Infractiuni la regimul vamal (legea nr.141/1997). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (64/2009 )
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 3 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Simona Encean
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.2518/18 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 692/A/27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul inculpat, lipsă fiind, avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimata parte civilăANAF Autoritatea Națională a Vămilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, arată că își completează motivele de recurs, în sensul că invocă și cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 din Codul d e procedură penală, apreciind faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la probele la care se face referire în motivele de apel. În motivarea instanței de apel s-a reluat motivarea instanței de fond fără a se combate susținerile parchetului în sensul că rezultă faptul că inculpatul a acționat cu intenție din faptul că acesta a remis martorului șase cutii de cafea marca în vederea expertizării. De asemenea, a reprezentat societatea la încheierea unui contract de distribuție și nu s-a ținut seama de procesul verbal de custodie, astfel cum s-a arătat în motivele de apel.
În temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, casarea deciziei penale 692/27 octombrie 2008 Tribunalului București Secția a II a Penală și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Susține și motivul de recurs invocat în scris de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în subsidiar, respectiv cel întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.18 din Codul d e procedură penală, apreciind că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală la care nu a făcut referire nici instanța de fond și nici cea de apel, rezultă că inculpatul avea cunoștință de faptul că transportul conține cafea, iar nu capucino. Această împrejurare rezultă din faptul că în ianuarie 2004, anterior prezentării la vamă, inculpatul i-a remis administratorului de la SC SRL 6 cutii de cafea marca în vederea expertizării întrucât această societatea urma să importe produsul. De asemenea, există la dosar un contract de distribuție din care rezultă că inculpatul a reprezentat SC SRL la încheierea contractului cu SC SRL în care se menționa faptul că este vorba de cafea instant marca. Totodată, există la dosar procesul verbal de custodie încheiat la data de 24 februarie 2004 în care SC SRL fost reprezentată de inculpat, în acest contract menționându-se, de asemenea, produsul care urmează a fi importat.
În consecință, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.177 din Legea 141/1997, urmează a se aplica și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a - 34 lit. b din Codul penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Solicită ca în temeiul art.81 Cod penal să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmând a se stabili și un termen de încercare conform art.82 din Codul penal. Urmează a se atrage atenția inculpatului în temeiul dispozițiilor art.359 din Codul d e procedură penală asupra dispozițiilor art.83 și 84 din Codul penal. De asemenea, urmează a fi obligat inculpatul la plata de despăgubiri către partea civilă.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, în temeiul arz.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală solicită respingerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca fiind nefondat. Cu privire la primul caz de casare, solicită a se aprecia că sub acest aspect decizia penală 692/A/27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală este legală și temeinică. Instanța de apel s-a pronunțat cu privire la toate motivele invocate de parchet. Cu privire la al doilea caz de casare, solicită a se observa că sentința penală pronunțată de Judecătoria Sector 4 este soluționată în mod just. În prezenta cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție cu privire la elementul subiectiv al infracțiunii.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la 30 martie 2009.
Dată în ședință publică, azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 64/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 485
Ședința publică de la 30 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.2518/18 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 692/A/27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la acest termen pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2518/18.12.2007, pronunțată în dosarul nr. 1382/4/07 a Judecătoriei Sectorului 4 B, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr.pen. a fost achitat inculpatul V, fiul lui și, născut la data de 10.01.1960 în o - Bulgaria, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 177 din Legea nr. 141/1997, de art. 291 și de art. 292.pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut la data de 26.03.2004.
În temeiul art. 346 alin.2 pr.pen. raportat la art. 998 - 999.civ. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor cu sediul în B,-, sector 1, îndreptată împotriva inculpatului.
S-a constatat că personalitatea juridică a părții responsabile civilmente SC SRL încetat prin radiere.
S-a constatat că prin valorificarea unei părți din marfa indisponibilizată a fost obținută suma de 23.760 lei noi, destinată acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat.
În temeiul art. 118 lit.a pen. a confiscat 33.543 cutii cu cafea instant clasic "", 100 cu termen de valabilitate august 2005, predate comisiei de distrugere a ANAF - Administrația Finanțelor Publice sector 4 conform adresei aflate la 108 dosar disjuns latură civilă.
În temeiul art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B din 04.08.2004, înregistrat pe rolul acestei instanțe la 04.08.2004 sub nr.7468/2004, a fost trimis în judecată inculpatul V pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 177 din Legea nr. 141/1997, prev. de art.292 pen, și prev. de art.291 pen, toate cu aplicarea art.33 lit.a pen.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că numiții și au convenit importarea de către societatea acestuia din urmă, SC SRL, a unei cantități de 47.832 cutii de cafea instant " ", ce urma să fie distribuită prin intermediul SC & SRL, al cărui administrator este martorul, conform înțelegerii cu acesta din urmă.
De efectuarea formalităților vamale s-a ocupat inculpatul, ocazie cu care, la vama Băneasa, acesta a prezentat factura externă și declarația primară vamală în care a menționat nereal că SC SRL, al cărei reprezentant este, a importat cantitatea de 4784 kg de produs pe bază de concentrat de cafea preparat cu lapte, care se încadra la poziția tarifară 21.01.12.92, nesupusă accizării, în loc de cafea instant clasic, cum era real, produs încadrat la poziția tarifară 21.01.11, supusă accizării de 5 EURO/zi, eludând astfel taxele vamale.
Prin sentința penală nr. 3421/28.10.2005 a Judecătoriei sectorului 4 B, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr.pen, a fost achitat inculpatul V sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 177 din Legea nr.141/1997, de art.292 pen, și de art.291 pen, și totodată a fost disjunsă latura penală de latura civilă a cauzei, aceasta din urmă formând obiectul dosarului nr-.
Prin decizia penală nr.1137/A/22.12.2006 a Tribunalului București Secția a II-a Penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 B și de partea vătămată Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.3421/28.10.2005 a Judecătoriei sectorului 4 B, fiind desființată sentința penală apelată și trimisă cauza spre rejudecare, pentru nelegala citare a părții civile.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 01.02.2007 sub nr-. Prin încheierea pronunțată la 22.03.2007, a fost reunit dosarul nr- la prezentul dosar, în vederea rejudecării cauzei atât sub aspectul laturii civile cât și sub aspectul laturii penale.
Prin cererea nr.8470/15.03.2007, aflată la fila 19 dosar, Autoritatea Națională a Vămilor s-a constituit parte civilă pentru suma de 98057,64 lei, pe care a precizat-o la termenul din 21.06.2007 ca fiind -,60 lei.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut aspectele obiective ale săvârșirii faptei, dar a menționat că nu a cunoscut nici un moment aspectele legate de caracteristicile mărfii transportate și încadrarea acesteia la o categorie nesupusă accizării, acționând ca un intermediar care a însoțit transportul fără să îl intereseze conținutul acestuia, cunoscând doar că era vorba un produs pe bază de cafea și prezentând în vamă documentele ce însoțeau transportul așa cum fuseseră acestea completate de exportator.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii și, declarațiile acestora fiind consemnate la filele 47- 48, respectiv 49 dosar, și s-a efectuat o expertiză pentru identificarea conținutului produsului în cauză, f 90-94.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că în cursul lunii ianuarie 2004, numiții, șt, care s-au cunoscut în această perioadă prin intermediul numitului, au convenit asupra încheierii unor relații comerciale ce presupuneau că societatea SC SRL, al cărei administrator este, să importe de la societatea administrată de o cantitate de cafea instant clasic " ", care urma să fie distribuită prin intermediul SC &, al cărei administrator este.
Operațiunea de import - export convenită între părți a fost efectuată, transportul și toate documentele de însoțire a mărfii, inclusiv factura externă 002/23.02.2004 prezentată în vamă, fiind emise de - Bulgaria.
Motivând mai mult sau mai puțin real că nu se află prea mult timp în țară, reprezentantul importatorului SC SRL și i-au solicitat inculpatului V să se prezinte la punctul vamal pentru efectuarea formalităților, înmânându-i în acest sens și o împuternicire din partea SC SRL - 17d.
La data de 24.02.2005, inculpatul a însoțit transportul de la intrarea în țară (marfa fiind sigilată), a preluat de la șofer documentele de însoțire a mărfii și a prezentat lucrătorilor vamali factura externă completată și emisă de exportator, declarația primară vamală fiind întocmită și completată conform datelor din respectiva factură de către martora, și asumată de inculpat prin semnătură. Declarația vamală a fost completată de lucrătorii vamali, care au tradus conținutul facturii, menționând că marfa importată este cafea tip cappucino, produs nesupus accizării.
Astfel cum rezultă din adresa nr.5245/10.03.2004 a Biroului vamal Băneasa și în concluziile raportului de expertiză aflat la filele 90-94 dosar instanță, produsul transportat este de fapt cafea solubilă, produs supus accizării, nu cappucino, astfel cum era menționat în factura care însoțea marfa, declarația vamală nefiind corespunzătoare adevărului.
Inculpatul nu a avut nici o altă contribuție în afară de aceea de a semna și aplica ștampila ce-i fusese înmânată odată cu delegația din partea firmei numitului, după achitarea taxelor vamale și de a conduce transportul în locația în care trebuia să fie depozitat. Acesta nu a cunoscut diferențele dintre natura produsului menționat în factură și în declarația vamală și cea a produsului transportat în comerț, mai ales că, transportul era sigilat. transportului a avut loc abia în vamă, în prezența lucrătorilor vamali.
Inculpatul a prezentat factura externă și documentele puse la dispoziție de către exportator, fără a cunoaște nimic despre natura mărfii transportate, diferită de cea menționată în documentele prezentate organelor vamale și pe baza cărora fost întocmită declarația vamală.
Instanța a reținut că participarea inculpatului la desfășurarea evenimentelor în legătură cu transportul de cafea a constat doar în depunerea documentelor însoțitoare în vamă, documente deja completate de către exportator. Nu s-a făcut dovada în cauză că inculpatul ar avea cunoștință că marfa transportată nu era cea menționată în documentele prezentate astfel că nu se poate reține în sarcina sa intenția de a face declarații necorespunzătoare adevărului.
De asemenea, inculpatul nu cunoștea consecințele pe plan tarifar al declarațiilor necorespunzătoare realității, astfel că nu se poate reține că acesta a urmărit producerea de consecințe juridice pentru sine sau pentru altul.
Instanța a constatat că apărarea inculpatului în sensul că rolul său s-a limitat la a prelua transportul unei mărfii sigilate, despre care avea cunoștință că este un produs tip cappucino,
În vederea realizării operațiunilor vamale, sens în care a depus documentele justificative, respectiv factura deja completată de către exportator cu datele privitoare la produs, la biroul vamal, fără însă a cunoaște diferențele dintre produsul menționat în factură și cel real rolul său fiind pur formal, nu este contrazisă în cauză de nici un aspect.
Marfa fiind sigilată la momentul când inculpatul a prezentat factura lucrătorului vamal. Așa cum rezultă din declarația martorei, f 75-76, acesta nu avea posibilitatea de a fi cunoscut prin constatări proprii diferența dintre produsul facturat și cel livrat.
Instanța a reținut că deși contractul de distribuție exclusivă dintre SC & SRL și SC SRL, a fost semnat pentru aceasta din urmă de inculpat, în baza delegației primite de la administratorul acesteia, contractul datat 5.02.2004 a fost în fapt semnat de către părți la data de 24.02.2004, după sosirea mărfii, așa cum rezultă din declarația inculpatului, precum și din cea a martorului, aflată la fila 48 dosar instanță, fiind redactat în exclusivitate de către acesta din urmă, astfel că nu se poate aprecia că inculpatul a avut sau ar fi putut avea cunoștință la momentul efectuării operațiunilor vamale despre natura diferită a produsului facturat de aceea a produsului livrat. Dealtfel, nici descrierea făcută produsului în contractul de distribuție, respectiv de produs pe bază de cafea, nu era suficientă pentru a crea inculpatului credința că tipul produsului livrat nu este același cu cel menționat în factură, termenul fiind prea generic.
În absența oricărei probe contrarii susținerilor inculpatului, instanța a reținut că acesta nu cunoștea la momentul întocmirii documentelor vamale, neconcordanța dintre datele specificate în factura externă și cele din declarația vamală, întocmită de lucrătorul vamal și asumată prin semnătură, întrucât nu a participat la negocierea condițiilor de realizare a tranzacției comerciale dintre părți, nu a avut cunoștință de clauzele contractului de distribuție și nu a văzut marfa facturată înainte de efectuarea declarației vamale.
Inculpatul a folosit documente de transport care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă, însă pentru ca fapta sa să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de folosire de acte nereale prevăzută de art. 177 din legea nr. 141/1996 este necesar ca aceasta să fie săvârșită cu știință, adică acesta să fi cunoscut faptul că respectivele documente nu reflectă adevărul despre mărfurile la care se referă și să fi urmărit producerea rezultatului.
În mod similar, deși a existat o declarare necorespunzătoare adevărului făcută unei instituții, iar această declarație este aptă a produce consecințe juridice, existența atât a infracțiunii de fals în declarații, cât și a infracțiunii de uz de fals presupune ca făptuitorul să cunoască că afirmațiile făcute și documentele de care se folosește nu sunt reale.
Față de circumstanțele săvârșirii faptei, dând relevanță declarației martorului din cursul cercetării judecătorești, care arată că implicarea inculpatului în realizarea operațiunii de import a constat doar în prezentarea în fața autorităților vamale a unor documente în forma și conținutul care acestea îi fuseseră înmânate de către exportator, fără a avea cunoștință despre neconformitatea cu realitatea a mențiunilor din respectivele înscrisuri, întrucât părțile implicate nu i-au adus acest aspect la cunoștință, și apreciind față de împrejurările concrete în care s-au produs evenimentele, acesta nu avea posibilitatea de a cunoaște acest aspect, instanța a constatat că inculpatul nu a săvârșit fapta cu vinovăție sub forma intenției directe sau indirecte, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale fracțiunilor de fals în declarații, uz de fals și folosire de acte nereale.
Instanța a constatat că potrivit art. 52și art. 66 alin. 1. pr. pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția. Orice persoană este considerată nevinovată până la constatarea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, sarcina probei revenind, potrivit art. 65. pr. pen. organului de urmărire penală și instanței de judecată, iar îndoiala profită persoanei acuzate.
Această prezumție, având valoare constituțională, presupune ca ori de câte ori nu există probe certe de vinovăție, care să înlăture orice dubiu rezonabil că inculpatul nu a comis infracțiunea, acesta să fie achitat, acest standard probatoriu ridicat fiind necesar pentru a preveni erorile judiciare și a preveni condamnarea celor nevinovați ( art 1.pr.pen.).
În consecință, nefiind probată săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă de către inculpat, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție cu privire la elementul subiectiv infracțiunii, instanța dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.pen, achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, de art. 291 și de art. 292.pen.
În temeiul art 346 alin.2 pr.pen. raportat la art. 998 - 999.civ, a respins acțiunea civilă formulată de ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor împotriva inculpatului, ca neîntemeiată, întrucât persoana responsabilă de încadrarea tarifară greșită este importatorul SC SRL, iar nu inculpatul. Astfel, chiar dacă art. 346 alin.2 pr.pen. permite, în principiu, admiterea acțiunii civile în cazul în care inculpatul este achitat în temeiul art. 10 lit.d pr.pen. această soluție poate fi pronunțată numai dacă sunt îndeplinite toate condiții. răspunderii civile delictuale, în primul rând ca fapta ilicită să fie imputabilă inculpatului condiție care în cauză nu este însă îndeplinită.
Instanța a constatat că SC SRL (parte responsabilă civilmente) este radiată din data de 25.10.2006, potrivit art 31 din Legea nr. 359/2004, așa cum rezultă din adresa nr.-/03.10.2007 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, 53 dosar.
În temeiul art. 118 lit.a pen, a confiscat 33.543 cutii cu cafea instant clasic "" de 100 cu termen de valabilitate august 2005, predate comisiei de distrugere a ANAF - Administrația Finanțelor Publice sector 4, conform adresei aflate la 108 dosar disjuns latură civilă.
A constatat totodată că prin valorificarea unei părți din marfa indisponibilizată a fost obținută suma de 23.760 lei noi, destinată acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat. potrivit adresei nr. -/5.12.2005 emisă de ANAF - Compartimentul de valorificare - bunurilor legal confiscate ( 108).
S- luat act că inculpatul a fost reținut 24 ore la 26.03.2004 și s-au avut în vedere dispozițiile art. 192 alin 3.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4
S-a aratat în motivele de apel că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpatului. Din probele administrate a rezultat că la începutul lunii ianuarie 2004, prin intermediul unui cetățean bulgar, s-au cunoscut numiții, și, ocazie cu care a hotărât ca SC SRL, administrată de să importe cafea instant clasic tip-capucino marca de la societatea lui, cafea ce urma să fie distribuită de.
și i-au solicitat inculpatului V să reprezinte SC SRL în fața autorităților vamale cu ocazia importului. În acest sens, inculpatului i-a fost înmânată o procură și la data de 24.02.2004 acesta a preluat de la șoferul -lui documentele de transport, respectiv factura externă nr. 002/23.02.2004 pe baza căreia și a declarației inculpatului, comisionul vamal a întocmit declarația vamală.
Din conținutul facturii externe a rezultat că SC SRL a importat 4784 Kg de produs pe bază de concentrat de cafea, preparat cu lapte - tip capucino, marca, - nesupus accizării, deși în realitate produsul în cauză era cafea instant - supus accizării.
Martora, comisionar vamal a arătat că declarația vamală a fost întocmită pe baza facturii externe și a declarației reprezentantului societății importatoare-inculpatul.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul cunoștea natura produsului importat - anterior prezentării la vamă, în ianuarie 2004, inculpatul i-a remis administratorului SC SRL, martorul 6 cutii conținând cafea instant clasic, în vederea expertizării de către laboratoarele INTERNAȚIONAL SRL, cunoscând prin urmare a fi importat.
De asemenea, la fila 13 dosar urmărire penală se regăsește contractul de distribuție încheiat între SC SRL - reprezentată de inculpat și SC &. SRL, la data de 15.01.2004 în care se menționează produsul: "instant pe bază de cafea max. 3% marca ".
Potrivit declarației inculpatului, printre înscrisurile preluate de la șoferul -ului se regăsea și un proces-verbal de custodii încheiat la data de 24.02.2004(fila 16 dosar UP), pe care inculpatul l-a semnat și ștampilat și care precizează că se predau în custodie 47.832 cutii de " produs instant pe bază de cafea max. 3% marca ".
S-a considerat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Analizând motivele de apel prin prisma criticilor formulate, tribunalul a reținut că prima instanță ca urmare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească a făcut o apreciere completă și justă a probelor existente la dosar.
Astfel, s-a reținut în mod judicios că inculpatul, la data de 24.02.2005 a însoțit transportul de la intrarea în țară, preluat de la șofer documentele însoțitoare ale mărfii, respectiv factura externă completată și emisă de exportator.
Declarația vamală a fost întocmită de martora, conform datelor din factură, ca fiind capucino, produs nesupus accizării. Marfa, de la intrarea în țară și până a ajuns la vamă, a fost sigilată, desigilarea făcându-e în prezența lucrătorilor vamali.
Activitatea inculpatului a constat în aceea că a semnat și aplicat ștampila ce- fusese înmânată odată cu delegația din partea firmei, după achitarea taxelor vamale.
Marfa fiind sigilată, acesta nu avea cum să cunoască, nemijlocit diferența între produsul facturat și cel real existent în mijlocul de transport. Martora -, coordonator Departament la " EXPED" arată că, autotirul cu care era transportată marfa avea sigiliul intact ( 75d.).
Nu există dovada că, inculpatul avea cunoștință că marfa transportată este cafea solubilă, supusă accizării și nu cafea "".
Martorul, în declarația dată la instanța de fond, arată că redactarea contractului, stabilirea condițiilor și clauzelor contractuale ca și introducerea lui în calculator, s-a făcut cu. dată produsului s-a făcut cu partenerii de afaceri, rezultând din discuțiile purtate, că nu este vorba de cafea. Contractul a fost făcut în baza primei negocieri, fără să fi avut actele sau mostrele, și nu a mai avut loc o altă negociere cu partenerii.
Mai arată că declarația redactată de anchetator cuprinde o inexactitate, privind data semnării contractului.
Astfel, prima instanță reținut în mod just că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, neexistând probe din care să rezulte săvârșirea faptei cu intenția directă sau indirectă. Astfel, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție cu privire la elementul subiectiv al infracțiunii.
Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 692/A/27 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a II a Penală, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin.3 pr. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva hotărârilor a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a solicitat, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei la tribunal întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la probele la care se face referire în motivele de apel. În subsidiar, s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 10 și 18. pr. pen.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3859alin. 3. pr. pen. Curtea constată următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea îl apreciază ca fiind întemeiat.
Din analiza motivelor de apel ale parchetului formulate în scris în fața tribunalului, se constată că apelantul a arătat că din probele administrate rezultă că inculpatul cunoștea natura produsului importat, afirmație ce s-a sprijinit pe trei elemente.
În primul rând, s-a arătat că anterior prezentării la vamă inculpatul i-a remis administratorului SC SRL, martorul 6 cutii conținând cafea instant clasic, în vederea expertizării de către laboratoarele INTERNATIONAL SRL, cunoscând împrejurarea că va fi importat.
Totodată, în contractul de distribuție încheiat între SC SRL, care a fost reprezentată de inculpat și SC &. SRL se menționa denumirea produsului "instant pe bază de cafea max. 3% marca ".
De asemenea, printre înscrisurile preluate de inculpat de la șoferul -ului se regăsea și un proces verbal de custodii, pe care l-a semnat și l-a ștampilat și în care se preciza că se predau în custodie 47.832 cutii de "produs instant pe bază de cafea max. 3% marca ".
Curtea constată că tribunalul nu s-a pronunțat în mod expres pe aceste motive invocate de apelant, mărginindu-se să arate că marfa fiind sigilată, acesta nu avea cum să cunoască, nemijlocit diferența între produsul facturat și cel real existent în mijlocul de transport și că nu există dovada că acesta avea cunoștință că marfa transportată este cafea solubilă.
Or, împrejurările invocate de către apelant în motivele sale au caracterul unor cereri esențiale de natură a influența soluția procesului, respectiv de a conduce la pronunțarea unei soluții contrare celei date de către instanța de fond.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecarea apelului declarat de parchet. Având în vedere soluția pronunțată în cauză, Curtea nu va mai analiza și cel de al doilea motiv invocat de recurent cu privire la greșita achitare a inculpatului.
Astfel, în baza art. 38515pct. 2 lit. c pr. pen. Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și va trimite cauza la instanța de apel pentru rejudecare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, casează în totalitate decizia penală nr. 692/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală și trimite cauza pentru rejudecarea apelului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. ES/01.04.2009/2 ex.
Dact. AA
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Simona Encean
