Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 26/
Ședința publică din 12 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Directia de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Argeș -
reprezentată prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpat, împotriva încheierii de ședință nr.1/F din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocați aleși și, conform delegațiilor depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală permite apărătorilor să ia legătura cu recurentul, deoarece se află în stare de arest.
Apărătorii recurentului-inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii și judecarea inculpatului în stare de libertate cercetarea penală fiind terminată și administrate toate probele în cauză, neexistând posibilitatea ca acesta să mai poată influența ori zădărnici aflarea adevărului odată pus în libertate.în legătură cu posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, această teză ar trebui susținută de un material probator în acest sens.
Avocat solicită admiterea recursului și casarea incheierii pronuntată de Tribunalul Vâlcea la 07 ianuarie 2009, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, având în vedere circumstanțele reale și personale ale acestuia. De asemenea din declaratia dată de inculpat rezultă că acesta nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori să influenteze alte părti, ori prin alterarea mijloacelor de probă.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat și de menținere a încheierii recurate întrucât există date din care să rezulte faptul că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, solicită admiterea recursului, precizând că nu are nicio legătura cu inculpații din prezenta cauză, pe multi dintre ei cunoscându-i în perioada arestului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.1 din 07 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlcea, în baza art.1608aalin.6 proc.pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul
În baza art.192 alin.2 proc.pen. a obligat pe inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a admis în principiu cererea pentru cele ce urmează:
Potrivit art.1602alin.1.proc.pen. "iberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
În speță, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite, la data sesizării cu actuala cerere, condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite nu depășește 15 ani.
În privința art.7 din Legea nr.39/2003 care prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani, alin.2 din același text de lege statuează că pedeapsa nu poate depăși sancțiunea pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
Or, s-a constatat că la data investirii pedeapsa cea mai grea este de 15 ani, fiind prevăzută de art.215 alin.2 și 3.penal.
La data de 6 ianuarie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, împreună cu alții, pentru a fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 penal, art.208 combinat cu art.209 alin.4 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, cu aplicarea art.33 lit.a, b penal, dosarul fiind înregistrat sub nr-.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art.1602alin.2.proc.pen. "iberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
În speță, din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul a sprijinit activitatea infracțională prin recrutarea în rândul creării grupului infracțional a inculpatului Al sub autoritatea inculpatului. Primii doi au îmbrățișat ideea inculpatului de a sprijini astfel activitatea membrilor grupării infracționale legată de transferul neautorizat de fonduri bănești. În schimbul unui procent din prejudiciul creat victimei (procent calculat și primit de fiecare dintre inculpații și Al, astfel cum reiese din convorbirea telefonică din data de 28.05.2008 - Al ), au fost efectuate demersuri în vederea obținerii unor conturi în care să fie virați banii rezultați din fraudarea victimelor. Ulterior realizării transferului, inculpatului Al i se comunicau numele victimei și suma transferată, pentru a avea controlul operațiunilor din cont. De asemenea, s-a remarcat disponibilitatea inculpatului Al și în ce privește sprijinirea altui tip de activități infracționale, legată de instrumente bancare și obținerea de beneficii pecuniare prin mijloace ilicite, precum și sprijinul dat de inculpatul inculpatului, care urmărea obținerea unor alte conturi în țări arabe.
S-a reținut, că liberarea sub control judiciar a inculpatului nu se impune pentru motivul că acesta are un copil minor în întreținere și că participă la administrarea unei societăți înființată de părinții acestuia.
Instanța de fond a constatat că luarea altei măsuri cu caracter neprivativ de libertate ar conduce la situația neîndeplinirii scopului măsurii arestării preventive, respectiv la buna desfășurare a cercetării judecătorești, existând pericolul să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei, dacă eventual, ar fi găsit vinovat.
Pe de altă parte, s-a constatat că există date concrete din conținutul cărora rezultă că inculpatul, în cazul în care ar fi pus în libertate, ar încerca să zădărnicească adevărul, prin alterarea probelor, ar exista tentația de a săvârși alte fapte de aceeași natură.
Aceste aspecte sunt probate cu declarațiile date de inculpat la urmărirea penală, precum și declarațiile date de ceilalți coinculpați, de încercarea acestora de a zădărnici aflarea adevărului prin inducerea în eroare a organelor judiciare în aflarea adevărului.
Necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni, de a zădărnici aflarea adevărului prin alterarea probelor, ca și complexitatea cauzei, prin sustragerea de la urmărire penală și activitatea de judecată, conduc la concluzia că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată în raport de dispozițiile art.1602alin.2 proc.pen. impunându-se astfel menținerea arestării preventive.
S-a notat că, durata arestării preventive la acest moment este rezonabilă.
Aspectele relatate de inculpat cu ocazia declarației ce i s-a luat, prin care susține nevinovăția în raport de infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, și a fost trimis în judecată, s-a reținut că nu au relevanță în soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ele putând fi evaluate cu ocazia judecării cauzei.
Ca urmare a respingerii cererii formulate în cauză, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare față de stat, fiind în culpă procesuală.
Împotriva încheierii din data de 01.01.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a declarat recurs inculpatul, solicitând liberarea sa provizorie sub control judiciar, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1602proc.pen.
Curtea, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art.3856alin.3 proc.pen. a constatat recursul declarat de inculpat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat în cadrul acestei proceduri întrucât există indicii temeinice și probe că a sprijinit activitatea infracțională prin recrutarea în interiorul unui grup infracțional organizat a
inculpatului Al și că sub autoritatea inculpatului a sprijinit acțiunile grupării infracționale având ca obiect transferul neautorizat de fonduri bănești.
În concret, activitatea infracțională consta în aceea că în schimbul unui procent din prejudiciul creat victimelor alese, inculpatul în cauză efectua demersuri în vederea obținerii unor conturi în care să fie virați banii rezultați din fraudarea victimelor, persoane fizice și juridice din, Marea Britanie și Italia.
Pentru infracțiunile pentru care este cercetat și acuzat inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia este considerată, în opinia Curții, un pericol concret pentru ordinea publică, atât datorită gravității faptelor, de comiterea cărora este suspectat, dar mai ales datorită rezonanței publice puternic negative, pe care ar genera-o liberarea inculpaților ce fac parte din acest grup infracțional (în număr de 21), ce ar constitui o amenințare a ordinii de drept, în general, dar și a siguranței personale.
Curtea constată, de asemenea, că pentru a admite ca temeinice cererile de liberare provizorie sub control judiciar este necesar ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate cercetate să nu fie mai mare de 18 ani, iar ca și o condiție de fond, în cauză să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați de la săvârșirea altor infracțiuni sau de la deturnarea scopului procesului penal, prin influențarea unor martori, părți sau experți.
Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul reprezintă una din cele mai grave forme ale criminalității organizate cu impact social deosebit, iar judecarea inculpaților în stare de libertate în această fază procesuală ar echivala cu o încurajare tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare.
Argumentul invocat de petent constând în imposibilitatea zădărnicirii aflării adevărului în cauză prin lăsarea sa în libertate nu este suficient să înfrângă datele și indiciile existente în cauză cu privire la necesitatea deținerii sale în stare de arest măcar pe o perioadă rezonabilă, iar argumentele referitoare la analizarea în concret a probelor administrate nu pot fi avute în vedere de instanță, deoarece acestea vor fi analizate în mod coroborat cu ocazia deliberărilor pe fondul cauzei.
Pentru aceste motive, Curtea, în baza art.38515lit.b proc.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.1/F din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Totodată, în baza art.192 alin.2 proc.pen. îl va obliga pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.01.1980 în B, sector 1, domiciliat în B, B-dul. - nr.34, sector 1, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul V, împotriva încheierii nr.1/F din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Constantin Duțescu, Elena Minodora
