Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1545/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1626/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1545
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale nr.2117/28 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B și a deciziei penale nr.302/20 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.89/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că motivele de recurs ale parchetului vizează greșita individualizare a pedepsei prevăzut de art.3859pct.14 C.P.P. motiv pentru care solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de apel și menținerea sentinței pronunțate în cauză, ca fiind legală și temeinică. Apreciază că, în ceea ce privește pe inculpatul, instanța fondului a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată acestuia având în vedere că acesta a condus un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, alcoolemia depășind cu mult pragul legal prevăzut de lege. De asemenea, pe fondul acestui consum de băuturi alcoolice inculpatul a și provocat un accident de circulație și a refuzat, la solicitarea organelor de poliție, testarea cu aparatul etilotest.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită a se constata că în mod corect TRIBUNALUL BUCUREȘTIa constatat prin efectul devolutiv al apelului, administrând o serie de probe, că la momentul producerii accidentului condițiile obiective care au fost luate în calcul de către reprezentantul parchetului erau total diferite decât cele care au condus la formarea concluziei instanței de fond.
Solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea hotărârii și, rejudecând, aplicarea unei amenzi administrative acestuia, cazul de casare fiind cel prevăzut de art.3859pct.14
C.P.P.De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că nu poate fi antamată o soluție de achitare prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei amenzi administrative.
CURTEA
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2117 din 28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în baza art. 87 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, a fost condamnat inculpatul, lao pedeapsă de 2 (doi) ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani închisoare, stabilit conform dispozițiilor art. 82.pen.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 560 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în data de 11.01.2007 în jurul orelor 17.50 inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B 18 pe Șoseaua și după ce a trecut de intersecția cu str. - a provocat un accident de circulație lovind autoturismul cu nr. de înmatriculare B-61- ce era parcat la marginea carosabilului.
Inculpatul a refuzat la fața locului să se legitimeze și testarea cu aparatul alcooltest, fiind condus la INML, unde i-au fost recoltate probe biologice.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 95/01.02.2007, la prima probă recoltată a rezultat o alcoolemie de 1,95 la ora 19.30, iar la a doua probă 1,85 la ora 20.30.
Organele de poliție sosite la fața locului au încheiat proces verbal ce a fost semnat de către inculpat și de martorul asistent.
La solicitarea organelor de urmărire penală a fost efectuat raportul de expertiză medico - legală nr. 2760/i/2007 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, stabilindu-se că la data de 11.01.2007, ora 17.50 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 1,80 .
Raportul inițial de expertiză medico-legală nr. 754 /i/2007 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei prin care s-a apreciat o alcoolemie a învinuitului de cca. 0,75 - 0,95 a fost înlăturat din materialul probator de către procuror, față de împrejurarea că cererea de recoltare a alcoolemiei a avut la baza alte date decât cele cuprinse în declarația dată în momentul recoltării probelor, contrar ordinului comun al și
Fiind audiat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut fapta, însă a avut o poziție oscilantă cu privire la faptul dacă a mâncat ceva înainte, concomitent sau după ce a consumat băuturi alcoolice, fapt ce a determinat efectuarea a două rapoarte de expertiză medic-legală
În declarația din fața instanței a arătat că în acea zi a condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice, respectiv 300 - 400 ml, fără a mânca ceva înainte. De asemenea, a învederat că este de acord cu concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. 2760/i/2007 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
La aprecierea corectă a situației de fapt instanța a avut în vedere raportul de expertiză medico - legală nr. 2760/i/2007 din data de 19.05.2008 care a fost întocmit potrivit dispozițiilor legale în vigoare și cu ale cărui concluzii a fost de acord inculpatul cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești. De altfel și din cererea de analiză existentă la dosarul cauzei inculpatul a menționat și semnat că nu a consumat mâncare înainte, concomitent sau după ce a consumat băuturi alcoolice(filele 8-9 ).
În drept, în raport de situația de fapt reținută, instanța reține că fapta inculpatului, care la data de 11.01.2007, în jurul orelor 17:50 a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare B 18, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.
Cu privire la latura obiectivă apreciază că este întrunit elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. inculpatul conducând pe drumurile publice autoturismul cu nr. de înmatriculare B 18 având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/ Urmarea imediată este dată de starea de pericol pentru siguranța publică creată prin săvârșirea faptei. Cât privește legătura de cauzalitate, aceasta rezultă din însăși săvârșirea faptei, fiind vorba de o infracțiune de pericol, fără rezultat material.
Vinovăția inculpatului, dovedită de întreg probatoriul administrat în cauză, îmbracă forma intenției, astfel cum aceasta este definită de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b pen.
În procesul complex de individualizare a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, raportat la împrejurările comiterii faptei, urmările produse, natura si limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului.
Astfel, va avea în vedere în primul rând refuzul inculpatului de a se legitima și de a se supune testării cu aparatul alcooltest în momentul când organele de poliție au sosit la fața locului, aspect ce rezultă din procesul verbal încheiat la acea dată, proces verbal ce a fost semnat de către inculpat (refuz de natură să împiedice aflarea adevărului în cauză, respectiv alcoolemia în aerul expirat la momentul producerii accidentului).
În al doilea rând instanța a reținut poziția oscilantă a inculpatului de pe parcursul procesului penal de natură a îngreuna aflarea adevărului în cauză, poziție ce rezultă din declarațiile contradictorii date cu ocazia efectuării expertizelor medico - legale privind calcularea retroactivă a alcoolemiei cu privire la dacă a ingerat mâncare sau nu înainte, concomitent sau după ce a consumat băuturi alcoolice.
În al treilea rând instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite raportat la împrejurările în aceasta s-a comis. Astfel, instanța reține rezultatul probelor de sânge și concluziile expertizei medico - legală nr. 2760/i/2007 din data de 19.05.2008 în care sunt valori cu mai mult decât dublul limitei prev. de lege. Rezultatele existente la dosarul cauzei sunt susținute și de mențiunile existente în cererea de analiză existentă la dosarul cauzei și în care figurează că inculpatul, la ora 19.20 (deci la mai mult de o oră și J de la producerea accidentului), se dezechilibra la diversele mișcări la care a fost supus, avea o comportare dezordonată, era confuz ca și orientare, avea atenția dispersată și avea o judecată incoerentă, concluzia finală fiind că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice.
Starea inculpatului de la momentul sosirii organelor de poliție la fața locului este relevată și de declarația olografă dată de acesta în acea împrejurare și din care cu greu se pot desluși trei sau patru cuvinte printre care nu se enumără și numele și prenumele inculpatului.
În al patrulea rând instanța a reținut că aflându-se în acea stare inculpatul a provocat și un accident de circulație soldat din fericire doar cu daune materiale. Susținerile inculpatului că acel accident a fost cauzat de o groapă în asfalt, pe lângă faptul că nu sunt dovedite cu alte mijloace de probă administrate în prezenta cauză, nu pot fi primite de instanță dat fiind starea în care acesta conducea acea mașină în acea zi, stare în care acesta cu greu putea să-și mențină propriul echilibru, darămite a autoturismului pe care îl conducea.
De asemenea susținerile inculpatului că timp de 20 de ani nu a avut nici un incident de circulație nu au relevanță în prezenta cauză, singurul incident de acest fel putând duce la rezultate mult mai grave decât cele produse în acea zi.
La stabilirea pedepsei a fost avut în vedere în al cincilea rând și faptul că inculpatul are un loc de muncă stabil, este căsătorit, nu are antecedente penale, a recunoscut parțial și regretat săvârșirea faptei.
Instanța nu reține în niciun caz pentru inculpat circumstanțe atenuante dat fiind faptul că inculpatul a avut o poziție oscilantă, iar recunoașterea sa este pur formală după administrarea probelor în acuzare existente la dosarul cauzei.
Conform art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul sau este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune in cauza aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Acest fapt și deoarece infracțiunea pentru care a fost cercetat inculpatul este una de pericol, iar nerespectarea dispozițiilor legale putea conduce în cazul de față de rezultate mult mai tragice.
Motivele arătat mai sus cu privire la gravitatea infracțiunii săvârșite, atitudinea oscilantă a inculpatului, starea în care acesta se afla la momentul producerii accidentului exclud aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, fapta inculpatului prezentând pericolul social al unei infracțiuni.
În consecință, în baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 rep. instanța l-a condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, cuantum orientat totuși spre minimul special prev. de lege și pe care instanța îl consideră suficient pentru îndreptarea acestuia și avertizarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Având în vedere aspectele reținute mai sus, personalitatea și conduita inculpatului, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia, inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, putând fi vorba despre un incident izolat și care nu se mai repeta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul pe care l-a susținut oral în ziua judecății în sensul că, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia și reale ale faptei, a solicitat aplicarea unei pedepse administrative, că în mod greșit s-a reținut refuzul inculpatului de a sufla în alcooltest și atitudinea sa recalcitrantă, aspecte care sunt confirmate de depoziția martorei audiate în apel, ce nu a refuzată să se prezinte la.
În apel a fost audiată martora, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând hotărârea criticată sub toate aspectele, pe baza probelor aflate la dosar, precum și a celor administrate în apel, tribunalul a apreciat că apelul este fondat pentru următoarele motive:
Cu privire la existența faptei, a participării inculpatului și a încadrării juridice a acesteia, tribunalul a considerat că, prin sentința apelată s-a făcut o judicioasă interpretare a probelor aflate în dosar, reținând situația de fapt expusă mai sus, situație de fapt rezultată din coroborarea procesului-verbal de depistare, declarații inculpat, declarații martora, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică, rapoarte de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
Cu privire la același aspect a existenței faptei, participării inculpatului și a formei de vinovăție cu care a acționat, tribunalul a mai subliniat că prin apelul declarat nu s-au formulat critici.
Referitor la solicitarea inculpatului de a i se aplica o pedeapsă administrativă ca o consecință a achitării sale în temeiul lipsei de pericol social a faptei, prev.de art.10 lit.1Cod procedură penală, tribunalul a arătat că potrivit art.181Cod penal "Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului". Tribunalul a constatat că acestea nu se regăsesc.
S-a reținut că alcoolemia ridicată, de 1,80 grame %o a rezultat în urma stabilirii retroactive a alcoolemiei prin cel de-al doilea raport de expertiză cu ale cărui concluzii inculpatul a fost de acord, așa cum reiese din declarația acestuia dată în fața instanței, coroborată atât cu declarația sa inițială din care a rezultat că a consumat băuturi alcoolice fără a mânca, precum și cu buletinul de examinare clinică care a concluzionat că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice.
S-a mai reținut că inculpatul a refuzat testarea cu aparatul etilotest, așa cum a rezultat din procesul-verbal de depistare care a fost semnat atât de martora asistentă precum și de inculpat, fiind de acord să se prezinte pentru prelevarea probelor biologice, așa cum a rezultat din același proces-verbal. Împrejurarea că în fața instanței de apel martora a declarat că nu își mai amintește dacă organele de poliție au încercat să îi pună inculpatului aparatul etilotest nu schimbă cele de mai sus, având în vedere că această martoră a precizat la începutul declarației sale faptul că își menține declarația dată în faza urmăririi penale și că aceasta din urmă corespunde adevărului.
În favoarea inculpatului s-au putut reține aspectele de natură personală ținând seama de lipsa antecedentelor penale, conduita la locul de muncă așa cum rezultă din caracterizarea eliberată la data de 21.11.2008 de SA, conduita procesuală în faza judecății, însă aceste aspecte nu caracterizează fapta ca fiind în mod vădit lipsită de importanță în sensul art.181Cod penal.
Tribunalul a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de inculpat este pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare, precum și că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare peste minimul special prevăzut de lege considerând că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante.
În acord cu prima instanță, tribunalul a apreciat că, în cauză, nu se pot reține circumstanțele atenuante, având în vedere gradul ridicat al alcoolemiei inculpatului, precum și conduita sa procesuală inițială din faza urmăririi penale.
Pe de altă parte, tribunalul a considerat, prin raportare la circumstanțele personale favorabile inculpatului și la care s-a făcut referire mai sus, că se justifică reducerea pedepsei aplicate la minimul special prevăzut de lege de 1 an închisoare cu consecința reducerii și a termenului de încercare de la 4 ani la 3 ani.
TRIBUNALUL BUCUREȘTI, secția I penală, prin decizia penală nr.302/A din 20.05.2009, a fost admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2117 din 28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
S-a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, s-a redus pedeapsa aplicată de la 2 ani la 1 an închisoare, precum și termenul de încercare de la 4 ani la 3 ani.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică.
Parchetul a solicitat casarea acestei hotărâri și menținerea sentinței penale pronunțată în cauză, motivând că instanța de fond a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului având în vedere că acesta a condus un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, alcoolemia depășind cu mult pragul legal prevăzut de lege.
Inculpatul a solicitat aplicarea unei amenzi administrative susținând că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Curtea examinând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de criticile formulate, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
În raport de întreg materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut corect că, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 9,80 gr.(l, alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și în mod legal a dispus condamnarea acestuia.
Față de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și având în vedere și circumstanțele reale în care inculpatul a comis fapta cât și conduita acestuia care a refuzat să se legitimeze și de a se supune testării cu aparatul alcooltest în momentul în care organele de poliție au sosit la fața locului, a adoptat o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, se constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost just individualizată și este, atât prin cuantum cât și modalitatea de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 Cod penal.
Ca urmare, se reține, că nu se justifică aplicarea unei pedepse orientate la minimul special, așa cum a dispus instanța de apel, care a făcut doar referire la circumstanțele personale favorabile ale inculpatului fără să le indice și să le analizeze.
Pentru aceste considerente se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că se va admite recursul parchetului, în baza art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va casa decizia penală recurată și se va menține sentința penală a instanței de fond.
Pentru considerentele mai sus arătate urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Casează în întregime decizia penală nr. 302/A din 20.05.2009 a Tribunalului București, - Secția I Penală și menține sentința penală nr. 2117/28.11.2008 a Judecătoriei sectorului 4
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatului.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință public, azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-12.11.2009.
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Nicoleta Grigorescu, Leontina Cișmașiu
