Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 351/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR- (2390/2009)

ÎNCHEIEREA NR.351/

Ședința publică din 23 octombrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Florică Duță

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu

GREFIER - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA este reprezentat de procuror .

Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenții inculpați,în stare de arest și asistați de avocat ales, lipsind recurentul .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Întrebați fiind, recurenții inculpați arată că doresc să dea declarație.

În temeiul art.1403alin.3 sunt C.P.P. audiați inculpații și, declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosar.

Apărătorul recurenților inculpațiarată că nu mai are cereri de formulat.

Reprezentantul parchetuluiînvederează faptul că nu are cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.

Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul, consideră că încheierea pronunțată de Tribunalul București prin care s-a dispus luarea măsuri arestării preventive față de inculpați este nelegală. În primul rând, sub aspectul procedurii, consideră că s-au încălcat în mod flagrant prevederile cuprinse în art.1491alin.1 și art. 150 alin.1 din.C.P.P. Potrivit acestor texte de lege, ascultarea inculpatului este obligatorie atât în fața procurorului cât și în fața judecătorului. Astfel cum rezultă din actele procedurale de la dosar, în fața procurorului nu s-a procedat la ascultarea inculpaților nici în calitate de învinuiți și nici în calitate de inculpați în condițiile în care față de ambii inculpați procedurile au fost realizate cu aceeași ocazie, în sensul că mai întâi s-a adus la cunoștință rezoluția de începere a urmăririi penale, apoi s-a luat măsura reținerii, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și s-a procedat la întocmirea propunerii de luare a măsurii arestării preventive. De asemenea, nici în fața judecătorului nu s-a procedat la ascultarea acestora. Este adevărat că, formal, judecătorul a apreciat că este prezent cazul prevăzut la art.70 alin.2 din C.P.P. în sensul că inculpații și - au exprimat opțiunea de a refuza să facă declarații. Față de motivele care au stat la baza omisiunii ascultării, care sunt arătate în mod expres atât în considerentele încheierii atacate cu recurs cât și în actul procedural întocmit cu această ocazie, a rezultat nu refuzul, ci imposibilitatea ambilor inculpați de a face declarații atât timp cât, așa cum rezultă din preambulul încheierii, în prealabil judecătorul primei instanțe a respins în mod repetat și nejustificat atât cererile formulate de inculpați de a li se acorda timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării și de a lua la cunoștință de conținutul propunerii de luare a măsurii preventive, cât și cererile formulate de apărătorii inculpaților care au solicitat acordarea unui timp rezonabil pentru studierea propunerii de luare a măsurii arestării preventive pentru pregătirea apărării și pentru a putea pune concluzii în raport de propunerea care s-a făcut privind luarea măsurii arestării preventive. Solicită a se observa că apărătorii au solicitat un termen de 30 de minute pentru studierea propunerii. Față de respingerea nejustificată dispusă de judecător, ambii inculpați s-au găsit în imposibilitatea de a da o declarație. În consecință, pentru acest motiv solicită a se constata că, practic, nici procurorul care a efectuat urmărirea penală și care a întocmit propunerea de luare a măsurii arestării preventive și nici judecătorul care s-a pronunțat asupra propunerii și a dispus arestarea nu a respectat prevederile cuprinse în art. 1491alin.1 și art. 150 alin.1 din C.P.P. ceea ce atrage conform art.197 alin.2 sancțiunea C.P.P. nulității absolute.

În al doilea rând, una din condițiile esențiale, indispensabile, sub aspectul procedurii de întocmire a propunerii de luare a măsurii arestării preventive și de examinare a propunerii și apoi de luare a măsuri de către judecător, o reprezintă aceea de asigurare a asistenței juridice. Asistența juridică nu este formală, ea trebuie să fie efectivă. Mai mult decât atât, judecătorul, dacă constată că asistența este formală trebuie să dispună el însuși măsuri pentru ca apărarea să fie efectivă. Consideră că este fără precedent dispoziția dată de judecător de respingere repetată fără nici o justificare a unor cereri impuse de necesitatea respectării condiției asistenței juridice. Motivarea judecătorului care stă la baza refuzului de a acorda accesul apărătorului la studiul propunerii motivate de luare a măsurii arestării preventive, în sensul că apărătorilor li s-a asigurat acest acces în fața procurorului, pe lângă faptul că este o motivare absurdă, este o motivare care nu se bazează pe materialul procedural care se află la dosarul cauzei. Ori, chiar din conținutul materialului nu rezultă că inculpații sau apărătorii acestora ar fi avut acces în fața procurorului la studierea referatului propunerii de luarea a măsurii arestării preventive.

În al treilea rând, potrivit art.309 alin.2 întocmirea C.P.P. minutei este obligatorie și atunci când se dispun măsuri preventive, iar în conformitate cu art. 309 alin.1 minuta C.P.P. trebuie să aibă același conținut cu dispozitivul hotărârii. Solicită a se observa că dincolo de faptul că în speță întocmirea minutei nu a fost precedată de deliberare și de luare a hotărârii, dispoziția de arestare fiind dispusă în ședință publică, la finalul dezbaterilor. Pe lângă această împrejurare, solicită a se observa că nu există identitate între minută și dispozitiv. Astfel, din minută lipsesc mențiuni esențiale pentru ca măsura arestării preventive să fie valabilă și să poată produce efecte juridice. În acest sens, solicită a se constata că lipsesc două categorii de mențiuni, și anume: - mențiuni privind temeiurile juridice de arestare, care sunt măsuri esențiale; - mențiuni privind datele de identitate ale inculpaților prevăzute în art.70 alin.1 din C.P.P. ambele mențiuni fiind obligatorii sub sancțiunea nulității absolute pentru că minuta privește însăși compunerea instanței, iar compunerea figurează printre cazurile de nulitate absolută arătate în art.197 alin.2 din

C.P.P.

Pe fondul propunerii de luare a măsurii arestării preventive, consideră că măsura arestării preventive nu este obligatorie, ea este facultativă. În pofida faptului că nu există o prevedere expresă în Codul d e procedură penală privind caracterul excepțional al măsurii arestării preventive, principiul libertății este recunoscut și consacrat, fiind un principiu cu valoare constituțională. În aceste condiții, judecătorul primei instanțe a nesocotit art.1491alin.1 din C.P.P. considerând că era necesar a se arăta care este interesul urmăririi penale. Arată că este vorba de acte materiale din 2005, 2006, este vorba despre fapte pentru care s-a efectuat anterior acte de urmărire penală și pentru care s-a dispus pentru scoaterea de sub urmărire penală, iar față de inculpatul s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Conform art.273 al.1 din redeschiderea C.P.P. urmăririi penale trebuie să aibă la bază elemente de fapt noi. Ori, solicită a se observa că astfel cum rezultă din conținutul actelor procedurale nu au fost indicate fapte noi care să stea la baza redeschiderii urmăririi penale. Pe de altă parte, care este interesul urmăririi penale în condițiile în care inculpații sunt chemați anterior de mai multe ori în fața organului de urmărire penală, iar ambii inculpați se prezintă de bună voie în fața organului de urmărire penală, neexistând nici un element care să motiveze interesul urmăririi penale care să justifice luarea măsurii arestării preventive în acest moment procesual având în vedere și scopurile măsurilor preventive arătate în art.136 alin.1 din.C.P.P. Totodată, în privința condiției prealabile de luare a măsurii arestării preventive menționată în mod expres în art.1491alin.1 din C.P.P. și anume condiția privitoare prin existența unor probe sau unor indicii temeinice. Este vorba de condiția prevăzută în art.143 din.C.P.P. Solicită a se observa că, deși se propune și se dispune de către judecător măsura arestării preventive pentru presupuse fapte de înșelăciune nu sunt indicate nici în conținutul propunerii și nici în considerentele încheierii judecătorului acțiuni care ar putea fi considerate, din punctul de vedere al elementelor de fapt, de inducere în eroare pentru ca pretinsele fapte materiale să poată fi calificate din punct de vedere juridic în înșelăciune având în vedere definiția cuprinsă în forma de incriminare, respectiv în art.215 alin.1 din Codul penal. Sunt prezentate doar fapte comerciale, contracte, sunt prezentate proceduri de executare ale acestor contracte, sunt prezentate plângerile care au decurs din acele contracte ca urmare a neexecutării acestora, fapte materiale care în nici un caz nu ar putea fi asimilate unei incriminări de natura celei pentru care s-a dispus măsura arestării preventive. Ca atare, sub acest aspect, solicită a se constata că nu este îndeplinită condiția prealabilă întrucât nu sunt indicate nici probe, dar indicii temeinice în sensul art.681din privind C.P.P. săvârșirea de către ambii inculpați a unei fapte prevăzute de legea penală.

Cu privire la inculpatul, se reține, printre altele, și un pretins fals în declarații care este incriminat în art.292 din.Cod Penal În această privință, solicită a se constata că nu este îndeplinită condiția prevăzută în art.136 alin.6 din pentru C.P.P. luarea măsurii arestării preventive deoarece textul de incriminare prevede o pedeapsă de 3 luni închisoare alternativ cu pedeapsa amenzii.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, respingerea propunerii procurorului de luarea a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interzicerii de a părăsi localitatea prevăzută de art.145 din Temeiul C.P.P. acestei cereri subsidiare îl reprezintă art.1491alin.12 raportat la art.146 alin. 11 din.

C.P.P.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, cu privire la nerespectarea garanțiilor procedurale în optica inculpaților, apreciază că aceste afirmații, din punctul său de vedere, nu sunt susținute sub nici o formă de actele de procedură din dosarul cauzei. În concret, este vorba de un dosar în care inițial investigația a fost începută în anul 2005, ulterior acesta fiind declinat, ajungând în final la Direcția Națională Anticorupție. În toată această perioadă inculpații au cunoscut despre începerea urmăririi penale și despre acuzațiile ce le-au fost aduse. În privința inculpatului se poate verifica faptul că acesta a împuternicit un apărător pentru a-i reprezenta interesele în cauza penală. Așadar, în nici un caz nu se poate pune problema necunoașterii materialului care îi viza pe cei doi inculpați. În momentul în care s-a dispus soluția de către DNA - Serviciul T, aceasta a fost comunicată inculpaților, ulterior fiind redeschisă urmărirea penală în urma plângerii formulate de Asociația păgubiților. În momentul când inculpații au fost citați de către DNA - Structura centrală, în privința inculpatului, solicită a se constata că acesta a fost citat la data de 01 octombrie 2009, s-a prezentat, i s-a adus la cunoștință de ce a fost citat, a solicitat un termen care i s-a acordat și a revenit la DNA în prezența apărătorului la data de 06 octombrie 2009. În acea zi, în momentul în care s-au desfășurat actele de procedură, solicită a se constata modul în care inculpații au înțeles să se comporte în fața organului de urmărire penale. Acest lucru a început prin a se solicita diferite termene nejustificate. În mod corect, procurorul care instrumentează dosarul a pus la dispoziție raportul de constatare tehnico - științifică pentru a fi studiat de către cei doi inculpați. Nici inculpații și nici apărătorii acestora nu au găsit preocupare în a asigura în mod efectiv apărarea și a cunoaște conținutul materialului de urmărire penală. După 2 ore de la prezența la DNA inculpatul a solicitat termen pentru a-și angaja un alt apărător, termen care i s-a acordat. După expirarea celor 2 ore noul apărător al inculpatului nu a sosit, motiv pentru care i s-a solicitat să dea o declarație, lucru pe care acesta l-a refuzat. După alte 2 ore i s-a făcut rău inculpatului, după care ambii inculpați au formulat diverse plângeri care, în cadrul ierarhiei DNA, au fost respinse. În repetate rânduri li s-a pus în vedere că au posibilitatea să studieze materialul de urmărire penală, însă în mod constant inculpații au refuzat să dea declarații sau să lectureze întregul material de urmărire penală.

De asemenea, solicită a se constata că și la Tribunalul București, din momentul în care dosarul a fost înregistrat, inculpații nu au dorit sub nici o formă decât să tergiverseze propunerea de arestare preventivă, neexistând nici un motiv serios, temeinic, real, pentru care solicitările pe care acestea le-au formulat să le fie admise, judecătorul fondului în mod legal și motivat, resping toate acele solicitări.

Apreciază că propunerea de arestare preventivă este legală și temeinică și întreaga procedură a fost declanșată și desfășurată cu buna credință a organului de urmărire penală și a instanței de judecată și cu reaua credință, la limita legalității, pe care inculpații au dovedit-o alături de apărătorii lor.

Cu privire la conținutul minutei, solicită a se observa că, din punctul său de vedere, aceasta este legală și temeinică și reprezintă rezultatul deliberării.

În ceea ce privește fondul cauzei, apreciază că redeschiderea urmăririi penale a fost consecința plângerii formulate de Asociația păgubiților. În urma redeschiderii urmăririi penale au fost administrate probe, au fost audiate persoane și s-a întocmit și un raport de constatare tehnicio-științifică. Pe baza acestor acte noi de procedură s-a apreciat în sensul extinderii cercetărilor și formulării propunerii de arestare preventivă în cauza de față. Faptele au fost detaliat precizate în propunerea de arestare preventivă. Cât privește necesitatea de a dispune arestarea preventivă, ea a fost detaliată, justificată atât de către procuror cât și de judecător fondului.

Cu privire la toate cele 3 imobile, interesul de la începutul dezvoltării acestor complexe rezidențiale pentru inculpați a fost unul singur, acela de a obține bani pentru interesul personal. Au fost întocmite promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare, două dintre aceste fiind finalizate. De asemenea, se poate observa că sumele de bani încasate cu titlu de avans de la cei care cu bună credință s-au încrezut în inculpați a fost de un milion patru sute de mii de Euro. Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de DNA a precizat detaliat, defalcat că pentru a dezvolta acel complex rezidențial era necesară o investiție de doar un milion trei sute de mii de Euro. S-au vândut apartamente de 56 de ori, s-au vândut garaje supraetajate și subterane care nu erau prevăzute pe autorizația de construcție tocmai pentru a obține bani. importante de bani au fost retrase în numerar, milioane de Euro, în ziua în care s-au primit împrumuturi de la persoanele fizice care au acordat aceste împrumuturi, sume de bani care au fost folosite pentru excursii, amenajări și consolidări la locuințele personale ale inculpaților și ale partenerilor. Au fost cheltuite sume de bani pentru plata ratelor de leasing ale mașinilor proprietate personală. În procesele de insolvență deschise și admise, judecătorul a precizat că de la început până la finalul procedurii s-a dovedit, contabil vorbind,reaua credință a inculpaților, existând importante sume de bani care puteau fi valorificate. Nu s-au achiziționat materiale, nu s-au făcut investiții. În procesul de insolvență nu s-a putut executa nimic pentru că s-a dovedit foarte clar că nu era vorba de un proces de dezvoltare imobiliară, ci de o inginerie financiară.

Pentru aceste motive, consideră că soluția data de Tribunalul București este corectă și reprezintă un veritabil act de justiție, arestarea preventivă a celor doi inculpați reprezentând un bun prilej pentru ca aceștia să se oprească din această maniera de a face comerț. De asemenea, solicită a se observa că inculpatul are o condamnare pentru trafic de influență, două condamnări pentru înșelăciune în convenție, falsuri în declarații veritabile.

După ce societățile au intrat în insolvență s-au solicitat și s-au obținut în continuare bani de la părțile vătămate. Totodată, după finalizarea afacerii în T, cei doi inculpați s-au mutat în B și au dezvoltat și aici o asemenea afacere, înființând o societate comercială cu același obiect de activitate.

Apreciază că obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara nu are nici o finalitate și nu ajută pe nimeni.

Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că terenurile aparțin societății și dacă ar fi acceptat să se vândă ultimul teren înainte de intrarea în insolvență acum nu ar fi existat acest proces pe rol, însă persoanele vătămate ar fi rămas fără bani. Arată că locuiește în Otopeni, județul I, împreună cu copilul său de 4 ani.

Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că la vârsta de 42 de ani are 25 de ani de muncă în conducere a mai multor societăți comerciale în țară și în străinătate. În momentul in care autorizația de construcție a fost anulată de Tribunalul Timișoara din cauza plângerilor vecinilor care nu doreau să se construiască un bloc în acel loc s-au oprit din construcție, după care a intervenit falimentul acestei societăți. Se poate observa că terenul este proprietatea societății. Solicită a se ține cont și de faptul că este tatăl a 3 copii care toți sunt elevi și care au nevoie de ajutorul și sprijinul său.

CURTEA

Cu privire la recursurile penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință, din Camera de Consiliu din data de 7.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inc. și pe o perioadă de 29 zile de la 7.10.2009, până la 4.11.2009 inclusiv.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că, prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.10.2009, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a solicitat să se dispună arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, a inculpaților și.

În susținerea propunerii, s-a arătat că, prin ordonanța nr. 8 din 06.10.2009, s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de învinuitul, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 06.10.2009, ora 17:00, până la data de 07.10.2009, ora 17:00, iar prin ordonanța din 06.10.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva aceluiași învinuit, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, fiecare faptă fiind comisă în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (7 acte materiale), art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (48 acte materiale) și art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (56 acte materiale),toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că, în cursul anului 2005, inculpatul a indus în eroare 7 părți vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, referitoare la construirea unui bloc de locuințe, prin intermediul, în T, zona Parcul, provocând un prejudiciu de 109.700 de EURO; în cursul anilor 2005-2007, împreună cu inculpatul, a indus în eroare un număr de 48 de persoane vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, referitoare la construirea unui bloc de locuințe prin intermediul, în T,-, provocând un prejudiciu de 1.359.149,47 EURO, și în perioada 2006-2008, împreună cu inculpatul, a indus în eroare 56 de părți vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, referitoare la construirea unui bloc de locuințe prin intermediul MENT, în T,-, provocând un prejudiciu de 1.471.885,56 EURO.

De asemenea, s-a arătat că, prin ordonanța nr. 9 din 06.10.2009, s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de învinuitul, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 06.10.2009, ora 23:50, până la data de 07.10.2009, ora 23:50, iar prin ordonanța din 07.10.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva aceluiași învinuit, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, ambele fapte fiind comise în formă continuată și infracțiunea de fals în declarații, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (48 acte materiale)și art. 37 lit. b Cod Penal, art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (56 acte materiale) și art. 37 lit. b și Cod Penal art. 292.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (4 acte materiale) și art. 37 lit. b Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că, în cursul anilor 2005-2007, împreună cu inculpatul, inculpatul a indus în eroare un număr de 48 de persoane vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, referitoare la construirea unui bloc de locuințe prin intermediul, în T,-, provocând un prejudiciu de 1.359.149,47 EURO și în perioada 2006-2008, împreună cu inculpatul, a indus în eroare 56 de părți vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, referitoare la construirea unui bloc de locuințe prin intermediul MENT, în T,-, provocând un prejudiciu de 1.471.885,56 EURO; iar în cursul anului 2005 declarat necorespunzător adevărului în cuprinsul a patru înscrisuri autentificate că nu are antecedente penale și condamnări penale, înscrisuri folosite ulterior de inculpat la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru a dobândi calitatea de asociat la, MENT și

Analizând prioritar excepția inadmisibilității propunerii de arestare preventivă invocată de ambii inculpați pentru aceleași motive, tribunalul o consideră neîntemeiată și o va respinge ca atare.

Primul argument adus de apărare în sensul că în mod greșit s-a dispus în cauză reluarea urmăririi penale deși era incident un caz de redeschidere a urmării penale este o simplă interpretare pur personală a apărării a textelor de lege în cauză, în fapt toate dispozițiile ce se regăsesc în cuprinsul cap. VI al Titlului V făcând vorbire despre reluarea urmăririi penale, argumentul apărării apărând astfel ca fiind pur formal și fără consecințe asupra validității actelor de urmărire penală efectuate ulterior.

Nici argumentele apărării cu privire la pretinsa nerespectare a drepturilor la apărare a inculpaților în susținerea acestei excepții nu au temei, în fapt Tribunalul remarcând că celor doi inculpați le-au fost respectate și asigurate toate garanțiile procesuale specifice acestui moment procesual.

Din analiza dosarului cauzei se constată că cererea Parchetului este întemeiată, conform art. 149/1 C.P.P. impunându-se arestarea preventivă a inculpaților.

Potrivit art.148 măsura C.P.P. arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 În C.P.P. cursul urmăririi penale, conform art. 1491.C.P.P. arestarea preventivă a inculpatului se dispune la propunerea motivată a procurorului.

Astfel, există date și indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod proc. pen. raportat la art.681C.P.P. din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă:

- declarații părți vătămate - volumele nr. 19 și nr. 20;

- declarații martori - volumul nr. 21;

- raport de constatare întocmit în cauză de specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - volumul nr. 1;

- înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș privind societățile, MENT, și - volumele nr. 2 și nr. 3;

- declarații depuse la Oficiul Registrul Comerțului T și autentificate la notar de către învinuitul - volumul nr. 4;

- înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T ( extrase de carte funciară, caiete de sarcini, încheieri, cereri de înscriere ) - volumele nr. 2 și nr. 27;

- înscrisuri emise de Primăria T - Direcția Urbanism ( adeverințe, autorizații de construire, autorizații de desființare, certificate de urbanism, memorii justificative în arhitectură etc. ) - volumul nr. 2;

- înscrisuri emise de Primăria comunei, județul T, serviciul de impozite și taxe locale - volumul nr.2;

- înscrisuri reprezentând contracte de vânzare-cumpărare și de garanții imobiliare privind achiziționarea terenurilor din -,- și- din municipiul T - volumele nr.2 și nr.4;

- contract de împrumut cu garanție imobiliară dintre și - volumul nr.2;

- contract de garanție imobiliară dintre și MENT - volumul nr. 2;

- documente financiar-contabile ridicate de către T și Garda Financiară T de la și MENT (balanțe de verificare, bilanțuri contabile, registru de cas ă, jurnal pentru vânzări și cumpărări, facturi, chitanțe, etc.) - volumele nr.2 și nr. 3;

- note de constatare și alte verificări efectuate de organele financiare și fiscale locale ale județului T - volumul nr.3;

- promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare și contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză încheiate de, și MENT cu părțile vătămate în cauză, împreună cu facturile și chitanțele aferente care atestă achiziționarea unor apartamente în T și plata acestor imobile, precum și actele adiționale la aceste contracte - volumele nr. 5, 6, 7, 8, 11, 17, 18;

- documente ridicate de la lichidatorul judiciar T al - volumele nr. 22 și nr. 24;

- documente ridicate de la societatea civilă profesională de executori judecătorești - volumele nr. 22 și nr. 27;

- documente ridicate de la lichidatorii judiciari MANAGEMENT și EXPERT A - volumul nr. 23;

- documente ridicate de la diverse bănci ( BANK, BANCA ROMÂNEASCĂ, ROMANIA, BANK ROMANIA, BANK, BANCA TRANSILVANIA etc.) privind rulajul conturilor ale, MENT, precum și ale inculpaților și și ale învinuitului și a altor persoane fizice care și-au desfășurat activitatea în cadrul acestor societăți comerciale - volumele nr. 34, 35, 36, 37, 38;

- documente (facturi, chitan țe etc. ) ridicate de la T - volumul nr. 13;

- documente (facturi, chitan țe, bilete de avion, contracte de comercializare a pachetelor de servicii turistice, adrese de prelungiri rezervări etc. ) ridicate de la INTERNAȚIONAL, - volumele nr. 40, 41, 42, 43;

- înscrisuri (contracte de prestări servicii, schițe, proiecte de arhitectură, planuri de situație și de amplasament, planul urbanistic general, planul urbanistic zonal, planul urbanistic de detaliu etc. ) puse la dispoziție de STUDIO 3 D și STATIC 5 T - volumele nr. 26 și nr. 43;

- documente puse la dispoziție de Inspectoratul de Stat în Construcții (cereri, autori zații de desființare, autorizații de construire, procese-verbale de control, procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, procese-verbale de control al calității lucrărilor în faze determinante, procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor etc.) - volumul nr. 27,

- înscrisuri ridicate de la GENERAL BETON ROMANIA ( facturi fiscale, avize de însoțire a mărfurilor, fișe analitice partener )` - volumul nr. 12;

- înscrisuri aparținând mai multor societăți de leasing ( LEASING, LEASING, LEASING, C LEASING ) cu care inculpații și aveau încheiate contracte pentru achiziționarea unor autovehicule - volumul nr. 39;

- declarațiile învinuitului - volumul nr. 1.

Instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. În hotărârileBrogan Marii BritaniișiMurray Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.

Instanța a apreciat că la acest moment procesual există indicii care să suscite bănuiala că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, după cum rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.

Din analiza coroborată a materialului probator expus a mai rezultat dincolo de dubiu că în privința ambilor inculpați există nu numai indicii dar chiar probe temeinice în sensul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

În ceea ce privește terenul din T, Parcul, cu privire la care inculpatul a încheiat un număr de 7 contracte de lucrări în antrepriză, Tribunalul a reținut că acest teren nu s-a aflat niciodată în proprietatea inculpatului, contrar susținerilor inculpatului față de beneficiarii acestor contracte.

Acest teren a fost numai obiectul unei promisiuni de vânzare - cumpărare între numita în calitate de proprietar și SC SRL reprezentată de inculpatul ca administrator, în calitate de promitent cumpărător, promisiune ce a fost reziliată în cursul anului 2005 ca urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de achitare a prețului stipulat la data de 8.05.2005. Despre radierea promisiunii s-a făcut mențiune în cartea funciară la data de 23.06.2005.

A mai reținut Tribunalul că deși inculpatul nu era la acest moment administrator al acestei societăți, a conlucrat de aproape cu inculpatul prezentând clienților ofertele societății și încasând avansurile achitate de clienți, împrejurări ce rezultă din declarațiile angajaților firmei ( și ) și ale părților vătămate.

Din declarațiile martorului - (gestionar în cadrul societății administrate de inculpatul ) a rezultat că singurul demers efectuat cu privire la acest teren a fost amplasarea unui gard de sârmă și instalarea unui panou publicitar, fără a fi efectuate alte lucrări.

Este de remarcat că după ce rezilierea contractului a ajuns la cunoștința publicului, cei doi inculpați au convins pe beneficiarii contractelor de antrepriză să încheie alte contracte cu altă societate înființată și administrată de inculpați în același scop, SC SRl, (stabilind formal și rezilierea contractelor anterioare) împrejurări în care traseul sumelor de bani primite ca avans din patrimoniul primei societăți în cel al a fost menționat în mod nereal în registrele contabile. În fapt sumele de bani nu au fost niciodată restituite părților vătămate așa cum se menționa în contractele de "reziliere", și nu au fost reîncasate în baza noilor contracte așa cum s-a menționat în actele contabile în mod fals, inculpații urmărind în acest mod doar să evite situația în care ar fi fost nevoiți să restituie părților vătămate sumele primite pe nedrept și săvârșind astfel alte acte de inducere în eroare.

O situația similară se regăsește în privința imobilului din- din T, contractat prin SC SRL la care de această dată erau administratori ambii inculpați.

Cele două terenuri din această zonă, dintre care unul a fost achiziționat de inculpați pentru suma de 100.000 euro iar al doilea pentru 437.700 euro ce urma a fi achitată în rate, au ieșit din patrimoniul societății inculpaților prin executare silită la data de 11.04.2008, ca urmare a neachitării sumei contractate de inculpați cu titlul de împrumut pentru plata prețului.

Și în acest caz, Tribunalul a reținut că inculpații au acționat cu aceeași intenție de inducere în eroare a beneficiarilor, întrucât chiar dacă în acest caz s-a procedat la obținerea unei autorizații de construire și la edificarea unui prim nivel, aceste demersuri au necesitat sume vizibil inferioare celor primite cu titlul de avans, mai mult, o parte din materialele de construcții achiziționate în această perioadă din banii încasați au fost folosite de către cei doi inculpați pentru construirea imobilelor proprietate personală, sumele de bani erau încasate de către inculpați direct, patrimoniul societății confundându-se cu cel al inculpaților, sume mari fiind cheltuite de altfel de cei doi pentru organizarea unor sejururi în străinătate ce au necesitat fonduri de 100.000 euro, nu în ultimul rând fiind de remarcat că împrumuturile contractate erau disproporțio- nate față de necesitățile construcțiilor și nu ar fi fost necesare în condițiile în care sumele primite drept avans ar fi îndestulat cu prisos achitarea prețului, au fost vândute părților vătămate și locuri de parcare pentru care nu existau autorizații de construire și puținele locuințe ce au fost predate părților vătămate nu corespundeau condițiilor stabilite în contract ( mai exact fiind de o cameră în loc de două, inculpații invocând efectuarea unei recondiționări și repartiționări ulterioare).

Aceste detalii financiare rezultă din rapoartele de constatare efectuate în cauză ce indică discrepanțe majore între patrimoniul faptic al firmei și cel real și destinațiile reale ale împrumuturilor contractate de inculpați, fiind deosebit de relevant faptul că angajații societății au confirmat cu ocazia audierii în cauză că cei doi inculpați și-au însușit în interes personal din încasările firmei suma de 1.000.000 euro, (deși o perioadă această sumă a figurat în soldul contabil al firmei) cei doi recunoscând acest lucru la insistențele martorului, contabil al firmei, ce le-a reclamat că această sumă nu se regăsește faptic în casierie.

În ceea ce privește cel de-al treilea teren folosit de inculpați pentru "construirea" unui bloc de locuințe, acest a fost achiziționat în baza unui contract de vânzare - cumpărare al cărui preț a fost supraevaluat, cel real plătit de inculpați fiind mai mic cu 200.000 euro decât cel menționat în acte, apartamentele construite aici de inculpați nu respectau autorizațiile de construcție și regimul de înălțime, și mai mult, în numeroase cazuri un singur apartament era vândut către doi sau trei beneficiari, din nou o parte notabilă din încasări fiind folosită de inculpați pentru excursii în străinătate, în final fiind deschisă procedura de insolvență și cu privire la societatea comercială prin intermediul căreia erau încheiate aceste din urmă contracte ( în număr de 58).

Modalitatea în care inculpații au acționat, încheind un număr extrem de mare de contracte de antrepriză și antecontracte de vânzare - cumpărare privind trei blocuri de locuințe, în condițiile în care inculpații nu au beneficiat decât de o promisiune de vânzare - cumpărare a terenurilor în cauză sau respectiv nu au fost în măsură să achite prețurile convenite cu proprietarii deși în fapt aveau această posibilitate, iar terenurile au ieșit din proprietatea inculpaților prin executare silită, condiții în care însă inculpații au continuat încheierea unor contracte similare în baza unei largi campanii publicitare, fără a aduce la cunoștința beneficiarilor contractelor situația exactă a terenurilor în cauză și încredințând pe contractanți despre siguranța și certitudinea proiectelor mediatizate, toate aceste elemente au condus Tribunalul la concluzia că inculpații nu au intenționat niciodată și își îndeplinească obligațiile contractuale, ci singurul scop urmărit a initio de către aceștia a fost obținerea unor venituri ilicite.

Această concluzie a fost întărită de împrejurarea că cei doi inculpați au fructificat în interes propriu această sursă de venit, folosind sumele de bani primite cu titlul de avans de la părțile vătămate în interes pur personal, printre altele în scopul finanțării unor excursii costisitoare în străinătate, comportamentul inculpaților fiind de notorietate pe plan local.

făcute de inculpați în construirea imobilelor au variat între o lipsă vizibila a oricărei lucrări și efectuarea unor demersuri minime, cu depășirea limitelor autorizațiilor sau contrar condițiilor contractuale, ceea ce a condus Tribunalul la concluzia că nici aceste minime eforturi nu au avut o bază reală reflectând doar intenția inculpaților de a prelungi pe cât posibil ( și evident specializându-se în găsirea unor metode mai elaborate de inducere în eroare ) ceastă sursă de venit.

Există de asemenea probe temeinice în sensul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, acesta declarând în mod nereal că nu este cunoscut cu antecedente penale (deși este recidivist în condițiile art. 37 lit. b ) pentru a obține calitatea de administrator în cadrul a patru societăți comerciale ce au fost folosite pentru realizarea acestui demers fraudulos.

Totodată, în privința inculpatului, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. b, d și f Cod proc. pen. întrucât există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unui martor și inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile arătate este închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, respectiv, în privința inculpatului, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile arătate este închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație relevând acest pericol concret pentru ordinea publică, pe care l-ar putea produce lăsarea celor doi inculpați în libertate.

În privința inculpatului, a constatat că îndeplinirea condiției prevăzute de art. 148 lit. b a C.P.P. rezultat din împrejurarea că, în cursul anului 2009, încercat să determine pe martorul să declare contrar adevărului, în sensul de a ascunde procurilor că în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare al terenului din str. 130 fost menționat un preț mai mare cu aproximativ 200.000 euro decât cel real. Mai concret, inculpatul a solicitat acestui martor să declare în mod mincinos că această sumă de 200.000 euro ar fi fost achitată de către inculpat în numerar la încheierea contractului.

Această împrejurare a rezultat din declarațiile martorului, care a recunoscut situația de fapt reală după ce a fost confruntat de procurori cu mijloacele de probă deținute și care infirmau susținerile martorului, declarațiile acestui martor coroborându-se și cu cele ale martorului, la care inculpatul apelase inițial pentru a-i furniza numărul de telefon al lui și căruia de altfel cel dintâi îi relatase ulterior despre solicitările inculpatului și conținutul convorbirilor avute cu acesta.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. d reținut C.P.P. în referatul parchetului, a constatat că și acesta este aplicabil în cauză, întrucât după începerea față de inculpat în anul 2006 urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală, infracțiunea de înșelăciune făcând obiectul prezentei propuneri, acesta a săvârșit, în formă continuată, două alte infracțiuni de aceeași natură, situație ce este sancționată sub imperiul dispozițiilor art. 148 lit. d

C.P.P.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.P.P. Tribunalul va analiza incidența acestuia în privința ambilor inculpați, urmând a face și diferențierile specifice.

În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin.final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților etc.

Or, în speță, se constată ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise.

Are în vedere perioada mare în care inculpații au realizat activitatea infracțională, din 2006 până în 2009, cât mai ales perseverența acestora cei doi inculpați care au continuat neperturbați activitatea infracțională deși cunoșteau că organele judiciare începuseră cercetările penale cu privire la activitatea lucrativă desfășurată de ei.

Activitatea infracțională a inculpaților a afectat un număr extrem de mare de părți vătămate, mai precis 111, prejudiciul cauzat depășind suma de 2.000.000 euro, în același timp Tribunalul remarcând că situația economică precară a societăților comerciale administrate de inculpați va pune părțile vătămate în situația de a nu-și putea recupera prejudiciul suferit nici parțial.

Este de remarcat cinismul inculpaților ce au desfășurat o activitate ilicită ce a implicat o amplă campanie publicitară și indiferența acestora față de posibilitatea sancționării lor pe plan penal.

Mai exact, aceștia au găsit o modalitate frauduloasă de obținere a unor venituri uriașe pe care au încercat să o îmbrace în forma aparent licită a unor contracte comerciale, stabilind modalitate de a acționa carele-ar fi permis, în unei anchete aprofundate a organelor de urmărire penală cum este cea de față să invoce limitarea răspunderii lor la o simplă nerespectare a obligațiilor contractuale fără implicații pe planul răspunderii penale.

Tribunalul remarcă că, pe parcursul clor patru ani de activitate infracțională inculpații și-au reevaluat permanent modalitățile de punere în aplicare a activității infracționale, devenind în fapt creatorii și posesorii unui prețios know- how privind obținerea facilă a unor surse de venit mai mult decât apreciabile.

Este evident în opinia tribunalului că datorită acestui mod de operare cei doi inculpați au dobândit un solid sentiment de impunitate penală, motiv pentru care s-au considerat îndreptățiți să își extindă întreprinderea ilicită și pe teritoriul mun. B, unde au înființat o altă societate comercială ( după ce cu privire la firmele din au fost începute procedurile de insolvență), SC SRL, în numele căreia încheiaseră deja un număr de contracte de vânzare - cumpărare.

Nu mai puțin, Tribunalul nu poate omite că în prezent cei doi inculpați fac obiectul cercetărilor penale și cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și emiterea unei file cec fără acoperire, fapte ce au legătură tot cu fapta de față.

În privința inculpatului, Tribunalul remarcă că acesta a participat efectiv ab initio la întreaga activitate infracțională, a ignorat faptul că deja subiectul cercetărilor penale, și a încercat să influențeze martori, aspecte ce de altfel sunt reținute din perspectiva temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. b și d

C.P.P.

Lipsa antecedentelor penale devine astfel un aspect evident lipsit de relevanță în contextul gravității activității infracționale și a comportamentului procesual al inculpatului, Tribunalul nefiind în măsură să indice nici o altă împrejurare ce ar putea avea natura unei împrejurări favorabile inculpatului.

În privința inculpatului, Tribunalul are în vedere starea de recidivă postexecutorie în care se află, ceea ce denotă perseverență infracțională și ignorarea unor obligații civice și legale elementare, și mai ales comportamentul procesual șicanator al inculpatului, ce a depus începând cu momentul aducerii sale în fața organelor de anchetă și până la audierea în fața instanței pentru tergiversarea cauzei și împiedicarea desfășurării cestei faze procesuale penale, prin schimbarea fără vreun temei a avocaților, sau încheierea mai multor contracte de asistență cu consecința formulării mai multor termene de amânare, invocarea unor presupuse stări de rău, atitudine ce a fost regretabil susținută de conivență cu inculpatul și de avocatul prezent la momentul audierii acestuia de către Tribunal, printr-o pretinsă reziliere a contractului de asistență juridică pentru a evita formularea expresă a unui refuz de a pune concluzii.

Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inc., și recurentul avocat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpații au susținut, în esență că motivele ample de recurs sunt redate în conținutul părții introductive a acestei hotărâri, măsura arestării preventive dispusă de prima instanță este nelegală, întrucât nu au fost audiați de procuror și de judecător și ei și-au exprimat opțiunea de a refuza să dea declarații întrucât nu li s-a acordat timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării, nu au beneficiat de o apărarea reală, nu există identitate între minută și dispozitivul încheierii atacate.

Pe fondul cauzei inculpații au arătat că nu se impunea luarea măsurii arestării preventive, în cauză este vorba de acte materiale din 2005, 2006 și pentru care nu s-a dispus anterior scoaterea și neînceperea urmăririi penale, iar în speță nu există indicii temeinice că au comis vreo faptă prevăzută de legea penală, activitatea lor s-a limitat doar la fapte comerciale desfășurate în baza unor contracte civile.

Petentul a criticat încheierea atacată motivând că, în mod nelegal a fost amendat cu 5.000 lei, în calitatea sa de apărător ales al celor din inculpați și a solicitat anularea acestei măsuri.

Curtea, examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, față de criticile formulate cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856(3) Cod procedură penală constată următoarele:

Din probele administrate până în această fază procesuală, indicate și analizate pe larg de instanța de fond în considerentele încheierii pronunțate în cauză, rezultă existența unor indicii temeinice în sensul că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.

În speță, după soluția pronunțată de - Serviciul T (de neîncepere și respectiv de scoatere de sub urmărire penală) ca urmare a plângerii formulată de Asociația păgubiților împotriva acestei soluții, cauza penală a fost preluată de - Structura centrală care a dispus, după administrarea și altor probe, redeschiderea urmăririi penale în mod legal cu respectarea dispozițiilor art. 273 Cod procedură penală, iar pe parcursul urmăririi penale inculpaților li s-a asigurat dreptul la apărare dar aceștia au refuzat să dea declarații sau să ia la cunoștință de întreg materialul de urmărire penală, solicitând organului de urmărire penală diferite termene nejustificate, comportare pe care aceștia au adoptat-o și în fața instanței de fond.

În speță, există indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit infracțiunile ce li se rețin în sarcină, fiind totodată îndeplinite și cerințele art. 148 Cod procedură penală, și ca urmare, se constată, că măsura preventivă luată de prima instanță a fost riguros aleasă, avându-se în vedere dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, iar drepturile inculpaților și garanțiile procesuale prevăzute de art. 171 și următoarele Cod procedură penală au fost respectate.

Rezultatul deliberării instanței de fond a fost consemnat într-o minută care corespunde dispozitivului încheierii pronunțate în cauză, încheiere care este legală și temeinică, considerente față de care recursurile celor doi inculpați urmează a fi respinse ca nefondate în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Cu privire la recursul petentului avocat se constată că este inadmisibil, măsura amenzii judiciare ce i s-a aplicat poate fi contestată de acesta la instanța care a dispus această măsură - și nu poate fi contestată în calea ordinară de atac a recursului, considerente față de care recursul petentului va fi respins ca inadmisibil în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților și declarate împotriva încheierii de ședință din data de 7.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală

Obligă recurenții la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de recurentul av., pe care-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact.

2 ex.-20.11.2009

Președinte:Florică Duță
Judecători:Florică Duță, Nicoleta Grigorescu, Leontina Cișmașiu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 351/2009. Curtea de Apel Bucuresti