Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.114
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni Adrian
- -
GREFIER-
######
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva deciziei penale nr.344/A din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: recurentul-inculpat, asistat în substituire de avocat pentru avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind întrebat recurentul-inculpat dacă în fața instanței de recurs dorește să dea o nouă declarație, având elemente noi de declarat, acesta a arătat că își rezervă dreptul la tăcere, implicit își menține declarațiile date, întrucât nu au elemente noi de declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a arătat că, față de susținerile acestuia că este nevinovat, motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și actele materiale existente la dosar, lasă soluția la aprecierea instanței.
De asemenea, solicită obligarea la plata onorariului de avocat oficiu.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, fapta săvârșită dovedește că recurentul inculpat se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată având în vedere că avea cunoștință că permisul de conducere îi era anulat, pedeapsa fiind corect apreciată. Faptele inculpatului fiind dovedite cu probe și declarațiile martorilor care au infirmat cele susținute de inculpat.
Solicită obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având cuvântul, a arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare față de infracțiunea comisă, la data săvârșirii faptei a existat o stare de necesitate.
CURT EA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 196 din 08.05.2009, Judecătoria Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 22 noiembrie 1960 în com., jud. N, domiciliat în mun. R,-, studii - 8 clase, ocupația - agricultor, căsătorit, 1 copil minor, cu antecedente penale (recidivist post-condamnatoriu), CNP -, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal, a revocat măsura suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, și refuzul de a se supune recoltării probelor biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată, prin sentința penală nr. 366 din 12 iunie 2008 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare. A dispus ca pedeapsa cu privire la care s-a revocat măsura suspendării condiționate a executării să fie executată alături, prin cumul aritmetic, de pedeapsa stabilită pentru infracțiunea curentă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedură penală, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale rezultante.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 250 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 3214/P/2008 din 2 februarie 2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman sub nr- din 3 martie, Parchetul de pe lângă această instanță a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului, fiul lui și, născut la 22 noiembrie 1960 în com., jud. N, domiciliat în mun. R,-, studii - 8 clase, ocupația - agricultor, căsătorit, 1 copil minor, cu antecedente penale (recidivist post-condamnatoriu), CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare că la data de 26 septembrie 2008, în jurul orei 10,00, organele de poliție din cadrul SPR N au oprit pentru control pe raza com., jud. N autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare - ce avea direcția de mers B-R și care era condus de inculpat. Acesta a declarat organelor de poliție că nu are actele personale asupra sa dar că deține permis de conducere, însă din verificările efectuate a rezultat că permisul categoria B, Tr seria - a fost anulat la data de 22 iunie 22008 în baza sentinței penale nr. 366 din 12 iunie 2008 Judecătoriei Roman. S-a mai reținut că la data respectivă inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală pe drumurile publice deși avea cunoștință că permisul de conducere îi era anulat. În cuprinsul actului de sesizare se mai precizează că în mod constant inculpatul a refuzat să dea declarații în fața organelor de poliție, iar la prezentarea materialului de urmărire penală a susținut că autoturismul a fost condus de fiul său.
În fața instanței inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere și a refuzat să dea declarații cu privire la învinuire. De asemenea, a precizat că nu înțelege să propună administrarea de probe în apărare, depunând la dosar o xerocopie a cărții de înmatriculare a tractorului proprietate personală (fila 17) pentru a face dovada legalității modului în care își asigură subzistența.
Din oficiu, în considerarea rolului său activ, instanța a dispus administrarea nemijlocită a probei testimoniale cu martorii din lucrări, fiind audiați și (filele 28-29).
În cauză a fost citat ca martor și numitul, fiul inculpatului, dar acesta a refuzat să dea declarație, invocând prevederile art. 80 alin. 1 Cod proc. penală.
Examinând lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 366 din 12 iunie 2008 Judecătoriei Roman inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, și refuz de a se supune recoltării probelor biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată. Extrasul de pe dispozitivul sentinței a fost comunicat inculpatului la data de 27 iunie 2008, iar potrivit referatului grefierului delegat la Compartimentul de executări penale hotărârea a rămas definitivă prin neapelare la data de 22 iulie 2008. La data de 22 iunie 2008 permisul de conducere al inculpatului categoria B, Tr seria - a fost anulat în conformitate cu prevederile art. 114 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată. Cu toate acestea, inculpatul a continuat să conducă autoturismul proprietate personală marca 1310 înmatriculat sub nr. -.
În ziua de 26 septembrie 2008, în jurul orei 10,00, un echipaj din cadrul Serviciului Poliției Rutiere - Compartimentul Drumuri Naționale și Europene R l-a depistat și oprit în trafic pe inculpat în timp ce conducea acest autoturism pe raza com. pe șoseaua având direcția de deplasare B-R, motivat de faptul că nu utiliza luminile de întâlnire. Inițial inculpatul a declarat că nu are actele personale asupra sa, dar că deține permis de conducere, însă la verificarea bazei de date s-a constatat că permisul de conducere îi fusese anulat.
Inculpatul a refuzat să dea declarație în faza de urmărire penală și s-a apărat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 30 ianuarie 2009 afirmând că autoturismul a fost condus de fiul său. Cu aceeași ocazie inculpatul a declarat că la data de 26 septembrie 2008 avea cunoștință de faptul că permisul de conducere îi fusese anulat.
În cursul judecății inculpatul nu a făcut nici o susținere în sensul apărărilor invocate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, rezumându-se să pună în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 2781și ale art. 10 lit. b Cod proc. penală.
Instanța a apreciat că fapta inculpatului este pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză, cu predilecție de depozițiile martorilor și. Aceștia au învederat că împreună cu inculpatul se afla doar fiica acestuia, nu și martorul și că la sediul Poliției mun. R inculpatul a afirmat că ar fi fost nevoit să se deplaseze de urgență în mun. B în interes personal (aserțiune nedovedită) și că îi pare rău întrucât ar fi putut să-i solicite fiului său să conducă autoturismul. Mai mult, în declarația sa de la urmărirea penală (fila 15) martorul nu menționează în nici un moment că ar fi condus autoturismul în data de 26 septembrie 2008, dar precizează că inculpatul avea cunoștință anterior comiterii infracțiunii de față de faptul că îi fusese anulat permisul de conducere.
materialului probator administrat în cauză în cele două faze ale procesului penal a permis a se concluziona fără echivoc împrejurarea că inculpatul a avut cunoștință de luarea măsurii anulării permisului de conducere și că el este cel care a condus autoturismul 1310 înmatriculat sub nr. - în data de 26 septembrie 2008 pe drumurile publice. Nu există nici o îndoială asupra vinovăției inculpatului și asupra circumstanțelor în care s-a săvârșit fapta.
În drept, fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice în condițiile în care permisul de conducere îi fusese anterior anulat, săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea instanța s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate de art. 72 alin. 1 Cod penal, de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, de gradul de pericol social al faptei (rezultat din starea de insecuritate generată de angrenarea în traficul rutier a unei persoane căreia i-a fost retras dreptul de a conduce autovehicule) și de persoana inculpatului. În acest context, s-a reținut că inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice (care au și atras, de altfel, starea de recidivă post-condamnatorie), iar atitudinea sa reflectă dispreț față de respectarea legii. Infracțiunea inculpatului un caracter și mai grav, având în vedere că a survenit la doar câteva luni de la rămânerea definitivă a hotărârii anterioare de condamnare, ceea ce denotă că acesta nu a înțeles să valorifice printr-o conduită adecvată clemența manifestată de instanță. Cu toate acestea, analizând vătămarea concretă adusă relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă specială prevăzută de OUG nr. 195/2002, republicată.
Având în vedere că infracțiunea de față a fost comisă înainte de împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 366 din 12 iunie 2008 Judecătoriei Roman și că sunt îndeplinite toate condițiile legale de existență a ambilor termeni ai recidivei post-condamnatorii, instanța a reținut drept judicioasă trimiterea la dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal. În raport cu dispozițiile art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, și refuzul de a se supune recoltării probelor biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată, prin sentința penală nr. 366 din 12 iunie 2008 Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin neapelare. În considerarea acelorași prevederi legale s-a dispus ca pedeapsa cu privire la care s-a revocat măsura suspendării condiționate a executării să fie executată alături, prin cumul aritmetic, de pedeapsa stabilită pentru infracțiunea curentă.
La stabilirea conținutului pedepsei accesorii, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 71 alin. 3 Cod penal, apreciind că interzicerea drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. d, e Cod penal ar reprezenta o ingerință nejustificată a statului în exercitarea dreptului recunoscut de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului (potrivit considerentelor expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României). În același context, prima instanță a mai reținut și că interzicerea dreptului la vot ar reprezenta, de asemenea, o represiune excesivă, în condițiile în care nu există o legătură între acest drept (recunoscut de art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului) și infracțiune, iar gravitatea acesteia nu justifică interzicerea automată a dreptului de a alege (în acest sens pronunțându-se Curtea Europeană în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Față de cele ce preced, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei rezultante, astfel cum este enunțat la art. 52 Cod penal, sub aspect preventiv și coercitiv, nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate a inculpatului (cu atât mai mult cu cât aplicarea consecventă a dispozițiilor art. 83 Cod penal și starea de recidivă post-condamnatorie în care se găsește inculpatul exclude posibilitatea instanței de a se orienta spre modalități de individualizare execuțională non-privative de libertate).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul. În motivarea apelului, a arătat că nu există învinuit în cauză, că lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate și că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
În apel, inculpatul nu a fost ascultat pentru că nu s-a prezentat la termenul de judecată fixat. Nu s-au administrat probe noi.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de apel și din oficiu, Tribunalul a constatat că apelul inculpatului este nefondat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor, pe baza unor probe legal administrate, din care rezultă fără putință de tăgadă, că inculpatul este autorul faptelor.
Pedeapsa aplicată de prima instanță a fost corect individualizată, pe baza criteriilor enumerate în art. 72 Cod penal și poate asigura scopul arătat în art. 52 Cod penal.
Infracțiunea pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză nu face parte dintre acelea pentru care plângerea prealabilă este o condiție pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorului. De altfel, inculpatul este judecat pentru o infracțiune de pericol și nu de rezultat.
Nu poate fi primit nici motivul de apel privind lipsa învinuitului, acesta fiind apelantul.
Nici al treilea motiv de apel nu este fondat. La dosar nu există nicio probă pe baza căreia să se poată stabili că există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, reglementate de art. 44 și urm. Cod penal. De altfel, nici apelantul nu a precizat care este această cauză.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 344/AP din 26.11.2009 pronunțata de Tribunalul Neamțs -a dispus,în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea, ca nefondat,a apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 196 din 08.05.2009, pronunțată de Judecătoria Roman. S-a menținut hotărârea atacată.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat către Baroul d e Avocați N, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând hotărârea sub următoarele aspecte: nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materii, instanța nu a fost sesizată legal, a existat un caz de incompatibilitate, instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri de natură să garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului.
De asemenea, a mai susținut că, a fost condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală, există o cauză de înlăturare a răspunderii penale (prevederile art.45 al.1 și art.47 Cod penal). S-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare ( învinuirea ce i se aduce nu este prevăzută în legile conexe).
În plus, față de criticile arătate mai sus, apărătorul inculpatului cu ocazia dezbaterilor recursului a invocat nevinovăția clientului său.
Analizând decizia penală recurată prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 Cpp ce se iau în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat însă sub aspect distinct de cele invocate:
Starea de fapt reținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. În mod judicios, Tribunalul Neamț în urma reanalizării ansamblului probator administrat în cauzapendinte, a reținut situație de fapt similară cu cea avută în vedere de prima instanță.
Astfel, în mod just instanțele de fond și apel, pe baza probelor administrate în cursul procesului penal, au reținut vinovăția inculpatului pentru fapta ce a format obiectul judecății.
În mod just s-a statuat de către instanțele anterioare, că vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză fiind relevată cu precădere de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile martorilor și care se aflau în autoturismul condus de inculpat la momentul comiterii faptei, procesele verbale de constatare a infracțiunii, adresa emisă de IPJ N din care rezultă că inculpatul avea permisul de conducere anulat.
În ceea ce privește celelalte critici expuse de inculpat în scris, Curtea constată că sunt nefondate, neidentificându-se neregularități procesuale referitoare la competența după materie,sesizarea instanței, sau existența unor cazuri de incompatibilitate. De asemenea Curtea constatată că actele dosarului nu relevă existența unei cauze de înlăturare a răspunderii penale sau împrejurarea că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală.
Cu toate acestea, recursul inculpatului urmează a fi admis,iar hotărârea primei instanțe va fi modificată în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată a acestuia.
Analizând natura și pericolul social moderat al faptei săvârșite, circumstanțele în care inculpatul a conceput și săvârșit infracțiunea, urmarea produsă prin săvârșirea acesteia, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului în cauză este excesivă, motiv pentru va fi redusă la minimul special prevăzut de textul incriminator.
În considerarea celor expuse,recursul inculpatului va fi admis cu privire la cuantumul pedepselor aplicate acestuia, urmând a fi casată în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința nr. 196 din 8.05.2009 a Judecătoriei Roman. Rejudecând cauza,va reduce pedeapsa aplicată inculpatului la minimul special prevăzut de textul incriminator.
În baza art. 83.va Cod Penal cumula pedeapsa astfel cum a fost redusă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.366 din 12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Romana cărei suspendare a executării a fost revocată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 196 din 8.05.2009 a Judecătoriei Roman.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 alin.3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art 385/15 pct.2 lit. d Cpp admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 344/AP din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- cu privire la cuantumul pedepselor aplicate acestuia.
Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința nr. 196 din 8.05.2009 a Judecătoriei Roman.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 luni închisoare la 6 luni închisoare.
In baza art. 83 Cp. cumulează pedeapsa de mai sus cu pedeapsa 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.366 din 12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Romana cărei suspendare a executării a fost revocată.
Pedeapsa de executat: 2 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 196 din 8.05.2009 a Judecătoriei Roman.
In baza art. 189.dispune C.P.P. plata din fondul a onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu în apel și recurs în sumă de câte 200 lei.
In baza art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pentru Grefier,
aflată în
Grefier șef secție,
red.sent.
red. dec. apel /CP
red. dec. recurs
tehnored.
4 ex.
02.03.2010
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni Adrian
