Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 143/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.143/R/2010
Ședința nepublică din data de 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 244/A/30.12.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d S u s, pentru săvârșirea infracțiunilor conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și furt calificat, prev.și ped.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată și art.208 alin.4 rap.la art.209 alin.1 lit.e penal, cu aplic.art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile IPJ M și SC SA prin reprezentant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-au depus prin fax de către inculpat, motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat solicitând admiterea lui așa cum a fost formulat în sensul achitării inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.pen. întrucât fapta nu există. Consideră că probele dosarului trebuiesc reanalizate întrucât nu s-au soluționat toate probatoriile solicitate ținându-se seama și de faptul că inculpatul este o persoană tânără și are un copil în întreținere. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de prima instanță și cea de apel. Consideră că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu starea de fapt și vinovăția inculpatului. Instanța, în mod corect a procedat corect la individualizarea pedepsei dând dovadă de clemență. Nu se poate susține că nu s-au soluționat probatoriile solicitate în condițiile în care toate cererile formulate de inculpat au fost admise. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 62 din 17 martie 2009 Judecătoriei Vișeu d e s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui si, născut la 4.06.1985 în, județul M, CNP -, cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale, domiciliat în,-, județul M pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. si ped. de art.86 al.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic. art.74 si 76 lit. d pen. la 6 luni închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. si ped. de art.208 al.4 rap. la art.209 lit.e pen. cu aplic. art.33 lit.a pen. art.74 si 76 lit.c pen. la 8 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a si 34 lit.b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.81 si 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 8 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.83 pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 6 ore din 22.08.2007.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părților civile Inspectoratul de Politie a Județului M si SA -Stația nr. 9 a fost integral recuperat.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr.952/P/2007 înregistrat inițial sub nr- Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu d Susa trimis în judecată pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.86 al.1 din OUG 195/2002 republicată și art.208 al.4 rap. la art.209 al.1 lit.e pen. cu aplic. art.33 lit.a pen. comise prin aceea că în data de 16.08.2007 a condus pe str. - din autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare - fără a poseda permis de conducere, iar la data de 22.08.2007 a sustras autoturismul marca "" cu nr. de înmatriculare B-51- proprietatea Poliției din cadrul IPJ M parcat în incinta Stației, conducându-l pe o scurtă distanță și întrând într-un balot cu apă minerală ce era expus pentru vânzare.
În cauză s-au constituit părți civile IPJ M cu suma de 885 lei prejudiciu rezultat din avarierea autoturismului și respectiv cu suma de 282,03 lei reprezentând bunurile distruse.
Prin sentința penală nr.115/6.05.2008 inculpatul a fost condamnat la 9 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 9 luni.
În baza art.14 pr.pen. a fost obligat la plata despăgubirilor civile solicitate de părțile civile.
Prin Decizia penală nr.158/A/10.09.2008 a Tribunalului Maramureș hotărârea a fost desființată în parte, sub aspectul laturii penale deducându-se din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea de 6 ore din data de 22.08.2007, iar sub aspectul laturii civile s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, prejudiciul fiind recuperat în apel.
Prin Decizia penală nr.633/R/30.10.2008 a Curții de Apel Cluj, decizia a fost casată împreună cu sentința penală dispunându-se rejudecarea cauzei de către prima instanță.
S-a reținut în considerente că dreptul la apărare al inculpatului a fost grav încălcat întrucât prima instanță i-a desemnat un avocat din oficiu, același avocat a fost ales să-i reprezinte interesele după care inculpatul a renunțat la serviciile lui însă judecata a continuat tot cu același avocat care a rămas desemnat din oficiu.
S-a concluzionat că inculpatul a beneficiat de o apărare formală ceea ce echivalează cu o lipsă de apărare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La solicitarea instanței de fond, Baroul Maramureșa desemnat un alt avocat care să asigure asistență juridică din oficiu a inculpatului.
Inculpatul citat conform art.177 al.1 pr.pen. nu s-a prezentat la dezbateri însă prin cererea depusă în ziua judecății (fila 5) a invocat unele neconcordanțe între actele de urmărire penală și a solicitat judecarea în lipsă.
În temeiul art.183 al.1 pr.pen. instanța a dispus aducerea inculpatului în fața sa pentru a fi ascultat, cu mandat de aducere.
Prezent fiind la termenul din 10 februarie 2009, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei din 22.08.2007, respectiv furtul mașinii Poliției, motivând însă că nu s-a gândit la consecințe și a dorit să facă o farsă polițistului care în urmă cu o săptămână îl reținuse.
În ceea ce privește fapta din 16 august 2007 arătat că nu a condus autoturismul ci se afla pur și simplu în el, în partea dreaptă, iar mașina staționa pe str. -. Comportamentul agenților de poliție a fost mai mult decât abuziv deoarece l-au tras afară din mașină, l-au dus la sediul Poliției, l-au reținut și i s-a dictat ce anume să scrie.
Inculpatul, la intervenția tatălui său, a refuzat să semneze declarația dată în fața instanței de fond, aspect menționat conform art.73 al.2 pr.pen.
Apărătorul său a solicitat instanței achitarea de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.86 al.1 din OUG 195/2002, în temeiul art.10 lit.a pr.pen.
În ceea ce privește furtul de folosință a solicitat aplicarea aceleiași pedepse ca în primul ciclu procesual potrivit principiului neagravării situației în propria cale de atac aplicabil și în rejudecare.
Din probele administrate în cauză prima instanță a reținut următoarele:
În data de 16.08.2007, martorul T, proprietar al autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare - a adus mașina la un atelier de service de pe str. - din pentru a fi reparată. Totodată a apelat la inculpatul - să-i supravegheze mașina cât timp se efectuează lucrările, lăsând cheile în contact.
Cum într-o primă discuție, martorul T mecanic la acel service, i-a spus proprietarului că nu are piesa respectivă iar acesta se grăbea să plece la BMa vând unele probleme de rezolvat l-a lăsat pe inculpat să se ocupe de acest lucru.
Inculpatul conștient că nu avea permis de conducere i-a cerut inițial mecanicului să meargă să cumpere piesa din oraș din locul unde știa el că se găsește (magazinul din apropiere nu a fost indicat) însă acesta a refuzat. Ulterior l-a sunat pe telefonul mobil pe martorul T pentru a-i spune să aducă el piesa însă acesta nu a răspuns. În această situație inculpatul a luat decizia de a merge el după piesă, sens în care s-a urcat la volanul autoturismului, fiind depistat la controlul în trafic în jurul orei 12,30.
Prima instanță a apreciat că susținerea inculpatului că nu a condus mașina ci pur și simplu aceasta staționa și el se afla în partea dreaptă când a fost legitimat și reținut de agenții de poliție nu poate fi primită.
Astfel, asigurându-se dreptul la un proces echitabil și la o apărare reală în sensul art. 6 din CEDO, instanța de fond a admis cererea în probațiune a inculpatului privind audierea a altor două persoane în calitate de martori decât cele menționate în rechizitor care urmau să confirme versiunea sa, martori care domiciliază pe str. - și au observat personal derularea evenimentelor (a se vedea încheierea din 10 februarie 2009).
La următorul termen inculpatul a lipsit fără nici o justificare astfel că a fost citat să se prezinte împreună cu martorii încuviințați.
La termenul din 10 martie 2009 s-a prezentat mandatarul său (tatăl) împreună cu martorii și T niciunul nelocuind pe str. - iar primul neavând cunoștință despre fapta din 16.08.2007 în schimb declarând că inculpatul în mod obișnuit conducea și făcea transporturi cu mașina.
În ceea ce privește pe martorul T prima instanță a apreciat că declarația sa este contradictorie cu cea a martorului T, în opinia acesteia fiind "pro causa". Astfel, în timp ce proprietarul mașinii afirmă că a lăsat mașina inculpatului și a plecat la BMa vând alte treburi de rezolvat, fiind contactat de Poliție după amiază, martorul T, afirmă că la câteva minute după ce a ieșit proprietarul mașinii pe stradă a apărut poliția care l-a ridicat pe inculpat deși mașina staționa. Instanța de fond a apreciat că este lipsit de logică ca inculpatul să stea în mașină, așteptând fie ca proprietarul ei să se deplaseze pe jos pentru a căuta piesa necesară reparației, fie ca acesta să plece în altă localitate și să revină la sfârșitul zilei cu aceeași piesă, mai ales că era vară și cald iar înțelegerea lor fusese alta. Procesul-verbal de oprire și control în trafic a inculpatului (fila 4 dosar urmărire penală) are valoare probatorie conform art.90 pr.pen.
În data de 22.08.2007, orele 5,00 un echipaj al Poliției s-a deplasat în Stația fiind sesizată că mai multe persoane venite din Italia tulbură liniștea publică (dând muzica tare).
Autoturismul marca "" cu nr. de înmatriculare B-51- a fost parcat în incinta Stației, polițiștii începând primele investigații cu privire la incident. Inculpatul recunoscând pe unul dintre ei în persoana celui care îl reținuse cu o săptămână în urmă, a luat hotărârea să se răzbune și profitând că mașina avea cheile în contact, s-a urcat la volan, a demarat, iar după circa 10 a intrat într-un balot de apă minerală ce era expus pentru vânzare în incinta stației.
În urma impactului a rezultat avarierea autoturismului proprietatea IPJ M și distrugerea de bunuri aparținând " "SA.
Prejudiciile în sumă de 885 lei și respectiv 282, 03 lei au fost achitate părților civile în cursul judecății cauzei în primul ciclu procesual-apel.
Judecătoria a apreciat că, în drept, faptele inculpatului constituie infracțiunile prev. și ped. de art.86 al.1 din OUG 195/2002 republicată și art.208 al.4 rap. la art.209 lit.e pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. motiv pentru care prima instanță făcând și aplicarea art.74 și 76.pen. i-a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea, sub minimul special prev. de lege.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
În baza art.81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare și i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.83 pen.
S- dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 6 ore din 22.08.2007.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare prima instanță a avut în vedere pe lângă celelalte criterii, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale și achitarea integrală a prejudiciilor cauzate părților civile (cuantumul lor fiind și modic) făcând abstracție de imaturitatea lui comportamentală în timpul judecății. S-a apreciat că pedeapsa astfel aplicată și fără privare de libertate este în măsură să-l conștientizeze cu privire la consecințele faptelor sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care nu a depus motivele de apel în scris și nici nu s-a prezentat în fața tribunalului pentru a le preciza și a fi audiat.
Procedând la judecarea apelului, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat.
Astfel instanța de fond a realizat o corectă apreciere a probelor, înlăturând motivat probele care nu au fost avute în vedere la formarea convingerii instanței.
Judecătoria Vișeu d Sus înlătură astfel motivat declarațiile martorului T audiat la cererea inculpatului, declarație contradictorie și care nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Din ansamblul probator administrat, prima instanță a reținut în mod corect că la data de 16.08.2007 inculpatul a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare - și în aceeași zi a sustras în scopul folosirii pe nedrept autoturismul aparținând Poliției.
Reținând vinovăția inculpatului pentru faptele de care acesta a fost acuzat, Judecătoria Vișeu d Susa realizat și o corectă individualizare a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului și a modului de executare a acestora.
Pentru toate considerentele de mai, tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și în consecință apelul inculpatului va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul, solicitând admiterea acestuia, cu consecința încetării procesului penal.
Arată inculpatul că la data de 16.08.2007 a fost reținut fără ordonanță de agent Hojda, că dosarul a fost instrumentat de Poliția la cererea unui patron, fiind învinuit pe nedrept.
Susține inculpatul recurent că a depus la dosarul de fond cereri care nu au fost soluționate, că în rejudecare nu a putut să își angajeze un apărător nici la fond și nici în apel și nu s-au soluționat cererile din dosarul nr-.
La data de 23.02.2010, cu o zi înaintea primului termen de judecată, și nu cu cel puțin 5 zile astfel cum prevede art.38510alin.2 pr.pen. inculpatul a depus un memoriu în care reia o parte din motivele inițiale și mai învederează că la termenul de judecată din data de 10.02.2009 nu a înțeles ce învinuiri i se aduceau, că parcarea unde a fost reținut este una privată, că a fost schimbată ora din procesul-verbal de terminare a urmăririi penale de la fila 1, că la data de 16.08.2007 a fost agresat de agenții și Hojda, că are familie și copil de crescut, solicitând judecarea în lipsă în cazul în care nu va avea bani pentru transport.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond și ce de apel au reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză, fiind înlăturate motivat probele care nu au fost avute în vedere la formarea convingerii instanței.
A rezultat din ansamblul probator că la data de 16.08.2007 inculpatul recurent a condus pe str. - din autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare - fără a poseda permis de conducere, iar la data de 22.08.2007 a sustras autoturismul marca "" cu nr. de înmatriculare B-51- proprietatea Poliției din cadrul IPJ M parcat în incinta Stației, conducându-l pe o scurtă distanță și întrând într-un balot cu apă minerală ce era expus pentru vânzare.
Inculpatul recurent a recunoscut săvârșirea faptei din 22.08.2007, respectiv furtul mașinii Poliției, motivând însă că nu s-a gândit la consecințe și a dorit să facă o farsă polițistului care în urmă cu o săptămână îl reținuse.
În ceea ce privește fapta din 16 august 2007 arătat că nu a condus autoturismul ci se afla pur și simplu în el, în partea dreaptă, iar mașina staționa pe str. -.
În mod corect a reținut instanța de fond că declarația martorul T este contradictorie cu cea a martorului T, fiind dată "pro causa". Proprietarul mașinii, Tad eclarat că a lăsat mașina la service în grija inculpatului și pentru a aduce mecanicilor piesele de schimb de care era nevoie, întrucât el avea alte treburi de rezolvat la B
Martorul T nu a fost indicat în cursul urmăririi penale, fiind audiat pentru prima dată de instanța de fond în rejudecare, la cererea inculpatului formulată abia la data de 10.02.2009, deși ar fi putut propune audierea lui fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul primului ciclu procesual.
Martorul Tad eclarat la data de 10.03.2009 - 56 dosar fond - că este vecin cu inculpatul, lucrează la service-ul unde a lăsat mașina pentru reparat martorul T, în jurul orei 12. Martorul susține că i-a spus proprietarului mașinii că nu are piesa necesară și acesta a plecat, lăsând mașina în parcarea din șosea, deoarece service-ul nu are o incintă proprie, că inculpatul nu s-a deplasat cu mașina pentru a aduce piesă. Mai arată martorul că mai târziu a ieșit la o țigară și a văzut cum Poliția l-a scos pe inculpat din mașină și l-a încătușat.
În mod corect instanța de fond a reținut că este lipsit de logică ca inculpatul să stea în mașină, așteptând fie ca proprietarul ei să se deplaseze pe jos pentru a căuta piesa necesară reparației, fie ca acesta să plece în altă localitate și să revină la sfârșitul zilei cu aceeași piesă, mai ales că era vară și cald iar înțelegerea lor fusese alta.
Martorul, audiat la data de 10.03.2009 la cererea mandatarului inculpatului ( tatăl acestuia ), care l-a prezentat în instanță fără a fi fost încuviințat anterior, inculpatul neindicându-l imediat ce a fost depistat de organele de poliție, la fel cum a procedat și cu martorul T, a declarat că nu are cunoștință de fapta din data de 16.08.2007, dar că inculpatul în mod obișnuit conducea și făcea transporturi cu mașina.
Din procesul-verbal de oprire și control în trafic a inculpatului (fila 4 dosar urmărire penală) reiese că inculpatul a fost oprit în trafic la data de 16.08.2007 pe strada - din în jurul orelor 12,30, acest proces verbal având valoare probatorie conform art.90 pr.pen.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea ambelor infracțiuni, declarația fiind dată în prezența apărătorului ales av. - 21, 22 dosar.
Abia cu ocazia audierii sale de către instanță - f 19 dosar fond -inculpatul recurent a recunoscut doar săvârșirea faptei din 22.08.2007, respectiv furtul mașinii Poliției, motivând însă că nu s-a gândit la consecințe și a dorit să facă o farsă polițistului care în urmă cu o săptămână îl reținuse.
În ceea ce privește fapta din 16 august 2007 arătat că nu a condus autoturismul ci se afla pur și simplu în el, în partea dreaptă, iar mașina staționa pe str. -.
Inculpatul nu a oferit nicio explicație plauzibilă, arătând doar că după ce a fost dus la sediul poliției i s-a dictat declarația.
Ori se constată că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de conducere fără permis nu doar în declarația scrisă de acesta din 16.08.2007, ci și în declarația dată în 22.08.2007, când în prezența apărătorului său ales a recunoscut ambele infracțiuni, atât cea de conducere fără permis, cât și cea de furt al autoturismului Poliției.
În raport de considerentele de mai curtea reține că vinovăția inculpatului recurent a fost dovedită, iar pedepsele stabilite au fost corect individualizate.
Susținerile inculpatului recurent că ar fi fost agresat de către agenții și Hojda, că ar fi fost modificată ora de pe referatul de terminare a urmăririi penale nu au fost dovedite, aceste aspecte nerezultând din nici un act de la dosar, referatul menționat neprezentând urme de modificare.
Împrejurarea că în fața instanței de fond și în apel nu a avut posibilitatea de a-și angaja apărător nu prezintă relevanță sub aspectul respectării dreptului la apărare, câtă vreme inculpatului i s-a asigurat asistența juridică de specialitate de către un apărător din oficiu.
De asemenea se constată în dosarul nr- inculpatul nu a formulat cereri asupra cărora instanța să nu se fi pronunțat.
În ce privește susținerea că la data de 16.08.2007 a fost reținut fără ordonanță, se constată că din procesul verbal din data de 22.08.2007 reiese că inculpatul a fost imobilizat prin încătușare și condus la sediul Poliției în vederea identificării la data de 22.08.2007 și nu la data de 16.08.2007.
Pentru conducerea la sediul poliției în vederea identificării nu este necesară existența prealabilă a vreunei ordonanțe.
În acest sens art.31 alin.1 lit.b din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române prevede că în realizarea atribuțiilor ce ii revin, potrivit legii, polițistul este investit cu exercițiul autorității publice și are dreptul sa conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publica sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii; în cazurile nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit sa folosească forța; verificarea situației acestor categorii de persoane și luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsura administrativă.
Ca urmare conducerea inculpatului recurent la sediul poliției în data de 22.08.2007 a fost legală, acesta fiind surprins în timp ce încerca să părăsească stația de pe strada - din la volanul autoturismului de serviciu al Poliției, marca cu nr.B 51, faptă ilegală pentru care a și fost trimis în judecată.
Pentru motivele prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în,-, jud.M, împotriva deciziei penale nr.244 din 30.12.2009 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.penală se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în,-, jud.M, împotriva deciziei penale nr.244 din 30.12.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red./
11.03.2010 - 5 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Ana Covrig Livia
