Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 150
Ședința publică din data de 26.02.2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Elena Negulescu
: - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 4.04.1974, domiciliat in Poșta, sat, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 178/7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins cererea de repunere in termen formulată de inculpat și s-a respins ca fiind tardiv apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 424/20.05.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al.1-3 cu aplic. art. 41 al.2, art. 74 si 76 lit. d și art. 291 cu aplic. art. 41 al.2, art.74 si 76 lit. e Cu aplic. art. 81-82
In latură civilă a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile, după cum urmează: 3 880,87 către România SRL; 2 155,40 lei către Finance SA B; 1475, 93 euro către Bank B; 7048,89 către Banca Transilvania, Punct de Lucru
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv recurentul inculpat pentru care a răspuns avocat, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 329/2008 și intimații părți civile Bank B, SC Finance SA B, SC România SRL Business si Banca Transilvania - punct de lucru Finance
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosar s-au depus relațiile de la Judecătoria Buzău, respectiv o copie xerox de pe condica de ședință din data de 20 mai 2008, în dosarul -.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, susține că recursul declarat vizează numai repunerea inculpatului in termenul de apel.
Susține de asemenea că, inculpatul nu a avut cunoștință de modul de soluționare a laturii civile a cauzei, dat fiind faptul că, așa cum se observă și din relațiile depuse la dosar de Judecătoria Buzău, în condica de ședință nu s-au făcut mențiuni si cu privire la modul de soluționare a laturii civile.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Buzău, repunerea inculpatului in termenul de declarare a apelului cu trimiterea cauzei la tribunal pentru a se pronunța pe fondul apelului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Buzău ca legală si temeinică, întrucât in mod corect instanța de apel a apreciat că apelul inculpatului este tardiv, iar situația invocată de apărătorul inculpatului nu este una temeinică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 424/ 20.05.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui fiul lui si, născut la data de 4.04.1974 în B, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in localitatea Poșta, sat, județul B, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1-3 cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2, art. 74 și 76 lit.d cod penal.
În baza art. 291 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, art. 74 și 76 lit.e cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 33- 34 lit.b cod penal urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai greade 2 (doi) ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71-64 alin. 1lit.a teza a II a și lit.b cod penal.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei,conform art 81 și art.82cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, s-a atras atenția inculpatului, conf. art. 83 cod penal și 359 cod proc.penală asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare și s-a făcut aplicarea disp. art. 71 al.5 cod penal.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile, după cum urmează: 3 880,87 către România SRL; 2 155,40 lei către Finance SA B; 1475, 93 euro către Bank B; 7048,89 către Banca Transilvania, Punct de Lucru
S-a dispus anularea adeverințelor de salariu și vechime în muncă false, s-a menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului și a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, că în luna august 2006 inculpatul a achiziționat produse electrocasnice cu ajutorul unor credite de consum. In acest sens, i-a cerut numitului să-l ajute și să-i elibereze adeverințe de salariat pentru obținerea de credite. Acesta a fost de acord si a completat, semnat si ștampilat 4 asemenea adeverințe, care atestau în fals că inculpatul era angajatul SC Imobil Computer SRL B din luna mai 2006.
Folosind adeverințele false, inculpatul a obținut o serie de credite,astfel:
In data de 15.08.2006 s-a deplasat la magazinul Altex de unde prin intermediul unui card de credit Altex încheiat cu BCR in valoare de 33.000 lei a cumpărat un frigider marca Arctic. Inculpatul nu a achitat nici o, motiv pentru care BCR s-a constituit parte civilă cu suma de 3530,6 lei.
Tot în luna august inculpatul s-a deplasat la magazinul de unde a achiziționat două mașini de spălat si, un CD-player auto si un telefon mobil in valoare totală de 5870 lei, sumă obținută prin încheierea contractului de credit nr. -/2006 cu Banca Transilvania.
Inculpatul nu a achitat nici o iar BT B- Finance s-a constituit parte civilă cu suma de 6166,58 lei cu dobânzile legale aferente.
La data de 21.08.2006 inculpatul a achiziționat de la Computers un sistem de calcul complet in valoare de 4877,04 lei printr-un credit contractat cu Bank.
Inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani, iar banca s-a constituit parte civilă cu suma de 2155,40 lei.
In data de 24.08.2006 inculpatul a încheiat cu Finance SA contractul de credit nr. - pentru suma de 1841,85 lei cu care a achiziționat de la magazinul Boc ombină muzicală, un aragaz si un televizor Panasonic.
Inculpatul nu a achitat nici o astfel încât Finance SA s-a constituit parte civilă cu suma de 2155,40 lei.
S-a mai menționat faptul că la data de 2.05.2006 din partea SC Imobil Computer SRL a încheiat un contract de muncă cu inculpatul dar acest contract nu a fost înregistrat la ITM si pentru perioada mai - iulie 2006, iar la data de 21.10.2006 prin dispoziția nr. 25 societatea a dispus desfacerea contractului de muncă.
Ulterior, în anul 2007 contractul de muncă al inculpatului fost înregistrat la ITM începând cu data de 17.07.2007,
In drept, s-a apreciat că faptele inculpatului de a induce in eroare 4 unități bancare, in baza aceleiași rezoluții infracționale, pentru obținerea unor credite, pentru care ulterior nu a achitat ratele stabilite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1-3 cu aplic. art. 41 al.2, iar fapta de a folosi cele 4 adeverințe false, în vederea obținerii de credite bancare, întrunește elementele constitutive prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 al.2
Reținând vinovăția inculpatului in comiterea acestor infracțiuni, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepselor, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72, modul si mijloacele folosite în comiterea infracțiunilor, dar și împrejurarea că inculpatul a avut încheiat un contract de muncă, contract ce nu a fost înregistrat la ITM
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, susținând că apelul său privește latura civilă a cauzei,în sensul că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata integrală a despăgubirilor civile, pentru că o parte din bunuri au fost luate de numitul.
A formulat inculpatul și o cerere de repunere în termenul de apel, motivând că la instanța de fond, în condica de ședință, a fost trecută doar soluția cu privire la latura penală, omițându-se latura civilă, astfel că inculpatul nu a avut cunoștință despre soluția pronunțată în latura civilă a cauzei, formulând apelul la data când a luat cunoștință despre această soluție.
Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 178/7.10.2008 a respins cererea de repunere în termen formulată de inculpat și a respins ca fiind tardiv apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.424/20.05.2008 pronunțata de Judecătoria Buzău in dosarul penal -.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că situația menționată nu poate constitui o cauză temeinică de împiedicare de a declara apel în termen.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit instanța de apel respins apelul său ca tardiv deoarece, cererea de repunere în termen era admisibilă dat fiind faptul că la instanța de fond pronunțarea nu a fost trecută în condica de ședință decât în ceea ce privește soluționarea laturii penale, fără a se face mențiuni sub aspectul laturii civile și a modului de soluționare a acesteia.
În dovedirea admisibilității cererii de repunere în termen, recurentul inculpat a solicitat proba cu înscrisuri, încuviințată de instanța de recurs.
A solicitat recurentul admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se pronunța asupra apelului.
Curtea examinând decizia recurată în raport de critica formulată, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie precum și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Potrivit disp. art.363 alin.1 și alin.3 pr.penală, termenul de apel este de 10 zile și curge pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, de la pronunțare.
Aceasta este și situația apelului declarat de către inculpatul care a fost prezent la data de 20 mai 2008, când au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei la Judecătoria Buzău, dată la care de altfel a fost pronunțată și sentința penală nr.424 ce a fost atacată cu apel d e către inculpat.
Faptul că inculpatul a fost prezent la dezbateri, rezultă cu claritate din partea introductivă a sentinței atacate, inculpatul fiind prezent la apelul nominal, cât și la etapa ultimului cuvânt, precizându-și poziția procesuală.
Apelul declarat împotriva hotărârii pronunțată în primă instanță fost înregistrat la data de 15.07.2008 la Judecătoria Buzău (așa cum rezultă din cererea de apel aflată la fila 4), deci la aproape 2 luni de la pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
În această situație, inculpatul a invocat în fața instanței de apel disp. art.364 alin.1 pr.penală, formulând cerere de repunere în termenul de apel.
Potrivit acestui text de lege, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Analizându-se întrunirea celor 2 condiții cumulative stipulate de acest text, se observă că cea de-a doua condiție este îndeplinită în sensul că cererea de apel a fost formulată în termenul de cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a executării despăgubirilor civile, condiție îndeplinită deoarece în cauză fiind vorba de o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, nu poate fi vorba de o executare propriu zisă de la începerea căreia să se calculeze cele 10 zile, aceasta fiind de altfel în beneficiul inculpatului. În plus nu există date din care să rezulte că în cauză s-a procedat la punerea în executare a laturii civile a cauzei, deci a despăgubirilor civile, astfel încât în absența acestor date, cererea de repunere în termen apare admisibilă.
Nu este însă îndeplinită prima dintre condițiile prevăzute de art.364 alin.1 pr.penală și anume, aceea ca întârzierea în declararea apelului să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Este adevărat că potrivit copiei condicii ședințelor de judecată de la Judecătoria Buzău (solicitată de instanța de recurs ca urmare a încuviințării pentru inculpat a probei cu înscrisuri) aflată la fila 28 dosar recurs, la rubrica ce conține soluția dispusă în dosarul de fond, se menționează doar soluția pronunțată în latura penală a cauzei.
Aceasta însă, nu poate constitui, așa cum în mod judicios a apreciat și tribunalul, o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului, câtă vreme disp. art.363 pr.penală privind termenul de apel, ca de altfel și disp. art.364 pr.penală, privind repunerea în termenul de apel, nu fac distincție între apelul care vizează latura penală și cel care vizează latura civilă a cauzei.
Ca atare, chiar dacă inculpatul a susținut că a declarat apel doar sub aspectul laturii civile a cauzei, fiind nemulțumit de cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, motivul său de apel nu poate fi în nici un fel scindat de cel vizând latura penală a cauzei, fiind știut faptul că întinderea răspunderii civile delictuale este analizată în cadrul procesului penal doar după stabilirea existenței faptei și a vinovăției făptuitorului.
În această situație, în mod judicios instanța de apel a constatat că cererea de repunere în termen formulată de către apelantul inculpat nu îndeplinește ambele condiții cumulative prevăzute de dispozițiile amintite mai sus, și ca atare soluția de respingere a apelului ca tardiv este corectă.
În consecință, recurs inculpatului este nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică și prin urmare recursul va fi respins conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 4.04.1974, domiciliat in comuna Poșta, sat, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 178/7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26.02.2009.
Presedinte, JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Elena Negulescu
- - - - - -
Grefier,
- -
Cr.
2 ex./09 martie 2009
-
Judecătoria Buzău
,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu Elena Negulescu
