Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 117/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.117
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni Adrian
- -
GREFIER-
######
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț,împotriva deciziei penale nr.365/A din 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat: intimatul-inculpat asistat de avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind întrebat recurentul-inculpat dacă în fața instanței de recurs dorește să dea o nouă declarație, având elemente noi de declarat, acesta a arătat că își rezervă dreptul la tăcere, implicit își menține declarațiile date, întrucât nu au elemente noi de declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului așa cum a fost declarat și motivat, casarea deciziei penale pronunțate de Tribunalul Neamț pentru nelegalitate, întrucât nu a fost respectat principiul contradictorialității ședinței de judecată, încălcare ce rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din data de 3.12.2009, când s-a acordat cuvântul părților în cadrul dezbaterilor, omițând a i se da cuvântul posibilitatea Ministerului Public de a-și exprima punctul de vedere cu privire la apelul inculpatului.
Totodată, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a deciziei pronunțate de Tribunalul Neamț și a sentinței pronunțate de Judecătoria Tg. și pentru celelalte motive invocate în recursul parchetului.
Avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat potrivit disp.art.385/15 pct.1 Cod pr.penală și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Neamț ca fiind legală și temeinică.
Deși Ministerul Publica criticat în motivele de recurs, faptul că nu au fost introduse în cauză Spitalul orășenesc Tg.N și Spitalul Clinic de urgență"Prof.dr. " I pentru a fi achitate cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate există posibilitatea ca acestea cheltuieli să fie recuperate pe cale acțiunii civile.
De asemenea, arată că al doilea motiv al parchetului privind înlăturarea deciziei pronunțate de Tribunalul Neamț este nelegal în ce privește înlăturarea concluziilor expertizei tehnice auto întocmite de expert, concluziile acesteia neputând fi coroborate cu ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv, proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului producerii accidentului, certificatul medico-legal.
Totodată, arată că potrivit art.64 al.2 Cod pr. penală mijloacele de probă - respectiv expertiza, obținute în mod nelegal de poliție, nu pot fi folosite în procesul penal.
În ce privește încheierea din 3.12.2009, nici acest motiv nu este întemeiat, având în vedere dispozițiile art.197 Cod pr.penală unde sunt stabilite în mod precis și punctual care sunt nulitățile absolute și ce dispoziții atrag nulitatea actului.
Apreciază că inculpatul nu poate fi condamnat dacă nu sunt probe certe de, din ansamblul probator administrat rezultă că vinovăția aparține victimei - minor în prezenta cauză având 12 ani cu deficiențe motorii care circula pe drumurile publice cu bicicleta, iar la o distanță de 8-10. de autoturism încercând un viraj spre stânga s-a dezechilibrat, iar față de lipsa spațiului impactul nu a putut fi evitat apărând brusc în fața autoturismului.
Recurentul inculpat având cuvântul arată că se consideră nevinovat și este de acord cu concluziile susținute de apărătorul ales.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 155 din 02.04.2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a și art.76 lit. e Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată, reprezentată legal de și, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 01.12.2007, în jurul orei 14.30, inculpatul a condus autoutilitara 1305, cu numărul de înmatriculare -, pe 168, pe direcția -.
În localitatea, într-o curbă ușoară la stânga, inculpatul a pătruns pe contrasens cu o viteză de aproximativ 48,36 km/ și a intrat în coliziune cu partea vătămată -, care se deplasa cu bicicleta din sens opus. În urma impactului, care a avut loc la viteza de 33,34 km/ a autovehiculului, partea vătămată a fost izbită de motorului, de parbriz și proiectată în afara părții carosabile.
Pentru leziunile suferite în urma accidentului rutier, partea vătămată a avut nevoie de 120-130 zile de îngrijiri medicale.
Această situație de fapt a fost reținută din declarația părții vătămate, dată în cursul urmăririi penale, procesul verbal de cercetare la fața locului din 01.12.2007 și schița locului producerii accidentului, concluziile expertizei tehnice auto întocmită de expertul, concluziile certificatului medico-legal nr. 1455/21.12.2007, concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 16887/2009 și declarația martorului.
Prima instanță nu a reținut concluziile expertizei tehnice auto întocmită de expertul tehnic, pe care a apreciat-o ca incompletă, întrucât la întocmirea expertizei, expertul nu a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului.
Instanța nu a reținut nici susținerea inculpatului că partea vătămată a avut intenția să o ia la stânga, efectuând manevra în acest sens, și astfel a lovit bicicleta, susținerea acestuia fiind contrazisă de concluziile expertizei tehnice auto, din care rezultă că impactul dintre cele două vehicule a fost aproape frontal, între cele două direcții de deplasare existând un unghi de 3-4 grade, impactul având loc pe sensul de mers al părții vătămate.
S-a reținut în drept că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 74 lit. a raportat la art. 76 lit. e Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Față de conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările comiterii, urmările produse, precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului, prima instanță a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei, va putea fi atins, prin aplicarea pedepsei amenzii penale, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 lit. e Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind.1 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S- luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal, inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț.
Inculpatul a susținut personal și prin apărător, că nu se face vinovat de producerea accidentului de circulație a cărui victimă a fost minorul, în vârstă de 12 ani, solicitând admiterea apelului și achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Raportat la situația de fapt, inculpatul a arătat că la data de 01.12.1997, în jurul orei 14,30, pe un carosabil total uscat, conducea autoutilitara 1305, între localitățile și. Într-o curbă ușoară la stânga, din sens opus, s-a apropiat minorul, A pe bicicletă, care la o distanță de 8- 10 metri de autoturism, s-a dezechilibrat și, virând spre stânga, a apărut brusc în fața mașinii. Cu toate că a încercat o manevră de ocolire, concomitent cu frânarea, impactul nu a putut fi evitat, astfel că minorul a căzut pe mașinii, iar de acolo a fost proiectat pe carosabil. Condițiile în care s-a produs accidentul soldat cu vătămarea corporală a victimei, dovedesc nevinovăția sa.
Chiar dacă instanța de fond i-a aplicat o amendă penală minimă, trebuie stabilit cu certitudine dacă există sau nu vinovăție. În opinia sa, nu există vinovăție și solicită a se observa că în momentul în care minorul a apărut în fața autoturismului, după manevra de frânare, mașina avea o viteză de 33 km/, cu mult sub viteza prevăzută de lege în localitate.
minorului s-a produs datorită faptului că acesta avea pe ghidonul bicicletei, o sacoșă în care se afla o sticlă de bere de 2 litri plină, cizme de și alte obiecte. În plus, minorul suferea de deficiențe neurologice locomotorii încă din anul 2003, afecțiuni care i-au afectat în timp stabilitatea, echilibrul și mersul și au impus repetate internări și tratamente la Clinica de Pediatrică din Tg.M, iar la vârsta de 12 ani, minorul nu avea voie să circule cu bicicleta pe drumurile publice.
Inculpatul a mai arătat că, instanța de fond a reținut vinovăția sa, făcând trimitere la o expertiză tehnică efectuată fără citarea părților, de un expert din I, ales de mama victimei, care nu a fost mulțumită de concluziile raportului de expertiză, efectuat în condițiile legale, de expertul.
Ori, condamnarea unei persoane, trebuie pronunțată doar în baza unor probe certe de vinovăție, care în prezenta cauză nu există, întrucât a circulat cu mașina cu o viteză legală și a respectat toate regulile de circulație, dar, nu a putut să prevadă apariția minorului în fața mașinii pe care o conducea, deși a făcut toate manevrele posibile pentru evitarea impactului. victimei s-a produs datorită deficiențelor neuro-locomotorii pe care le prezenta și a greutății pe care o transporta pe ghidonul bicicletei.
Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat achitarea și respingerea cererii privind obligarea sa la plata despăgubirilor civile către Spitalul Orășenesc Tg. și Spitalul de Neurochirurgie I, despăgubiri solicitate prin apelul procurorului.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamța invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței, întrucât instanța de fond nu l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul orășenesc Târgu N și Spitalul de Neurochirurgie I, unde minorul a fost internat pentru îngrijiri medicale.
În exercitarea rolului activ, prevăzut de art.4 și art.287 Cod procedură penală, instanța de judecată trebuia să dispună citarea celor două unități medicale, pentru a le da posibilitatea acestora să se constituie părți civile în cauză, în scopul recuperării contravalorii costului îngrijirilor medicale acordate părții vătămate.
Pentru acest motiv, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Tribunalul, verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, a constatat ca fiind fondat apelul declarat de inculpat și nefondat apelul declarat de procuror.
Astfel, în ziua de 01.12.2007, în jurul orei 14,oo, minorul, în vârstă de doar 12,5 ani, care prezenta afecțiuni neuromotorii ce-i afectau mersul și echilibrul, s-a deplasat cu bicicleta pe drumul public din din sensul opus celui pe care se deplasa cu mașina inculpatul, având atârnată pe ghidon, pe partea a bicicletei, o geantă în care se afla o sticlă de bere de 2 litri plină și alte obiecte.
La un moment dat, când se afla la o distanță de aproximativ 8- 10 metri de autoturism, minorul a pierdut controlul direcției de mers, din cauza neîndemânării și a greutății aflată pe partea a bicicletei și a virat brusc spre stânga, intersectând traiectoria autovehiculului condus de inculpat.
A în această situație, inculpatul frânat autoturismul, și a virat spre stânga, fără a reuși însă să evite impactul cu victima.
Accidentul rutier s-a produs din cauza minorului, care neavând vârsta de 14 ani, nu avea voie să circule cu bicicleta pe drumurile publice, cu atât mai mult cu cât din anul 2003, suferea și de deficiențe neurologice locomotorii, iar în plus, ducea pe bicicletă o geantă care prin volum și greutate a periclitat conducerea bicicletei în condiții normale, așa încât s-a produs dezechilibrarea și schimbarea direcției de mers spre stânga, tocmai în momentul în care din sens opus, și-a făcut apariția autoturismul condus de inculpat.
Efectuând manevra de schimbare a direcției de mers, viraj spre stânga, fără să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația rutieră sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, minorul a contribuit nemijlocit la producerea evenimentului rutier, încălcând prevederile art.70 pct.2 și ale art.54 pct.1 din OUG 195/2002, republicată.
În condițiile concrete ale producerii accidentului, impactul autoturismului cu victima nu a putut fi evitat, prin manevra de schimbare a direcției de mers, deoarece inculpatul nu a dispus de timpul necesar și de condițiile psihotehnice de efectuare a manevrelor de evitare a impactului, chiar dacă circula cu o viteză regulamentară.
Acest lucru rezultă clar din probele administrate în cauză, inclusiv din expertiza tehnică auto efectuată de expertul, expertiză care în mod nejustificat fost înlăturată ca probă din prezenta cauză, pe motiv că nu a fost avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului.
În partea introductivă a expertizei tehnice auto, expertul a precizat că a avut în vedere și actele existente la dosarul cauzei, deci implicit procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului.
Prin urmare, nu trebuiau înlăturate concluziile acestei expertize și luate în considerare doar concluziile celeilalte expertize, efectuate de expertul, la cererea mamei victimei -, expert desemnat de aceasta, care nu a convocat părțile la efectuarea expertizei și a concluzionat că ambele părți au avut culpă în producerea evenimentului rutier, respectiv inculpatul ar fi putut evita accidentul rutier, dacă ar fi condus autoutilitara pe partea dreaptă a drumului public, cât mai aproape de marginea părții carosabile, iar victima ar fi putut evita accidentul de circulație, dacă la sesizarea stării de pericol, efectua manevra de viraj dreapta și ajungea cu bicicleta pe acostament.
Ori, aceste manevre nu puteau fi efectuate, pentru considerentele menționate mai sus.
Declarația părții vătămate din cursul urmăririi penale este needificatoare, iar părinții victimei - și, nu au fost de față la producerea accidentului rutier, astfel încât declarațiile acestora nu constituie un suport probator solid.
La fel și martora, care deși s-a A în apropierea locului faptei, fiind cu spatele, nu a văzut în ce condiții s-a produs evenimentul rutier.
Nicio persoană nu poate fi condamnată dacă nu rezultă indubitabil din probe, că se face vinovată de săvârșirea unei fapte penale.
În speță, nu rezultă indubitabil acest lucru și prin urmare se apreciază că faptei, îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier, soldat cu accidentarea victimei.
Față de cele ce preced, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de inculpat, se va desființa în parte sentința apelată, iar în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.d Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Referitor la latura civilă a cauzei, se constată că în cursul urmăririi penale, nu au fost solicitate relații de la Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I și nici de la Spitalul Orășenesc Tg.N, privind cheltuielile de spitalizare, ocazionate cu internarea victimei, spitalele nu s-au constituit părți civile în cauză, iar prin rechizitoriu nu s-a făcut nicio referire la aceste aspecte.
În cursul cercetării judecătorești, nimeni nu a solicitat introducerea în cauză a celor două unități spitalicești și nici instanța de fond nu a făcut acest lucru, astfel că hotărârea primei instanțe, nu fost dată în lipsa unei părți nelegal citate.
Conform art.15 alin.2 Cod procedură penală, constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare, și, în consecință, constituirea ca parte civilă nu se poate face direct în fața instanței de apel.
Numai în cazul în care inculpatul este de acord, constituirea ca parte civilă se poate face după citirea actului de sesizare a instanței de judecată.
Pe de altă parte, acțiunea civilă exercitată în procesul penal, are la bază principiul disponibilității, potrivit căruia, persoana păgubită este liberă să decidă dacă declanșează sau nu acțiunea civilă, putând să dispună de acest instrument juridic în cursul procesului. Ea poate să aleagă momentul exercitării, respectând termenul limită prevăzut de lege și poate să aleagă cadrul procesual de realizare a pretențiilor sale, fie alăturând acțiunea civilă acțiunii penale, fie sesizând instanța civilă.
Nici procurorul și nici instanța de judecată, nu pot limita disponibilitatea acțiunii civile, după cum niciunul din aceste organe judiciare nu se poate subroga în dreptul persoanei vătămate.
Nerespectarea acestei obligații, de diligență de către organele judiciare, nu poate atrage decât nulitatea relativă a actelor procesuale, sancțiune procedurală care nu poate fi ridicată decât de persoana lezată în cursul efectuării actului când partea este prezentă, sau, la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.
Numai dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, instanța ia în considerare, din oficiu, încălcările, în orice stare a procesului.
Rolul activ de care trebuie să dea dovadă organele judiciare, nu poate acoperi lipsa de interes a celor cărora li s-a adus atingere intereselor personale.
Pentru aceste considerente prin nr. 365/AP din 10.11.2009 pronunțata de Tribunalul Neamțs -a dispus în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 155 din 02.04.2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț.
S-a desființat în parte sentința atacată, numai cu privire la latura penală și rejudecând cauza:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU NEAMȚ, împotriva aceleiași sentințe.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel, au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț care critică decizia recurată sub următoarele aspecte:
1. Deși din actele de cercetare penală efectuate în cauză rezultă că minorul, victima accidentului de circulație produs de inculpat, a fost transportat cu salvarea inițial la Spitalul orășenesc Tg.N și ulterior la Spitalul clinic de urgență "prof.dr. " I ( 19 dosar urmărire penală), unde a fost internat în "stare de comă gr. I-II, efectuându-se evacuarea hematomului prin craniectomie temporo-parietal dr.", nici prima instanță și nici Tribunalul Neamț nu au avut un rol activ în lămurirea cauzei sub toate aspectele.
La Judecătoria Tg.N se impunea ca în mod legal aceste trei instituții medicale să fie introduse în cauză și citate în calitate de părți civile, iar Tribunalul Neamț, ca și instanță de control judiciar, avea obligația legală de a îndrepta greșeala Judecătoriei Tg.N, prin casarea în totalitate a 155/2.04.2009 și trimiterea, spre rejudecare, sub acest aspect, a dosarului.
Tribunalul Neamța procedat nelegal, perpetuând omisiunea primei instanțe.
2. Mai mult decât atât, instanța de control judiciar a înlăturat în mod cu totul inexplicabil concluziile expertizei tehnice auto întocmite de expertul ( 35-41 dosar ), care se coroborează cu ansamblul celorlalte probe administrate în cauză (respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului din 1.12.2007 și schița locului producerii accidentului, declarațiile părții vătămate, concluziile certificatului medico-legal nr. 1455/21.12.2007 și ale raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 16887/2009, precum și declarația martorei ) și a apreciat fără nici un alt suport probator și în mod cu totul nelegal că expertiza tehnică auto efectuată de către expertul este cea care reflectă realitatea.
A solicitat a se observa că însăși Judecătoria Tg. Naî nlăturat concluziile acestei din urmă expertize, motivat de faptul că aceasta este incompletă, la întocmirea ei expertul tehnic neluând în considerare procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului.
Așa cum în mod legal și temeinic s-a stabilit în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, vinovat de producerea accidentului de circulație se face inculpatul, care, A la volanul autoutilitarei cu nr. -, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu partea vătămată, care se deplasa cu bicicleta din sens opus.
Susținerile inculpatului că partea vătămată este cel care a virat spre stânga și a pătruns pe sensul lui de mers sunt infirmate de expertiza tehnică auto întocmită de expertul (37 dosar ).
Pentru aceste considerente, apreciază că soluția de achitare a inculpatului, pronunțată de Tribunalul Neamț, este nelegală, probele administrate în cauză demonstrând, dimpotrivă, vinovăția acestuia în producerea accidentului de circulație, soldat cu leziunile grave cauzate victimei minore.
3. Un alt aspect de nelegalitate a deciziei penale criticate vizează nerespectarea principiului contradictorialității ședinței de judecată, încălcare ce rezultă din cuprinsul încheierii din data de 3.12.2009, când s-a acordat cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Astfel, Ministerului Public nu i s-a dat posibilitatea de a-și expune punctul de vedere cu privire la apelul inculpatului, neexistând concluziile sale în acest sens.
Față de cele arătate, a solicitat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit."c" și al.2 pr.penală, admiterea recursului, casarea atât a 155/2.04.2009 a Judecătoriei Tg. N cât și a 365/AP/10.12.2009 a Tribunalului Neamț și să se dispună rejudecarea cauzei.
Analizând decizia penală recurată,în raport de motivele invocate, cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerentele:
În ceea ce privește motivul de recurs expus de procuror referitor la neintroducerea în cauză și necitarea unităților spitalicești Spitalul orășenesc Tg. N, respectiv Spitalul clinic de urgență "prof. dr. " Curtea constată întemeiată această critică.
Curtea constată că în cauză există indicii rezonabile că unitățile sanitare susmenționate au fost prejudiciate ca urmare a comiterii faptei imputate inculpatului, asigurând asistența medicală a acesteia. Având în vedere această situație prima instanță trebuia să introducă în cauză cele două părți și să dispună citarea acestora pentru a participa la proces în calitate de părți vătămate sau părți civile, în situația existenței unor acțiuni civile promovate de către acestea.
Este adevărat că potrivit prevederilor legale procedurale(art.197 al.1 C.P.P.), necitarea unei părți constituie o încălcare a legii sancționată cu nulitatea relativă, putând fi invocată numai de persoana direct vătămată ca urmare a necitării nu și de o altă persoană sau participant la procesul penal.
Cu toate acestea, având în vedere că unitățile spitalicești nu au fost introduse în cauză, neavând cunoștință de existența procesului penal, acestea se aflau într-o imposibilitate evidentă de a invoca încălcarea dispozițiile legale, fiind în mod cert vătămate, încălcându-li-se dreptul procesual de a participa ca parte vătămată sau civilă în cauza pendinte.
Argumentele instanței de apel, conform cărora nu se impunea introducerea în cauză a celor două spitale în calitate de părți civile în considerarea faptului că nici o altă parte sau participant procesual nu a formulat o asemenea cerere, nu pot fi împărtășite de către C,având în vedere că nici unul dintre aceștia nu ar fi avut interes procesual să o facă.
Prin judecarea cauzei în condițiile de necitare a unei părți, atât instanța de fond cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri nelegale, fiind incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.21 Cod procedură penală, impunându-se în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță,Judecătoria Tg.
În rejudecare, prima instanță va avea în vedere și cealaltă critică a procurorului, referitoare la netemeinicia soluției de achitare pronunțată în cauză.
În acest sens, având în vedere că cele două expertize tehnice auto efectuate în cursul urmării penale conțin concluzii contradictorii în ceea ce privește vinovăția inculpatului, prima instanță va cere Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice I să se pronunțe asupra acestor concluzii contradictorii sau să efectueze o nouă expertiză tehnică.
Cât privește critica referitoare la neacordarea cuvântului procurorului de către Tribunalul Neamț în ceea ce privește apelul inculpatului, Curtea nu va analiza această critică, având în vedere că prin soluția ce se va dispune în prezentul recurs, decizia pronunțată în apel va fi casată în totalitate, cauza urmând a se rejudeca la prima instanță.
În considerarea celor expuse În ba a art 385/15 pct.2 lit. c Curtea C.P.P. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, va casează în totalitate decizia penală recurată și sentința penală nr.155 din 2.04.2009 a Judecătoriei Tg.N și va trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe.
Va menține actele procedurale efectuate în fața primei instanțe.
Va constata că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
În baza art 385/15 pct.2 lit. c admite C.P.P. recursul declarat dePARCHETUL DE PE TRIBUNALULîmpotriva nr. 365/AP din 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos-.
Casează în totalitate decizia penală recurată și sentința penală nr.155 din 2.04.2009 a Judecătoriei Tg.N și trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe.
Menține actele procedurale efectuate în fața primei instanțe.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pentru,
GREFIER,
- Aflată în
GREFIER SECȚIE,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 4 ex.
25.02.2010
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni Adrian
