Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1091/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1091
Ședința publică de la 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Constantin Diaconu
- - JUDECĂTOR 3: Aurel Ilie
- - Președinte Secție
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de -, împotriva deciziei penale nr.180 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător ales pentru inculpatul - lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței ca leală și temeinică, întrucât în mod greșit instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță nu era cuprinsă în limitele prevăzute de lege, deoarece, din considerentele sentinței rezultă că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, fiind omis a se menționa în minuta și dispozitivul sentinței aplicarea circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei, astfel încât se solicită menținerea condamnării inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare, deoarece aceasta ar reflecta gradul de pericol social al infracțiunii săvârșită, în raport de împrejurările în care a fost comisă, conduita bună anterior și după săvârșirea faptei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât decizia atacată este legală și temeinică, iar în cauză nu există temeiuri pentru acordarea circumstanței atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.132/15.05.2009, Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, în temeiul art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 7 noiembrie 1990, în S, județul O, domiciliat în O,fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, și lit.b Cod penal, pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, iar în baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate.
În baza art.71 alin 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 190 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
In noaptea de 18/19.01.2009, inculpatul a condus autoturismul proprietate personală marca 1310 cu nr. de înmatriculare - de la domiciliul său din orașul -O, până la discoteca din comuna, jud. În autoturism împreună cu inculpatul se aflau și numiții -, - și.
La ora 0.45, inculpatul împreună cu prietenii săi au părăsit discoteca și au plecat în direcția -O, pe drum întâlnind o patrulă de poliție ce efectua serviciul de supraveghere a traficului rutier pe DJ 642. Lucrătorii de poliție observând că autoturismul prezintă avarii la de protecție, precum și faptul că în mașină se află mai multe persoane decât numărul de locuri prevăzut în certificatul de înmatriculare, au pornit în urmărirea acestuia. Deși inculpatul a fost sesizat verbal prin stația cu difuzor, a refuzat să oprească, moment în care lucrătorii de poliție au pornit în urmărirea acestuia cu intenția de a-l bloca înainte de a intra pe podul rutier de pe canalul magistral de irigații. Inculpatul însă, înainte de a ajunge la respectivul pod, a virat dreapta și a intrat cu autoturismul în pădurea comunală, unde a stins luminile de la autoturism făcând imposibilă urmărirea sa de către organele de poliție.
Lucrătorii de poliție au fost nevoiți să abandoneze urmărirea autoturismului condus de inculpat din cauza unei sesizări primite pe telefonul 112, aceștia au comunicat prin stația radio lucrătorilor de poliție de la poliția marca, culoarea și numărul de înmatriculare al autoturismului care se sustrăsese controlului pe DJ 642.
După cca. 30-40 minute inculpatul a revenit cu autoturismul pe DJ 642 cu intenția de a ajunge la domiciliul său, dar la intrarea în comuna a fost așteptat de patrula de poliție, a fost nevoit să oprească autoturismul și să recunoască faptul că nu posedă permis de conducere și că a condus autoturismul atât pe DE 70 -, cât și pe DJ 642 -.
Instanța de fond a considerat că săvârșirea faptei de către inculpat, precum și vinovăția acestuia au fost pe deplin dovedite, motiv pentru care în baza art. art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, a dispus condamnarea acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a avea permis de conducere, apreciind totodată că având în vedere atât modul de săvârșire a faptei, precum și toate elementele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății, s-a impus aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, respectiv de 6 luni închisoare.
Sub aspectul modalității de executare, instanța de fond a apreciat că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, apreciindu-se că scopul pedepsei și al legii penale poate fi realizat și fără privarea de libertate, această modalitate de executare constituind un avertisment suficient și îndestulător pentru ca inculpatul să nu mai persevereze în săvârșirea de noi infracțiuni
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s- reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, așa încât, în temeiul art. 71.Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. teza II și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale, în baza art.71 alin 5.Cod Penal fiind dispusă suspendarea executării acestora.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, criticând-o sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, respectiv în alte limite decât cele legale, fiind încălcate dispozițiile art.2 Cod penal, motivând că pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, este cuprinsă între 1-5 ani, iar aplicarea unei pedepse sub minimul de 1 an, respectiv de 6 luni închisoare este nelegală, acest lucru putând avea loc doar în ipoteza în care instanța ar fi reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
Pe de altă parte, s-a apreciat că față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, precum și de circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea nu impuneau reținerea acestor circumstanțe atenuante.
Prin decizia penală nr.180 din 30 septembrie 2009, Tribunalul O l t, a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința sub aspect penal în sensul că în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este cuprinsă între 1-5 ani închisoare. Prin urmare, nu se putea aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul de lege citat mai sus, decât în condițiile reținerii de către instanța de fond a dispozițiilor art.74 Cod penal, respectiv a reținerii în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante. a fi reținute și pentru a se da relevanță juridică acestor circumstanțe atenuante, acestea trebuiau expres precizate în minuta și respectiv în dispozitivul hotărârii de condamnare. Este adevărat că instanța a reținut existența unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, respectiv faptul ca acesta a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunii, că a recunoscut și regretat fapta comisă (prev. de art.74 lit. a și c Cod penal) în considerentele hotărârii, dar acest fapt nu este de natură a înlătura nelegalitatea hotărârii având în vedere cădispozitivulhotărârii cuprinde soluția dată cu privire la învinuire, considerentele hotărârii precizând motivele de fapt și de drept ce au determinat instanța să adopte respectiva soluție.
Instanța de apel a considerat că nu se impune a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin 1 lit.a și c Cod penal, având în vedere modul de săvârșire al infracțiunii, inculpatul - în cursul urmăririi penale - încercând să se sustragă de la identificarea sa de organele de poliție, care l-au semnalizat acustic și luminos. Totodată, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare după ce a fost oprit de organele de poliție din comuna, inculpatul a negat faptul că ar fi condus anterior autoturismul, declarând că a circulat doar pe câmp. Atitudinea sa ulterioară de recunoaștere a faptei, după ce fusese oprit de lucrătorii de poliție, nu a putut fi reținută ca și circumstanță atenuantă, întrucât, dată fiind starea de fapt, e puțin probabil ca acesta să fi putut nega comiterea infracțiunii.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței ca leală și temeinică, întrucât în mod greșit instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță nu era cuprinsă în limitele prevăzute de lege, deoarece, din considerentele sentinței rezultă că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, fiind omis a se menționa în minuta și dispozitivul sentinței aplicarea circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei, astfel încât a solicitat menținerea condamnării sale la pedeapsa de 6 luni închisoare, deoarece aceasta ar reflecta gradul de pericol social al infracțiunii săvârșită, în raport de împrejurările în care a fost comisă, conduita bună anterior și după săvârșirea faptei.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel, prin sentința penală nr. nr.132/15.05.2009 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, recurentul a fost condamnat la pedeapsă de 6 luni închisoare pentru inf. prev. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 modificată, din analiza actelor dosarului - respectiv minuta întocmită în condițiile prevăzute de lege - și dispozitivul sentinței menționate mai sus, rezultă că rima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, care ar fi îndreptățit-o în mod legal la coborârea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, sub minimul special prevăzut de lege. Și aceasta, întrucât infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar condamnarea unei persoane la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege se poate dispune numai în condițiile prevăzute prin norme imperative.
Susținerea recurentului inculpat - în sensul că aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal de către instanța de fond - ar rezulta din considerentele sentinței, fiind deci legală coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, este nefondată, deoarece dispozitivul hotărârii este partea din hotărâre care se pronunță în ședință publică și trebuie să cuprindă soluția dată de instanță cu privire la fapta pentru care un inculpat este trimis în judecată și pedeapsa care urmează să fie executată, acest dispozitiv trebuind să fie conceput și redactat concis și explicit. Este adevărat că dispozitivul unei hotărâri este prefigurat în mod logic și în expunerea hotărârii, instanța arătând în analiza pe care o face cauzei, în considerente, argumentele care susțin soluția cu privire la toate aspectele cauzei, însă, așa cum am menționat mai sus, dispozitivul hotărârii este acea parte care se pune în executare, în cauza de față, atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței nefiind aplicate dispozițiile art. 74, 76 Cod penal, în favoarea recurentului - inculpat.
Ca urmare, în mod legal instanța de apel apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este în alte limite decât cele legale și, mai mult, în cauză nu se justifică aplicarea acestor circumstanțe atenuante invocate de către recurent, în raport de modalitatea de săvârșire a infracțiunii și atitudinea oscilantă a acestuia pe parcursul procesului penal (în noaptea de 18/19.ianuarie 2009, inculpatul a condus autoturismul proprietate personală, iar la semnalul regulamentar al organului de poliție, a refuzat să oprească, fiind urmărit de către lucrătorii de poliție, însă inculpatul a reușit să intre cu autoturismul în pădurea comunală și să ascundă autoturismul, făcând imposibilă urmărirea sa).
Numai atitudinea sinceră a inculpatului în faza de cercetare judecătorească, în raport de împrejurările săvârșirii faptei, nu poate constitui un motiv suficient pentru coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar celelalte împrejurări invocate în susținerea recursului au fost avute în vedere de instanța de apel la condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare, respectiv la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins potrivit dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de -, împotriva deciziei penale nr.180 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 6 noiembrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
Gh.
PS/()/ 2 ex.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Constantin Diaconu, Aurel Ilie
