Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1574/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1574
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28.10.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.481/A din data de 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat in stare de arest si asistat de avocat ales, intimatul inculpat personal si asistat de avocat ales, lipsind intimat parte civilă SC SRL.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Aparatorul din oficiu solicita sa se ia act de încetarea mandatului sau si solicita plata onorariului parțial întrucât s-a prezentat la doua termene si a pregătit apărarea.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicita admiterea recursului, in temeiul disp.art.385/9 punctele 2 si 14 Cpp.Cu privire la cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.2 Cpp considera ca instanța nu a fost legal sesizata întrucât actul de inculpare, respectiv rechizitoriul nu cuprinde formularea "verificat sub aspectul temeiniciei si legalității", astfel cum a statuat Decizia nr.9/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justitie-Secțiile Unite cu privire la prevederile art.264 alin.3 Cpp.Ca și consecința a nerespectării textului de lege menționat, se impune casarea si trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare al instanței.
Al doilea caz de casare, cel prevăzut de art.385/9 pct.14 Cpp are in vedere reindividualizarea pedepsei, având in vedere ca era încadrat in munca si a executat deja 13 luni din pedeapsa.
Apărătorul ales al intimatului inculpat lasă la aprecierea curții.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca neîntemeiat, hotărârile pronunțate in cauza fiind legale si temeinice, instanța legal sesizata prin rechizitoriu, care a fost întocmit cu respectarea disp.art.264 alin.1 si 3 Cpp, iar pedeapsa corect individualizata fata de criteriile prevăzute de art.72 Cp.
In ultimul cuvânt, intimatul inculpat lasă la aprecierea curții si recurentul inculpat lasă la aprecierea curții cu privire la recursul promovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 481/A/5.08.2009 pronunțată în dosarul nr- în baza art. 370 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința penală nr. 759 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă, în regim de executare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Prin aceeași sentință a fost menținută măsura arestării preventive, fiind dedusă prevenția de la 06.10.2008, la zi.
În baza aceleiași sentințe s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,e,g,i pen. în baza art. 81-82.pen s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani.
Sub aspectul laturii civile s-a luat act că partea vătămată SC SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză. De asemenea s-a dispus confiscarea de la inculpatul a cuțitului indisponibilizat conform dovezii seria -/13.10.2008 a Poliției Sector 4.
În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 B, au fost trimiși în judecată inculpații și pentru infracțiunea prev. de art.208 alin 1 - 209 alin 1 lit. a, e, g, i Cp, cu aplicarea art.37 lit. b Cp în privința primului, constând în aceea că în noaptea de 5.10.2008, orele 23,40, au sustras oglinzile retrovizoare ale auto BMW cu nr. B-10-, parcat pe B-dul - -.
Audiat la data de 16.12.2008, inculpatul a negat săvârșirea faptei, precizând că aceasta aparține exclusiv coinculpatului și că acesta din urmă, având o rudă printre anchetatori pentru a scăpa, a dorit să îl implice pe cel dintâi (pe inculpatul ) deoarece e recidivist.
Inculpatul a uzat de dreptul de a nu da o nouă declarație, precizând că își menține ultima declarație dată în fața procurorului, se mai arată în motivarea sentinței apelate.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii - și.
Analizând probatoriul (proces-verbal de depistare, declarații parte vătămată prin reprezentant, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații martori, proces-verbal de recunoaștere din grup, declarații inculpați), instanța de fond a reținut că în noaptea de 5.10.2008, orele 23,40, cei doi inculpați au sustras oglinzile retrovizoare ale autoturismului BMW nr.B-10-, parcat de B-dul - - (fiecare demontând câte una).
Fapta a rezultat coroborând declarațiile martorului -, care arată că a văzut două persoane (și nu doar una, cum susține inculpatul ) care demontau oglinzile autoturismului, recunoscându-i pe cei doi, cu ultimele declarații ale inculpatului, ce confirmă implicarea ambilor inculpați.
De altfel, dat fiind că demontarea oglinzilor presupune o activitate mai laborioasă decât o simplă luare a lor, e greu de crezut că nu a fost comis furtul de către ambii inculpați în paralel, s-a mai reținut în considerentele sentinței apelate.
Față de aceste considerente, a fost înlăturată declarația inculpatului ce implicarea sa și atribuie toată vinovăția inculpatului.
De altfel, justificarea e puerilă, mai arată instanța de fond pentru că, dacă inculpatul ar fi dorit să scape cu ajutorul presupusei rude dintre anchetatori și să arunce vinovăția asupra inculpatului, nu se explică de ce tocmai inculpatul a recunoscut fapta, ba, la un moment dat a încercat să și-o asume integral pentru a-1 ajuta pe inculpatul.
În drept s-a reținut că faptele inculpaților constituie infracțiunea prev. de art. 208 alin 1 - 209 alin 1 lit a, e, g, i Cp, în cazul lui reținându-se și art.37 lit b privind recidiva postexecutorie, față de comiterea infracțiunii după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare din sentința penală nr. 194/2006 a Judecătoriei Giurgiu ( liberat la 13.12.2006, cu rest de 472 zile).
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, văzând art. 72 Cp, s-a ținut cont de gravitatea redusă a faptei și prejudiciului (sustragerea unei oglinzi retrovizoare), dar aceste lucruri nu au atras reținerea de circumstanțe atenuante, dată fiind poziția nesinceră și starea de recidivă, minimul legal fiind apreciat ca fiind pedeapsa corespunzătoare în raport de faptă și făptuitor.
S-a făcut aplicare art.71-64 lit. a teza a II-a, b Cp. în baza art.350 Cpp, a fost menținută starea de arest, subzistând temeiurile inițiale. în baza art.88 Cp, a fost dedusă prevenția de la 06.10.2008 la zi.
În cazul inculpatului, ținând cont de sinceritatea sa finală, de împrejurarea că e infractor primar, de gravitatea redusă a faptei și a prejudiciului, observând că obține venituri din muncă, fiind salariat, au fost reținute circumstanțe atenuante și s-a aplicat o pedeapsă sub minim, conform art.74-76 Cp.
Întrucât se află la prima abatere penală, iar perioada de arest preventiv a putut constitui deja un serios avertisment, instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpatului poate avea loc în libertate, astfel că în baza art.81-82 Cp, au fost suspendate pedepsele principală și accesorii.
S-a pus în vedere art.83 Cp.
În baza art. 88 Cp, a fost scăzut arestul preventiv de la 06.10.2008 la 19.10.2008.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
S-a confiscat cuțitul utilizat de inculpatul la demontarea oglinzilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând în esență aplicarea unei pedepse mai mici și în regim neprivativ de libertate.
Prin decizia penală nr. 481/A din 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în temeiul disp.art.379 alin.l pct.l lit.b a C.P.P. respins, ca nefondat, apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr.759/15.04.2009, pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 B-Sectie penala, in dosarul nr-.
Conform art.381 si 383.C.P.P. a dedus din durata pedepsei pronunțate detenția de la 06.10.2008 la zi si menține starea de arest a inculpatului.
In baza art. 192 alin.2 a C.P.P. obligat apelantul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare câtre stat.
Onorariul apărător din oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justiției Libertăților.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a reținut în esență că apelantul inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, sub aspectul comiterii unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,e,g,i pen cu aplicarea art. 37 lit. b pen. constând în aceea că în noaptea de 5.10.2008, orele 23,40, împreună cu inculpatul. au sustras oglinzile retrovizoare ale auto BMW cu nr. B-10-, parcat pe B-dul - -.
Conform celor reținute de instanța de fond în considerentele sentinței apelate, probele administrate justifică reținerea infracțiunii de furt calificat în sarcina celor doi inculpați.
Astfel, din procesul-verbal de depistare, declarațiile parte vătămată prin reprezentant, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto. declarațiile martorilor, procesul-verbal de recunoaștere din grup și din declarațiile inculpaților, instanța de fond a reținut că în noaptea de 5.10.2008. orele 23.40. cei doi inculpați au sustras oglinzile retrovizoare ale autoturismului BMW nr.B-10-?parcat de B-dul - - (fiecare demontând câte una).
Fapta a rezultat din coroborarea declarațiile martorului -, care a arătat că a văzut două persoane (și nu doar una, cum susține inculpatul ) care demontau oglinzile autoturismului, recunoscându-i pe cei doi. cu ultimele declarații ale inculpatului, ce confirmă implicarea ambilor inculpați.
In consecința. în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că cei doi inculpați au participat la activitatea infracțională pentru care au fost trimiși în judecată, aplicându-le acestora pedepse cu închisoarea.
Cu referire la apelantul inculpat, tribunalul a reținut că față de acesta sunt incidente dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b pen relative la starea de recidivă mare postexecutorie. Or starea de recidivă demonstrează un grad de pericol social concret ridicat pentru ordinea publică, inculpatul demonstrând astfel prin fapta sa lipsa totală de efecte a celorlalte pedepse aplicate și executate anterior. împrejurarea că, în condițiile unei condamnări anterioare aplicate și executate, apelantul inculpat a revenit la activități incriminate de legea penală demonstrează existența unui potențial criminogen ridicat, aspect față de care valoarea relativ redusă a prejudiciului devine irelevantă.
In contextul infracțiunii de furt calificat comise în stare de recidivă mare postexecutorie și în absența reținerii de circumstanțe atenuante, instanța de fond nu a avut altă posibilitate decât să aplice o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre limita minimă (3 ani), însă în regim de executare.
În egală măsură tribunalul a mai reținut că apelantul inculpat nu poate beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei, deoarece potrivit art. 81 alin. 1 lit. b pen "instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată daca infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute la art. 38.pen.". Cum inculpatul se reține că a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă mare postexecutorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. b pen, dispozițiile art. 81-82.pen relative la suspendarea condiționată a executării pedepsei nu pot deveni incidente în privința sa. De asemenea, față de atitudinea necooperantă adoptată de inculpat pe parcursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești în primă instanță, în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, astfel încât să se poată aplica o pedeapsă orientată sub limita minimă prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare al instanței întrucât acesta nu cuprinde formula "verificat sub aspectul temeiniciei și legalității, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepselor.
Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 2 și 14 Cod procedură penală.
Curtea, analizând recursulprin prisma criticilor formulate, cât și a celor care, conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală se iau în discuție din oficiu, constată că acesta este nefondat.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 2 Cod procedură penală, referitor la nelegala sesizare a instanței întrucât nu există dovada verificării Rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, Curtea constată că recursul apare ca nefondat deoarece problema neîndeplinirii condițiilor impuse de art. 264 alin. 3 Cod procedură penală nu a fost ridicată în fața primei instanțe.
Prin decizia IX/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii s-a decis că: "Dispozițiile art. 264 alin. 3 Cod procedură penală se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei".
Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 din Cod procedură penală, în sensul că ea poate fi înlăturată după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop".
Din moment ce prin recursul în interesul legii stabilește că lipsa mențiunii "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" poate fi acoperită rezultă că sancțiunea pentru inexistența unei asemenea mențiuni este nulitatea relativă.
Conform art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.
Ca atare neregularitatea actului de sesizare trebuia invocată în fața primei instanțe la primul termen de judecată cu procedura completă.
Neinvocarea în termenul prevăzut de lege a acestei nulități conduce la acoperirea acesteia.
Cu privire la al doilea motiv de recurs invocat de inculpat - netemeinicia pedepsei aplicate, motiv ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 38515pct. 14, Curtea consideră, de asemenea, că recursul apare ca nefondat.
Inculpatul a fost condamnat de prima instanță, hotărârea fiind menținută în apel, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat. Instanța a aplicat așadar o pedeapsă egală în cuantum cu minimul special prevăzut de lege în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, deoarece cuantumul prejudiciului produs nu este foarte mare.
Curtea nu poate reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege deoarece în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante care să justifice o asemenea reducere, întrucât inculpatul nu a avut un comportament corespunzător nici anterior săvârșirii faptei întrucât în conflict cu legea penală și nici ulterior, pentru că a avut o atitudine nesinceră, de negare a faptei.
Constatând că nu sunt incidente în cauză alte cazuri de casare, Curtea va respinge ca nefondat recursul, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând ca în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să-l oblige pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 759 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei decizia penale nr. 481/A din 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Deduce prevenția de la 6.10.2008, la zi.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu, de câte 50 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-4.12.2009/7.01.2020
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
