Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 190/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.190/R/2008
Ședința publică din 3 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor vicepreședintele instanței
Judecător: - -
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent G,. în O,-/7, jud.S M, împotriva deciziei penale nr.276/A din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.170/P din 14 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditelor de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. și ped. de art.272 alin.1 pct.2 din legea nr.31/1990 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit recurentul inculpat G și intimata parte vătămată SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice. Consideră că, pedeapsa aplicată inculpatului cât și modalitatea de executare sunt legale și temeinice, față de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.170/14.09.2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în baza art.272 alin.1 pct.2 din 31/1990, a fost condamnat inculpatul G, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiuni de folosire cu rea credință a bunurilor societății în folos propriu la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, iar în baza art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare 4 ani și în baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.118 lit.d Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului a sumei de 62.166,00 lei, iar în baza art.7 din 26/1990, s-a dispus ca după ce prezenta hotărâre va rămâne definitivă să fie comunicată Oficiului Registrului Comerțului.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada 03 - 22.02.2006 S M, prin inspectorii săi fiscali, au efectuat un control la supunând verificării perioada 28.04.2004 - 31.12.2005 așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 22.02.2006, inspectorii fiscali au constatat că, în mai multe rânduri, inculpatul a ridicat din casieria societății sume de bani totalizând 163.657,00 lei, a căror întrebuințare nu a putut-o justifica la cererea inspectorilor fiscali.
Din declarațiile pe care inculpatul le-a făcut în faza urmăririi penale a procesului a rezultat că acesta recunoaște faptul că a ridicat din fondurile bănești ale societății suma de 163.657 lei și că nu dețin documente care să justifice cheltuirea acestei sume. A susținut însă inculpatul că întreaga sumă ridicată a cheltuit-o în interesul societății fără a-și procura și documente care să ateste însă cheltuirea acesteia.
Deși a fost legal citat inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată neputând fi audiat din acest motiv.
Luând în considerare faptul că acuzarea a probat în mod neechivoc că, inculpatul având calitatea de administrator la O, a ridicat din fondurile bănești ale societății suma de 163.657 lei și că acesta nu poate proba susținerea sa potrivit cu care a întrebuințat suma ridicată în interesul societății, pornind de la aceste fapte probatorii prin deducție logică instanța de fond a stabilit că inculpatul a întrebuințat sumele de bani ridicate în folosul său personal.
Procedând astfel inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. și ped. de art.272 alin.1 pct.2 din 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Apreciind că se poate obține reeducarea inculpatului și fără privarea lui de libertate și stabilind că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, stabilind potrivit art.82 Cod penal, un termen de încercare de 4 ani și în baza art.359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra faptului că săvârșirea altei infracțiuni în termenul de încercare va conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii ce i-a fost acum aplicată.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei acestuia, conduita pe care inculpatul a avut-o anterior săvârșirii faptei, atitudinea pe care acesta a adoptat-o în raport cu fapta săvârșită, vârsta acestuia și nivelul lui de educație.
În raport cu criteriile enunțate instanța de fond a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului va asigura deopotrivă reeducarea inculpatului și prevenția generală.
Întrucât partea vătămată O nu s-a constituit parte civilă în cauză și în această situație banii dobândiți de inculpat prin săvârșirea infracțiunii nu vor servi la despăgubirea acesteia, instanța de fond în temeiul art.118 lit."e" Cod penal a dispus confiscarea sumei de la inculpat.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel în termenul legal, inculpatul apelant G, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală atât pe latura penală cât și pe latura civilă și, în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să dispună achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b ind.1 Cod de procedură penală, iar în subsidiar solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că în ce privește latura penală, consideră pedeapsa aplicată mult prea M raportat la faptele în concret săvârșite.
În privința laturii civile a cauzei, inculpatul apelant a arătat că prejudiciul reținut în sarcina sa este exagerat, iar pe de altă parte, suma pe care SC o datorează la bugetul de stat este de 9.720 lei cum s-a indicat în rechizitoriu și nu 62.166 lei cum greșit s-a reținut de prima instanță.
Mai mult, în cauză nu există constituire de parte civilă la dosar, condiții în care instanța de fond a dispus în mod greșit confiscarea sumei de 62.166 lei.
În drept s-au invocat dispozițiile art.374 lit.c Cod procedură penală și art.74 Cod penal.
Prin decizia penală nr.267/A din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost respins ca nefundat apelul declarat de inculpat și obligat apelantul la cheltuieli judiciare în apel în sumă de 250 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, pe baza actelor existente la dosar și a normelor juridice în vigoare, hotărârea atacată este temeinică și legală, iar apelul formulat de către inculpatul apelant G este nefondat, motiv pentru care urmează să-l respingă.
S-a reținut că, instanța de fond pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, pe baza căreia în mod corect a stabilit vinovăția apelantului inculpat precum și contribuția infracțională a acestuia.
De asemenea, în mod judicios a fost stabilită pedeapsa pentru fapta în concret săvârșită, precum și modalitatea de executare, în armonie atât cu elementele de circumstanțiere, cu criteriile de individualizare judiciară prev. de art.72 Cod penal, apreciind în mod corect că în cauză scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal poate fi atins și fără privare de libertate, dispunând în consecință suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 Cod penal.
Instanța a constatat că sub aspectul încadrării juridice, prima instanță a omis reținerea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal, fapta fiind săvârșită în forma continuată, însă având în vedere că suntem doar în prezența apelului declarat de inculpat, neputând agrava situația juridică a acestuia, conform principiuluinon reformatio in peius, tribunalul menținut soluția sub acest aspect.
Totodată, și sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că, prima instanță în mod greșit a dispus confiscarea de la inculpat doar a sumei de 62.166 lei, în condițiile în care inculpatul a ridicat și folosit din fondurile societății, fără drept, suma totală de 163.657,00 lei, acest aspect rezultând chiar și din considerentele hotărârii.
În baza aceluiași principiu al neagravării situației în propria cale de atac, instanța a constatat doar nelegalitatea, fără însă să modifice sentința apelată în această privință.
Față de cele ce preced, tribunalul a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală a respins ca nefundat apelul declarat de către inculpatul apelant.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul G solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor urmând a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În subsidiar, s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei, deoarece inculpatul nu are antecedente penale.
S-a mai arătat că, în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 62.166 lei deoarece SC SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză, ori singurul beneficiar al acestei confiscări ar putea fi doar această societate.
În motivarea recursului s-a arătat că sumele de bani ridicate au fost utilizate pentru societate în scopul deplasărilor pe care le-a efectuat în diferite localități, însă nu a putut prezenta documente justificative pentru aceste cheltuieli deoarece a făcut plăți unor persoane private care i-au asigurat cazare și masă.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Primele două instanțe au reținut o stare de fapt corectă, bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a ridicat bani din casieria societății pentru care nu a prezentat ulterior documente justificative.
În raport de această stare de fapt, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Raportat la infracțiunea săvârșită, la suma M de bani ce a fost ridicată din casierie, nu se poate reține că fapta inculpatului recurent este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că solicitarea de a se dispune achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală este neîntemeiată.
Având în vedere persoana inculpatului care este fără antecedente penale, curtea apreciază că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel că o va reduce de la 2 ani la 1 an închisoare, fără a se reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și va reduce termenul de încercare de la 4 ani la 3 ani.
Cât privește suma de 62.166 lei, în mod corect s-a dispus confiscarea acesteia față de dispozițiile art.118 alin.1 lit.e Cod penal, potrivit cărora"se confiscă bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia", ori în cauză SC SRL nu s-a constituit parte civilă.
Față de cele de mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.385/9 alin.1 pct.14 Cod procedură penală va admite recursul în sensul arătat.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent G împotriva deciziei penale nr.267/A din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr.170 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, pe care le casează și modifică în sensul că:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani la 1 an închisoare și termenul de încercare de la 4 ani la 3 ani.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 16.04.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./16.04.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Crișan Marinela, Pantea Nistor
