Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 03.11.2009

DECIZIA PENALĂ NR. 97/

Ședința publică din data de 28.01.2010

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.1061/R din 30.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă contestatorul asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al contestatorului solicită admiterea contestației invocând dispozițiile art. 386 lit. e C.P.P. respectiv că nu a fost audiat inculpatul în fața instanței de apel și de recurs în legătură cu faptele reținute în sarcina sa.

Procurorul pune concluzii de respingerea contestației în anulare apreciind că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 386 lit.e Cod procedură penală întrucât audierea inculpatului în recurs și apel nu era obligatorie, inculpatul fiind audiat la Judecătoria Lipova.

Contestatorul luând cuvântul solicită admiterea contestației.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr.44/01.08.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, inculpatul - a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

Prima instanță l-a condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În continuare, Judecătoria Lugojl -a condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, prev. și ped. de art. 263 al. 2 Cod penal, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul - să execute pedeapsa cea mai grea și finală de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 81, 82 și 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare.

Conform art. 359 Cod proc.penală s-a atras atenția în scris inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Consiliul local al comunei.

Potrivit art. 346 Cod proc.penală, rap. la art. 14 al. 3 lit. b Cod proc.penală, cu referire la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 14.990,549 lei (149.905.490 lei vechi) către partea civilă Consiliul Local.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.

Potrivit art. 346 Cod proc.penală, rap. la art. 14 al.3 lit. b Cod proc.penală, cu referire la art. 998 Cod civil l-a obligat pe același inculpat la 1100 lei (11.000.000 lei vechi) către partea civilă, despăgubiri.

S-au respins restul despăgubirilor civile de 5900 lei (59.000.000 lei vechi) pretinse de această parte civilă.

În baza art. 14 al. 3 lit. a Cod proc.penală, rap. la art. 170 Cod proc.penală, s-a dispus anularea actelor false, bonuri de vânzare cu seria -: nr. - din 3.03.2004; nr. -/28.02.2004; nr. - din 24.02.2004; nr. - din 21.02.2004; nr. -/13.02.2004; nr. -/ 11.02.2004; nr. -/9.02.2004; nr. -/ 27.01.2004; avizele de însoțire cu seria -: nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/ 19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/ 17.01.2005 și nr. -/17.01.2005.

S-a luat act că partea vătămată Consiliul Județean T nu a formulat pretenții civile în cauză.

S-a constatat lipsa calității procesuale a Primăriei comunei.

În baza art. 191 Cod proc.penală inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Audiat în faza de urmărire penală pentru infracțiunile sus menționate ( 64-67; 68-70; 72-73; 76-79) învinuitul a declarat că din anul 2000 este primarul comunei. În data de 17.05.2004, Ocolul Silvic a predat suprafața de pădure de 296,03 ha. către Primăria, procesul verbal de punere în posesie s-a semnat de învinuit și de secretarul primăriei, iar predarea-primirea s-a făcut către paznicii de pășune și, obligația de pază rezultând din fișa postului. Prin dispoziția învinuitului, răspunderea pentru pădurea și pășunea comunală revenea viceprimarului, ca atribuție de serviciu înscrisă în fișa postului. În perioada când s-a predat pădurea comunală, Primăria a primit autorizație pentru exploatare parchete cu material lemnos de foc și pentru exploatare industrială, situate în pășunea comunală, distribuit la instituții și persoane fizice din zonă, bonurile de vânzare fiind eliberate de viceprimar, iar banii rezultați fiind evidențiați în contabilitate. materialului lemnos de către beneficiari se făcea în prezența paznicilor de pădure, respectiv pentru parcela AF 13.De parchete a răspuns viceprimarul, conform dispoziției nr. 137/29.01.2003, învinuitul menționând că nu a fost gestionarul nici unui parchet și nu cunoaște modul cum au fost exploatate, bonurile de vânzare aflându-se la viceprimar prin dispoziția 13/21.01.2004.Cu privire la cele 8 bonuri în care învinuitul a fost trecut ca predător,a declarat că nu a predat nici o cantitate de material lemnos și nici banii pentru bonuri, nu a dat dispoziție pentru emiterea bonurilor și nu le-a semnat. În urma controlului efectuat de H, s-a constatat o pagubă de 149.905.490 lei vechi prin actul de control nr. 1692/2004, pagubă rezultată prin tăieri ilegale de arbori în localitatea, comuna, păzită de paznicul și învinuitul a propus trecerea acestei sume pe risc de serviciu, menționând că nu a întocmit alte documente decât referatul cu această propunere ( 70 aliniat ultim) și Consiliul Local a aprobat propunerea sa, iar Prefectura Județului T nu a contestat această hotărâre. Până la controlul, învinuitul a declarat că, nu a fost sesizat de paznici pentru tăieri ilegale de arbori. A declarat că, în data de 28.02.2006 domnul a întocmit borderoul de debit nr. 9 pentru suma de 25.287,14 lei pentru debitorul, sumă cuprinsă în totalul pagubei trecută pe risc de serviciu și că a semnat borderoul fără să i se aducă la cunoștință că suma cu care a fost debitat este cuprinsă în paguba susmenționată, acesta fiind debitat cu mai multe sume. A mai declarat că a sesizat atât scris cât și verbal organele de poliție pentru tăieri ilegale de arbori. A menționat, de asemenea, că a ocupat postul de paznic prin concurs.

În faza de cercetare judecătorească inculpatul și-a completat declarațiile date în faza de urmărire penală, menționând că la predarea-primirea suprafeței inițiale de pădure de 224,26 ha. Ocolul Silvic nu a făcut o evaluare a acesteia, inculpatul nu s-a deplasat în teren și nu a cerut un act de evaluare pentru că nu știa cum se procedează.

Abia la predarea întregii suprafețe de pădure de 293,03 ha. Taf ăcut o evaluare în care s-a menționat că nu sunt cioate, iar predarea-primirea s-a făcut în prezența paznicilor de pădure, fără ca inculpatul să se deplaseze în teren, susținând că, a fost accidentat la piciorul stâng în anul 1994 și se deplasează greu. A semnat autorizația de exploatare pentru partida 13 AF pentru că era conducătorul instituției și nu exista pădurat la vremea respectivă, dar nu gestiona această partidă. A mai declarat că paznicul a făcut sesizări scrise și verbale pentru tăiere și furt de arbori, și inculpatul personal s-a deplasat în teren împreună cu lucrătorii de poliție pentru a depista acele persoane, și consideră că nu se face vinovat de săvârșirea nici unei infracțiuni și nu este de acord că achite nici o pagubă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T la data de 19.03.2008, sub același număr de dosar, respectiv -.

În motivarea apelului inculpatul a arătat că în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, fapta sa de a propune trecerea pe risc de serviciu a contravalorii tăierilor de arbori din pădurea comunală, această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina sa deoarece, la momentul predării de către Inspectoratul Silvic a pădurii comunale, nu s-a făcut o inventariere faptică a pădurii pentru a determina existența cioatelor rezultate în urma tăierii, astfel că valoarea pagubei stabilită nu are o determinare exactă, iar pe de altă parte, trecerea pe risc de serviciu nu este un act personal, ea reprezentând rezultatul unei hotărâri a fostului consiliu local al comunei. Hotărârea respectivă a fost înaintată Prefecturii T, care avea posibilitatea să o atace în justiție. Hotărârea unui organ colectiv de conducere nu îi poate fi imputată deoarece ar contraveni răspunderii penale, care este o răspundere numai pentru fapta proprie.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, inculpatul a apreciat că imputarea unei părți din tăieri paznicului de pășune nu poate constitui o faptă infracțională, câtă vreme persoana în cauză putea să conteste dispoziția prin care a fost dat în debit. Împrejurarea că această dispoziție nu i-a fost comunicată nu l-a lipsit pe acesta de posibilitatea de a contesta, iar, pe de altă parte, numitului, deși a fost angajat ca paznic de pășune, i s-au trasat și sarcini de a exercita paza pădurii comunale.

Referitor la infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul a arătat că nu a dispus întocmirea de bonuri de vânzare de material lemnos în fals, el având reprezentarea că toate bonurile de vânzare de material lemnos reprezintă realitatea și că persoanele trecute în aceste bonuri au primit materialul lemnos.

În sfârșit, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.263 Cod Penal, inculpatul a arătat că a sesizat postul de poliție, în scris, despre tăierile de pădure, iar împrejurarea că nu s-au luat măsuri nu îi poate fi imputată.

Prin decizia penală nr. 194/A din 1.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 44/01.08.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr-.

A fost desființată sentința apelată în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, s-a luat act că partea civilă Consiliul Local a renunțat la pretențiile civile. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 194/A din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. d C.P.P. deoarece fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, propunerea făcută de primar, de trecere pe risc de serviciu a pagubei, neproducând efecte juridice, doar hotărârea Consiliului local producând astfel de efecte. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, s-a arătat că numitul avea calitatea de paznic de pășune și a fost delegat și pentru a păzi pădurea, iar în mod greșit i s-a imputat suma de 2.500 lei, sumă care putea fi contestată în mod legal. Referitor la infracțiunea de instigare la fals, s-a arătat că declarațiile numiților și sunt mincinoase, în sensul că nu au fost determinați să emită bonuri de către primar. În privința infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, se solicită, de asemenea, achitarea, deoarece se susține că șeful de post a fost sesizat verbal.

În subsidiar s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece nu s-a clarificat paguba în privința numitului, nu s-a clarificat situația bonurilor și nu există constituire de parte civilă a Consiliului local în apel.

Prin decizia penală nr. 1061/R/30.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b a C.P.P. fost respins recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 194/A din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1224/59 din 03.11.2009 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, condamnatul a solicitat anularea deciziei penale nr. 1061/R/30.10.2009 pronunțată de această instanță în dosarul nr-, invocând dispozițiile art. 386 lit. e C.P.P. respectiv că nu a fost audiat în fața instanței de apel și de recurs în legătură cu faptele reținute în sarcina sa.

Analizând contestația în anulare în temeiul dispozițiilor art. 391 și 386.C.P.P. instanța constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive pronunțate cu încălcarea unor dispoziții care reglementează procedura de soluționare a recursului sau când împotriva aceleiași persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Având în vedere că prin contestația în anulare se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 386.proc.pen. Prin urmare, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității acestei căi de atac; recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituind o încălcare a principiului legalității căilor de atac. În speță, inculpatul a invocat dispozițiile art. 386 lit. e susținând C.P.P. că nu a fost audiat nici în fața instanței de apel, nici de către instanța de recurs.

Potrivit art. 386 lit. e împotriva C.P.P. hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, când la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385¹⁴alin. 1¹ori art. 385¹⁶alin. 1.C.P.P. În această privință dispozițiile art. 385¹⁴alin. 1¹. C.P.P. prevăd obligația instanței de recurs de a proceda la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. În cauză, se constată că inculpatul contestator a fost audiat de prima instanță, declarația sa aflându-se la fila 43 din dosarul nr- al Judecătoriei Lugoj. Prin urmare, instanței de recurs nu-i incumba obligația de a-l audia pe inculpat în temeiul art. 385¹⁴.C.P.P. Pe de altă parte, relevant este și faptul că apărările inculpatului (care au fost mai sus expuse) au făcut obiectul unei ample analize a instanțelor de judecată pe parcursul judecării cauzei, fiind raportate atât la declarațiile martorilor, cât și la celelalte probe administrate în cauză; respectiv că din cuprinsul dosarelor nu rezultă că acesta s-ar fi prevalat de dispozițiile art. 322 fraza a II-a și 323 alin. 4.C.P.P. și ar fi solicitat să mai fie audiat și de instanțele de control judiciar Se mai reține și faptul că inculpatul a beneficiat de asistență juridică, angajându-și avocat pentru a-l asista în fața instanțelor de judecată, astfel că nu poate fi vorba de o necunoaștere a dispozițiilor legale și a drepturilor sale procesuale.

Mai trebuie relevat și faptul că orice drept procesual trebuie exercitat cu bună credință, neputându-se aduce atingerea autorității de lucru judecat ca urmare a eludării unor dispoziții legale de către părți sau invocării lor în alte scopuri decât cele pentru care au fost recunoscute. Ori câtă vreme contestatorul, deși avea posibilitatea de a-și exercita dreptul de a da declarații în fața instanței în orice stadiu al procesului (chiar dacă dispozițiile legale nu impuneau instanței audierea sa din oficiu) nu s-a prevalat de acesta, se poate concluziona că vătămarea pe care o susține nu este una reală.

Astfel fiind, în temeiul art. 391.C.P.P. raportat la art. 386.C.P.P. va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1061/R/30.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a contestatorului în promovarea unei căi de atac inadmisibile, îl va obliga la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.391 Cod procedură penală rap. la art.386 Cod procedură penală respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.1061/R/30.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr.-.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică din 28.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 04.02.2010

Tehnored.

2ex/08.02.2010

Prima inst.

Inst. apel.,

Inst. recurs: Gh.,