Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1546/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2461/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1546
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii recurate și, rejudecând, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpatul. Acesta este cercetat pentru comiterea a patru acte materiale de deținere și de instalare de dispozitive de copiere a cardurilor. Apreciază că activitatea infracțională a inculpatului trebuie privită într-un tot unitar cu cea a coinculpaților și a căror stare de arest a fost menținută de către tribunal cu aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică. De asemenea, consideră că infracțiunea comisă de către inculpat afectează într-un mod însemnat credibilitatea în sistemul bancar de păstrare a banilor cetățenilor, nefiind vorba numai de economiile acestora, ci și de pensiile și salariile care se încasează în mod obișnuit pe card bancar. Apreciază că fapta comisă de către inculpat imprimă în modalitatea concretă un pericol concret pentru ordinea publică ridicat.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, urmând a se aprecia că în mod corect judecătorul a considerat că după opt luni de arest inculpatul, care a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care maximul special este de 5 ani închisoare. De asemenea, solicită a se avea în vedere că după ce a fost audiat de judecătorul fondului, acesta în mod corect a apreciat că în raport de poziția procesuală este clar că inculpatul nu are cum să zădărnicească aflarea adevărului. Totodată, solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are doi copiii minori, iar la momentul arestării era angajat în muncă.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea din 21.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală a dispus după cum urmează:
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a stabilit cuantumul cauțiunii în sarcina inculpatului la suma de 15.000 lei și termen pentru soluționarea cererii acestuia de liberare provizorie pe cauțiune la data de 27.10.2009.
S-a menținut starea de arest preventiv față de inculpații și.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în baza art.139 alin.1 și art.139 alin.35Cod procedură penală raportat la art.145 alin.1 Cod procedură penală.
În baza art.145 alin.11Cod procedură penală a fost obligat inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție de la domiciliul său conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145 alin.12Cod procedură penală i s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să nu se apropie de coinculpații și și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145 alin.22Cod procedură penală i s-a atras atenția asupra inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin s-a luat față de el măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpatul, că spre deosebire de ceilalți doi inculpați temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia s-au schimbat.
În acest sens, instanța de fond a apreciat că din atitudinea cooperantă a inculpatului s-ar putea deduce că nu există riscul de a se sustrage sau de a obstrucționa judecata și nici riscul de a mai săvârși noi infracțiuni întrucât nu are antecedente penale și a conștientizat consecințele faptelor sale și cu alte cuvinte nu ar mai exista pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI criticând-o pentru netemeinicie cu susținerea că în mod greșit s-a apreciat că s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului iar punerea acestuia în libertate n-ar mai constitui un pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul procurorului este întemeiat pentru considerentele care succed.
1. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal iar din probatoriul care însoțește și susține actul de inculpare rezultă indicii temeinice, de natură a legitima presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată.
De altfel și instanța de fond reține acest aspect.
Cu alte cuvinte este realizată exigența impusă de dispozițiile art.143 Cod procedură penală.
2. De asemenea, Curtea constată că este realizată și dubla condiționalitate prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală, acest temei determinant în momentul luării măsurii preventive subzistând în continuare, atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât și cu privire la pericolul pentru odinea publică ce-l presupune punerea în libertate a inculpatului, risc dedus din natura și gravitatea activității infracționale, din caracterul continuat al acesteia, din modul de operare și disponibilitatea inculpatului de a "lucra" organizat, specializat, cu alte persoane, dar și din faptul că a făcut din această activitate infracțională un mod de a obține venituri pentru subzistența sa și a familiei sale.
Din această perspectivă care tinde să contureze un potențial criminogen sporit, orientat spre o specializare infracțională, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, nu poate constitui un argument liniștitor de natură a forma convingerea că punerea în libertate a acestuia n-ar prezenta un risc pentru comunitate.
Concluzionând asupra argumentelor prezentate la pct.1 și 2, Curtea constată că sunt pe deplin realizate exigențele art.160 alin.3 Cod procedură penală, în sensul că se mențin și nu s-au schimbat temeiurile car au determinat inițial arestarea preventivă, motiv pentru care, în mod evident, soluția adoptată, sub acest aspect, de instanța de fond este greșită.
3. În altă ordine de idei, având în vedere data la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului respectiv 25.03.2009, dar și stadiul procesual al cauzei, Curtea apreciază că nu s-ar putea discuta despre depășirea duratei rezonabile a arestării preventive, cu atât mai mult cu cât și în continuare este necesar a se asigura celeritate în desfășurarea procedurilor judiciare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că sunt aplicabile dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală cu privire la inculpatul și în consecință, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, va casa în parte încheierea atacată și rejudecând va respinge, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Casează în parte încheierea de ședință din 21.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală în dosarul nr- și pe fond, rejudecând:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./10.11.2009
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Nicoleta Grigorescu, Leontina Cișmașiu
