Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 916/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.916
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de parte civilă DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, împotriva deciziei penale nr.227 din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr.208 din 18.06.2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.
Prin sentința penală sus menționată, în baza art.272 al.1 pct.2 din Legea 31/1990 cu art.4l al.2 cod penal a fost condamnat inculpatul HG, la 1 an închisoare, iar în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-au aplicat art.7l -64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal și art.71 al.5 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului conform art.359 Cod procedură penală.
În temeiul art.118 lit.e Cod penal a fost confiscată de la inculpat suma de 169.243 lei și s-a dispus trecerea în proprietatea statului.
A fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta - parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimatul - inculpat.
HGProcedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauza nu mai sunt cereri prealabile de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice sub toate aspectele.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Prin sentința penală nr. 208 din 18.06.2009 Judecătoria Rm. S, în baza art.272 al.1 pct.2 din Legea 31/1990 cu art.4l al.2 Cod penal a condamnat pe inculpatul HG, la 1 an închisoare, iar în baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani. S-au aplicat disp.art.7l -64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, art.71 al.5 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.359 Cod procedură penală.
În temeiul art.118 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 169.243 lei și a dispus trecerea în proprietatea statului.
A fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. S înregistrat sub nr.334/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul HG, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.271 pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 al.2 cod penal.
În actul de sesizare a instanței se arată că în perioada 2004 -2007 în calitate de administrator al SC SRL Rm. S, inculpatul a înregistrat profituri reale și mari dar în loc să folosească banii pentru achitarea la bugetul consolidat al statului a datoriilor societății, evidențiate în balanțele contabile și respectiv în bilanțul contabil, cu rea credință i-a folosit pentru rezolvarea problemelor personale și alte activități ilegale.
Prima instanță a reținut că în anul 2004 inculpatul a HG înființat SC SRL Rm. S având ca obiect de activitate construcții civile.
Din cuprinsul actului de inspecție fiscala a rezultat că la finele anului 2004 societate înregistrat o cifră de afaceri în sumă de 376.169 lei realizând un profit net de 333.824 lei, la finele anului 2005 înregistrat o cifră de afaceri de 166.497 lei realizând un profit în sumă de 159.710 lei iar la finele anului 2006 înregistrat o cifră de afaceri în sumă de 74.523 lei realizând un profit de 72.217 lei.
În anul 2007 societatea nu a depus bilanț contabil precizând că nu a desfășurat nici o activitate.
De asemenea din documentele contabile ale societarii rezultă că societatea a calculat și declarat la Rm. S impozit pe venituri microîntreprinderi în loc de impozit pe profit, stabilindu-se că datorează un impozit pe profit în total de 39.012 lei, astfel: pe anul 2005 - 26.481 lei, 2006 -11.355 lei si 2007 - 1.176 lei.
S-a stabilit totodată că prin înregistrarea eronată a venitului la microîntreprinderi și nu ca profit și apoi nu a repartizat profitul în dividende, societatea are de plata suma de 36.604 lei cu titlu de impozit pe dividende și 51.502 lei cu titlu de TVA, stabilindu-se în balanța de verificare a societății, că societatea are înregistrată la data de 30.06.2007 suma de 169.243 lei care nu a putut fi justificată, inculpatul precizând că banii i-a folosit în probleme familiale.
Din actele existente la dosar rezultă că în anul 2005 -2006 societatea a înregistrat profituri însă inculpatul nu a achitat nici o sumă cu titlu de impozite sau taxe datorate la bugetul de stat.
Inculpatul nu a contestat situația de fapt reținută în actul de sesizare arătând că sumele de bani le-a cheltuit cu familia, cu cazarea și hrana muncitorilor care erau membrii familiei sale.
Astfel, declarațiile inculpatului se coroborează cu actele de evidență contabilă și cu raportul de inspecție fiscală.
Fapta inculpatului care în calitate de administrator al SC SRL Rm. S, în perioada 2004 -2006 folosit suma de 169.243 lei în alte scopuri decât cele ale societății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.272 al. l pct.2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Prima instanță a avut în vedere circumstanțele personale ale acestuia și pericolul social concret al faptei și s-a orientat la o pedeapsa spre minimul special.
Întrucât s-a constatat întrunite prevederile art.81Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare ce s-a stabilit conform art.82 Cod penal.
Au fost aplicate dispozițiile art.71 - 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal cât și dispozițiile art.71 al.5 Cod penal.
S-a atras atenția conform art.359 Cod procedură penală asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Referitor la latura civilă a cauzei instanța a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpat este o infracțiune de prejudiciu și întrucât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, potrivit art.118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 169.243 lei și trecerea ei în proprietatea statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel DGFP Râmnicu S, care, prin, decizia penală nr.227/27.10.2009 a Tribunalului Buzăua fost respins ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reținut că: inculpatul în calitate de administrator al SC SRL Rm. Saf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.272 alin.1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal constând în aceea că a folosit suma de 169.243 lei, în alte scopuri decât cele ale societății.
Astfel, prima instanță a efectuat cercetarea judecătorească pentru această infracțiune.
Rolul administratorului este acela de a eficientiza activitatea societății și nicidecum de aof alimenta.
Prin urmare, Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat constituirea ca parte civilă pentru suma de 36.604 lei reprezentând impozit pe dividendele datorate bugetului consolidat al statului, dar având în vedere faptul că instanța nu a fost investită sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, tribunalul a apreciat că se impune respingerea apelului declarat de către aceasta ca fiind nefondat.
Tribunalul a confiscat de la inculpat suma de 169.243 lei, sumă ce a fost folosită cu rea-credință de inculpat, în rezolvarea problemelor personale și alte activități ilegale.
Acesta ar fi trebuit să răspundă contravențional conform art. 219 din Codul d e procedură fiscală pentru nevirarea la bugetul de stat în termen impozitul pe profit, TVA etc. la finele anului 2004.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de către partea civilă Direcția Generala a Finanțelor Publice Rm. S și a obligat-o pe apelantă la 200 lei cheltuieli judiciare către inculpatul - intimat și HG la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs DGFP B, solicitând casarea lor, dar fără a depune la dosar motivele căii de atac.
Analizând hotărârile atacate față de probele administrate în cauză și de recursul formulat, Curtea va constata următoarele:
În primul rând este de observat că ne aflăm în al treilea grad de jurisdicție, astfel că este necesar a se indica de recurent motivele căii de atac și cazurile de casare ce sunt incidente în speță, întrucât instanța de recurs este ținută de efectul devolutiv al recursului prev. de art. 3856al.2 Cod procedură penală.
Deoarece recurenta nu a depus la dosar motivele recursului, Curtea va examina calea de atac prin prisma cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu (art.3859alin.3 Cod procedură penală), numai că, din examinarea acestora nu reiese că vreunul ar fi incident în cauză.
De fapt, analizând motivele de apel se poate trage concluzia că recurenta invocă aceleași motive ale căii de atac a apelului și anume critica adusă laturii civile a cauzei, deoarece instanța nu l-a obligat pe inculpatul la HG plata despăgubirilor civile către DGFP B în valoare de 36.604 lei, reprezentând impozit pe dividende.
Cu privire la acest aspect, Curtea poate observa că argumentul tribunalului prin care a apreciat că inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru evaziune fiscală este corect, deoarece numai într-o asemenea situație acesta poate fi obligat la plata despăgubirilor către bugetul de stat - prin organele sale teritoriale.
În aceste condiții în care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 al.1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, instanțele fondului au considerat în mod legal și temeinic că suma folosită de el în alte scopuri trebuie confiscată - sumă care - conform dispozitivului va intra tot la bugetul de stat.
Așa fiind în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, împotriva deciziei penale nr. 227/27.10.2009 a Tribunalului Buzău și a sentinței penale nr.208/18.06.2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.
Obligă recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 decembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red. /DC.
2 ex./04.01.2010
f- Judecătoria Râmnicu Sărat
a- - Tribunalul Buzău
- /
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
