Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 91/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ nr. 91/A/2008

Ședința publică din 7 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Munteanu Traian

JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr. 140/P din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, privind pe inculpatul intimat - - domiciliat în O,-, județul B, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de călăuzire a unei persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, prevăzută de art.71 alin.1 din OUG nr.105/2001, modificată prin Legea nr.243/2002 și Legea nr.39/2003.

La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul intimat, asistat de apărător ales - avocat, în baza împuternicirii avocațialenr.33/2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.

Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul parchetului susține apelul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate ca nelegaă, iar după judecarea cauzei a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, pentru considerentele arătate în larg în scris. În esență, se rețin patru aspecte de nelegalitate, după cum urmează:

În primul rând, instanța judecătorească care a procedat la rejudecarea fondului nu a respectat dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție privind efectuarea cercetării judecătorești și readministrarea probelor din faza de urmărire penală. Astfel, instanța s-a limitat la ascultarea inculpatului și a coinculpaților și, fără a administra alte probe, în pofida faptului că între declarațiile acestora existau evidente neconcordanțe. Consideră că se impunea lămurirea acestor inadvertențe, procedând la efectuarea de confruntări în acest sens, necesare aflării adevărului.

Un alt aspect de reținut este acela că, deși instanța nu a administrat alte probe, totuși a dispus achitarea inculpatului, cu toate că în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptei, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a declarat că recunoaște că a ajutat-o pe numita să treacă frontiera și regretă comiterea faptei.Din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă cu claritate că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

Sub aspectul laturii obiective este de netăgăduit că inculpatul a ajutat-o pe numita să treacă frontiera prin eludarea controlului vamal. parcurs de inculpat și susnumită nu a inclus și zona de efectuare a controlului de frontieră, împrejurare care nu a fost negată de vreo persoană, inclusiv de părțile cauzei. Numita a fost judecată pentru comiterea acestei infracțiuni, vinovăția acesteia fiind stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, situație în care sunt îndeplinite laturile obiective ale ambelor infracțiuni, respectiv trecerea ilegală a frontierei de stat și corelativ călăuzirea.Sub aspectul laturii subiectiveinstanța reținut că inculpatul nu a avut reprezentarea că săvârșește oinfracțiune și că "împrejurarea că inculpatul a condus-o pe numita la magazinul aflat în Vama nu justifică o anomalie".

În al treilea rând, arată că trebuie remarcate și contradicțiile din motivarea instanței. Prin sentința penală atacată s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d Cod de procedură penală, respectiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Din cuprinsul sentinței penale atacate în prezenta cauză nu rezultă cu claritate care anume dintre elementele constitutive ale infracțiunii nu sunt întrunite. Instanța a făcut o referire tangențială la faptul că infracțiunea dedusă judecății se comite numai cu intenție directă și s-a concluzionat că inculpatul nu a știut de intenția numitei! Nu s-au mai făcut alte aprecieri cu privire la acest aspect dar este cert că trebuia analizată intenția, ca formă a vinovăției, inculpatului și nu a altor persoane.

Un ultim aspect de relevat este că soluția de achitare a inculpatului produce o inechitate juridică evidentă, în contextul în care numita a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea pentru comiterea a două infracțiuni similare, săvârșite în condiții similare și probate cu mijloace de probă similară. Or, infracțiuni similare are trebui sancționate în mod asemănător, în condițiile în care nu există cauze care să justifice o diferență de tratament sancționar atât de radicale.

Apărătorul inculpatului apelant solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, pentru motivele arătate pa larg în scris. Apreciază că, în urma interpretării corecte a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a cercetării judecătorești, cât și a probelor care au putut fi administrate după casarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Bihor pronunțat o soluție corectă cu privire la fapta pentru care a fost inculpat prin prisma elementelor constitutive ale infracțiunii, în sensul că dispus achitarea inculpatului pe considerentul că acestea nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective. Astfel, în speță, nu se poate reține faptul că inculpatul a avut cunoștință despre intenția numitei, simplele presupuneri profitându-i inculpatului, în sensul că beneficiază de prezumția de nevinovăție până la proba contrară, ceea ce în opinia instanței, nu s-a făcut.

Inculpatul intimat în ultimul cuvânt solicită respingerea apelului declarat de parchet, pentru motivele invocate de apărătorul său.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140/P din 4 aprilie2008 Tribunalul Bihor, în baza art. 11 pct. 2 lit."a" Cod de procedură penală raportat la art. 10 al.1 lit."d"Cod de procedură penală l-a achitat pe inculpatul-, născut la 6 mai 1980 în O, județul B, fiul lui și,cetățenie română, studii superioare, operator transport la SC" ROMÂNIA "SRL, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, CNP -, domiciliat în O,str. - nr.16, județul B, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 71 al.1 din nr.OUG105/2001 modificată prin Legea nr.243/2002 și 39/2003.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Cauza, după casare, s-a înregistrat la Tribunalul Bihor sub dosar nr-, la data de 24.07.2006, dosar în care s-au reaudiat inculpatul, martorii, și s-au acordat numeroase termene pentru audierea martorei, însă nu s-a reușit, aceasta fiind plecată din țară în străinătate la lucru.

Este de menționat că la data de 20.06.2007, martora a promis organelor de poliție - jud. B ( 83), că se va prezenta de bună voie în instanță la termenul fixat pe data de 29.01.2007, însă nu și-a respectat-o, iar ulterior a plecat în mun. A la o adresă necunoscută apoi în străinătate fără a se știi unde anume. S-au depus declarațiile martorei date în dos.r1873/2004 a Judecătoriei Onești ( 141 - 146) și copia sentinței penale nr.471/7.05.04.

Nici martorul ( 138) nu a putut fi audiat fiind plecat din 18.07.2005 în Canada, motiv pentru care în baza art. 327 al.3 Cod de procedură penală, s-a dat citire declarației acestuia din faza de urmărire penală( încheierea din 23.11.2007 - 152).

Apreciind că nu există contradicții în declarațiile date de martori( inculpați) și nici în declarațiile inculpatului, instanța a considerat că nu se mai impune efectuarea confruntării între aceștia.

Inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Din probatoriul administrat în cauză ( doar cu referire la inculpatul ) instanța reține în sarcina acestuia că în noaptea de 12/13.10.2003. la solicitarea inc. a condus-o pe numita la magazinul din Vama pentru a-și cumpăra țigări.

Inculpatul fiind de serviciu a lăsat-o pe numita în magazin și a plecat, fără a avea cunoștință că susnumita avea intenția de a trece fraudulos frontiera și că avea interdicție de a ieși din țară, mai ales că în fața clădirii administrative a rămas inc., despre care inculpatul a crezut că o așteaptă să revină.

Împrejurarea că inculpatul a condus-o pe numita la magazinul aflat în Vama, nu justifică o anomalie în condițiile în care este de notorietate că multe persoane obișnuiau să-și facă anumite cumpărături la acest magazin care practica prețuri avantajoase.

Pe de altă parte, inculpatul fiind de serviciu în acea noapte, avea posibilitatea de aoc onduce până la magazin, iar aceasta prezentându-se fără nici un bagaj nu a creat nici un fel de suspiciuni.

În ce privește o " anumită" sumă de bani a cărui cuantum nu s-a putut stabili cu exactitate și pe care afirmativ inculpatul ( martorul) i-ar fi dat-o inculpatului, s-a dovedit că aceasta s-a dat cu titlu de împrumut și nicidecum în alt scop ( 150 dosar instanță).

Mai mult, martorul / f 151 dosar instanță) a declarat că numita avea asupra ei o plasă cu ceva cumpărături atunci când a luat-o de la magazinul, deci s-a dovedit intenția acesteia de a-și face cumpărături.

Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă cu prisosință că inculpatul nu a cunoscut despre existența vreunui grup infracțional din care făcea parte ceilalți inculpați și nici despre obiectul de activitate al acestui grup. Dimpotrivă, când a fost contactat pentru a facilita trecerea altor persoane, inculpatul a refuzat categoric solicitarea inculpatului.

Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.71 al.1 din OUG 105/2001 cu modificările ulterioare, reținută în sarcina inculpatului se comite doar cu intenție directă deoarece latura obiectivă trebuie realizată în vederea atingerii scopului. Or, din probele administrate în cauză nu se poate reține că inculpatul ar fi știut de intenția numitei, iar simplele supuneri îi profită inculpatului în sensul că acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție până la proba contrară ceea ce în opinie instanței, nu s-a făcut.

Ca atare, în fond după casare, după suplimentarea probațiunii în cauză, instanța a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, considerent pentru care, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 al.1 lit. d Cod de procedură penală a dispus achitarea acestuia de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 71 al.1 din OUG 105/2001, modificată prin Legea nr. - și Legea nr. 39/2003.

În baza art. 192 al.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând instanței admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca fiind nelegală, iar după judecarea cauzei, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 71 al.1 din OUG 105/2001, modificată și completată prin Legea nr. - și Legea nr. 39/2003 reținută în sarcina sa, la o pedeapsă just individualizată, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate potrivit art. 81 Cod penal, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul nelegalității s-a constatat că instanța judecătorească, care a procedat la rejudecarea fondului, nu arespectat dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție privind efectuareacercetării judecătorești și readministrarea probelor din faza de urmărire penală. Astfel, prin decizia penală nr. 3831/15.06.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, apreciind că se impune efectuarea din nou a cercetării judecătorești cu respectarea principiilor ce guvernează faza judecății procesului penal și readministrarea probelor din faza de urmărire penală.

În acest sens instanța de recurs a dispus să se procedeze la ascultarea inculpatului, a coinculpaților și, efectuarea de confruntări între aceștia, precum și administrarea altor probe utile pertinente și concludente.

Tribunalul Bihora procedat la audierea inculpatuluiîn ședința publică din 16.11.2006 precum și la audierea numiților și în ședința publică din 23.11.2007, fără a mai administra alte probe. În pofida faptului că între declarațiile luidate în diferite faze ale procesului penal precum și între declarațiile acestuia șideclarațiile inculpatuluiexistau evidente neconcordanțe, instanța nu a mai procedat la efectuarea de confruntări și mai mult, a revenit asupra încuviințării audierii martorei.

De asemenea, între declarațiile lui șideclarațiile inculpatului există inadvertențe esențiale iar lămurirea acestora, care se putea realiza prin efectuarea unei confruntări, era absolută necesară aflăriiadevărului. Instanța nu a mai procedat în acest fel deși și înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se impune efectuarea unor confruntări în acest sens.

Mai mult, în încheierea din 06.03.2008 instanța a apreciat "că dispozițiile arătate în decizia de casare sunt cu titlu exemplificativ, deși esteevident că aceste dispoziții erau obligatorii pentru instanța de fond cu ocaziarejudecării după casare.

Cu privire la audierea martorului, a cărui audiere a fost încuviințată în ședința din 27.03.2007, instanța nu a mai procedat la audiereaacestuia ci a dat citire declarațiilor acestuia din faza de urmărire penală în ședințadin 23.11.2007. Aceasta în condițiile în care martorul a fost audiat în fața instanței

în ședința publică din 01.06.2004, declarația sa fiind consemnată la dosarul cauzei( 51-54).

În acest fel, instanța a pronunțat o hotărâre de achitare a inculpatului pe baza probelor de la dosarul cauzei care au stat la baza hotărârii de condamnare la o pedeapsă de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 359/05.10.2004 a Tribunalului Bihor.

n condițiile în care instanța nu a mai administrat alte probe, totuși
dispus achitarea inculpatului. Astfel, probele administrate anterior nu au mai fost avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri. Din categoria acestor probe fac parte declarațiile coinculpaților și precum și ale martorilor și, prin care fapta reținută în sarcina inculpatului este pe deplin dovedită.

După rejudecare s-a procedat doar la reaudierea succintă a numiților și, care și-au menținut declarațiile anterioare, cu precizări din partea lui, care nu erau însă de natură să justifice modificarea hotărârii inițiale de condamnare.

Este de menționat, și că inculpatul a recunoscut comiterea faptei în cursul urmăririi penale, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de către procuror, inculpatul, asistat de apărătorul său ales, a declarat că recunoaște că a ajutat-o pe numita să treacă frontiera și că regretă comiterea faptei, aspecte care au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești de condamnare, când s-au reținut circumstanțe atenuate în favoarea acestui inculpat.

n al treilea rând, trebuie remarcată și contradicții din motivarea nstanței.Prin sentința penală atacată s-a dispus achitarea inculpatuluiîn baza art. 10 lit. d Cod de procedură penală, respectiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Din cuprinsul sentinței penale atacate în prezenta cauză nu rezultă cu claritate care anume dintre elementele constitutive ale infracțiunii nu sunt întrunite. Instanța a făcut o referire tangențială la faptul că infracțiunea dedusă judecății se comite numai cu intenție directă și s-a concluzionat că inculpatul nu a știut de intenția numitei! Nu s-au mai făcut alte aprecieri cu privire la acest aspect dar este cert că trebuia analizată intenția, ca formă a vinovăției, inculpatului și nu a altor persoane.

Trebuie totuși precizat că numitei prin sentința penală nr. 471/4.05.2004 a Judecătoriei Oneștiis -a aplicat în baza art. 101 lit. a Cp. măsura educativă a mustrării pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 70 din OUG 105/2001 și art. 1 al. 1 din OUG 112/2001, în ceea ce privește infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 70 din OUG 105/2001 în sarcina inculpatei, reținându-se că în noaptea de 12/13.10.2004 a trecut fraudulos frontiera din România în Ungaria prin Vama, în condițiile în care nu avea dreptul de a folosi pașaportul personal pentru a călători în străinătate. Ulterior, a tranzitat ilegal și frontierele unor state străine, fiind depistată de autoritățile spaniole în 30.10.2003 ca emigrant ilegal și fiind returnată statului român. Prin urmare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit ca numita a acționat cu intenție atunci când a comis infracțiunea de trecere ilegala a frontierei de stat.

Revenind la inculpatul este evident că a comis infracțiunea de călăuzire la trecerea ilegală a frontierei de stat de către numita și că sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Infracțiunea prevăzută de art. 71 din OUG 105/2001 se poate comite, sub aspectul laturii subiective cu intenție directă sau indirectă.

În cuprinsul hotărârii judecătorești apelate se face o motivare cu privire la faptul că infracțiunea prevăzută de art. 71 din OUG 105/2001 se comite numai cu intenție directă calificată prin scop și se reiterează că inculpatul nu a cunoscut despre existența unui grup infracțional organizat condus de și din care făceau parte și, și.

În mod cert, infracțiunea de inițierea sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzută de art. 7 din 39/2003 se poate comite numai prin intenție directă calificată prin scop în sensul că autorul unei astfel de infracțiuni trebuie sa cunoască ca activitatea sa infracțională se circumscrie activității unui grup infracțional organizat care și-a propus ca scop atingerea unor obiective prin comiterea de infracțiuni.

n speță, însă în sarcina inculpatului nu s-a reținut comiterea unei astfel de infracțiuni, cu atât mai mult cu cât, chiar în actul de sesizare al instanței se arată expres că inculpatul nu a cunoscut existența grupului infracțional organizat și nu a mai participat la alte activități infracționale. Prin urmare, analiza laturii obiective și subiective trebuia sa privească infracțiunea dedusă judecății.

Din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă cu claritate că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

Sub aspectul laturii obiective este de netăgăduit că inculpatul a ajutat-o pe numita să treacă frontiera prin eludarea controlului vamal. parcurs de inculpat și susnumită nu a inclus și zona de efectuare a controlului de frontieră, împrejurare care nu a fost negată de vreo persoană, inclusiv de părțile cauzei. Numita a fost judecată pentru comiterea acestei infracțiuni, vinovăția acesteia fiind stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, situație în care sunt îndeplinite laturile obiective ale ambelor infracțiuni, respectiv trecerea ilegală a frontierei de stat și corelativ călăuzirea.

Sub aspectul laturii subiectiveinstanța reținut că inculpatul nu a avut reprezentarea că săvârșește oinfracțiune și că "împrejurarea că inculpatul a condus-o pe numitala magazinul aflat în Vama nu justifică o anomalie".

Această formulare bizară care ar atrage lipsa intenției inculpatului este lipsită evident de logică fiind și contrară stării de fapt și probelor administrate în cauză. Apărarea inculpatului, cum că doar a ajutat-o pe numita să își facă cumpărături la un preț avantajos, este hilară și puerilă în condițiile date dar a fost în mod inexplicabil acceptată și însușită de instanță. Numita a avut intenția de a trece fraudulos frontiera și nu de a face cumpărături în toiul nopții într-un magazin cu mărfuri fără taxe vamale. Această intenție susnumita nu a ascuns-o în nici un fel, mai ales că a și plătit anterior numitului suma de 600 USD pentru acest lucru, în contextul în care intenționa să se întoarcă în străinătate dar avea restricționat dreptul la liberă circulație în străinătate.

Pe de altă parte, justificarea unor eventuale cumpărături nocturne nu poate atrage concluzia că acestea se pot realiza numai prin eludarea controlului vamal și de frontieră. Dimpotrivă, acestea se puteau realiza legal numai prin îndeplinirea formalităților de ieșire din țară, adică a controlului de frontieră, zona magazinelor tip aflându-se după ieșirea din România, fiind o zonă liberă în care nu se aplică taxe vamale. Introducerea unor produse,free" în una din țările între care se afla zona liberă atrăgea obligația de a achita unele taxe vamale raportat la legislațiile celor două țări. Și este de la sine înțeles că aceste operațiuni nu puteau fi efectuate decât în cadrul controlului vamal și de frontieră.

Acțiunea inculpatului de a o conduce pe numita prin zona, fără ca aceasta să fie controlată de autoritățile vamale și de frontieră, îndeplinește toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii penale indiferent de mobilul autorului infracțiunii.

Împrejurarea că ceilalți inculpați printre care și
au procedat în mod similar și cu alte persoane, chiar dacă era necunoscută
inculpatului, nu este necunoscută instanței, care
și pronunțat hotărâri judecătorești de condamnare. Astfel, situația de fapt din prezenta cauză trebuie coroborată și amplasată în contextul infracțional mai larg al
activității celorlalți inculpați, fapta inculpatului
făcând parte dintr-un întreg care nu poate fi disecat.

n situația în care s-ar accepta că nu este întrunită latura subiectivă ainfracțiunii comise de inculpatul s-ar impuneconcluzia că acesta a acționat din culpă, ceea este inadmisibil în situația dată șicontrar stării reale de fapt, mai ales raportat la poziția subiectivă a inculpatului șimodalitățile de comitere a faptei.

Sub aspect teoretic această infracțiune se comite printr-o acțiune de îndrumare, constând în sfătuirea unei persoane pentru a trece ilegal frontiera ori printr-o acțiune de călăuzire adică prin acțiunea de însoțire efectivă a acestei persoane la trecerea ilegală a frontierei. Aceste acțiuni care întrunesc latura obiectivă a infracțiunii nu sunt susceptibile a fi comise din culpă.

Pe de altă parte nu trebuie ignorate declarațiile date de inculpați în cauză. Și nu face referire doar la declarațiile inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptei, motiv pentru care prin rechizitoriu s-a și propus reținerea circumstanțelor atenuante. Cu privire la acest aspect trebuie menționat că inculpatul a declarat că ulterior i-a mai solicitat un serviciu similar dar a refuzat întrucât nu dorea să aibă probleme la serviciu. De aici rezultă cu claritate că inculpatul a conștientizat că activitatea sa a fost ilegală și nu a mai dorit să persiste și să-și pericliteze siguranța.

Inculpații și, audiațiîn fața instanței au declarat starea de fapt reală, reținută și în actul de sesizare alinstanței. De asemenea, martorul a declarat că în noaptea de 12/13.10.2003 la solicitarea prietenului său, a efectuat o cursă din O până în loc. din Ungaria cu . După trecerea frontierei, în zona magazinelor tip duty-free din Vama, a oprit, iar a venit însoțit de numita, pe care au dus-o până la gară și apoi la o pensiune din orașul ungar. Apoi s-a întors în O, iar în ziua următoare s-a deplasat până la Budapesta cu . Pe drum au oprit și de la pensiune au luat-o și pe numita, aceasta fiind lăsată la aeroport.

n ultimul rând trebuie menționat că soluția de achitare
inculpatuluiproduce o inechitate juridicăevidentă, în contextul în care numita a fost condamnată la opedeapsă cu închisoarea pentru comiterea a două infracțiuni similare,comise încondiții similare și probate cu mijloace de proba similare. Individualizareajudiciară a pedepselor este atributul exclusiv al instanței, dar consideră căinfracțiuni similare ar trebui sancționate în mod asemănător, în condițiile în care nu există cauze care sa justifice o diferență de tratament sancționator atât de radicale.Diferența dintre cei doi inculpați rezidă în aceea că inculpatulnu a mai recunoscut comiterea infracțiunii în fața instanței, dar aceastăîmprejurare nu poate fi în măsură să conducă la achitarea sa.Astfel fiind, soluția de achitare a inculpatuluieste injustă.

Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.370 și următorii Cod de procedură penală, va constata că, în parte, criticile Parchetului sunt fondate, considerente pentru care va admite prezentul apel, va desființa hotărârea, dispunând rejudecarea cauzei de către aceiași instanță.

Astfel, instanța de fond avea obligația de a se conform deciziei de îndrumare nr.3831 din 15 iunie 2006 Înaltei Curți de casație șiJustiție, care în considerentele sale îndrumă Tribunalul Bihora efectua o nouă cercetare judecătorească, numai privindu-l pe inculpatul, prin readministrarea probelor efectuate în cursul urmăririi penale.

Instanța de fond s-a mărginit la a-i asculta pe coinculpații,fără a executa confruntări între inculpatul și coinculpații și, precum și între cei doi coinculpați.

Toate aceste aspecte, de altfel obligatorii pentru instanța de fond, au fost comise în pofida faptului că între declarațiile lui, și, există inadvertențe esențiale, iar lămurirea acestora nu se poate realiza decât prin confruntări între aceștia.

Pentru toate aceste considerente, instanța va procedat ca mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE,


ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct.2 lit. "b" Cod procedură penală,

ADMITEapelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva sentinței penale nr.140/P din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- -- - - -

Red. decizie /17.10.2008

Judecător fond

AS/17.10.2008

2 ex.

Președinte:Munteanu Traian
Judecători:Munteanu Traian, Crișan Marinela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni privind frontiera de stat a româniei (g nr. 105/2001). Decizia 91/2008. Curtea de Apel Oradea