Infracțiuni la normele de conviețuire socială (legea 61/1991 art.1 ind.1). Decizia 159/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 159/
Ședința publică din data de 19.03.2008
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr. 289/27.08.2007 a Tribunalului Vrancea - dosar nr- (Sentința penală nr. 233/12.06.2007 a Judecătoriei Adjud - dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind și intimata parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar un set de înscrisuri în circumstanțiere, respectiv: certificat medico legal nr. 453/P/4.5.2006, certificat medico legal nr. 547/P/1.06.2006, certificat medico legal nr. 875/P/20.07.2004, trei memorii formulate de inculpat și o cerere adresată către prim procurorul și președintelui Judecătoriei Adjud.
Solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat expune pe scurt soluțiile criticate în cauză și consideră că ambele hotărâri sunt nelegale pentru următoarele motive. Invocă prevederile art. 385 indice 9 cpt. 2 Cod procedură penală în sensul că instanța de fond a fost sesizată nelegal.
Solicită a se avea în vedere că la data de 8.05.2006 s-a încheiat un proces verbal de consemnare a denunțului oral, al inculpatului din care rezultă că reclama faptul că a fost lovit de către partea vătămată pe data de 14.08.2006 cu un topor în cap și a mai fost lovit și de către și i-a fost sustrasă o sumă de bani.
Astfel, s-a format dosarul penal nr. 423/P/2006, în care s-au efectuat cercetări prealabile, iar data de 1.09.2006 s-a început urmărirea penală dar nu împotriva făptuitorului la aceea dată, ci împotriva părții vătămate care a devenit brusc învinuit. La dosar s-au depus certificatele medico legale și au fost audiați o serie de martori. a făcut mențiune în declarația dată că dorește tragerea la răspundere a lui pentru faptul că l-ar fi lovit și ar fi intrat în curtea sa. În această declarație nu s-a menționat la ce fel de răspundere să fie tras numitul, putând fi vorba de răspundere penală sau contravențională.
Consideră că simpla mențiune făcută într-o declarație de către făptuitor cu privire la tragerea la răspundere a unei alte persoane, fără a menționa felul acestei răspunderi, nu întrunește condițiile art. 222 în referire la art. 283 Cod procedură penală și în acest sens, este de menționat că urmărirea penală este practic întoarsă împotriva chiar a părții vătămate care devine din parte vătămată învinuit, în dosarul întocmit chiar în urma sesizării sale.
Organul de urmărire penală nu a binevoit să efectueze minime cercetări pentru cel de al doilea făptuitor, nefiind dispusă nici o măsură procesuală cu privire la acesta. Mai mult, făptuitorul a devenit martor în sprijinul acuzațiilor făptuitorului care s-a transformat în parte vătămată.
La organele de urmărire penală nu există acte de urmărire penală după data de 1.09.2006 decât declarația de învinuit a inculpatului și o declarație de parte vătămată a lui.
La aceeași dată, 1.09.2006 i s-a prezentat și materialul de urmărire penală iar la data de 7.09.2006 s-a efectuat referatul de terminare a urmăririi penale după care a fost emis rechizitoriul.
Consideră că problemele care se pun în cauză sunt următoarele: lipsește sesizarea organului de urmărire penală, astfel cum este prevăzută de art. 221 al. 1 Cod procedură penală - plângerea numitului pentru infracțiunile prev. de art. 180 și art. 193 Cod penal, nu există denunț sau sesizare din oficiu.
În aceste condiții, în mod nelegal s-a început urmărirea penală care a fost confirmată la aceeași dată prin rezoluție de către organul de urmărire penală.
La fila 15 se află procesul verbal din aceeași dată, 1.09.2006, în care agentul de poliție respectiv, consemnează faptul că învinuitul nu știe să scrie și să citească, care nu este semnat de un martor asistent, nici una din declarațiile lui nu sunt semnate de martori asistenți, date anterior datei de 1.09.2006, nu sunt semnate nici de acesta și nici de avocat.
Invocă prevederile art. 171 al. 2 Cod procedură penală, conform cărora era necesar ca organul de urmărire penală să aprecieze că această persoană nu-și poate face singură apărările pentru că nu știe să citească și să scrie.
Prezentarea materialului de urmărire nu a fost efectuată în conformitate cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât nu rezultă faptul că i s-au citit, numitului dosarul, fiind încălcate prevederile art. 6 CEDO.
Consideră că lipsește urmărirea penală, pentru că nu există măcar un procesului verbal conform art. 224 al. 3 Cod procedură penală, de consemnare a actelor premergătoare care nici nu au existat.
Toate declarațiile de martor luate anterior datei de 1.09. nu se referă la infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul ci la infracțiunile pe care le sesizase chiar el.
Prin sesizarea orală făcută și consemnată, inculpatul a mai făcut referire la o persoană care l-a lovit împreună cu partea vătămată, numitul care nici nu a fost audiat de organele de cercetare penală.
În lipsa oricărei sesizări cu privire la aceste fapte pentru care a fost condamnat inculpatul, nu se putea începe urmărirea penală. Partea vătămată are două declarații date la filele 6 și 7 din dosarul de urmărire penală, în calitate de parte vătămată, în care a precizat că a avut un conflict și că inculpatul l-a lovit cu o secure în curtea casei sale.
Aceea declarație dată de făptuitor nu poate fi considerată ca fiind o plângere sau vreo sesizare a organului de cercetare penală sau acesta să încheie un proces verbal de sesizare din oficiu.
Consideră că nu se poate trece peste lipsa sesizării și nici peste lipsa urmăririi penale, învinuirea este nelegală, nefiind susținută de probe.
Un alt motiv de nelegalitate este neasistarea învinuitului de către un avocat și solicită a se constata că ambele hotărâri sunt vădit nelegale.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și în baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. b în referire la art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. f Cod procedură penală, solicită încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, întrucât lipsesc atât plângerea prealabilă a persoanei vătămate cât și orice alt mod de sesizare a organelor de urmărire penală.
În subsidiar, solicită ca în rejudecare, să se dispună în baza art. 333 Cod procedură penală restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public susține că atunci când este vorba de inculpat, manifestările sau nemanifestările de voință ale inculpatului trebuie intuite de către organele de urmărire penală și eventual de către instanțele de judecată, dar atunci când este vorba despre partea vătămată, faptul că la dosar există un înscris în care se face vorbire despre faptul că solicită tragerea la răspundere pentru faptul că a fost lovită, această manifestare este expresă.
Faptul că inculpatul, pe parcursul procesului penal nu a solicitat avocat ales și că la fond nu a invocat excepțiile respective, referitor la excepțiile care sunt în mod vădit de nulitate relativă, și nicidecum absolută cum se încearcă a se invoca de apărare, acest lucru trebuiau intuite atât de organul de urmărire penală, cât și de către cele două instanțe care s-au pronunțat în cauză.
Cu privire la existența unui act de sesizare, există o declarație care este lipsită de importanță în ce calitate a fost dată, de făptuitor, martor, etc. importantă fiind manifestarea de voință a persoanei audiate în fața unei autorități competente respectiv, Postul de poliție din comună.
Referitor la lipsa apărării invocate de inculpat, că organele de urmărire penală nu și-au dat seama că acesta neștiind carte, nu este în măsură să se apere. Dacă nu știe carte, atunci cum a fost posibil ca acesta să-și propună ca martor pe pentru a încerca să se exonereze de răspundere penală. Consideră că inculpatul era în măsură să-și facă apărarea în condițiile în care și-a propus martor în apărare, care a venit și a declarat mincinos, ulterior revenind în declarații, arătând că nu știe nimic cu privire la fapte.
În ceea ce privește urmărirea penală și prezentarea materialului de urmărire penală,că acest lucru a fost făcut într-o singură zi, nu este o problemă, aceasta putând fi terminată și într-o singură oră. I s-a prezentat materialul de urmărire penală și inculpatul nu a invocat vreo nulitate, la primul termen cu procedură completă în fața instanței de judecată. Nici asistența juridică în sine nu este o nulitate absolută, decât atunci când aceasta este obligatorie.
În consecință, cele invocate sunt nefondate, și solicită respingerea recursului declarat în cauză de inculpat.
Pentru fapta prevăzută de art. 193 Cod penal urmează a se constata că din dosar nu rezultă că s-ar fi făcut plângere și s-ar fi cerut în mod expres tragerea la răspundere penală, motiv pentru care solicită a se dispune încetarea procesului penal.
În cauză au rămas celelalte două infracțiunii prevăzute de art. 192 alineatul 2 Cod penal și art. 11din Legea nr. 61/91.
Totodată, solicită a se avea în vedere că rațiunea pentru care legiuitorul a incriminat infracțiune prevăzută de art. 11din Legea nr. 61/91 s-a dedus din următoarea împrejurare.
Prezența armelor albe asupra unor persoane în indiferent ce împrejurări, este de natură să le acorde o încredere, poate să o poarte pentru autoapărare, dar dacă nu este autorizat în condițiile legii, chiar dacă acesta nu este vinovat, poate pune în primejdie viața celui de alături.
Cu privire la portul unor asemenea arme în împrejurări care ar pune în primejdie siguranța și ordinea publică, fiind o condiție esențială.
În cauza de față s-a justificat faptul că avea armele asupra sa, împrejurarea că se aflau în apropierea sărbătorilor și participa la diverse sacrificări de animale. Nimeni nu contestată să folosească acele instrumente, la locul respectiv, dar nu să se plimbe cu ele pe drum și a intra în curtea părții vătămate și să le folosească.
Faptul că până la momentul pătrunderii în locuință le-a avut asupra sa, purtându-le în locuri publice, în mod evident subzistă infracțiunea reținută, după faptă fiind absorbită în conținutul constitutiv.
Solicită a se admite recursul declarat de inculpat, să se constate că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale pentru lipsa plângerii prealabile pentru infracțiunile prev. de art. 193 și 180 al. 1 Cod penal, pentru art. 180 al. 1 fiind tardiv formulată, la 6 luni de la faptă.
Solicită încetarea procesului penal pentru aceste două fapte și să se mențină pedepsele aplicate pentru art. 193 al. 2 Cod penal și art. 11din Legea nr. 61/91.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicitând cuvântul în replică, susține că în ceea ce privește tardivitatea plângerii pentru infracțiunea prev. de art. 180 al. 1 Cod penal, solicită a se constata că nu erau îndeplinite prevederile art. 279 și 283 Cod procedură penală cu privire la conținutul plângerii prealabile.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 11din Legea nr. 61/91 solicită a se constata că din probe rezultă în mod cert că acele instrumente nu au fost purtate ca și arme, ci ca și unelte în condițiile arătate, nu avea cum să le poarte asupra lui. Solicită a se face aplicarea prevederilor art. 11 pct. 1 lit. a în referire la art. 10 litera d Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se constata că în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 11din Legea nr. 61/91, dacă se merge pe raționamentul că armele sunt purtate de inculpat și nu se întâmplă nimic decât dacă le folosește, atunci simpla purtare nu constituie infracțiune pentru că nu au fost folosite iar dacă au fost folosite, fapta este absorbită în conținutul infracțiunii comise ulterior - respectiv art. 180 Cod penal. - concluzia fiind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 11din Legea nr. 61/91, pentru că, fie anterior le-a purtat dar nu s-a produs nici o consecință, fie le-a folosit și fapta a fost absorbită în cea comisă ulterior - fiind vorba despre un raționament contrar intenției legiuitorului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a avut intenția de a folosi acele unelte ca și arme, ci ca și unelte pentru a sacrifica animalele.
Conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care se consideră nevinovat și solicită admiterea recursului, întrucât nu a purtat armele decât pentru sacrificarea animalelor în condițiile arătate.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.289/27.08.2007 a Tribunalului Vrancea dată în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 289 din data de 27 august 2007 dată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.233 din 12 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 233/12.06.2007 a Judecătoriei Adjud, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 19.10.1941 în comuna Păunești, CNP--, domiciliat în comun Păunești, sat, Județul V, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- lovire prev.de art. 180 al.1 cod penal, cu aplic. art. 63 al.3 teza I-a cod penal, la 400 lei amendă penală;
- amenințare, prev. de art.193 al.1 cod penal, la 4 luni închisoare;
- violare de domiciliu prev. de art. 192 cod penal, la 3 ani închisoare.
- port de arme albe prev. de art.11al.1 din Legea nr. 61/1991, cu aplic.art.63 al.3 teza a II-a, la 600 lei amendă penală.
In baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art. 861și art. 862cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863al.1 cod penal, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
De asemenea, în temeiul art. 863al.3 lit. d Cod penal s-a interzis inculpatului să intre în legătură cu partea vătămată.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864și art.83 cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, în condițiile art. 71 al.2 cod penal.
Conform art. 71 al.5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere.
In baza art. 14 al.5 Cod penal, art. 346 cod penal, inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale în sumă de 2000 lei, către partea vătămată.
In temeiul art. 118 al.1 lit. b, s-a dispus confiscarea unui cuțit și a unei securi de la inculpat.
In conformitate cu disp. art. 191 al.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a respins cererea inculpatului cu privire la plata cheltuielilor judiciare avansate de acesta, ca inadmisibilă.
In baza art. 193 al.1 cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei, către partea vătămată, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de aceasta.
Pentru a hotărî astfel, în esență instanța de fond a reținut că inculpatul, în seara zilei de 18 decembrie 2006 purtat fără drept un cuțit și o secure în locuri în care putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor și tulbura liniștea publică, iar în jurul orelor 22,00 pătruns înarmat și fără drept în locuința părții vătămate pe care l-a amenințat și lovit.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza: plângerilor părților, declarațiile martorilor, certificat medico-legal nr. 453/P/4.05.2007, coroborat cu declarațiile inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, susținând, prin apărător ales că probele aflate la dosar sunt contradictorii și nu duc cu certitudine la concluzia, că se face vinovat pentru faptele la care a fost condamnat.
In consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței criticate, iar pe fond achitarea sa, potrivit art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art.10 lit. a,c Cod penal.
Se mai arată că, dacă se va aprecia totuși că se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni, solicită a se aplica o pedeapsă redusă, cu suspendarea condiționată a executării, conf. disp. art. 81, 82 cod penal.
S-a apreciat că apelul nu este fondat.
Examinând sentința apelată, cum și actele dosarului, s-a constatat că prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt și a reținut în mod just vinovăția inculpatului, aceasta rezultând în mod neîndoios din probele administrate în cauză, atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de judecată.
Astfel, martora declară că inculpatul a intrat în curtea fiului său, unde de altfel locuiește și ea, înarmat fiind cu un cuțit și o secure a început să amenințe și chiar să lovească pe partea vătămată.
Aceeași situație de fapt a fost descrisă și de partea vătămată.
Incidentul așa cum a fost descris de și, a fost observat și de martorul, care în momentul respectiv trecea pe lângă locuința părții vătămate. Acesta a afirmat că l-a văzut pe inculpat în curtea părții vătămate cu o secure în mân ă încercând să o lovească pe aceasta. Și martora OG arătat că a auzit scandal în curtea locuinței părții vătămate și nu în drum, iar a doua zi i-a povestit că inculpatul a intrat în curte și a încercat să lovească pe părțile vătămate.
In raport de aceste declarații, situația de fapt relatată în declarația sa, de martorul -, propus de către inculpat, nu poate fi reținută, dat fiind și faptul că sunt ambigue și conțin generalități.
Așadar, față de existența acestor probe, prima instanță în mod just a reținut vinovăția inculpatului.
Cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul reducerii acestora și aplic. disp. art. 81, 82 cod penal, cerere în subsidiar la motivele de apel, se apreciază ca neîntemeiată.
Față de împrejurările în care faptele au fost comise ( pe timp de noapte, înarmat cu o secure și un cuțit), manifestările violente ale inculpatului, conduita acestuia, înainte (are antecedente penale) cât și ulterior comiterii faptelor (a încercat prezentarea unor martori mincinoși ) și nu în ultimul rând pericolul social concret al faptelor, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, aceasta dând eficiență deplină criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal și corespunde scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 cod penal.
Impotriva hotărârii instanței de apel a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că instanța nu a fost sesizată legal, lipsind sesizarea organului de urmărire penală, astfel cum este prevăzut de art.22 al. l Cod procedură penală penală, iar pentru infracțiunile prev. de art.180 și art.193 cod penal nu există plângere.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.11din Legea nr.61/91 solicită a se constata că uneltele găsite la inculpat nu erau purtate ca arme.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din declarația părții vătămate aflată la fila 10 din dosarul de urmărire penală reiese că acesta înțelege să facă plângere împotriva inculpatului pentru infracțiunea de lovire, prev.de art.180 din codul penal.
S-a apreciat că această declarație, care poate avea calitatea și de plângere prealabilă în sensul art.279 din codul d e procedură penală, însă, deși faptele au avut loc la data de 18.04.2006, declarația este dată la data de 01.09.2006, depășindu-se astfel termenul de 2 luni de introducere a plângerii prealabile prevăzut de art.284 al. din codul d e procedură penală.
Cu privire la infracțiunea de amenințare prevăzută de art.193 din codul penal, din nici una din declarațiile părții vătămate nu reiese că acesta înțelege să facă plângere împotriva inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
In ceea ce privește infracțiunea prev. de art.1al. l din Legea nr.61/199l, faptul că inculpatul avea asupra sa un cuțit și o secure în timpul deplasării prin comună, nu poate constitui port ilegal de arme albe în sensul prevăzut de lege, întrucât, așa cum reiese din declarația sa acesta le avea asupra sa întrucât le folosise pentru tăiatul meilor, iar la acel moment se întorcea acasă, ducându-și cu el și instrumentele folosite la muncă, fără să se facă dovada că inculpatul purta aceste instrumente de obicei la asupra sa sau cu intenția de a le folosi în mod ilegal.
In momentul în care a intrat în curtea părții vătămate și a încercat să intimideze pe aceasta cu securea și cu cuțitul pe care le avea asupra sa, acestea și-au pierdut calitatea de instrumente, devenind arme albe, motiv pentru care, instanța de fond a calificat fapta ca atare, reținând în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă calificată, respectiv cea prevăzută de art.192 alin.2 din codul penal, stabilind o pedeapsă în conformitate cu prevederile art.72 din codul penal.
Având în vedere aceste considerente urmează ca, în baza disp. art. 38515pct.2 lit. d din codul d e procedură penală, a admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 289/2007 a Tribunalului Vrancea și în consecință, să caseze decizia penală a instanței de apel și, în parte sentința penală nr.233/2007 a Judecătoriei Adjud și în rejudecare, în baza disp.art.11 pct.2 lit.b în referire la art.10 lit. f să înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.180 al.l cod penal, întrucât plângerea părții vătămate este tardivă, iar pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.l93 al.l cod penal, pentru lipsa plângerii prealabile.
De asemenea, va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.11al. l din Legea 61/1991 în baza disp.art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit. d din codul d e procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Intrucât pentru inculpatul urmează a se menține pedeapsa aplicată doar pentru săvârșirea infracțiunii de violare domiciliu prev. de art.192 al.2 cod penal, urmează a schimba modalitatea de executare a pedepsei din suspendarea sub supraveghere în suspendarea condiționată a pedepsei principale și accesorii conform art.81 -82 cod penal și art.71 al.5 din codul penal pe perioada termenului de încercare de 5 ani.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul (CNP: - fiul lui și, născut la data de 19.10.1941 comuna Păunești, județul V, domiciliat în sat, comuna Păunești, județul V) împotriva Deciziei penale nr. 289/27.08.2007 a Tribunalului Vrancea - dosar nr- (Sentința penală nr. 233/12.06.2007 a Judecătoriei Adjud - dosar nr-) și în consecință:
Casează Decizia penală nr. 289/2007 a Tribunalului Vrancea și în parte Sentința penală nr. 233/2007 a Judecătoriei Adjud și în rejudecare:
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 litera b în referire la art. 10 litera f Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alineatul 1 Cod penal, plângerea părții vătămate, fiind tardivă.
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 litera b în ref. la art. 10 lit. f Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 alineatul 1 Cod penal, prin lipsa plângerii prealabile a părții vătămate (domiciliat în com. Păunești, jud. V).
În baza disp. art 11 pct 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 11al. 1 din Legea 61/1991.
În baza dispozițiilor art. 81-82 și art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni art. 192 alin. 2 Cod penal precum și a pedepsei accesorii, pe perioada termenului de încercare de 5 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 27 Martie 2008
Tehn 27 Martie 2008
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Constantin Cârcotă
