Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 142/R/2009
Ședința publică din data de 5 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 13/A/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a, raportat la lit. pr.pen. solicită casarea deciziei penale pronunțată în cauză și a sentinței penale pronunțată de instanța de fond și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b pr.pen. coroborat cu art. 51.pen. solicită achitarea inculpatului. Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 30 noiembrie 2007, în jurul orei 14,00, inculpatul circula cu autocamionul pe ruta S M - B M, iar la un moment dat o s-a desprins dintr-un grup de trei fetițe și a traversat în fugă prin loc nepermis strada, împiedicându-se și căzând. Inculpatul a oprit autocamionul, a văzut fetița că s-a ridicat, și-a dat seama că aceasta era surdo-mută și că nu a pățit nimic. Solicită a se avea în vedere că din probele administrate în cauză, respectiv convorbirile telefonice purtate de inculpat, rezultă că la ora 14,15 inculpatul a solicitat telefonic Serviciul Urgență 112, pentru a anunța cele întâmplate, însă nu era o zonă cu semnal foarte bun la telefon și nu i s-a răspuns la apel. Mai mult, inculpatul a întrebat fetele din grupul cărora s-a desprins fetița dacă aceasta din urmă a pățit ceva, iar cele două i-au spus că nu și la rugămintea acestora nu a anunțat organele de poliție. La scurtă vreme a apărut și tatăl fetiței și a dus-o la spital, pentru că în cădere și-a rupt un deget la picior.
În aceste condiții, apreciază că în cauză starea de fapt a fost denaturată, mai ales că inculpatul a anunțat serviciul de urgență și lipsind elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, solicită achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la lit. b pr.pen. În subsidiar, dacă subzistă starea de fapt reținută prin rechizitoriu, solicită a se avea în vedere că inculpatul este de meserie șofer profesionist, astfel că în temeiul art. 90.pen. solicită înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere administrativă, întrucât din această meserie își asigură existența.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză. Constată că din probele existente la dosar rezultă că accidentul a avut loc în localitatea din jud. M, o localitate populată, cu un drum circulat. Consideră ca neavenită apărarea inculpatului, conform căreia inculpatul nu avea posibilitatea de a anunța serviciul de urgență, acesta simulând de fapt un apel telefonic la numărul 112, pentru că în localitate exista un post de poliție care putea fi sesizat în acest sens. De asemenea, solicită a se avea în vedere că în urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat un număr de 35-45 de zile de îngrijiri medicale.
Apărătorul inculpatului, în replică, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a simulat apelul la 112, ci nu i-a răspuns nimeni la apelul telefonic.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, însă este mulțumit că a nu a ucis niciuna din cele trei fetițe, mai ales că urmările puteau fi mai grave dacă fetița care s-a desprins din grup nu se împiedica. Arată că a apucat să frâneze și să claxoneze, iar apoi a oprit și s-a dat jos din cabină, iar ulterior a fost la spital pentru a vedea cum se simte fetița. În opinia sa, în cauză se încearcă obținerea unor sume de bani de către familia fetiței și nu se au în vedere probele dosarului.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 2328 din 23 octombrie 2008 Judecătoria Baia Marea dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 lit. a și c rap. la art. 76 lit. d pen. la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.81 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, iar în baza art. 82.pen. a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 10 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în baza art.359 pre.pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 pen.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că în data de 30.11.2007, inculpatul se deplasa cu autocamionul cu nr. de înmatriculare -, se deplasa dinspre localitatea Carei spre. În localitatea, în dreptul imobilului cu nr. 533, minora, surdo-mută, s-a desprins de lângă sora sa și o prietenă împreună cu care se deplasa spre casă, și s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, fără să se asigure și în fugă, fiind acroșată de autocamionul condus de către inculpat. Deși astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și, minora avea probleme cu piciorul, inculpatul a cedat rugăminților fetelor care se temeau de tată și a plecat de la locul accidentului.
În urma incidentului rutier, minora a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale.
Apărările invocate de către inculpat, constând în existența unei erori de fapt de natură a înlătura caracterul penal al faptei, nu au putut fi reținute de instanță având în vedere situația în care se afla victima (minoră în vârstă de 9 ani, surdo-mută) precum și împrejurarea că din declarațiile martorilor rezultă că aceasta plângea și prezenta dureri la picior. Din procesul-verbal de reconstituire, rezultă că incidentul rutier s-a petrecut la o distanță de 30 de metri de un imobil din localitatea, inculpatul având deci posibilitatea de a solicita ajutor în condițiile în care a constatat că nu are semnal la telefonul mobil pentru a suna la Poliție. De asemenea, având în vedere vârsta și experiența inculpatului, nu a putut fi acceptată apărarea acestuia în sensul că fetițele i-au cerut să plece întrucât le era teamă de tată.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72. pen. circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia care a recunoscut și a regretat fapta comisă și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit potrivit art. 82 din Codul Penal
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apel prin care solicită desființarea hotărârii pronunțate în cauză și raportat la toate probele administrate instanța de control judiciar să dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr.pen. iar în subsidiar achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. pr.pen. și asta pentru că a depus toate diligențele pentru a anunța evenimentul rutier și mai mult nu a avut niciun moment intenția de a se sustrage de la răspunderea penală.
Prin decizia penală nr.13 din 29 ianuarie 2009 a Tribunalului Maramureșs -a respins apelul declarat de inculpatul acesta fiind obligat să plătească în favoarea statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în baza probelor administrate prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat în sensul că acesta la data de 30.11.2007 în timp ce se deplasa cu autocamionul pe drum public prin localitatea, a accidentat-o pe minora care în mod intempestiv s-a desprins de lângă sora sa și s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis.
Deși în urma accidentului rutier victima a suferit leziuni, leziuni care ulterior s-au stabilit a fi destul de grave necesitând pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale, inculpatul a părăsit locul accidentului.
Raportat la această stare de fapt prima instanță în mod corect a constatat că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
De precizat că față de inculpat a fost începută urmărirea penală și pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 alin. 1 și 3.pen. însă cum părțile s-au împăcat, procurorul a dispus încetarea urmăririi penale în temeiul art. 11 pct. 1 lit. c rap. la art. 10 lit. h pr.pen.
La individualizarea sancțiunii aplicate instanța a avut în vedere toate circumstanțele care au putut fi reținute în favoarea inculpatului, context în care a și coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege în ciuda gravității faptei, aspect ce reiese din vârsta victimei, astfel că nu se impune modificarea ei nici sub aspectul cuantumului și nici a modalității de executare a acesteia.
Este adevărat că inculpatul a plecat la rugămintea surorii victimei care nu dorea ca părinții să afle de accident și a încercat să sune imediat după accident la serviciul de urgență 112 însă faptul că a fost rugat să plece, indiferent cine ar fi fost acea persoană și că linia telefonică a fost ocupată nu justifică hotărârea acestuia de a părăsi locul accidentului cu atât mai mult cu cât chiar martorul care se afla împreună cu inculpatul în cabina autocamionului a perceput și relatat că "fetița șchiopăta puțin dar s-a deplasat ajutată de surorile ei".
În plus, martorul cel care a văzut accidentul a arătat că "fetița accidentată se sprijinea de celelalte două, neputând călca pe picior".
Toate aceste apărări ale inculpatului sunt doar de circumstanță și ele nu au nicio relevanță asupra încadrării juridice a faptei pentru care acesta fost trimis în judecată astfel că ele în mod corect au fost evaluate și de instanța de fond.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.
S-a solicită casarea deciziei penale pronunțată în cauză și a sentinței penale pronunțată de instanța de fond și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b pr.pen. coroborat cu art. 51.pen. achitarea inculpatului. Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 30 noiembrie 2007, în jurul orei 14,00, inculpatul circula cu autocamionul pe ruta S M - B M, iar la un moment dat o s-a desprins dintr-un grup de trei fetițe și a traversat în fugă prin loc nepermis strada, împiedicându-se și căzând. Inculpatul a oprit autocamionul, a văzut fetița că s-a ridicat, și-a dat seama că aceasta era surdo-mută și că nu a pățit nimic. Se solicită a se avea în vedere că din probele administrate în cauză, respectiv convorbirile telefonice purtate, rezultă că la ora 14,15 inculpatul a solicitat telefonic Serviciul Urgență 112, pentru a anunța cele întâmplate, însă nu era o zonă cu semnal foarte bun la telefon și nu i s-a răspuns la apel. Mai mult, a întrebat fetele din grupul cărora s-a desprins fetița dacă aceasta din urmă a pățit ceva, iar cele două i-au spus că nu și la rugămintea acestora nu a anunțat organele de poliție. La scurtă vreme a apărut și tatăl fetiței și a dus-o la spital, pentru că în cădere și-a rupt un deget la picior. Inculpatul este de meserie șofer profesionist, astfel că în temeiul art. 90.pen. solicită înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere administrativă, întrucât din această meserie își asigură existența.
Instanța de recurs analizând calea de atac formulată, motivele exprese invocate, prin prisma cazurilor de casare de la art.385/9 pr.pen. reține următoarele:
În urma probelor administrate, instanțele ierarhic inferioare au consemnat o corectă stare de fapt, necontestată de altfel de către inculpat, în sensul că acesta, la data de 30.11.2007, în timp ce se deplasa cu autocamionul pe drumul public, în loc. a accidentat-o pe minora care intempensiv s-a desprins de lângă sora sa și s-a angajat neregulamentar în traversarea străzii printr-un loc nepermis. În urma acestui accident rutier s-au stabilit 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru victimă și s-a consemnat, în fapt, aspectul infracțional incident pentru inculpat, și anume comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
Evenimentul principal, esența întregului dosar penal, trebuie să se raporteze la accidentul rutier produs, la urmările sale și la dispozițiile exprese juridice pronunțate în acest sens. Numărul de zile de îngrijiri medicale produse au născut temeiurile prev.de art.184 al.1,3 pen. ce permit părților să se împace, aspect ce s-a și concretizat în cauză, chiar pentru fazele procesuale incipiente, respectiv la nivelul urmăririi penale, inculpatul dând dovadă de seriozitate în tratarea problemei juridice născute, a făcut demersuri concrete de achitare a unor sume în favoarea victimei și în final de consemnare a unei stări de descongestionare a litigiului născut între părți.
În continuare însă, organele judiciare abilitate au înțeles a trimite în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002.
În esență, sunt corecte consemnările instanțelor judecătorești privitor la aspectele ce țin de materialitatea comiterii faptei, nefiind de făcut corective. Concret, în urma acroșării de către autocamionul condus de către inculpat a victimei, aceasta a fost lezionată, a avea probleme vizibile la picior dar, cu toate acestea, inculpatul a plecat de la locul accidentului.
Sunt de prezentat și detaliile specifice speței,ce dau un contur exact al acesteia, respectiv că inculpatul a coborât din mașină pentru a vedea situația produsă, a plecat de la fața locului la rugămintea surorii victimei, care nu dorea ca părinții să afle de accident și, mai mult, a și sunat la Serviciul de Urgență 112 specificând însă că linia telefonică ar fi fost ocupată.
Un comportament diligent normal ar fi impus în astfel de situații, văzând că fetița este accidentată, o atitudine de insistență din partea inculpatului în a apela la acest serviciu de urgență al poliției, sau, aflându-se într-o localitate, ar fi trebuit să acționeze la cele mai apropiate organe de poliție aflate în zonă. Nu a intreprins aceste activități, însă în contextul faptic menționat, nu se poate afirma că efectiv, prin fapta sa, nu ar fi cauzat o atingere minimă adusă valorilor apărate de lege.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei se impun a se trece în revistă și elementele ce țin de persoana și conduita făptuitorului. Și din acest punct de vedere avem de a face cu date favorabile inculpatului, respectiv este o persoană ce nu mai fost în conflict cu legea penală - nu are antecedente penale, după cum s-a arătat, pe parcursul urmăririi penale a intreprins toate demersurile necesare în vederea realizării unei împăcări cu partea vătămată raportat la infracțiunea de bază în speța de față și anume vătămare corporală din culpă, s-a prezentat în fața organelor judiciare și a manifestat un comportament procesual adecvat - fără a se putea vorbi de o stare de rea credință.
Inculpatul este conducător auto profesionist, a manifestat un profund regret față de cele comise, a specificat că pe parcursul desfășurării activității sale profesionale, aceea de conducător auto, nu a avut evenimente, fiind întreținătorul unei familii - existând astfel un impact negativ evident în caz de pronunțare a unei hotărâri de condamnare a sa.
În acest context, se poate consemna că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, atingerea adusă valorii sociale a fost minimă iar prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță.
Cu evidență ne aflăm în fața unei persoane ce se poate îndrepta în comportamentul ulterior și fără aoî ncadra în rândul infractorilor de drept comun, a condamnaților penal.
Implicit, făcându-se trimitere la disp.art.18/1 pen. se impune și aplicarea unei măsuri cu caracter administrativ, aceea a amenzii, raportat la cele mai sus consemnate, constând în 1.000 lei.
Procesual,în funcție de cele redate, soluția instanței de recurs este aceea de admitere a căii de atac, cu incidența cazului de casare de la art.385/9 pct. 14 pr.pen. iar pe considerentele art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. rejudecând în urma casării în întregime a hotărârilor instanțelor inferioare se va dispune achitarea inculpatului cu aplic.art.10 lit.b/1 pr.pen.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16 septembrie 1969 în jud.S M, domiciliat în Carei-/15 împotriva deciziei penale nr. 13/A /2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime, împreună cu sentința penală nr.2356/2008 a Judecătoriei Baia Mare și rejudecând:
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 pr.pen. cu aplicarea art.18/1 penal achită pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 aplicându-i sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii prev.de art.91 lit.c penal de 1.000 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publica din 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER,
- - - - - - - -
RED.SM/MR
09.03.09/4 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Livia Mango
