Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1575/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
2013/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1575
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28.10.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 423/A din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- și sentinței penale nr.656 din data de 08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului în temeiul disp. art.3859pct.14 Cpp, casarea în parte a hotărârilor și pe fond, rejudecând, aplicarea unei amenzi administrative. Inculpatul recurent a avut o poziție procesuala sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, a absolvit 12 clase și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul si pune concluzii de respingere a acestuia, hotărârile fiind legale și temeinice, aplicându-se pedeapsa minima de 6 luni închisoare.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că lasă soluția la aprecierea curții.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.423/A din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.656 din 8.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, cu obligarea acestuia la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.656 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, s-a dispus în baza art.78 al.1 (actualul 86 al. 1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.74 lit.c, art.76 lit.d Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal raportat la art.3 Protocol 1 CEDO s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a - cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative -, lit.b și c Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
Instanța a reținut, în fapt, că la data de 27 iunie 2006 inculpatul a condus pe Bd. - autoturismul marca BMW 318, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și fiind surprins de organele poliției rutiere.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.796 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ii-a Penală, care a reținut că pedeapsa aplicată este corect individualizată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, susținând că la data judecării apelului era arestat preventiv într-o altă cauză, nu a fost citat și, nefiind prezent, nu și-a putut exercita dreptul la apărare. Pe parcursul soluționării recursului s-a făcut dovada că recurentul inculpat a fost arestat preventiv într-o altă cauză la data de 12 noiembrie 2008, aflându-se de atunci în arestul secției 4 poliție.
Prin decizia penală nr. 185 R/04. 02. 2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a-II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și Familie, s-a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.796/A din 12 decembrie 2008 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pe care a casat-o, trimițându-se cauza spre rejudecare la același tribunal.
S-a reținut în motivare că, inculpatul a fost arestat preventiv în altă cauză, nu a fost citat și adus în fața instanței de apel și această împrejurare a atras nulitatea deciziei astfel pronunțate.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-II-a penală la data de 12. 05. 2009, sub nr-, când instanța a desemnat numirea unui avocat din oficiu pentru inculpatul arestat și a dispus citarea acestuia la locul de detenție.
Examinând pe fond apelul inculpatului prin prisma motivelor invocate de către inculpat, oral, în fața instanței de judecată și care vizează reidividualizarea pedepsei, tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru, următoarele considerente:
Astfel, din actele dosarului de fond a rezultat că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.7077/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 B, deoarece a condus pe drumurile publice autoturismul înmatriculat la nr. de înmatriculat BT EM 254, dar în realitate s-a constatat că autoturismul marca BMW 318, figura ca fiind furat la data de 9.05.2006, având în realitate numerele de înmatriculare 6F7287, cauza fiind cercetată într-un dosar separat înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 4
Cu privire la infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără drept de circulație in România, prev. de art 77 alin 3 (85 alin.4) din OUG nr. 195/2002 rep. s-a stabilit de către procuror că inculpatul nu a cunoscut nici la momentul achiziției și nici ulterior că autoturismul pe care l-a cumpărat este furat și că nu are drept de circulație în România, motiv pentru care s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală.
În concluzie, în sarcina inculpatului a fost reținută doar infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, prev. de art. 78 alin.1 (86 alin.1) din OUG nr. 195/2002 rep.
În condițiile în care instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului în raport cu fapta dedusă judecății și a procedat la aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării ei, potrivit disp.art.81 Cod penal, tribunalul a apreciat că s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, prima instanță reținând circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.c Cod penal.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că nu se justifică coborârea sub cuantumul de 6 luni a pedepsei aplicate inculpatului, așa cum solicită acesta în motivele sale de apel, deoarece o pedeapsă extrem de blândă nu ar mai fi aptă să asigure îndeplinirea scopurilor pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Nefiind alte motive invocate de către apelantul-inculpat și la examinarea din oficiu a cauzei, constatând că nu exista cauze de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii instanței de fond, tribunalul a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului a invocat dispozițiile art.3899pct.14 Cod procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor și, pe fond, aplicarea unei amenzi administrative, arătând că inculpatul a avut o poziție sinceră, a absolvit 12 clase și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, trebuie precizat că motivul de recurs invocat nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, care se referă la aplicarea unor pedepse greșit individualizate, pe când critica recurentului vizează greșita sa condamnare, solicitându-se achitarea în temeiul art.10 lit.1Cod procedură penală.
O asemenea critică poate fi examinată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, având în vedere și Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: "Dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 18 din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că sunt incidente și în ipoteza recurării hotărârilor pronunțate în apel, pentru motivul greșitei aplicări a art. 181din Codul penal sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziții legale."
În al doilea rând, se constată că inculpatul nu a formulat o asemenea critică în fața instanței de apel, unde a solicitat doar reducerea pedepsei.
În mod evident, critica trebuie cenzurată din perspectiva condițiilor impuse de dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală, respectiv trebuie să se examineze dacă s-a comis o eroare gravă de fapt cu privire la aplicarea, sau după caz, la neaplicarea art.181Cod penal, care indică împrejurările ce trebuie avute în vedere la aprecierea pericolului social al infracțiunii, fără ca instanța de recurs să poată da - pur și simplu - o nouă apreciere cestor criterii.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că o atare eroare nu a fost comisă în cauză, întrucât concluziile instanței în sensul că fapta săvârșită de inculpat prezintă toate trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni, inclusiv cea referitoare la pericolul social, ca și soluția de condamnare, corespund actelor și lucrărilor dosarului, fără să se poată reține că situația de fapt stabilită de către instanța de fond nu este în concordanță cu probele administrate.
Împrejurările comiterii faptei, fiind vorba despre conducerea pe drumurile publice a unui autoturism ce fusese sustras din străinătate, fără ca inculpatul să posede permis de conducere, fapta fiind comisă în formă continuă - precum și circumstanțele personale ale inculpatului care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale este în prezent arestat preventiv fiind cercetat într-o altă cauză, iar în cauza de față s-a sustras cercetării judecătorești, evidențiază necesitatea aplicării unei pedepse, sancțiunea administrativă fiind o măsură prea blândă în raport de aspectele mai sus menționate.
Examinând cauza și din perspectiva dispozițiilor art.3859pct.14 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu poate fi admis întrucât instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei și a dat dovadă de o clemență deosebită, reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, considerând că inculpatul nu s-a sustras de la judecată și pe cale de consecință, a aplicat o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special, dispunând totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Față de cele reținute, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.656 din 8.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr.423/A din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. L: 2 ex./18.11.2009
- II. - jud.;
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
