Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 146/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ NR. 146
Ministerul Public reprezentat de procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 424 din data de 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat asistat de av. pentru, lipsă fiind părțile vătămate și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța procedează la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în scris, în proces verbal separat, atașat la dosar.
Interpelate părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat, arătând că decizia recurată este nelegală și netemeinică, față de probatoriul administrat în cauză. Astfel, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, deși din probele administrate rezultă că acesta se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar Tribunalul Iașia respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și a menținut sentința atacată.
Av. pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică. Atât instanța de fond cât și cea de control judiciar a apreciat în mod corect materialul probator administrat în cauză și a dispus achitarea inculpatului. În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, în mod corect saa preciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv intenția. Inculpatul dorea să discute cu părțile vătămate și potrivit obiceiurilor din mediul rural, a intrat în curtea acestora. Nu s-a dovedit că inculpatul este cel care ar fi spart geamurile de la locuința părților vătămate. În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, corect s-a apreciat că este vorba despre o contravenție. Cu privire la fapta de sustragere de la recoltarea probelor biologice, arată că inculpatului i s-a solicitat să meargă în vederea recoltării probelor la aproximativ 3 ore după producerea evenimentului rutier. Inculpatul nu a săvârșit nici o infracțiune, dar lucrătorii de poliție de la Postul de poliție au acționat abuziv, întrucât între inculpat și aceștia exista un conflict mai vechi.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, lucrează de 38 de ani în învățământ, a avut conflicte cu lucrătorii de poliție, împotriva cărora a formulat plângeri la IPJ I.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Hârlău, prin sentința penală nr. 129/12 martie 2007 hotărât, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 Cod procedură penală, raportat la art. 13 Cod penal, împotriva părții vătămate -.
Achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 Cod penal, raportat la art. 13 Cod penal, împotriva părții vătămate -, conform art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală. Achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, în dauna părții vătămate -, conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal în dauna părții vătămate, conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală;
Achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, conform art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz recoltare probe biologice prevăzută de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002, raportat la art. 1 Cod penal, conform art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
S-a respins acțiunea civilă a părții civile -. Părțile vătămate -, au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău pentru săvârșirea infracțiunilor de "împotrivire la recoltare de probe biologice"," părăsire loc accident", "violare de domiciliu", față de părțile vătămate și - și distrugere față de - prevăzute de art. 79 alin 4 și art. 81 alin 1 din OUG195.2001 art. 192 alin. 2 Cod penal art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru infracțiunile prevăzute de art. 205 și 193 Cod penal în dauna părții vătămate - urmând să facă instanța cercetări având în vedere că la acea dată revenea instanței competența de soluționare.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de insultă și amenințare față de partea vătămată - la termenul din data de 08.06.2006 s-a luat act de lipsa nejustificată la două termene consecutive, însă față de infracțiunea de insultă se vor aplica prevederile art. 10 b Cod procedură penală, raportat la art. 13 Cod penal, deoarece:
Potrivit pct. 56 al art. I din Legea nr. 278 din 4 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 601 din 12 iulie 2006, infracțiunea de insultă prevăzută de art. 205 pen. a fost dezincriminată. Astfel, potrivit acestor ultime modificări ale Codului Penal, nu mai poate fi angajată răspunderea penală a unei persoane pentru săvârșirea acestei fapte.
Însă, prin Decizia nr. 62/18.01.2007 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 104/12.02.2007, a fost declarată neconstituționalitatea acestor dezincriminări. Prin urmare, potrivit dispozițiilor constituționale, infracțiunea de insultă nu mai este abrogată.
Totuși, având în vedere art. 13 alin. 1 Cod pen. în materie penală funcționează și un alt principiu al aplicării legii, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, potrivit acestui principiu, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea cea mai favorabilă.
Instanța constată faptul că de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 13.10.2005 și până la judecarea cauzei, a fost un moment în care cele două infracțiuni au fost abrogate. Prin urmare, instanța va face aplicarea legii penale mai favorabile.
Va înceta procesul penal în baza art. 10 lit. h Cod procedură penală doar pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal, considerând dispozițiile anterioare înlăturării lipsei nejustificate la două termene consecutive prin Legea 356/2006, mai favorabile inculpatului.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și distrugere în dauna părții vătămate -, în data de 13.10.2006, reține instanța din declarațiile acesteia, luate în calitate de martor în faza de urmărire penală, și din declarațiile acesteia din data de 18.10.2006, 17.10.2006, având în vedere că aceasta este plecată la muncă în Spania și nu a putut fi audiată în mod nemijlocit de către instanță, că partea vătămată a declarat că în data de 13.10.2005, între orele 23-24, inculpatul a pătruns în curtea sa și a i-a spart un geam de la ușă adresându-i cuvinte vulgare și speriindu-i copilul, acesta fiind în stare de ebrietate, și cerându-i să plece acesta a plecat după ce a spart un geam cu ce avea in mana "un furtun". Tot din declarația părții vătămate retine instanța ca acesta inițial a strigat la poartă, cerându-i să iasă în drum, iar aceasta nu a reacționat de teamă și a văzut cum a intrat în curtea sa, însă aceasta nu s-a împotrivit, acesta părăsind, la solicitare, curtea. Nici un vecin din împrejmuirea casei părții vătămate nu a fost audiat pentru a confirma sau infirma acest incident.
În urma cercetărilor efectuate la fața locului nu au fost identificate urme sau mijloace materiale de probă și nici nu s-au efectuat fotografii. Instanța reține că în procesul verbal sunt trecuți ca fiind doi martori asistenți cu semnătură însă în conținutul procesului verbal este doar un martor asistent, respectiv.
Reține instanța că partea vătămată - a fost în calitate de martor asistent la cercetarea la fața locului la partea vătămată pentru fapta reclamată în data de 15.10.2006.
Din declarația de martor luata părții vătămate -, rezultă că în data de 13.10.2006 în timp ce se afla la împreună cu a venit inculpatul la, însă nu a auzit ce a vorbit cu acesta, după care a plecat la casa sa, ceea ce nu se coroborează cu declarația martorelor și din faza de urmărire penală, care au arătat ca inculpatul a stat cam o oră și partea vătămată - nu se afla acolo. Reține instanța ca aceste martore în fața instanței și-au schimbat declarația integral nesusținând învinuirile, drept pentru care reprezentantul parchetului s-a sesizat pentru mărturie mincinoasă, după care au revenit din nou asupra declarației, și apoi au făcut plângere împotriva organelor de cercetare pentru cercetări abuzive. Având în vedere că soluția împotriva acestor martore nu este încă definitivă, fiind formulată plângere împotriva soluției, instanța urmează a le aprecia doar în măsura în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză. Mai reține instanța și o neconcordanță de date ale săvârșirii faptelor față de părțile vătămate - și, în sensul că partea vătămată a aratat că în aceeași seară în care a pătruns inculpatul în locuința sa, s-a dus și la, și anume în data de 13.10.2005, însă partea vătămată reclamă că data de săvârșire a faptei - data de 15.10.2005. Toate aceste date în faza de urmărire penală sunt modificate fără a fi semnate de către părțile implicate și reținute de către organele de Politie ca fiind două date diferite.
Față de declarațiile inculpatului, care a arătat că în data de 15.10 2005 încercat să facă cercetări față de cele întâmplate în data de 23.09.2005 afirmând că a fost la, unde s-a întâlnit și cu - și aceasta i-a zis să vină mai târziu să ii spună ce s-a întâmplat, se coroborează parțial cu declarația părții vătămate din faza de urmarire penală care a arătat că se afla în casa lui, fapt ce se coroborează cu declarațiile martorilor și date în fața instanței.
Martorele și au aratat că partea vătămată - nu s-a plâns cum că i-ar fi spart un geam, că acel geam era spart.
Față de toate aceste aspecte reținute de către instanță în ceea ce privește faptele de violare de domiciliu și distrugere reclamate de către partea vătămată - din analiza coroborată a probelor administrate în cauză reține următoarele:
Față de infracțiunea de violare de domiciliu în formă agravată reclamată de către partea vătămată - aceasta a arătat că inculpatul a strigat la poartă ca aceasta să iasă în drum și când a văzut că aceasta nu iese în drum a deschis poarta care era deschisă și a intrat în curte, în scopul de a discuta cu aceasta pentru incidentul din data de 23.09.2005, și a părăsit locuința după ce aceasta i-a solicitat. Față de acestea instanța retine că acesta nu a avut intenția de a viola locuința acesteia, scopul său fiind de a discuta cu aceasta, deși la o oră înaintată, nu se poate reține vinovăția acestuia în săvârșirea acestei infracțiuni, drept pentru care va achita inculpatul în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală lipsind elementul esențial față de care nu se poate vorbi despre o infracțiune, respectiv latura subiectivă, intenția inculpatului de a-i viola domiciliul.
În ceea ce privește fapta de distrugere a geamului de la ușă, din același material probator administrat în cauză rezultă că acest geam era spart și nu a fost spart de către inculpat, că nici unul din martorii audiați nu a auzit să se fi spart vreun geam, drept pentru care instanța urmează în aplicabilitatea principiului potrivit căruia dubiile profită inculpatului "in dubio pro reo" și va achita inculpatul în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru această faptă.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în varianta agravată săvârșită în dauna părții vătămate, reține instanța, din același material probator enunțat detaliat mai sus, că nici la aceasta nu a avut intenția de a viola domiciliul, pătrunzând cu scopul de a solicita relații cu privire la incidentul din data de 23.09.2005, având în vedere că din declarația martorului rezulta că partea vătămată - i-a zis să strige la sa, cu care este prieten de familie inculpatul (cu soțul acesteia). Deși, și in această situație ora la care inculpatul s-a dus la partea vătămată era înaintată, nu se poate reține intenția acestuia de a săvârși infracțiunea de violare de domiciliu având în vedere că inculpatul se afla și în stare de ebrietate, care îi putea afecta rațiunea, drept pentru care va dispune achitarea în baza art. 10 lit. d pentru lipsă element subiectiv.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de părăsire loc accident, instanța reține din conținutul definiției acestei infracțiuni, prevazută de art. 89 alin. 1 din OUG195/2002 republicată: " locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, precum și modificarea sau ștergerea urmelor accidentului de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulație de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani". reține instanța că pentru a fi îndeplinită latura obiectivă a acestei infracțiuni trebuie să existe o condiție ce constituie o "cerință esențială ce întregește latura obiectivă a infracțiunii de părăsire loc accident, și anume aceea de a părăsi locul accidentului după ce a avut loc "uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni", ori, în speță, nici una din aceste rezultate nu s-a produs, drept pentru care latura obiectivă a infracțiunii nu este întrunită, fapta inculpatului fiind de natură contravențională pentru care, de altfel, a și fost sancționat lăsa cum rezultă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria - nr. -/07.11.2007 întocmit de Poliția. Față de toate aceste aspecte reținute va achita inculpatul pentru această faptă în baza art. 10 lit. d Cod procedura penală.
În ceea ce privește refuzul de a merge la recoltare probe biologice prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 republicată: "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane, care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai, de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 7 ani."
Se poate observa de la primul act de cercetare cum că organele de poliție au fost sesizate telefonic în data de 23.09.2005. la ora 15, de către o persoană care nu s-a identificat, cum că inculpatul a intrat cu autoturismul în acostament, iar șoferul - - este lovit la cap și aruncă cu pietre în locuințele cetățenilor.
Apoi s-a întocmit proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, deși această infracțiune nu a fost constată flagrant, organele de politie sosind după o sesizare telefonică de la în sat, infracțiunea nu a fost săvârșită în condițiile prevăzute de art. 465 si 466 Cod procedură penală, nu s-a reținut inculpatul în baza art. 468 Cod procedură penală. Procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 467 Cod procedură penală. Mai reține instanța că în acest proces verbal sunt trecuți trei martori asistenți, respectiv, G si însa sunt doar doua semnături, fără a se menționa a cui sunt semnăturile și de ce nu au semnat toți trei. Nu este prevăzută nici data și ora constatării infracțiunii flagrante. Din declarația martorului, din faza de urmarire penală, rezultă că, în jurul orelor 15.30, inculpatul s-a răsturnat cu autoturismul proprietate personală în dreptul locuinței și G (numele acestor persoane fiind completat cu alt pix fără a fi semnat de părțile implicate. Acest martor în faza de cercetare judecătorească (fila 86 dosar) a arătat că, pe la 4.30 - 5 după amiază, a văzut cum inculpatul era în șanț plin de sânge si organele de politie îi solicitau să urce în mașină, percepând incidentul de la 100, mașina fiind parcată cam la 700 și că nu a citit ce a semnat la Poliție.
Martorul, vecin cu locuința inculpatul, a arătat că a vorbit cu inculpatul în jurul prânzului, când a venit acasă cu căruța, spunându-i că i s-a defectat mașina și a stat cam 2-3 ore, din procesul verbal de constatare a contravenției cum că nu ar fi declarat accidentul în termen legal este prevăzut ca dată și oră de săvârșire a accidentului, ora 12.30, și în autorizația de reparație este aceeași ora trecută, organele de poliție arătând că au găsit inculpatul la ora 15. Față de aceste aspecte, cum procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de către Poliția are valoare de înscris autentic până la constatarea nulității sau a declarării ca fals a acestuia, instanța urmează a aprecia că incidentul dintre inculpate și organele de poliție a avut loc în două momente, că uraganele de politie s-au prezentat cu mult după ora accidentului (ora 12) iar elementul material al infracțiunii de refuz de recoltare probe nu este întrunit, având în vedere că inculpatul nu a fost oprit de către organele de poliție și nici urmărit de către acesta, în vederea opririi, pentru a constata că acesta a condus autoturismul pe drumurile publice și, în momentul solicitării, acesta a refuzat să meargă. Martorii audiați în cauză au relatat cum că inculpatul a fost luat de pe stradă de către organele de poliție și încătușat. De altfel, inculpatul a făcut s și plângere împotriva organelor de poliție pentru cercetare abuzivă, între poliție și acest inculpat existând o situație tensionată mai veche, pe fondul unor neînțelegeri cu privire la modul cum își îndeplinesc atribuțiile de serviciu. Faptul că a refuzat să meargă la probe la momentul când a fost luat de pe stradă la 3 ore după conducerea autovehiculului nu poate fi considerat că latura obiectivă a acestei infracțiuni este întrunită și, în mod justificat, inculpatul a refuzat acest lucru, indiferent că se află sau nu în stare de ebrietate în acel moment, drept pentru care instanța va achita inculpatul în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Mai reține instanța că reținerile din rechizitoriu cum că inculpatul este o persoană recalcitrantă și consumatoare de băuturi alcoolice, însa aceste afirmații nu sunt susținute de actele depuse de către inculpate în cauză, având în vedere că din înscrisuri rezultă că este o persoană organizată, se preocupă de activitățile didactice pe care le are în mod corespunzător, are activități extracontractuale, elevii săi sunt remarcați prin pregătirea lor la nivel județean, a obținut calificativul "foarte bine" și este responsabil cu protecția muncii.
Neregulile sesizate la urmărirea penală nu sunt de natură a se consta nulitatea acesteia, acestea ținând mai mult de modul de efectuare a cercetărilor ce tind spre o cercetare abuzivă, pentru care inculpatul a sesizat organele competente.
Sub aspectul acțiunii civile devoluate instanței de către partea vătămată - prin constituirea ca parte civilă în procesul penal în faza de urmărire penală cu suma de 10 lei având în vedere că fapta de distrugere nu a fost reținută în sarcina inculpatului în baza art. 14 coroborat cu art. 346 Cod procedură penală urmează a respinge acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea apelului se arată că hotărârea este vădit netemeinică și nelegală, raportat la probele administrate întrucât infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt dovedite, solicitându-se condamnarea inculpatului.
Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 424/24 septembrie 2007 a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, menținând sentința atacată.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu:părăsirea locului accidentului, refuzul de recoltare a probelor biologice, violare de domiciliu și distrugere.
Pentru infracțiunea de violare de domiciliu s-a dispus achitarea inculpatului, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală iar pentru infracțiunea de distrugere s-a dispus achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. c Cod procedură penală, reținându-se că probele administrate în cauză nu se coroborează, nu a existat intenția inculpatului în săvârșirea infracțiunii. Astfel, declarația părții vătămate nu se coroborează cu nici una din celelalte probe administrate, nici un martor nu a confirmat incidentul dintre părți, iar din procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului nu a rezultat existența unor urme materiale. Martorele și și-au schimbat declarațiile în fața instanței, au fost cercetate pentru mărturie mincinoasă după care au revenit asupra declarațiilor. Deși aceste doua martore au revenit asupra declarațiilor, așa cum se precizează în motivele de apel ale Parchetului, nu pot fi luate în considerare decât în măsura în care se coroborează cu alte probe, nefiind definitivă nici soluția parchetului. De altfel, inculpatul a recunoscut că a intrat în curtea părții vătămate -, cu intenția de a discuta cu aceasta, fără însă a forța poarta, care era deschisă. Acest aspect îl recunoaște și partea vătămată, care a arătat că la solicitarea sa, inculpatul a părăsit curtea. În ceea ce privește distrugerea geamului, această faptă nu a fost dovedită cu nici unul din mijloacele de probă administrate, așa cum a reținut și prima instanță, rezultând, din declarațiile martorilor că geamul era spart deja la momentul când a venit inculpatul.
Referitor la fapta de violare de domiciliu împotriva părții vătămate, rudă cu -, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii în sarcina inculpatului, acesta a avut intenția de a discuta și cu această parte vătămată, la solicitarea acesteia de a părăsi curtea, inculpatul a plecat. Este evident că inculpatul nu a avut intenția de a pătrunde fără drept în curtea părții vătămate, ci doar pentru a discuta cu aceasta, așa cum rezultă și din declarația părții vătămate audiată în cauză.
Referitor la cele doua infracțiuni prev. de art. 89 alin. 1 și 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului cf. disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
În privința infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 Cod procedură penală s-a reținut în mod corect că nu este îndeplinită cerința esențială de părăsire a locului accidentului, după ce a avut loc un anume eveniment, în speță nefiind vorba de nici unul dintre aceste urmări. Situația de fapt reținută prin actul de inculpare nu face vorbire despre un eventual incident, ci doar despre faptul că mașina inculpatului era în șanț Prima instanța a făcut doar precizarea, fără a se contrazice în motivare, că inculpatul a fost sancționat contravențional pentru faptele reținute, însă aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, așa cum au fost reținute prin rechizitoriu. Simplul fapt că mașina inculpatului era părăsită în șanț de acesta, întrucât avusese un accident, fără urmări pentru alte persoane, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
Cea de-a doua infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prev. de OUG 195/2002 presupune refuzul inculpatului de a se supune recoltării de probe biologice, inculpat care se deplasează pe drumuri publice. În speță, organele de poliție au fost sesizate telefonic, în jurul orelor 15 în legătură cu accidentul suferit de inculpat. În aceste condiții, procesul verbal întocmit de organele de poliție nu a constat o infracțiune flagrantă, iar refuzul inculpatul s-a produs la aproximativ 3 ore după data producerii accidentului, condiții în care este justificat refuzul acestuia.
Având în vedere toate considerentele expuse anterior, Tribunalul va reține că sentința primei instanțe este legală și temeinică, în urma administrării unui probatoriu amplu, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pc.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea recursului, procurorul arată că în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere împotriva părții vătămate -, întrucât din relatările martorilor, rezultă săvârșirea faptelor.
Greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, împotriva părții vătămate reținându-se dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât inculpatul nu se vizita cu partea vătămată decât când trăia soțul ei și acesta a sărit gardul și a părăsit curtea la insistențele părții vătămate că anunță organele de poliție.
Se arată că în mod greșit instanța l-a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de împotrivire la recoltare de probe biologice și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și art. 87 alin. 5 din.OUG nr. 195/2002 întrucât din probele administrate rezultă săvârșirea faptelor.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat. Pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 205 Cod penal, raportat la art. 13 Cod penal în dauna părții vătămate -, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 Cod penal, raportat la art. 13 Cod penal, în dauna părții vătămate -, conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal în dauna părților vătămate - și și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 89 alin. 1 din.OUG nr. 195/2002 republicată și art. 87 alin. 5 din.OUG nr. 195/20092, raportat la art. 13 Cod penal, toate conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Situația de fapt reținută de instanțele de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
Inculpatul a pătruns în locuințele părților vătămate - și, dar nu cu intenția de a le viola domiciliul, ci pentru a discuta cu acestea, fapt confirmat și de părțile vătămate și a părăsit locuințele la solicitarea acestora, după cum rezultă și din declarațiile martorilor și.
Nu rezultă din coroborarea probelor că geamul găsit spart l- constare ar fi fost distrus de inculpatul când a pătruns în locuința părții vătămate -, martorii neconfirmând aceste afirmații ale părții vătămate. În ziua de 23 septembrie 2005 inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - intrând în șanțul de pe marginea șoselei, în dreptul locuinței martorei din satul, comuna, județul
Instanța de fond a reținut corect că nu este întemeiată latura obiectivă infracțiunii de părăsire a locului accidentului, întrucât nu au existat urmările prevăzute de lege pentru ca fapta acestuia să constituie infracțiune.
Prin procesul verbal din 7 noiembrie 2007 întocmit de Poliția inculpatul a fost sancționat contravențional pentru că nu a declarat accidentul în termen legal consemnându-se ora 12,30, ora de săvârșire a accidentului.
Aceeași oră rezultă și din declarațiile martorului și din autorizația de reparație.
Nu rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul a fost depistat în trafic conducând autoturismul sub influența băuturilor alcoolice și atunci ar fi refuzat să meargă în vederea recoltării probelor biologice. Din actul încheiat de organele de cercetare penală, după sesizarea telefonică la data de 29 septembrie 2005, ora 15,00, nu rezultă că această faptă ar fi fost constatată în flagrant, organele de poliție sosind la fața locului la 3 ore de la accident, moment în care refuzul inculpatului de merge pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei apare ca justificat, indiferent dacă se află sau nu în stare de ebrietate, în acel moment.
Față de această situație s-a reținut corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 republicată.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de procuror împotriva deciziei penale nr. 424/24 septembrie 2007 a Tribunalului Iași, pe care o va menține
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de procuror împotriva deciziei penale nr. 424 din 26 septembrie 2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.04.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2008
Președinte,
- -
Grefier,
- -
19 Martie 2008
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
