Infractiuni privind fondul cinegetic și protecția vânatului (legea nr.103/1996). Decizia 74/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 74/
Ședința publică din data de 31 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Minodora Elena Rusu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr.177/A din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.20/2008, emisă de Baroul V, Cabinet Individual, lipsă fiind intimata
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului potrivit disp. art.385/9 pct.10, 17 și 18 Cod procedură penală, casarea deciziei penale nr.177/A din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică.
Apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel, l-au condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunbii prev. de art.34 din legea specială, respectiv din Legea nr.103/1996, apreciind că încadrarea juridică este eronată, depune la dosarul cauzei un extras din legea actualizată există la momentul săvârșirii faptei.
Dacă ar fi fost vorba numai despre o eroare materială aceasta s-ar fi putut îndrepta, dar în materialul de urmărire penală figurează ca încadrare juridică tot disp. art.34, apreciind în această situație că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare și aceasta atrage restituirea cauzei la procuror.
În cazul în care se va trece peste aceste susțineri arată că la instanța de fond inculpatul a arătat că nu își însușeste motivele de apel formulate de apărătorul și a considerat că pedeapsa este prea aspră. De asemenea a solicitat achitarea inculpatului deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta a adus atingere minimă valorilor apărate de legea penală, iar în considerentele hotărârii aceasta s-a pronunțat pe cu totul și cu totul altceva, instanța era obligată să spună fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni, critica adusă hotărârii instanței de fond este greșită perntru următoarele considerente.
În cazul în care se va trece si peste aceste susțineri solicită ca instanța să analizeze în ce condiții fapta prezintă un pericol pedepsit de legea penală și să se analizeze în ce condiții fapta nu constituie infracțiune și să se facă comparație cu situația în care se află inculpatul.
Fapta inculpatului nu prezintă pericol social al unei infracțiuni, deoarece acesta a fost la vânătoare foarte aproape de perioada în care vânătoarea era permisă, pericolul fost minim și în plus acesta a achitat contravaloarea autorizației. Deci inculpatul nu s-a dus să braconeze, a fost o vânătoare organizată.
Față de toate aceste argumete a solicitat instanței de fond achitarea inculpatului potrivit art.11 al.1 rap. la art.10 lit.b/1 și C.P.P. aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de admiterea în partea a recursului, casarea deciziei penale nr.177/A din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei la ribunalul Vâlcea, având în vedere că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială formulată de apelantul inculpat, prin care a solicitat achitarea inculpatului potrivit disp. art.10 lit.d/1 în C.P.P. sensul că fapta ar fi lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.385/9 pct.10 Cod procedură penală.
În situația în care se va trece peste aceste susțineri și consideră că instanța de apel a răspuns prin motivarea apelului la toate cererile apelantului, apreciază că celelalte motive formulate de inculpat sunt nefondate.
Este adevărat că prin hotărâre s-a reținut greșit o încadrare juridică a inculpatului, însă prin aceasta nu i s- cauzat vre-o vătămare, este vorba despre o eroare materială care poate fi îndreptată de instanță oricând printr-o încheiere de îndreptare materială.
Chiar dacă i s-a prezentat materialul de urmărire penală sub acest text de lege, apreciază că nu i s-a încălcat drepturile și interesele sale a duce la casarea hotărârii sub acest aspect.
În legătură cu solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art.10 lit.b /1 și C.P.P. art.18/1 atâta C.P.P. timp cât s- solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la ribunalul Vâlcea, urmează ca această critică să fie reformulată de inculpat la instanța de apel.
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului, achiesând la concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.171 din 27 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești, județul V, inculpatul G, fiul lui și C, născut la 24.07.1961 în localitatea (), județul V, domiciliat în comuna, satul, județul V, studii 12 clase, viceprimar, căsătorit, un copil major, CNP -, a fost condamnat la 3 luni închisoare, în baza art.34 pct.1 lit.a,b din Legea 103/1996 și art.74 și 76 cod penal.
În baza art.81,82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal.
S-a luat act că partea vătămată V nu s-a constituit parte civilă și inculpatul a fost obligat, în baza art.191 cod pr.penală, la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, că în ziua de 22 octombrie 2006, inculpatul a plecat de la domiciliu cu fratele său pentru a merge la o vânătoare organizată în zona comunei, județul
Inculpatul a renunțat să-l mai însoțească pe fratele său fiind chemat să meargă la serviciu, însă, rămas singur și oferindu-i-se ocazia, a împușcat un căprior pe care l-a pus într-o căruță cu intenția de a-l transporta spre casă. În timpul deplasării a fost surprins de organele de poliție și lucrătorii AJVPS V, care au constatat că acesta a vânat căpriorul fără autorizație legală și în perioada în care, potrivit legii, vânarea acestor animale era interzisă.
In drept, o atare faptă a fost încadrată de către instanța de fond în prevederile art.34 pct.1 lit.a și b din Legea nr.103/2006, și anume în infracțiunea de braconaj la vânătoare, text de în baza căruia instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului conform dispozitivului enunțat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 cod penal, reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, avându-se în vedere atitudinea sinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, luându-se în considerare persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a acoperit în totalitate prejudiciul, aplicându-se, în consecință, o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de textul penal incriminator și, dispunându-se, totodată, suspendarea executării acesteia.
Împotriva sentinței penale a formulat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul nelegalității, în sensul că a solicitat achitarea, deoarece fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta aducând o atingere minimă a valorilor apărate de legea penală, fiind lipsită de importanță.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.177/A din 17 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins apelul declarat de inculpatul G ca nefondat, obligându-l la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a arătat, în considerentele exprimate, că inculpatul a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră, solicitând aplicarea unei amenzi penale, dar că astfel de critici nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a făcută o justă individualizare a pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, reținând, de altfel, în favoarea sa și circumstanțe atenuante și, în consecință, a respins apelul declarat ca nefondat.
Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în esență, următoarele aspecte:
-atât instanța de fond cât și instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art.34 din Legea nr.103/1996, încadrare juridică nelegală, deoarece la momentul săvârșirii faptei, în raport de legislația actualizată, exista o altă încadrare juridică a acesteia, ceea ce atrage încălcarea dreptului la apărare a inculpatului, potrivit acestei încadrări cu consecința restituirii cauzei la procuror;
-instanța de apel s-a pronunțat pe alte motive decât cele invocate, în sensul că, deși, a solicitat achitarea, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta a motivat hotărârea dată pe un alt motiv decât cel invocat, mai exact pe individualizarea pedepsei, pe care a considerat-o justă;
-în situația în care susținerile inițiale nu vor fi acceptate, o ultimă critică vizează aplicarea în cauză a prevederilor art.11 raportat la art.10 lit.b/1 cod pr.penală, în sensul achitării inculpatului și aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ, avându-se în vedere că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece a fost săvârșită la un interval foarte scurt de perioada în care vânătoarea era permisă, a achitat contravaloarea autorizației, el a săvârșit o atare faptă urmare a unei vânători organizate, el neavând intenția, inițială, de a bracona.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/14 Cod pr.penală, raportat la cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că în cauză se impune admiterea recursului, pe considerentele ce vor urma:
Astfel, dintre motivele precizate mai sus, curtea va analiza cu prioritate, cel de-al doilea motiv ce vizează nepronunțarea instanței de apel asupra motivului invocat de inculpat - incident cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod pr.penală - vizând achitarea sa, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
După cum se poate observa din preambulul deciziei atacate, inculpatul, prin apărătorul ales, a menționat, cu ocazia susținerilor orale, urmare apelului declarat, că nu-și însușește motivele invocate în scris de alt apărător.
Ca atare, a solicitat ca motiv esențial, așa cum rezultă, de asemenea, din preambulul deciziei, să se dispună achitarea sa, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, criticând astfel soluția sub aspectul nelegalității sale.
Tribunalul, nu s-a pronunțat, însă, asupra acestui motiv de nelegalitate, așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, motivând sub un alt aspect, și anume cel vizând netemeinicia hotărârii, mai exact sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că în cauză, cererea sa de aplicare a unei amenzi penale este neîntemeiată.
Instanța de apel a motivat, astfel, că o atare critică nu este justificată, întrucât inculpatului i s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind redusă sub limita minimă prevăzută de lege, dându-se, astfel, eficiență criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, astfel că soluția pronunțată de către instanța de fond corespunde acestor criterii de individualizare.
Rezultă, astfel, că tribunalul a omis a se pronunța asupra acestui motiv esențial invocat de inculpat, de nelegalitate, constând în susținerea sa că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se achitarea și aplicarea unei amenzi administrative, potrivit art.10 lit.b/1 Cod pr.penală.
Ca urmare, o astfel de omisiune se circumscrie cazului expres de casare identificat în art.385/9 alin.1 pct.10 Cod pr.penală.
Potrivit acestui text, hotărârile sunt supuse casării și în situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale, pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Or, în cauză, curtea constată că, într-adevăr, tribunalul nu s-a pronunțat, în apel, așa cum rezultă din cele menționate, asupra cererii esențiale a inculpatului de a fi achitat, potrivit art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, cerere de natură să influențeze soluția procesului care, în opinia inculpatului, se impunea a fi achitarea și nu condamnarea.
Așa fiind, având în vedere prevederile art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, raportat la cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.10 Cod pr.penală, curtea, analizând cu prioritate acest caz incident în cauză, va admite recursul declarat de către inculpat, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, respectiv Tribunalul Vâlcea, unde vor fi analizate și celelalte critici exprimate.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.177/A/17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, respectiv Tribunalul Vâlcea.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 31 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.-
Tehnored./Ex.2
Jud.fond
Jud.apel
12 februarie 2008
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Minodora Elena Rusu, Teodora
