Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 119/ DOSAR NR-
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Alina Mandu
JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
JUDECĂTOR: - -
grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul wolff johann împotriva deciziei penale nr. 141/S din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat lipsă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, apărătorul din oficiu și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarate.
Avocat din oficiu, solicită admiterea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2, lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, apreciind că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Inculpatul și-a recunoscut fapta și subliniază împrejurarea că inculpatul este șofer profesionist. solicitând admiterea recursului formulat de inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat, fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni raportat la condițiile concrete în care s-a săvârșit fapta, respectiv inculpatul după evenimentul rutier a părădsit locul accidentului, fiind oprit de inervenția martorului, astfel încât soluția pronunțată de prima instanță cu aplicarea art. 81 Cod penal este legală și temeinică.
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 274/16 octombrie 2009 Tribunalului Brașova fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 73/2009 a Judecătoriei Făgăraș, care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 73/06.04.2009 Judecătoria Rupeaa hotărât următoarele:
În baza art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia.
În baza art. 81, 82 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 4 cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83 cod penal.
În baza art. 191 al. 1 cod procedură penală a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 260 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu ce urmează a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și plătit Baroului de Avocați
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 01.10.2008 inculpatul, cetățean aflat în vizită în România, s-a deplasat în localitatea cu autoturismul marca "Opel Astra" înmatriculat în ia sub nr. RA-AP-916, pentru a-și vizita un prieten, unde a consumat cca. 200 rachiu din fructe.
Deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, în jurul orei 18,30, inculpatul s- deplasat cu același autoturism pe 1, din spre.
Neacordând semnificația cuvenită unui semafor mobil amplasat pe 1, aflat în lucrări de reabilitare, inculpatul a tamponat din spate autoturismul marca "Opel " oprit regulamentar la semafor de către conducătorul auto.
Inculpatul, deși a produs acest accident rutier, și-a continuat deplasarea până în localitatea, unde a fost oprit de către martorul, plecat în urmărirea sa.
Întrucât inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, organele poliției rutiere i-au solicitat să se supună recoltării probelor biologice, dar inculpatul a refuzat.
Audiat, inculpatul a recunoscut fapta comisă, arătând că a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, deoarece i se face rău când este înțepat cu seringa.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere disp. art. 72 cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepselor.
Inculpatul este cetățean, născut în România, este necăsătorit, fiind la primul conflict cu legea penală, iar în timpul cercetărilor a avut o atitudine cooperantă, recunoscând fapta comisă.
Instanța, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului, a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare pentru fapta săvârșită.
În baza art. 71 al. 1 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b cod penal din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate instanța a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 cod penal, termenul de încercare ce se va stabili putând conduce la reintegrarea socială a inculpatului.
În consecință, instanța în baza art. 81, 82 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei ce se va aplica la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În baza art. 71 alin. 4 cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
I s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 cod penal, care prevăd că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod Procedură Penală arătând în motivare că fapta nu prezintă pericol social specific infracțiunii; inculpatul a subliniat că este stabilit în ia de mai mulți ani și nu este obișnuit cu condițiile de drum din țară, că datorită modului defectuos de coordonare a circulației pe un sector de drum aflat în lucru a avut loc coliziunea cu autoturismul condus de martorul, însă inculpatul și martorul s-au înțeles cu privire la acest incident și martorul nu are nici o pretenție de la inculpat, astfel încât nu se justifică aplicarea unei pedepse pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei.
Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate și sub toate aspectele potrivit art. 371 al. 2 Cod Procedură Penală tribunalul a respins apelul ca nefundat, motivând că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei. Inculpatul a fost trimis în judecată și este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, infracțiune a cărei săvârșire inculpatul a recunoscut- Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel încât această faptă nu a făcut obiectul judecății iar prin sentința atacată nu s-a pronunțat o soluție în acest sens.
Apărările formulate de inculpat în apel nu au vizat infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, această faptă fiind independentă de starea drumului, de împrejurarea că a avut loc o coliziune între autovehiculul condus de inculpat și cel condus de martorul și de faptul că între cei doi a avut loc o înțelegere pentru repararea pagubelor materiale produse prin coliziune.
În mod evident fapta pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de fond prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii potrivit tuturor criteriilor stabilite de art. 181Cod Penal: modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă,urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Astfel, modul și mijloacele de săvârșire sunt cele obișnuite pentru acest gen de infracțiune: fiind condus la Spitalul Municipal Făgăraș pentru recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, a declarat că refuză recoltarea probelor biologice, fapt consemnat în registrul de primiri al unității spitalicești la poziția 6761 (așa cum rezultă din procesul verbal de depistare de la fila 7 din dosarul de urmărire penală), scopul urmărit de inculpat a fost acela de a evita antrenarea răspunderii pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, întrucât martorii au confirmat că inculpatul se afla în mod evident sub influența băuturilor alcoolice, urmarea produsă nu reprezintă un criteriu, întrucât fapta este una de pericol nu este susceptibilă prin ea însăși de a produce urmări, însă, consecința consumului de alcool a fost producerea evenimentului rutier datorită diminuării aptitudinilor și abilităților necesare manevrării autovehiculului pe drumurile publice, iar în ceea ce privește persoana și conduita inculpatului instanța a reținut că acesta nu numai că a refuzat inițial să fie testat cu etilotestul, dar din declarațiile martorilor și rezultă că acesta după ce a intrat în autovehicul condus de, a părăsit locul faptei fiind urmărit de cei doi martori care între timp au anunțat telefonic poliție despre evenimentul rutier, iar după ce a fost prins și condus la spital a avut o atitudine necuviincioasă, a proferat injurii și a refuzat categoric recoltarea probelor de sânge. Nici un element circumstanțial nu justifică o apreciere pozitivă la adresa persoanei inculpatului, care să conducă la concluzie unui pericol social scăzut al faptei.
Pedeapsa aplicată inculpatului echivalentă cu minimul special reprezintă o retribuția corectă a faptei comise, în raport cu criteriile stabilite de art. 72 Cod Penal, analizate de instanța de fond, răspunzând scopului prevăzut de art. 52 Cod Penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2, lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, apreciind că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, a recunoscut fapta și că este șofer profesionist.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală se constată că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, infracțiune a cărei săvârșire inculpatul a recunoscut- Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel încât această faptă nu a făcut obiectul judecății iar prin sentința atacată nu s-a pronunțat o soluție în acest sens.
Apărările formulate de inculpat în apel nu au vizat infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, această faptă fiind independentă de starea drumului, de împrejurarea că a avut loc o coliziune între autovehiculul condus de inculpat și cel condus de martorul și de faptul că între cei doi a avut loc o înțelegere pentru repararea pagubelor materiale produse prin coliziune.
Așa cum corect a arătat și prima instanță, cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, apare cu evidență că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de fond prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii potrivit tuturor criteriilor stabilite de art. 181Cod Penal.
În acest sens, sunt de menționat modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Astfel, fiind condus la Spitalul Municipal Făgăraș pentru recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, a declarat că refuză recoltarea probelor biologice, fapt consemnat în registrul de primiri al unității spitalicești la poziția 6761 (așa cum rezultă din procesul verbal de depistare de la fila 7 din dosarul de urmărire penală).
Este evident că scopul urmărit de inculpat a fost acela de a evita antrenarea răspunderii pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, deoarece martorii au confirmat că inculpatul se afla în mod evident sub influența băuturilor alcoolice, urmarea produsă nu reprezintă un criteriu, întrucât fapta este una de pericol nu este susceptibilă prin ea însăși de a produce urmări, însă, consecința consumului de alcool a fost producerea evenimentului rutier datorită diminuării aptitudinilor și abilităților necesare manevrării autovehiculului pe drumurile publice.
În ceea ce privește persoana și conduita inculpatului instanța de apel a reținut corect că acesta nu numai că a refuzat inițial să fie testat cu etilotestul, dar depozițiile martorilor au confirmat că acesta după ce a intrat în autovehicul condus de, a părăsit locul faptei fiind urmărit de cei doi martori care între timp au anunțat telefonic poliție despre evenimentul rutier, iar după ce a fost prins și condus la spital a avut o atitudine necuviincioasă, a proferat injurii și a refuzat categoric recoltarea probelor de sânge.
În consecință, nici un element circumstanțial nu justifică o apreciere pozitivă la adresa persoanei inculpatului, care să conducă la concluzie unui pericol social scăzut al faptei încât aceasta să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar fapta să fie în mod vădit lipsită de importanță.
Cum starea de fapt a fost corect reținută de instanțe, se constată că recursul inculpatului este nefondat și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
D E:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 274/16 octombrie 2009 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 200 lei se suportă din fondurile și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE judecător JUDECĂTOR
- - - C - - -
Grefier
- -
Red.SF/17.03.2010/tehnoredact.DS/19.03.2010/2 ex.
Jud.fond. A/jud.apel. /.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Alina Mandu, Manuela Filip
