Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 14/
Ședința publică din 08 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații:, domiciliat în, sat, județul A și, domiciliat în Pitești,-, -4,.E,.18, județul A, împotriva deciziei penale nr. 206 din data de 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației nr.1/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet Individual și recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației nr. -/2009, emisă de Baroul București și avocat oficiu - pentru ambii recurenți în baza delegației nr. 4969/2008, emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Ședința s-a înregistrat conform art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Pitești, ca fiind legală și temeinică. Instanța de apel greșit a admis apelul declarat de parchet și a dispus condamnarea inculpatului, întrucât acesta este nevinovat. Din întreg probatoriul administrat în cauză nu reiese că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii. Inculpatul s-a opus recoltării probelor biologice de sânge, întrucât nu era obligat să se supună acestei proceduri, deoarece nu el a condus autoturismul. Din declarațiile martorilor nu rezultă cu certitudine cine a condus autoturismul. La dosar nu există dovezi în ceea ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă, deoarece persoanele vătămate sunt persoane în vârstă, iar diferența dintre inculpați a fost făcută prin culoarea tricoului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Din probatoriul administrat în cauză nu reiese că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii. Precizează că martorii audiați au revenit și au arătat că nu sunt siguri cu privire la persoana celui care a condus autoturismul la momentul accidentului. Inculpatul își asumă conducerea autoturismului în stare de ebrietate, dar nu poate fi condamnat pentru favorizare la săvârșirea infracțiunii
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. În raport de declarația inculpatului imediat după comiterea accidentului și declarațiile martorilor, apreciază că sunt dovezi că autoturismul a fost condus de recurentul inculpatul. Celălalt inculpat, în mod nepermis a luat asupra sa această faptă, deși nu se afla la volanul autoturismului, în sarcina sa corect s-a reținut săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.
Avocat, având cuvântul, în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul pune concluzii de admitere a acestuia.
Avocat, având cuvântul, cu privire la recursul declarat de inculpatul pune concluzii de admitere.
Recurentul inculpatul, având ultimul cuvânt, recunoaște că este vinovat pentru că a încredințat autoturismul lui, deși știa că acesta consumase băuturi alcoolice.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că își asumă conducerea autoturismului în stare de ebrietate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin decizia penală nr.206 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Argeșaa dmis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, a desființat în totalitate sentința și a înlăturat achitările intimaților-inculpați.
A condamnat pe inculpatul la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002 cu aplic. art.13 penal.
A condamnat pe inculpatul la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.264 penal.
În baza art.81 penal a suspendat executarea pedepselor, iar în baza art.82 penal a fixat termene de încercare de câte 3 ani.
În baza art.359 proc.pen. a atras atenția intimaților-inculpați asupra dispozițiilor art.83 penal.
A obligat pe intimații-inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1090 din 06 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost chitat inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.13 penal în baza art.11 pct.2 lit.a proc.pen. și art.10 lit.c proc.pen.
A fost achitat inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 penal în baza art.11 pct.2 lit.a proc.pen. și art.10 lit.d proc.pen.
Au fost lăsate cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia, în baza art.192 proc.pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că a data de 16.09.2006 martorul conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare - pe str.- din municipiul Pitești. În autoturism se mai aflau soția acestuia - martora, iar pe bancheta din spate cei doi copii minori ai acestora.
La intersecția cu str.- - din municipiul Pitești, autoturismul condus de a fost acroșat de autoturismul cu numărul de înmatriculare - din care au coborât cei doi inculpați și C.
Cei doi inculpați au coborât pe partea dreaptă, folosind portiera dreaptă a autoturismului prezentat mai sus.
Inculpații se aflau într-o stare avansată de ebrietate și inițial nici unul dintre aceștia nu au recunoscut comiterea faptei.
Martorii prezenți la fața locului nu au identificat cu certitudine persoana care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare -.
Martorii și, prin declarații succesive luate în faza de urmărire penală dar și la instanță, nu au indicat cu certitudine că la volanul autoturismului prezentat mai sus se afla inculpatul.
Afirmațiile acestora au fost înlăturate de instanță pe considerent de subiectivism, întrucât aceștia urmăreau obținerea de despăgubiri materiale de la inculpatul pentru deteriorarea autoturismului lor.
Inculpatul nu a recunoscut niciodată că acesta a condus autoturismul, însă inițial inculpatul l-a indicat pe inculpatul, ca fiind persoana care a condus autoturismul implicat în accidentul rutier.
Organele de poliție ajunse la fața locului au rezolvat defectuos incidentul produs.
Astfel, acestea i-au solicitat inculpatului să se prezinte la Spitalul Județean pentru a i se recolta probe biologice în condițiile în care acesta a negat comiterea faptei.
Pe celălalt inculpat, care de asemenea se afla într-o avansată stare de ebrietate au uitat să-l conducă la Spitalul Județean A pentru recoltarea de probe biologice deși, ca urmare a negării comiterii faptei de către celălalt inculpat exista posibilitatea ca și acesta să fie suspectat de comiterea faptei penale, întrucât, de la început organele de poliție se confruntaseră cu situația de a nu putea identifica în concret autorul infracțiunii de conducere a autoturismului în stare de ebrietate.
Ulterior, în data de 17.09.2007, inculpatul a afirmat că el este persoana care a condus cu o zi înainte autoturismul care a fost implicat în accidentul rutier.
Acesta a arătat că, nu a recunoscut comiterea faptei, deoarece se afla în stare de ebrietate și i-a fost teamă pentru sine de consecințele penale pe care putea să le producă asupra sa o astfel de faptă.
A considerat, având în vedere situația creată la fața locului, că poate să îl învinovățească pe inculpatul e de comiterea acestei infracțiuni, pentru ca el să scape de răspunderea penală.
În aceste condiții, instanța a constatat că infracțiunii prev. de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002 cu aplic. art.13 penal, îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul vinovăției, respectiv intenția de a se sustrage de la recoltarea de probe biologice.
În condițiile în care inculpatul cunoștea faptul că nu este autorul comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar autorul era inculpatul, s-a reținut că refuzul său de la recoltarea probelor biologice în condițiile în care se afla într-o avansată stare de ebrietate, este justificată.
Practic, prin acceptarea de recoltare a probelor biologice, inculpatul se afla în situația de a participa la constituirea unei probe împotriva sa, în condițiile în care organele de poliție se aflau în eroare în ceea ce privește autorul infracțiunii, iar o astfel de probă îl putea incrimina într-un mod absolut.
Organele de poliție au instrumentat încă de la început în mod greșit cauza.
Astfel, începând cu cercetarea locului faptei, aceștia nu au putut identifica pe autorul conducerii autoturismului, aflat în stare de ebrietate, nu au identificat martorii oculari care puteau să-l identifice în concret pe autor și nu au luat în calcul ipoteza că celălalt inculpat, putea fi autorul infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
În astfel de situații, în care există un dubiu în ceea ce privește identitatea făptuitorului, versiunile de anchetă sunt mai numeroase, fiind luate în calcul toate posibilitățile și împrejurările care au stat la baza comiterii infracțiunii.
Astfel, inculpatul, trebuia să fie prezentat la Spitalul Județean A, odată cu celălalt inculpat pentru recoltarea de probe biologice.
O astfel de situație ar fi dat posibilitatea rezolvării în faza de urmărire penală fără dubiu a cauzei, deoarece, în situația în care, așa cum s-a întâmplat, a revenit asupra declarației inițiale și și-a recunoscut fapta de conducere sub influența băuturilor alcoolice, acesta putea fi tras la răspunderea penală în baza probelor (buletin de analiză toxicologică).
Neavând proba medicală împotriva inculpatului, procurorul a considerat că este necesar să stabilească adevărul în cauză în faza de urmărire penală, reținând împotriva evidenței probelor, o situație de fapt.
Instanța a constatat că o astfel de rezolvare nu trebuie să acopere cu orice preț deficiențele apărute în cursul urmăririi penale.
Întrucât inculpatul, a recunoscut că acesta este autorul infracțiunii de conducere pe drumurile publice, în stare de ebrietate, conștientizând că o astfel de recunoaștere poate atrage asupra sa răspunderea penală, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, procurorul trebuia să rețină în sarcina sa această infracțiune și nu să considere că prin recunoașterea infracțiunii, acesta l-a favorizat pe inculpatul.
Acest lucru trebuie coroborat și cu situația faptică în care cei doi inculpați erau într-o avansată stare de ebrietate, au coborât pe aceeași ușă a autoturismului, iar niciun martor nu este sigur care dintre ei se afla la volan în momentul comiterii accidentului rutier.
Astfel, s-a constatat că este verosimilă ipoteza prin care inculpatul recunoaște comiterea faptei de conducere a autoturismului pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, fără îndoială ajutorul dat unei persoane învinuite sau inculpate și chiar condamnate într-un proces penal, în scopul dovedirii nevinovăției ori pentru stabilirea justă a limitelor răspunderii penale, nu realizează elementul subiectiv al infracțiunii de favorizare al infractorului.
de a împiedica înfăptuirea justiției penale un asemenea ajutor, dimpotrivă este o bună înfăptuire a justiției.
Greșeala în această cauză aparține organelor de urmărire penală care, în faza de urmărire penală, prin recunoașterea infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice de către inculpatul, fără a avea o probă toxicologică împotriva acestuia, s-au văzut în situația de a rămâne fără autor în cauză, deoarece nu procedaseră la administrarea unei astfel de probe față de acesta.
Este important ca într-o cauză să fie stabilit pe baza probelor adevărul și nu trebuie menținută acea stare de confuzie generată de o administrare defectuoasă a probelor într-una din fazele procesului penal.
În aceste codiții, instanța a constatat că infracțiunii de favorizare a infractorului (art.264 penal) de care este acuzat îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective, respectiv intenția.
Starea de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor probe: declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, proces-verbal de constatare al faptei, fișa alcool test, înscrisuri, proces-verbal de confruntare.
Având în vedere aceste aspecte instanța l-a achitat pe inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.13 penal în baza art.11 pct.2 lit.a proc.pen. și art.10 lit.c proc.pen.
A fost achitat inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 penal în baza art.11 pct.2 lit.a proc.pen. și art.10 lit.d proc.pen.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că instanța de fond a luat în considerare doar declarațiile celor doi inculpați și a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, arătându-se că inculpații au avut o atitudine nesinceră la urmărirea penală, față de împrejurarea că atunci când au fost testați cu poligraful, ambii au dovedit un comportament similar, poziția lui de la urmărirea penală fiind cea adevărată, iar nu cea de la instanța de judecată.
S-a solicitat ca tribunalul să aibă în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, din care rezultă în mod indubitabil că la volanul autoturismului se afla inculpatul, iar în raport de noua incriminare dată infracțiunii prev. de nr.OUG195/2002, art.79 a primit o nouă numerotare, respectiv 87 din nr.OUG195/2002, sens în care trebuie să se dispună schimbarea încadrării juridice înainte de aplicarea dispozițiilor art.10 lit.c proc.pen.
În concluzie, Parchetul solicitat înlăturarea achitării inculpaților, condamnarea acestora în funcție de dispozițiile legale și de comportamentul la cercetarea judecătorească, iar cu privire la cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, arată că lasă la aprecierea instanței.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, tribunalul a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, din actele și lucrările dosarului: declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, proces-verbal de constatare al faptei, fișa alcool test, înscrisuri, proces-verbal de confruntare, tribunalul a constatat că la data de 16.09.2006, în Municipiul Pitești, la intersecția dintre str.- și - -, autoturismul condus de martorul a fost acroșat de autoturismul cu numărul de în matriculare -, condus de inculpatul, care a refuzat recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, susținând că autoturismul a fost condus de inculpatul.
Inculpatul a afirmat în mod nereal că a condus autoturismul în scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.
La stabilirea situației de fapt, instanța de fond nu a avut în vedere toate actele și lucrările dosarului.
Potrivit declarațiilor de la urmărirea penală ale martorilor G, și, la momentul producerii accidentului de circulație, autoturismul cu numărul de înmatriculare - era condus de inculpatul, aspect ce a fost consemnat și în procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și în declarația inițială a inculpatului.
S-a reținut că declarația martorului A G, care a arătat că autoturismul era condus de o altă persoană, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
De asemenea, s-a reținut că nu au relevanță nici declarațiile ulterioare ale inculpatului care a susținut că autoturismul nu a fost condus de către inculpatul la momentul producerii accidentului și că inculpatul a încercat să îl ajute pe inculpatul, luând fapta asupra sa în scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.
Tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea celor doi inculpați, deoarece din probele administrate rezultă că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Astfel, s-a reținut că inculpatul, care la data de 06.09.2006 a condus pe drumul public un autoturism și a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002 cu aplic. art.13 Cod penal.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul care l-a ajutat pe inculpatul, afirmând în mod nereal că a condus autoturismul în locul acestuia, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală ori judecarea inculpatului se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.264 Cod penal.
Deoarece în cauză s-a făcut dovada vinovăției celor doi inculpați, aceștia au fost condamnați pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social concret și elementele ce caracterizează persoana inculpaților, respectiv atitudinea în raport de faptele săvârșite, precum și faptul că sunt cunoscuți fără antecedente penale.
Tribunalul a apreciat că scopul pedepselor prev. de art.52 Cod penal poate fi atins și fără executarea acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul critică decizia pronunțată de tribunal, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prev. de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002, arătând că nu a săvârșit-o și că în cauză nu există probe certe privind vinovăția sa.
Inculpatul critică decizia arătând că, de fapt, el a condus autoturismul respectiv, în momentul producerii accidentului, recunoscând și regretând fapta comisă, astfel încât susține că prin soluția dată tribunalul a comis o gravă eroare de fapt.
Recursurile inculpaților vor fi examinate prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 din Codul d e procedură penală, referitor la situația când în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Cu privire la recursul inculpatului, Curtea constată că acesta este vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice prev. și ped. de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002.
Astfel, din starea de fapt reținută de instanța de apel rezultă fără dubii că ambii inculpați au plănuit după producerea accidentului ca să fie declarat drept conducător al autoturismului în momentul impactului, inculpatul, care ulterior și-a distribuit rolul de răspunzător al infracțiunii comise.
În declarația dată imediat după accident, inculpatul a confirmat faptul că la volanul autoturismului se afla inculpatul, recunoaștere care se coroborează și cu înscrierile din procesul-verbal de constatare, întocmit de organele de poliție și declarațiile martorilor asistenți., și.
În mod corect a fost înlăturată declarația acestui inculpat () dată în fața organelor de cercetare penală, prin care revenea asupra declarației anterioare, arătând că, de fapt, inculpatul nu a condus autoturismul respectiv, ci în momentul producerii accidentului rutier, el a fost cel care se afla la volan.
Curtea apreciază că această declarație este nesinceră, fiind făcută pro causa, în vederea înlăturării răspunderii penale atât a sa, cât și a coinculpatului în cauză și a zădărnicirii sau îngreunării cercetărilor penale.
Cum activitatea infracțională a inculpatului, atât obiectiv, cât și subiectiv, a fost probată în condițiile legii, rezultă că este nefondată critica formulată, nefiind comisă vreo eroare în aprecierea probatoriului.
Curtea reține, referitor la situația juridică a inculpatului, și faptul că în cauză s-au depus toate diligențele necesare aflării adevărului și identificării persoanei aflate la volanul autoturismului marca BMW în momentul accidentului - prin recoltarea probelor biologice inculpatului, în condițiile în care celălalt inculpat a refuzat supunerea la un astfel de test și examinarea cu aparatul poligraf -, iar faptul că ulterior inculpatul și-a schimbat declarațiile inițiale nu demonstrează decât atitudinea acestuia de sfidare a legii în scopul atenuării gravității faptelor comise și a răspunderii penale a ambilor inculpați.
Așadar, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 din Codul penal.
Curtea notează că, față de situația expusă mai sus, pedepsele aplicate de tribunal inculpaților corespund atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, astfel cum este prevăzut în art.52 din Codul penal.
De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, instanța de apel a avut în vedere, în mod corect, criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor, natura infracțiunilor, atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului și respectiv atitudinea de negare totală a comiterii acestora de către ambii inculpați.
Pentru toate cele zise, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.206 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Totodată, în baza art.192 alin.2 proc.pen. îi va obliga pe recurenți la câte 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 26.12.1973 în C, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP-- și, fiul lui și, născut la data de 07.06.1976 în Pitești, județul A, domiciliat în Pitești,-, -4,.E,.18, județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr.206 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./30.01.2009
Jud.apel: Gh./
Jud.fond: -
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
