Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR-
2040/2009
DECIZIA PENALĂ NR.131/
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.114/A din data de 07 august 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat juridic de apărător ales, avocat G, în baza împuternicirii nr.888/26.10.2009 (atașată la fila 35 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, avocat, care a asigurat asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat la termenele anterioare, solicită a se lua act de încetarea delegației sale, conform art.171 alin.5 din Codul d e procedură penală și a se dispune plata onorariului cuvenit.
Curtea procedează la legitimarea recurentului inculpat, pe baza cărții de identitate seria - nr.-, CNP -, domiciliat în comuna, satul, județul
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar concluzii scrise (atașate la filele 36-39) și solicită efectuarea unei adrese către I, pentru a înainta dovada comunicării efective a adresei nr.-/A/01.10.2008, prin care i s-a adus la cunoștință acestuia faptul că i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice. În susținerea cererii, arată că, din borderoul de înaintare a adresei respective, rezultă că aceasta a fost expediată la data de 30 septembrie 2008, însă nu există certitudine asupra datei când a fost primită de către inculpat, la domiciliul său, în condițiile în care fapta pentru care a fost trimis în judecată datează din 02 octombrie 2008.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii astfel formulate, apreciind că administrarea acestei probe nu este utilă pentru soluționarea cauzei, având în vedere actele deja comunicate de I (atașate la filele 39 și 40 din dosarul de fond) cu privire la comunicarea către inculpat a suspendării exercitării dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice.
Curtea, după deliberare, apreciază proba solicitată ca nefiind utilă pentru judecarea cauzei, în raport cu actele deja existente la dosar și, mai ales, cu conținutul normei de incriminare a faptei în discuție, respectiv art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 și, în mod corelativ, cu dispozițiile art.23 alin.1 din același act normativ, care permit stabilirea înțelesului expresiei de"persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România".
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului și casarea în întregime a ambelor hotărâri pronunțate în cauză, în temeiul art.3859alin.1 pct.171din Codul d e procedură penală, apreciind că, prin hotărârile respective, s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Astfel, în legătura cu infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, arată că nu s-a ținut seama de dispozițiile art.115 alin.1 și 2 din același act normativ, care prevăd în mod expres instituția care poate dispune suspendarea dreptului de a conduce autovehicule și care obligația de a comunica această măsură titularului permisului de conducere. În speță, prin adresa nr.-/A/01.10.2008, emisă de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I, i s-a adus la cunoștință inculpatului că, pentru încălcarea prevederilor art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, i-a fost suspendat dreptul de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 27 septembrie 2008. Or, verificând borderoul de comunicare a acestei adrese către inculpat, rezultă că el poartă data de 30 septembrie 2008, iar permisul de conducere ridicat a fost înaintat la postul local de poliție din comuna la data de 02 octombrie 2008. În raport cu aceste împrejurări, apreciază că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în discuție, solicitând în consecință achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, susține că buletinul de analiză toxicologică este lovit de nulitate, ca urmare a nerespectării termenului prevăzut de art.14 alin.3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.376/2006. Astfel, probele biologice de sânge au fost prelevate la data de 02 octombrie 2008, însă nu au fost depuse la Serviciul de Medicină Legală în termenul legal de 3 zile, ci abia la data de 07 octombrie 2008. Totodată, pentru perioada cât aceste probe au fost păstrate la Poliția municipiului F, nu există garanția că au fost ținute în frigider, în condiții standard de temperatură. Pentru motivele expuse, apreciază că nici această faptă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii analizate, impunându-se în consecință achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de admitere a recursului, apreciind că, în speță, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală, în raport cu care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În acest sens, arată că instanța respectivă nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpat, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002. Astfel, acesta a solicitat în apel efectuarea unei adrese către instituția medico-legală competentă pentru a se comunica dacă depășirea termenului legal de 3 zile, prevăzut de art.14 alin.3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.376/2006 pentru depunerea probelor de sânge și nerespectat în cauză, a afectat valabilitatea concluziilor buletinului de analiză toxicologică. Instanța de apel a respins această probă, cu motivarea că probele de sânge au fost păstrate la SML I în condiții standard de temperatură, însă nu acest aspect a fost contestat de către inculpat. Apreciază că acea probă solicitată de inculpat este utilă judecății, impunându-se administrarea ei de către instanța de apel, prin trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul ales al recurentul inculpat, acordându-i-se cuvântul asupra cazului de casare invocat de reprezentantul Ministerului Public, arată că îl susține, fiind de acord cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile formulate de apărătorul său și precizează că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.94/F din data de 24 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Feteștia hotărât astfel:
În temeiul art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal rap. la art.74 lit.c și art.76 lit.d din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 08 decembrie 1972 în comuna, județul I, CNP -) la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal rap. la art.74 lit.c și art.76 lit.d din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 6 luni închisoare.
În temeiul art.83 din Codul penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.286/25.04.2007 a Tribunalului Ialomița (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.4280/18.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cumulată de 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul domiciliază în comuna, județul I, este agricultor și posesorul autoturismului marca cu număr de înmatriculare -.
La data 27 septembrie 2008, inculpatul a fost depistat conducând autoturismul respectiv în timp ce se afla influența băuturilor alcoolice, astfel că, în privința lui, s-a luat măsura administrativă a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 90 de zile.
Deși cunoștea această măsură, în ziua de 02 octombrie 2008, în jurul orei 1030, inculpatul a fost depistat conducând același autoturism pe raza comunei, respectiv pe, tot sub influența băuturilor alcoolice, testarea acestuia cu aparatul evidențiind o alcoolemie de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxicologică rezultând că, la ora 1145, avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 gr0/00, iar, la ora 1245, de 1,10 gr0/00.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, în modalitatea descrisă, susținând însă că a avut de rezolvat unele probleme urgente și, astfel, a fost nevoit să se urce la volanul autoturismului, deși consumase băuturi alcoolice, deoarece nu a găsit niciun alt șofer care să-i conducă autoturismul.
Judecătoria nu a reținut apărarea inculpatului, constatând că, în cele două împrejurări când a fost depistat în trafic, acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, fie dimineața, destul de devreme, fie după-amiaza, după prânz, când în agricultură ziua de muncă este în toi, aspect care conduce la concluzia că, pentru el, constituia o obișnuință să consume alcool și apoi să conducă autoturismul.
În drept, Judecătoria a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 și respectiv de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002. De asemenea, a constatat că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art.37 lit.a din Codul penal, întrucât, prin Sentința penală nr.286/25.04.2007 a Tribunalului Ialomița (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.4280/18.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen încercare de 3 ani și 6 luni.
La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni, Judecătoria a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, privitoare la limitele speciale de pedeapsă, gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite și persoana inculpatului, reținând în favoarea acestuia, drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art.74 lit.c din Codul penal, împrejurarea că a avut o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, în raport cu care a coborât ambele pedepse sub minimul lor special, potrivit art.76 lit.d din Codul penal.
De asemenea, constatând că infracțiunile sunt concurente, Judecătoria a contopit cele două pedepse stabilite pentru acestea, conform art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din Cod penal, și, reținând săvârșirea lor înăuntrul termenului de încercare anterior menționat, a procedat, potrivit art.83 din Codul penal, la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei precedente și la adăugarea acesteia la pedeapsa rezultantă aplicată în cauza de față, dispunând executarea pedepsei finale în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 30 aprilie 2009)inculpatul, care a solicitat, în principal, achitarea sa, cu privire la ambele infracțiuni, în temeiul art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, cu motivarea că, în cazul primei infracțiuni, ridicarea inițială a permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice au fost dispuse de către un agent de poliție, iar nu de către Poliția Rutieră din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție, astfel cum ar fi fost legal, iar, în cazul celei de-a doua infracțiuni, nu a fost respectat termenul de depunere a probelor de sânge prelevate, prevăzut de art.14 alin.3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.376/2006. În subsidiar, inculpatul a invocat greșita individualizare a pedepselor, solicitând reducerea acestora.
PrinDecizia penală nr.114/A din data de 07 august 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința atacată, doar în ceea ce privește pedeapsa accesorie, în sensul că, în urma rejudecării, a făcut aplicarea dispozițiilor art.64 lit.a teza a II-a din Codul penal, menținând celelalte dispoziții ale sentinței respective.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare și, de asemenea, a aplicat inculpatului pedepse în mod just individualizate.
Răspunzând criticilor inculpatului, Tribunalul a constatat, cu privire la infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, că, din adresa nr.-/A/16.03.2009 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului I, Serviciul Poliției Rutiere, rezultă că, prin adresa nr.-/A/01.10.2008, inculpatului i s-a comunicat că, pentru încălcarea, la data de 27 septembrie 2008, dispozițiilor art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere, pe o durată de 90 zile, începând cu aceeași dată.
De asemenea, Tribunalul a constatat că, fiind audiat de către prima instanță la termenul din data de 06 martie 2009, inculpatul a menționat că, într-adevăr, la data de 27 septembrie 2008, i-a fost suspendat dreptul de a conduce și, deși cunoștea acest lucru, a condus totuși autoturismul în ziua de 02 octombrie 2008.
În privința susținerii inculpatului, potrivit căreia ridicarea permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice s-au făcut de către un agent de poliție, iar nu de către Poliția Rutieră, Tribunalul a constatat că aceasta este contrazisă de adresa anterior menționată, care a fost emisă de către Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I cu respectarea dispozițiilor art.109 și art.115 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, Tribunalul a apreciat că nu este întemeiată susținerea inculpatului în sensul că buletinul de examinare clinică este lovit de nulitate, ca urmare a încălcării dispozițiilor art.14 alin.3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.376/2006, reținând, pe de o parte, că, din conținutul buletinului de analiză toxicologică nr.567/09.10.2008, rezultă că proba Iaf ost prelevată la ora 1145, rezultând o alcoolemie de 1,30 gr0/00, iar proba a II-a a fost prelevată la ora 1245, rezultând o alcoolemie de 1,10 gr0/00, iar, pe de altă parte, că, potrivit adresei nr./519/17.03.2009 a SML S, Poliția Faa dus, în data de 07 octombrie 2008, în vederea stabilirii alcoolemiei inculpatului, trusa standard - cu număr de înregistrare 3882/07.10.2008, determinarea alcoolemiei efectuându-se în data de 09 octombrie 2008, în condițiile în care probele de sânge au fost păstrate la frigider, în condiții standard de temperatură.
Sub același aspect, Tribunalul a constatat că termenul prevăzut de art.14 alin.3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.376/2006 se referă la situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu pot fi efectuate imediat, acestea păstrându-se în frigider, la sediul unității de poliție, timp de maxim 3 zile și, totodată, a reținut că însuși inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice în data de 02 octombrie 2008.
Cu privire la individualizarea pedepselor, Tribunalul a apreciat că prima instanță a dat suficientă eficiență circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului, coborând pedepsele aplicate acestuia sub minimul lor special și, de asemenea, în mod corect, a ținut seama de împrejurarea că inculpatul este recidivist.
Din oficiu, Tribunalul a constatat că, potrivit principiilor statuate în jurisprudența CEDO, natura infracțiunilor judecate și modalitatea în care au fost săvârșite nu justifică interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a alege, prevăzut de art.64 lit.a teza I din Codul penal, inculpatul având maturitatea necesară pentru a aprecia asupra unor valori fundamentale și a-și exprima opinia în legătură cu acestea. În schimb, Tribunalul a apreciat că este proporțională și justificată interzicerea pentru inculpat, cu același titlu, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că, potrivit art.57 alin.2 din Constituție, cetățenii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile fundamentale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți cetățenilor, or, în speță, inculpatul a încălcat această îndatorire, sancțiunea potrivită pentru conduita sa fiind tocmai interzicerea drepturilor anterior menționate.
Împotriva deciziei Tribunalului,a declarat recursîn termenul legal (la data de 14 august 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris în termenul prevăzut de art.38510alin.2 din Codul d e procedură penală.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 21 august 2009.
În dezbaterile asupra recursului, desfășurate la termenul de astăzi, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a avocatului său ales, a invocat cazul de casare prevăzut deart.3859alin.1 pct.171din Codul d e procedură penală și a solicitat, conform art.38515pct.2 lit.b din Codul d e procedură penală, pronunțarea unei soluții de achitare, cu privire la ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la 10 lit.d din Codul d e procedură penală, în raport cu aceleași motive deja susținute în fața instanțelor inferioare.
Reprezentantul Ministerului Publica susținut incidența în speță a cazului de casare prevăzut deart.3859alin.1 pct.10din Codul d e procedură penală, care, potrivit art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, poate fi invocat și din oficiu și pe care Curtea l-a pus în discuția părților, conform art.3859alin.4 din Codul d e procedură penală.
Analizând decizia atacată, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a solicitat, în mod explicit, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel (fila 50, verso, și respectiv fila 18, verso, ), efectuarea unei adrese către Serviciul de Medicină Legală I, pentru a se comunica dacă depășirea termenului legal prevăzut de art.14 alin.3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.376/2006 a fost de natură să modifice rezultatul analizei toxicologice.
Sub acest aspect, Curtea constată, contrar celor reținute de către instanța de apel, ca fiind corectă afirmația inculpatului privind depășirea termenului legal anterior menționat.
Astfel, potrivit art.14 alin.1 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.376/2006, probele biologice prelevate și sigilate, împreună cu procesul verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică, întocmite în speță de către Spitalul Municipal F la data de 02 octombrie 2008 (filele 13 și 13bis, ), trebuiau transportate și depuse de către organele de poliție la instituția medico-legală teritorială, în speță Serviciul de Medicină Legală I, "în cel mai scurt timp". De asemenea, conform art.14 alin.3 din același ordin, în situația în care transportul și depunerea probelor biologice prelevate nu se puteau efectua imediat, acestea trebuiau păstrate la frigider, în sediul unității de poliție, însă numai"timp de maxim 3 zile".
Prin adresa nr./519/17.03.2009 (fila 37, ), Serviciul de Medicină Legală Iac omunicat în mod explicit instanței de fond că data prelevării probelor biologice a fost 02 octombrie 2008, iar data depunerii acestora la serviciul respectiv, în vederea efectuării analizei toxicologice, a fost 07 octombrie 2008, menționând, de asemenea, că, astfel, a fost depășit termenul de maxim 3 zile, prevăzut de art.14 alin.3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.376/2006.
În aceste condiții, cererea inculpatului, adresată ambelor instanțe inferioare, este nu doar pertinentă, dar, în același timp, este utilă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei, neputând fi respinsă, după cum, în mod nelegal, respectiv prin încălcarea dispozițiilor art.67 alin.2 din Codul d e procedură penală, au procedat cele două instanțe.
Mai mult, prima instanță a respins cererea respectivă, fără a-și motiva în vreun fel soluția (fila 50, verso, ), încălcând ca atare și dispozițiile art.67 alin.3 teza a II-a din Codul d e procedură penală, iar instanța de apel, deși, în raport cu efectul integral devolutiv al căii de atac cu care a fost sesizată, reglementat în art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, avea obligația să îndrepte această nelegalitate, nu doar că nu a procedat astfel, dar, fiindu-i adresată în mod direct aceeași cerere, a respins-o la rândul ei (fila 18, verso, ), cu motivarea greșită că, din răspunsul Serviciului de Medicină Legală I (fila 37, ), rezultă că probele de sânge au fost păstrate în condiții standard de temperatură. Or, inculpatul nu a contestat condițiile de păstrare a probelor biologice în cadrul serviciului respectiv, ci depășirea termenul legal de depunere a lor la instituția medico-legală, solicitând completarea probatoriului în raport cu această împrejurare.
Astfel fiind, Curtea constată că, pentru justa soluționare a cauzei, se impunea într-adevăr a se solicita Serviciului de Medicină Legală I, ca unică instituție care poate furniza un răspuns de specialitate pertinent, să comunice dacă depășirea termenului legal de depunere a probelor biologice prelevate de la inculpat a fost de natură să influențeze rezultatul analizei toxicologice efectuate, iar, în caz afirmativ, în ce anume modalitate și, de asemenea, în măsura în care acest fapt este posibil, să procedeze la o recalculare a alcoolemiei, ținându-se seama de eventuale criterii științifice, privitoare la evoluția în timp a caracteristicilor specifice probelor de sânge.
În același timp, pentru a se analiza respectarea întocmai și a celorlalte dispoziții ale art.14 alin.3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.376/2006, se impunea a se verifica condițiile în care s-a realizat de către organele de poliție păstrarea, timp de 5 zile, a probelor de sânge prelevate de la inculpat, lămurindu-se în prealabil care unitate de poliție le-a avut în concret în custodie, întrucât, potrivit mențiunilor din procesul verbal de prelevare (fila 13, ), acestea ar fi fost remise unui agent din cadrul Postului de Poliție la data de 02 octombrie 2008, pentru ca, la data de 07 octombrie 2008, ele să fie prezentate Serviciului de Medicină Legală I de către Poliția municipiului F (fila 37, ).
Întrucât instanța de apel nu a procedat la administrarea tuturor acestor probe, absolut necesare pentru lămurirea cauzei, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, și, mai mult, solicitându-i-se să procedeze astfel, în privința adresei către Serviciul de Medicină Legală I, a respins în mod nelegal cererea respectivă, ceea ce echivalează cu a nu se fi pronunțat asupra ei, deși aceasta era esențială pentru inculpat, fiind de natură să-i garanteze drepturile procesuale și chiar să influențeze soluția procesului, Curtea constată incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală.
În raport cu acest caz de casare, cu efectul integral devolutiv al apelului, care obliga Tribunalul ca, în calea de atac cu care a fost sesizat, să examineze cauza sub toate aspectele ei de fapt și de drept, administrând, la cerere sau chiar din oficiu, orice probe utile și concludente, conform art.371 alin.2 și art.378 alin.1 rap. la art.377 alin.2 din Codul d e procedură penală, precum și cu regimul specific al probatoriului din recurs, în care nu pot fi decât prezentate de către părți înscrisuri noi, potrivit art.38514alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea urmează ca, în temeiul art.38515pct.2 lit.c teza I din Codul d e procedură penală, să admită recursul declarat de inculpat, să caseze în întregime decizia atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel, pe lângă administrarea probatoriului anterior menționat, va analiza și se va pronunța și asupra celorlalte critici formulate de inculpat, astfel cum sunt inserate în concluziile scrise depuse la termenul de astăzi (filele 36-39, ), ținând seama, în măsura în care situația de fapt rămâne neschimbată, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, inclusiv de motivarea soluției de respingere ce a fost dispusă de către instanța de recurs cu privire la cererea acestuia de efectuare a unei adrese către I, pentru a se preciza data comunicării efective a adresei nr.-/A/01.10.2008 (potrivit mențiunilor din practicaua prezentei decizii).
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală și art.3 alin.1 din Protocolul nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiție și, onorariul parțial al avocatului din oficiu (care a asigurat asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales al acestuia), în cuantum de 25% din suma de 200 lei, menționată în delegația nr.- din data de 03 septembrie 2009 eliberată de Baroul București (fila 8, ), va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.114/A din data de 07 august 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în Dosarul nr-.
Casează, în întregime, decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Ialomița.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 02.02.2010
/ -
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
