Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 107
Ședința publică din data de 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 170 din data de 28.09.2009 a Tribunalului Brăila - dosar nr- - sentința penală nr. 37 din data de 2.04.2009 pronunțată de Judecătoria Făurei - dosar nr-.
La apelul nominal lipsind recurentul inculpate, acesta a fost reprezentat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar motive de recurs și invocă prevederile art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, solicitând a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Totodată, solicită ridicarea amenzii aplicate anterior întrucât a avut o problemă familială și a fost plecat din localitate, fapt ce l-a pus în imposibilitate de a se prezenta în instanță.
Reprezentantul Ministerului Public având în vedere susținerile apărării cu privire la temeiul invocat - pct. 9 și ținând seama de recursul în interesul legii admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, solicită să se constate că nu are cereri de formulat în cauză.
Pune concluzii de admitere a contestației formulate de apărător cu privire la exonerarea de plata amenzii.
Curtea, admite contestația formulată de avocat împotriva încheierii de ședință din data de 2.12.2009 prin care s-a dispus amendarea sa, exonerându-l de plata amenzii.
Se constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta în cauză, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra probei cu expertiza efectuată de IML, pe care o consideră concludentă.
Solicită să se țină seama de persoana inculpatului și vârsta acestuia, faptul că nu a mai avut contact cu legea penală, fiind singurul întreținător al familiei sale din pensie. Mai arată că inculpatul este apicultor și își întregește veniturile în acest mod, fiind legat de o altă persoană în drumurile sale prin țară pentru a-i conduce mașina, având în vedere anularea permisului de conducere.
Solicită admiterea recursului, casarea soluției date și în rejudecare achitarea inculpatului în baza art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, cu precizarea că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 181Cod penal având în vedere criteriile pe care legiuitorul le impune a fi analizate de instanță pentru a se stabili gradul de pericol social și atitudine a inculpatului cu privire la recunoașterea faptei.
întrucât în mod corect instanța a înlăturat raportul de expertiză invocat de apărare, având în vedere că datele de la care a plecat expertiza sunt eronate.
Solicită să se constate că la fila 8 din dosarul instanței de fond se află declarația inculpatului, care în mare parte are același conținut cu declarația de la urmărirea penală, modificându-și declarația în sensul că substanța pe care a ingerat-o, respectiv 250 ml wischi, schimbând și ora la care a făcut acest lucru și că ar fi consumat și bere, deși inițial a declarat cu totul altceva.
Consideră că în mod corect a reținut instanța de foind că susținerile inițiale ale inculpatului se coroborează cu datele privind buletinul de examinare medicală și mai ales cu împrejurarea că acesta a refuzat în mod deliberat să i se recolteze cea de a doua probă.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.170/28.09.2009 a Tribunalului Brăila.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr.170 din 28 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 37/02.04.2009 pronunțată de Judecătoria Făurei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.37/ 02.04.2009, pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art.74 lit."a" Cod penal, 76 lit."d" Cod penal condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit."a" teza II "b","c" Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni determinată conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La data de 07.05.2008 orele 2140, organele de poliție din cadrul Poliției orașului Insurăței, jud.B, au oprit pentru control autoturismul cu numărul de înmatriculare -, condus de inculpatul pe DJ 211.
Întrucât acesta emana miros de băuturi alcoolice a fost testat la ora 22.06cu aparatul nr.7410 rezultând o concentrație de 0,97 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul F la ora 22.25, unde i-a fost recoltată prima probă biologică de sânge în vedere stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a refuzat să i se recolteze și a doua probă biologică de sânge.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 239/2008, inculpatul prezenta la ora 22.25o alcoolemie de 1.70 g%
Datorită intervalului mare de timp scurs de la momentul depistării și până la recoltarea probei de sânge, respectiv de la ora 21.40și până la ora 22.25în cauză s-a efectuat calculul retroactiv al alcoolemiei.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 691/A/2008 Comisia Pentru Interpretarea Alcoolemiei a concluzionat următoarele: "La ora depistării 21.40alcoolemia se afla în faza de absorbție și ar fi avut valoarea de aproximativ 1,70 gr.%
S-a reținut că inculpatul și-a însușit concluziile actului medico-legal menționat.
In cursul cercetării judecătorești inculpatul a propus în apărarea sa proba cu expertiză medico-legală prin care să se facă calculul retroactiv al alcoolemiei, care să aibă în vedere și consumul de alimente anterior consumului de băuturi alcoolice.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1005/R/18.12.2008 s-a concluzionat ca funcție de valorile de la analiza chimică a sângelui probă științifică și certă, coroborate cu momentele ingestiei de băuturi alcoolice la data de 07.05.2008 orele 21.40inculpatul putea avea o alcoolemie de 0,70 gr.%
Cu privire la acest raport de expertiză care cuprinde concluzii total opuse concluziilor din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cursul urmăririi penale de același institut de medicină legală, instanța a solicitat să se precizeze care sunt motivele pentru care cele 2 rapoarte conțin concluzii contradictorii și a se explica cu argumente științifice discordanța dintre cele două rapoarte.
S-a reținut că prin adresa nr. 14441/06.03.2009 Institutul de Medicină Legală Iac omunicat instanței că rezultatele diferite ale celor două expertize se explică prin faptul că datele care au stat la baza efectuării expertizei au fost diferite și că instanța are competența să verifice exact care dintre variantele de consum corespund realității, cele din adresa Poliției Oraș sau cele rezultate în cursul cercetării judecătorești din declarația inculpatului prin care a precizat că până la ora 21.oonu a mâncat, că între orele 12-17.ooa consumat 1,5 must-vin în fermentație apoi la orele 21.ooa mâncat o friptură și între orele 21.10-21.30mai consumat 250 ml. și o bere de 0,5.
S-a apreciat că situația de fapt reținută mai sus de instanța de judecată este dovedită și cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemiei nr. 239/2008, raport de expertiză medico-legală 691/A/2008 declarațiile martorilor, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, certificatul de cazier judiciar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că într-adevăr, inculpatul a refuzat să se preleve a doua probă de sânge necesară stabilirii alcoolemiei, că prin Buletinul de examinare clinică în vederea prelevării probelor biologice și determinării gradului de intoxicație etilică, s-a menționat că în data de 07.05.2008 orele 22.25indicatorul ataxie vestibulară era relativ normal, echilibrul la întoarcerea bruscă era relativ păstrat, proba indice- s-a efectuat cu dificultate, ridicarea unor obiecte mici s-a efectuat de către inculpat cu dificultate, că vorbirea era moderat dezordonată, orientarea în timp și spațiu -relativ confuză, atenția era dispersată iar judecata era relativ coerentă, ceea ce demonstrează că inculpatul consumase băuturi alcoolice, și avea o alcoolemie mare peste limite legală așa cum de altfel s-a stabilit și prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din care rezultă că acesta avea o alcoolemie de 1,70 gr.%
Instanța de fond a apreciat ca relevant acest raport de expertiză și nu cel întocmit ulterior, având în vedere că el se coroborează cu rezultatul testării inculpatului cu aparatul alcooltest la orele 22.00, potrivit căruia acesta era de 0,97 mg/l de alcool pur în aerul alveolar expirat, rezultat care științific corespunde unei alcoolemii de 1,7-1,9 gr.%
S-a constatat că instanța de fond a înlăturat ca nerelevant, nepertinent raportul de expertiză medico-legală nr. 14441/18.12.2008 (fila 17-18 dosar), deoarece cuprinde concluzii neclare neexplicate în totalitate cu argumente științifice ci evazive și care a avut în vedere doar o singură probă de sânge, nu două probe care ar fi fost strict necesare pentru niște concluzii clare, corecte, reale.
Prima instanță a apreciat că primul raport de expertiză medico-legală se coroborează și cu constatările din buletinul de examinare clinică care demonstrează clar starea de alcoolemie în care se afla inculpatul precum și cu rezultatul testării inculpatului cu aparatul alcooltest.
Ca urmare, instanța a apreciat că prin conducerea autoturismului de către inculpat cu o alcoolemie de 1,7 gr.%o peste limita legală, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/ 2002 text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia a dispus condamnarea sa.
La individualizarea pedepsei, conform art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere pericolul concret al faptelor comise, dar și lipsa antecedentelor penale, împrejurări calificate ca și circumstanțe atenuante ce-i fac aplicabile acestuia și dispozițiile art.74 lit."a" și 76 lit."d" Cod penal. Totodată, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei se poate realiza și fără privarea sa de libertate.
În susținerea apelului declarat, inculpatul a invocat netemeinicia sentinței atacate, în sensul că probele administrate, respectiv cele două expertize medico-legale, nu au fost complet și just apreciate, ceea ce a dus ca sancțiunea aplicată să nu reprezinte expresia reală a vinovăției acestuia, cum și a pericolului social, și nelegală prin aceea că în mod greșit s-a aplicat legea.
S-a arătat că instanța de fond trebuia să vadă dacă în raport de împrejurările comiterii faptei, cum și raportat la probe și față de contradicțiile dintre cele două expertize și lipsa unui aviz cert din partea organului superior, respectiv IML I, se poate vorbi de o infracțiune sau de o contravenție.
S-a considerat că în speța este vorba despre o contravenție și nu o infracțiune.
S-a apreciat că instanța de fond nu a făcut o analiză completă și justă a probelor și și-a fundamentat soluția pe frecvența acestui gen de infracțiuni și nu la cazul concret așa cum era legal, soluție considerată total greșită.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 1005/R/18.12.2008 privind calculul retroactiv al alcoolemiei emis de IML I, raport care are la bază calcule bine determinate, la ora pentru care s-a solicitat calculul teoretic, ora 21,40, alcoolemia ar fi avut valoarea de aproximativ 0,70 grame/mie.
Tot prin acest raport se menționează că prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile obținute în analiză, se constată o concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, încadrându-se în limita de credibilitate de 20%.
S-a apreciat că nu pot fi ignorate concluziile acestui raport de expertiză prin care se arată că inculpatul (funcție de valorile de la analiza chimică a sângelui, probă științifică și certă), ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 0,70 grame/mie.
Instanța de fond nu a avut posibilitatea de a stabili sau corecta pe bază de probe gradul de alcoolemie și a apelat la acest organ superior pentru a motiva științific discordanța dintre alcoolemia teoretică de 1,70 grame/mie stabilită prin raportul de expertiză medico-legală nr. 691/A/12.09.2008 și alcoolemia teoretică de 0,70 grame/mie stabilită prin raportul de expertiză nr. 1005/R/2008.
Adresa IML I aflată la fila 29 din dosar și înregistrată sub nr. 14441/06.03.2009 motivează că rezultatele diferite ale celor 2 expertize se explică prin faptul că datele care au stat la baza efectuării expertizei au fost diferite și lasă la latitudinea instanței să verifice exact care dintre variantele de consum corespund realității, cele din adresa Poliției sau cele din adresa Judecătoriei Făurei.
Analizând sentința penală atacată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și în raport de prevederile art.371 Cod procedură penală tribunalul a constatat că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Analizând probatoriile administrate la instanța de fond, tribunalul a reținut că într-adevăr, inculpatul a refuzat prelevarea celei de-a doua probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar prin Buletinul de examinare clinică în vederea prelevării probelor biologice și determinării gradului de intoxicație etilică, s-a menționat că în data de 07.05.2008 orele 22,25, indicatorul atoxic vestibulară era relativ normal, echilibrul la întoarcerea bruscă era relativ păstrat, proba indice- s-a efectuat cu dificultate, ridicarea unor obiecte mici s-a efectuat de către inculpat cu dificultate, că vorbirea era moderat dezordonată, orientarea în timp și spațiu-relativ confuză, atenția era dispersată iar judecata era relativ coerentă, ceea ce demonstrează că inculpatul consumase băuturi alcoolice și avea cert o alcoolemie peste limita legală, coroborându-se cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie de 1,70 %
În ceea ce privește raportul de expertiză medico-legală nr. 14441/18.12.2008 s-a apreciat că în mod corect instanța de fond l-a înlăturat ca fiind nerelevant și nepertinent, deoarece concluziile acestuia stabilesc o alcoolemie teoretică precizându-se chiar în adresa nr. 14441/6.03.2009 a I că rezultatele diferite ale celor două expertize se explică prin faptul că datele care au stat la baza expertizei au fost diferite.
Or, într-adevăr primul raport de expertiză medico-legală se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv declarațiile martorilor, constatările din buletinul de examinare clinică ce demonstrează clar starea de alcoolemie în care se afla inculpatul și cu rezultatul testării inculpatului cu aparatul alcooltest.
Cât privește motivul de nelegalitate, apelantul a invocat faptul că instanța a aplicat în mod greșit legea, fără însă a dezvolta acest motiv, tribunalul, apreciind că nu se constată nici un motiv de nelegalitate care să conducă la nulitatea sentinței atacate.
În ceea ce privește motivul ce vizează caracterul penal sau contravențional al faptei, s-a constatat că instanța de fond în mod temeinic a apreciat gradul de pericol social al faptei ca fiind de natură penală, angajând răspunderea penală a inculpatului.
Prin conducerea autoturismului de către inculpat, având o alcoolemie de 1,7 %o, acesta a comis o infracțiune pentru care legea are un regim sancționator corespunzător gradului de pericol social reținut, inculpatul beneficiind de clemența instanței de fond, care a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.a-76 lit. d Cod penal.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată că instanța nu s-a pronunțat asupra probei cu expertiză efectuată de IML I, pe care o consideră concludentă, iar, în subsidiar, solicită achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a în referire la art.10 lit.1Cod procedură penală, avându-se în vedere faptul că acesta se află la primul impact cu legea penală, are în întreținere un copil minor și a avut o atitudine sinceră și de regret față de fapta săvârșită.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârile atacate, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor recurentului-inculpat, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.38514al.1 Cod procedură penală, se constată că cele două instanțe au pronunțat hotărâri legale și temeinice.
In mod corect a fost reținută situația de fapt existentă, vinovăția inculpatului, iar stabilirea pedepsei aplicate a respectat criteriile prevăzute de art.72 din codul penal, privind dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și persoana infractorului, reținând astfel în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare prev. de art.74 lit. a cod penal, cu consecința scăderii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, conform art.76 lit. d din același cod.
Cât privește susținerea recurentului-inculpat potrivit căreia instanța nu s-ar fi pronunțat asupra probei cu expertiză efectuată de IML I, aceasta nu poate fi reținută, întrucât, din motivarea hotărârii instanței de fond rezultă, pe larg, din ce considerente a fost înlăturat ca nerelevant și nepertinent raportul de expertiză medico-legală nr. 14441/18.12.2008, arătând că acesta cuprinde concluzii neclare, neexplicate în totalitate cu argumente științifice datorate faptului, în principal, că în efectuarea expertizei s-a pornit de la date diferite, privind situația anterioară depistării inculpatului.
Instanța a reținut acea situație de fapt care s-a coroborat cu probele existente la dosar și cu buletinul de examinare clinică a inculpatului, având în vedere și faptul că acesta a refuzat prelevarea celei de a doua probe de sânge, care ar fi diminuat procentul de probabilitate al rezultatului expertizei.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului-recurent privind achitarea sa în baza disp.art.11 pct.2 lit. a în referire la art.10 lit.1Cod procedură penală, întrucât fapta săvârșită de inculpat este una de pericol ce afectează toți participanții la trafic, conduita inculpatului putând perturba grav circulația pe drumurile publice prin consecințele ce le-ar putea avea aceasta, lucru ce nu ar putea fi catalogat drept minor, fără importanță, fiind sancționat doar cu o amendă administrativă.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515al.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.170/28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat deinculpatul( fiul lui și, născut la data de 1.09.1955 în comuna, județul B, CNP: -, domiciliat în comuna, județul B) împotriva deciziei penale nr. 170 din data de 28.09.2009 a Tribunalului Brăila - dosar nr- - sentința penală nr. 37 din data de 2.04.2009 pronunțată de Judecătoria Făurei - dosar nr-.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. M:/17.02.2010
Tehn. /20.02.2010
Apel: -
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Maria Tacea
