiză fiind efectuată datorită inadvertențelor cu privire la această depășire în celelalte expertize; inițial, el a fost propus ca martor; el nu a avut nicio vină în producerea accidentului, deoarece ieșise din intersecție și era deja orientat pe sensul de mers Reșița-C la momentul la care a apărut autoturismul inculpatei; între sensul său de mers și cel al inculpatei exista o bandă de preselecție; prin declarațiile ei, inculpata a încercat inducerea în eroare a organelor judiciare, arătând de nenumărate ori că ar fi existat un impact între autotractorul lui și autoturismul ei, fapt care nu a reieșit din nicio expertiză și nici din declarațiile martorilor aflați la locul accidentului; din probe reiese că inculpata a intrat în derapaj cu mult înainte de a ajunge în dreptul autotractorului datorită vitezei de rulare a acesteia și, probabil, drumului aflat în lucru, iar faptul că autoturismul ei a mai evoluat 26 după începerea derapajului, răsturnându-se și revenind pe roți, arată ce viteză a avut. În drept, au fost invocate disp. art. 366-367, art. 11 pct. 2 lit. a) corob. cu art. 10 lit. d) C.P.P.(filele 24-25).
La termenul de judecată de azi, apărătorul inculpatului a depus la dosar concluzii scrise, care reprezintă de fapt copia motivelor de recurs.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursurile inculpaților sunt fondate sub aspectul aplicării de către prima instanță a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I pen.
Din probele administrate reiese, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul și inculpata au avut o culpă comună în producerea accidentului rutier.
Inculpatul a virat la dreapta și a intrat pe drumul cu prioritate, extremitatea stânga față a cabinei depășind axul imaginar al drumului și creând astfel o stare de pericol pentru inculpata care circula în sensul opus de mers. Inculpatul a încălcat astfel dispozițiile art. 47 din nr.OUG 195/2002 (în forma în vigoare la data accidentului - conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între ei o distanță laterală suficientă și, la nevoie, să circule cât mai aproape de marginea părții carosabile corespunzătoare sensului lor de circulație ), precum și ale art. 1 ( participanții la trafic trebuie să se comporte pe drumul public astfel încât să nu constituie un pericol sau un obstacol pentru circulația rutieră ), art. 153 alin. 1 ( la întâlnirea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile, în sensul lor de mers ) și art. 166 alin. 2 ( are prioritate vehiculul care circulă pe un drum public pe care este instalat indicatorul cu semnificația "Drum cu prioritate") din nr.HG 85/2003 (în vigoare la data accidentului).
Instanța de recurs observă că este lipsită de relevanță susținerea inculpatului că a depășit axul drumului cu 0,25 și nu cu 1,4, valori stabilite prin două expertize. Indiferent cu cât a depășit axul drumului, el a creat o stare de pericol, care a avut și semnificația unei neacordări de prioritate în sensul că el trebuia să nu își continue deplasarea sau să nu efectueze orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere (cum era și inculpata) să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. În orice caz, din fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului rezultă în mod indubitabil că urma roții din stânga față a autotractorului se află și pe sensul opus de mers, având ca reper dungile de la îmbinările fâșiilor proaspăt asfaltate, fiecare corespunzând unui sens de mers (fila 27 vol. I dosar urmărire penală); față de traiectoria circulară a urmei amintite, rezultă că extremitatea stânga față a cabinei a depășit mai mult decât axul imaginar al drumului.
De asemenea, nu poate fi reținută nici remarca inculpatului conform căreia el a intrat doar pe de preselecție, pe care inculpata nu ar fi avut ce căuta. În primul rând, inculpatul se prevalează de situația existentă pe teren la mult timp după producerea accidentului, respectiv situația din momentul efectuării celei de-a doua expertize în 11.05.2005 (fila 147 vol. II dosar urmărire penală), când toate cele trei benzi erau asfaltate și șoseaua era marcată. În al doilea rând, inculpatului nu îi era permisă intrarea nici pe de preselecție, întrucât aceasta aparținea sensului opus de mers. În al treilea rând, inculpatul trebuia să acorde prioritate tuturor vehiculelor care circulau pe drumul cu prioritate, indiferent din ce parte veneau. În al patrulea rând, nu i se poate reproșa inculpatei că a circulat pe care acum este de preselecție, dar la momentul accidentului nu era marcată de asemenea manieră, iar modul în care se prezenta din dreapta (care acum este Ias ensului de mers al inculpatei și pe care inculpatul susține că trebuia să circule inculpata) nu permitea o deplasare în condiții corespunzătoare (a se vedea fotografiile de la filele 22-29 vol. I dosar urmărire penală și constatările expertului de la fila 133 vol. I dosar ); de altfel, tot din planșa foto se observă că și celelalte autovehicule care circulau în sensul de mers al inculpatei foloseau aceeași bandă ca și ea, acestea fiind uzanțele rutiere din momentul și locul respectiv.
Inculpata a circulat cu o viteză peste limita admisă de lege pentru sectorul de drum respectiv, încălcând astfel disp. art. 48 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 ( conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță).
Curtea nu își poate însuși punctul de vedere al inculpatei, conform căreia prima expertiză ar fi stabilit corect viteza ei de deplasare ca fiind de 48- 50 km/. Toate celelalte expertize efectuate în cauză au concluzionat că inculpata se deplasa cu viteza de cel puțin 60 km/, în condițiile în care viteza maximă legală era de 50 km/. Așadar, judecătoria a înlăturat în mod just prima expertiză, aceasta folosind în calculul vitezei un parametru (coeficientul de aderență pentru asfalt în derapare - 100 vol. II dosar ) mult redus față de cel real (coeficientul de aderență pentru beton sau beton asfaltic nou în stare uscată - 130 vol. II dosar ) și necoroborându-se cu celelalte probe administrate.
În plus, este greu de crezut că, dacă s-ar fi rulat cu viteza de 48- 49 km/, un autoturism cum era cel condus de inculpată ar fi avut o asemenea evoluție: 25,60 urmă de fânare și derapaj până la locul impactului cu victima, urmată de o deplasare de încă 26, timp în care s-a și răsturnat cu 360 revenind pe roți. Pentru evitarea prin frânare a impactului cu autotractorul, inculpata ar fi trebuit să circule cu o viteză (de 49 km/ sau 54 km/ - filele 142, 188 vol. II dosar ) sub limita celei cu care a rulat (cel puțin 60 km/). În plus, pe sensul ei de mers era amplasat indicatorul de avertizare "acostament periculos" (fila 10 vol. I dosar ). Reiese că există raport de cauzalitate între încălcarea de către inculpată a regulilor de circulație rutieră privitoare la viteza de deplasare și rezultatul vătămător - moartea victimei.
Totodată, instanța de recurs înlătură susținerea inculpatei că accidentul s-ar fi datorat unui caz fortuit. Potrivit art. 47. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Imposibilitatea de prevedere a intervenției împrejurării trebuie să fie generală și absolută. Or, inculpata a fost avertizată atât asupra apropierii de o intersecție, cât și asupra acostamentului periculos (fila 10 vol. I dosar ). Pe de altă parte, chiar în raportul de expertiză invocat de către inculpată în apărare s-a reținut câmpul de vizibilitate de 76 în care cei doi făptuitori se puteau vedea unul pe celălalt (fila 98, poz. 5, vol. II dosar ), astfel încât ea nu se poate prevala de existența unui caz fortuit.
În privința sancțiunilor, instanța de recurs remarcă faptul că în mod corect prima instanță a aplicat inculpaților câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, sub cuantumul minim prevăzut de lege (de la 2 la 7 ani - art. 178 alin. 2.pen.), ca efect al reținerii unor circumstanțe atenuante.
Referitor la individualizarea executării pedepselor cu închisoarea, se constată că în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării, văzându-se lipsa antecedentelor penale și aprecierea că scopul pedepselor poate fi atins chiar fără executarea acestora.
În privința laturii civile, Curtea observă că nivelul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri nu poate fi modificat în condițiile în care acest lucru nu s-a solicitat, iar soluția dată laturii penale va rămâne aceeași ca la instanța de fond, operând principiul disponibilității acțiunii civile.
Se observă totuși o eroare, în sensul obligării asigurătorului la despăgubiri în solidar cu inculpații și cu părțile responsabile civilmente, însă aceasta nu va putea fi înlăturată, deoarece nu s-au formulat solicitări în acest sens iar această împrejurare nu constituie motiv de recurs care să fie luat în considerare din oficiu.
Recursurile inculpaților sunt fondate însă sub aspectul aplicării lor de către prima instanță a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I pen.
Conform art. 71 alin. 2.pen. ondamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) pen. se impune, întrucât la săvârșirea infracțiunii inculpații s-au folosit de o activitate desfășurată de ei, respectiv de conducători auto.
În privința pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 teza I pen. în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor. Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte. O restricție generală, automată și nediferențiată, la un drept consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
În cauza de față, instanța de recurs consideră că față de infracțiunea săvârșită de inculpați (ucidere din culpă) nu se impune a se aplica acestora pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege. Chiar dacă rezultatul produs a constat în moartea unei persoane, aceasta a intervenit datorită culpei făptuitorilor, forma mai ușoară a vinovăției, inculpații fie neprevăzând rezultatul faptei lor, deși trebuiau și puteau să-l prevadă, fie prevăzând rezultatul faptei lor, fără să-l accepte, socotind fără temei că el nu se va produce.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 2 lit. d) proc. pen. vor fi admise recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 29/A/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 26.03.2008, vor fi casate decizia penală recurată și sentința penală nr. 47/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2439/05.05.2006, cu privire la pedeapsa accesorie, și, rejudecându-se cauza în latura penală, va fi înlăturată interzicerea exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I pen.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 29/03.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează în partea privind pedeapsa accesorie, decizia penală recurată și sentința penală nr. 47/06.02.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2439/290/207 și rejudecând cauza, înlătură interzicerea dreptului de "a alege", ca pedeapsă accesorie aplicată inculpaților și menține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /06.10.2009
Dact 2.ex./09.10.2009
Prima inst. - Judecătoria Reșița - jud.
Inst. Apel - C- - jud.
- jud.
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
