Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 151

Ședința publică din data de 26.02.2009

PREȘEDINTE: Cristina Georgescu

JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Elena Negulescu

: - -

Grefier: - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 4.03.1980, domiciliat in B,-,.3,.2,.40, sector 2,f,l in, jud. I, împotriva deciziei penale nr. 176/7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins ca nefondat apelul inculpatului G, împotriva sentinței penale nr. 224/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care s-a dispus in baza art.208 al.1-209 al.1 lit.e,g,I pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen. condamnarea inculpatului G, la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat in forma continuata in perioada 18.12.2005-08.10.2006.

In baza art.77 al.2 din OUG.195/2002 cu aplicarea art.41 al.2 pen. cu referire la art.13 pen. a fost condamnat inculpatul G la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

In baza art.78 al.1 din OUG.195/2002 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și cu aplicarea art.13 pen. a fost condamnat inculpatul G la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara sa posede permis de conducere.

In baza art.293 al.1 pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea.

In baza art.33 lit.a-34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.

In baza art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II a si b pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii si pana la terminarea executării pedepsei.

Prin aceeași sentință, în baza art.14, 346.proc.pen. raportat la art.998 civ. a fost obligat inculpatul la 1800 euro in lei la data executării hotărârii către partea civila - si 4.750 lei catre -.

S-au constatat acoperite prejudiciile produse pârtilor vătămate, -.

In baza art.118 lit.d pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 2.400 euro in lei la data executării sentinței, reprezentând suma obținuta din activitatea infracțiunii.

A fost respinsa cererea părții vătămate.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat G, personal și asistat de avocat A din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 285/292/9.02.2009, lipsă fiind intimații părți vătămate, - și intimații părți civile - si -.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că la dosar s-au depus din partea recurentului inculpat motive de recurs.

Avocat A pentru recurentul inculpat depune la dosar un set de acte, respectiv un contract de garanție imobiliară, o convenție de credit nr. -/26.05.2008, o încheiere cu nr. 2855/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București, un contract individual de muncă, toate in copii xerox, 4 declarații și o notă de dezvoltare a motivelor de recurs formulate anterior, toate aflate la filele 61-92, arătând că alte cereri nu mai are de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată la rândul său că nu mai are cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.

Curtea față de actele și lucrările dosarului, precum și față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat in cauză, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.

Avocat A pentru recurentul inculpat, critică decizia pronunțată de Tribunalul Buzău si sentința pronunțată de Judecătoria Buzău pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, deoarece la prima instanță nu a fost prezent la nici un termen de judecată fiind, fiind condamnat in lipsă.

Precizează că inculpatul nu a avut cunoștință de faptul că dosarul de urmărire penală a fost înaintat în instanță, întrucât nu a fost încunoștințat, cu toate că a comunicat organelor de poliție adresa unde locuia.

Mai mult, organele de poliție aveau cunoștință de adresa la care inculpatul locuia efectiv, iar din actele dosarului rezultă că au fost solicitate relații de la poliția, însă această poliție nu a comunicat relațiile solicitate.

Învederează de asemenea instanței de recurs că, inculpatul avea obligația de a se prezenta la ofițerul de proximitate in fiecare lună, iar acesta cunoștea adresa de domiciliu a inculpatului, însă nu i-a adus la cunoștință că în dosarul de față s-a dispus trimiterea lui in judecată.

Apreciază că față de toate acestea, inculpatului i-a fost încălcat grav dreptul la un proces echitabil - drept al omului prevăzut de CEDO în art. 6 al.1 garantat de Constituția României prin art. 21 al.3 disponibil codului penal, întrucât acesta nu a avut posibilitatea să se apere efectiv în cauză, fiind privat de angajarea unui apărător ales.

Susține în continuare că, inculpatul nu a avut posibilitatea să solicite probe in circumstanțiere, iar instanța de fond, respectiv Judecătoria Buzăua apreciat că inculpatul prin neprezentarea sa sfidat instanța, aplicându-i acestuia o pedeapsă privativă de libertate.

Fată de toate acestea, solicită în principal admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât inculpatul s-a aflat in imposibilitatea de a se prezenta in instanță. In subsidiar, solicită admiterea recursului, în temeiul art. 385/9 pct.14 C.P.P. casarea ambelor hotărâri, iar pe fond coborârea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, cu aplic. art. 81

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat si menținerea soluțiilor pronunțate de Tribunalul Buzău si respectiv de Judecătoria Buzău ca legale și temeinice.

Susține că, la data soluționării cauzei inculpatul se afla in stare de libertate, iar instanța de fond a făcut numeroase demersuri pentru a-l cita pe inculpat la toate adresele cunoscute, insă acesta nu a înțeles să se prezinte in instanță, astfel încât nu se impune trimiterea cauzei la instanța de fond.

Cu privire la subsidiar, susține de asemenea că, pedeapsa stabilită de instanța de fond fost corect individualizată potrivit art. 72, astfel încât nu se impune redozarea acesteia sau suspendarea executării pedepsei.

Avocat A pentru recurentul inculpat, susține că nu a existat rea credință din partea inculpatului in a se prezenta in instanță, ci așa cum a mai susținut, nu a avut cunoștință că dosarul a fost înaintat de organele de urmărire penală instanței de judecată.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, susține că, în cauza de față și-a recunoscut faptele, și-a achitat prejudiciul, însă nu a avut cunoștință de existența dosarului pe rolul judecătoriei, întrucât polițistul de supraveghere nu-i permitea să se deplaseze din localitatea de domiciliu in Municipiul B pentru a se interesa de dosar. Precizează de asemenea că, la adresa din B nu mai locuiește nimeni.

CURTEA

Asupra recursului penal de față reține următoarele:

Prin sentința penala nr.224 din 13.03.2008 pronunțata de Judecătoria Buzău in dosarul nr- s-a dispus in baza art.208 al.1-209 al.1 lit.e,g,I pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen. condamnarea inculpatului G, la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat in forma continuata in perioada 18.12.2005-08.10.2006.

In baza art.77 al.2 din OUG.195/2002 cu aplicarea art.41 al.2 pen. cu referire la art.13 pen. inculpatul Gaf ost condamnat la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

In baza art.78 al.1 din OUG.195/2002 cu aplicarea art.41 al.2 pen. cu aplicarea art.13 pen. același inculpat a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara sa posede permis de conducere.

In baza art.293 al.1 pen. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea.

In baza art.33 lit.a-34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.

In baza art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II a si b pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii si pana la terminarea executării pedepsei.

In baza art.14, 346.proc.pen. raportat la art.998 civ. inculpatul a fost obligat la 1800 euro in lei la data executării hotărârii către partea civila - si 4.750 lei către -.

S-au constatat acoperite prejudiciile produse părților vătămate, -.

In baza art.118 lit.d pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 2.400 euro in lei la data executării sentinței, reprezentând suma obținuta din activitatea infracțiunii.

A fost respinsa cererea părții vătămate.

In baza art.191 proc.pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare din care 300 lei onorariu apărător oficiu.

In apelul declarat in termen, inculpatul G a criticat sentința penala menționata pentru netemeinicie si nelegalitate, susținând în esență ca instanța de fond nu ar fi respectat principiul contradictorialității si astfel nu i-a fost respectat dreptul la apărare.

Apelantul inculpat a arătat ca nu a avut posibilitatea de a se apăra in mod efectiv in fata instanței de fond datorita faptului ca nu a putut sa cunoască, din motive mai presus de voința sa de începerea procesului, nefiind prezent la niciunul din termenele de judecată.

Prin decizia nr.176/ 10 octombrie 2008 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că prima instanța a făcut toate demersurile ca inculpatul sa fie citat la toate adresele cunoscute, respectiv la domiciliul din B si in comuna, iar din conținutul procesului verbal încheiat de către Postul de Politie rezulta ca inculpatul nu era cunoscut pe raza localității.

Tribunalul a considerat că inculpatul G cunoștea că va fi trimis în judecată, deoarece în cursul urmăririi penale i s-a luat declarație și i s- prezentat materialul de urmărire penala, iar adresa indicată de acesta în cursul urmăririi penale este cea din

Pe parcursul judecații, deși inculpatul a fost liberat in luna octombrie 2007, acesta nu s-a prezentat la prima instanța deși a fost citat la adresa pe care si-a dat-o neînvederând printr-un înscris ca si-a schimbat adresa, deși avea obligația legală in acest sens.

S-a mai susținut de către tribunal că o desființare cu trimitere s-ar fi impus numai dacă pe tot parcursul procesului penal la prima instanța inculpatul ar fi fost arestat și cum acesta a fost liber pe o perioada mare de timp si cunoștea ca va fi trimis in judecata, a manifestat un vădit dezinteres fata de instanță neanunțând schimbarea domiciliului conform dispozițiilor Codului d e procedura penala.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul G, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând în principal că deși a fost citat a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înștiința instanța despre această imposibilitate in momentul judecării cauzei la prima instanță, iar in subsidiar solicitat ca in situația in care se va trece peste primul motiv de recurs să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia și a suspendării sale condiționate.

Cu privire la primul motiv de recurs, acesta a precizat că atunci când Judecătoria Buzăua fost investită cu judecarea cauzei, el se afla încarcerat la Spitalul penitenciar Jilava și niciodată nu a fost încunoștiințat despre începerea judecării cauzei.

La data de 12 octombrie 2007 a fost pus in libertate și a locuit împreună cu părinții săi în comuna,-, prezentându-se in mod regulat in fața ofițerului de supraveghere. Recurentul a mai arătat că instanța de fond a făcut demersuri pentru a-l cita si in comuna, însă cei doi agenți ce trebuiau să îndeplinească mandatul de aducere nu au făcut nici un fel de verificări si prin comunicările adresate instanței de fond au convins-o că inculpatul nu se află in raza lor teritorială, astfel încât prima instanță a dispus citarea sa la ușa Consiliului Local

Recurentul a susținut că toate aceste date relevă faptul că nu avea cum să cunoască de începerea procesului și a fost pus in imposibilitatea de a se prezenta in fața instanței, de a-și formula apărări, de a participa la audierea nemijlocită a martorilor și de a-și propune probe in apărare sau in circumstanțiere, încălcându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil.

Mai mult decât atât, inculpatul consideră că prima instanță a considerat in mod greșit că neprezentarea sa a reprezentat o sfidare a instanței, astfel încât i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate cu executarea in regim de detenție.

In final, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar in subsidiar coborârea pedepsei sub minimul special si suspendarea condiționată a executării acesteia prin aplicarea dispozițiilor art. 81

Examinând hotărârile recurate, în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile recurentului ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385/9 al.1 pct.21 și respectiv 14 cod procedură penală, curtea constată că recursul inculpatului este fondat în ceea ce privește motivul susținut de acesta ca motiv principal de recurs.

Verificarea actelor și lucrărilor dosarului de fond coroborate cu mențiunile cuprinse in adresa înaintată de Poliția orașului aflată la fila 54 din dosarul instanței de apel relevă faptul că susținerile inculpatului sunt reale.

Este cert că judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc fără ca inculpatul să fie prezent la termenele de judecată acordate, începând cu 24 mai 2007 și până la 13 martie 2008.

Astfel, la data la care prima instanță a fost sesizată prin rechizitoriul, cu nr. 5397/P/2005 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău - 24 mai 2007, inculpatul G apărea arestat preventiv în altă cauză, respectiv cu mandatul de arestare nr. 12/UP/6 mai 2005 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, pus în executare la data de 13 noiembrie 2006.

Pentru primul termen de judecată, prima instanță a dispus citarea inculpatului la locul de deținere indicat in cuprinsul rechizitoriului și anume la Arestul Secției 14 de Poliție B, acesta comunicând instanței prin adresa de la fila 19 dosar fond că din data de 25 aprilie 2007 ( înainte de sesizarea instanței) inculpatul a fost transferat la Penitenciarul Spital B.

Pentru următoarele termene de judecată din 19.06.2007, 13.09.2007, 11.10.2007 prima instanță a dispus citarea inculpatului cu dispoziție de transfer la Penitenciarul Focșani, citațiile fiind emise pentru Penitenciarul Focșani, nedispunându-se citarea inculpatului și la Spitalul Penitenciar Jilava. Așa fiind, nu există la dosar nici o dovadă de incunoștiințare a inculpatului la Jilava că pe rolul Judecătoriei Buzău se afla această cauză în care avea calitatea de inculpat.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2007 s- luat la cunoștință despre faptul că inculpatul a fost liberat din Penitenciarul Jilava la data de 12 octombrie 2007 întrucât s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, drept pentru care instanța a dispus citarea inculpatului la domiciliul cu care figura in dosar - B, str. - -.3,.2,.40, sector 2, iar la termenul următor din 6.12.2007 și în comuna, jud. I, emițându-se mandate de aducere pentru ambele adrese.

Nici unul dintre mandatele de aducere emise pentru următoarele termene de judecată din 17.01.2008, 14.02.2008 și 13.03.2008 când au avut loc si dezbaterile, nu a fost executat de organele de poliție. Prin procesul verbal de la fila 233 dosar fond poliția orașului aduce la cunoștința instanței că " din verificările din teren, cât si la SEIP nu rezultă că pe raza acestui oraș locuiește o persoană cu datele de stare civilă arătate, iar din discuțiile cu cetățenii nu se cunoaște că ar locui fără forme legale pe raza orașului".

In cursul judecării cauzei în apel, pentru verificarea susținerilor inculpatului tribunalul a dispus solicitarea de relații la poliția orașului, iar aceasta prin adresa nr. -/10.09.2008 ( fila 59 dosar apel) a adus la cunoștință faptul că " inculpatul G și-a stabilit domiciliul in orașul,-, jud. I și începând cu data eliberării sale din Penitenciarul București Jilava s-a prezentat zilnic la sediul poliției, conform programului stabilit de lucrătorii de poliție".

Se poate trage concluzia ca agenții insarcinati cu îndeplinirea mandatului de aducere au procedat cel puțin superficial, iar datele comunicate de aceștia instanței de fond au fost eronate, inducând opinia ca acesta nu are domiciliul sau reședința cunoscute.

Prin urmare, curtea constată că la dosarul de fond nu există nici o dovadă de încunoștiințare a inculpatului despre existența pe rolul Judecătoriei Buzăua dosarului nr-, chiar dacă nu instanței de judecată îi aparține culpa necitării legale si neîndeplinirii mandatului de aducere a inculpatului ce își stabilise domiciliul in orașul, după punerea sa in libertate din locul de deținere.

Totodată, Curtea consideră că nu poate fi primită argumentația instanței de apel că inculpatul avea obligația să indice noua adresă și că nefăcând acest lucru a dovedit dezinteres față de procesul ce se derula pe rolul Judecătoriei Buzău.

Faptul că unei persoane i se prezintă la parchet materialul de urmărire penală( act procedural ce finalizează urmărirea penală) și aceasta se așteaptă ca va fi trimisă in judecată, nu scutește organele judiciare de obligația încunoștiințării acesteia că procesul penal continuă, fiind pe rolul unei instanțe de judecată.

Or, în cauza de față după cum s-a arătat mai sus, o astfel de încunoștiințare a inculpatului aflat în Penitenciarul Spital Jilava nu a avut loc, iar după punerea sa in libertate când a fost citat de prima instanță in mod corect și in localitatea in care își stabilise reședința, organele de poliție nu au îndeplinit mandatul de aducere deși, acesta se prezenta zilnic la poliția, la lucrătorul de poliție însărcinat cu supravegherea sa.

Neavând cunoștință de proces, inculpatul a fost lipsit și de posibilitatea de angajare a unui apărător ales, de participare la audierea martorilor din acte și de a-și propune probe in apărare si in circumstanțiere.

Ca instanță cu atribuții devolutive, instanța de apel ( ce a luat la cunoștință despre neregularitatea citării inculpatului la prima instanță din culpa organelor de poliție), putea ea însăși să repare această încălcare prin rejudecarea fondului cu administrarea de probe noi sau cu reluarea celor administrate de prima instanță, însă tribunalul a respins apelul pe considerente procedurale, fără a mai face vreo analiză a fondului cauzei.

Ca urmare a acestei situații, neîndreptate de instanța de apel și constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 385/9 al.1 pct.21 p, în sensul că judecata la prima instanță a avut loc fără citarea legală a inculpatului, curtea, în conformitate cu disp. art. 385/15 pct.2 lit. al.1 și 2 va C.P.P. admite recursul inculpatului, va casa ambele hotărâri si va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.

Adoptarea acestei soluții face inutila examinarea motivului de recurs susținut in subsidiar de inculpat, susținerile sale urmând a fi analizate la rejudecarea cauzei de către prima instanța.

Văzând si disp. art. 192 al.3 C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul G, fiul lui si, născut la 4.03.1980, domiciliat in B,-,.3,.2,.40, sector 2,.l in,-, jud. I, casează decizia penală nr. 176/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău si sentința penală nr. 224/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău si trimite cauza spre rejudecare la prima instanță - Judecătoria Buzău pentru soluționarea acesteia cu respectarea dispozițiilor legale privind citarea inculpatului la judecată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțata in ședința publica din data de 26.02.2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Elena Negulescu

- - - - - -

Fiind in O prezenta se

semnează de președintele

completului

Grefier,

- -

Red. DG/

4ex/16.03.2009

f-- Jud.

jud. fond

dosar apel - - Tb.

jud. apel -

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3113/2006

Președinte:Cristina Georgescu
Judecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Elena Negulescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Ploiesti