Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1659/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1000/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1659
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.11.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.55 A/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspunde recurentul inculpat G, pentru care se prezintă avocat din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat G, în temeiul disp.art.3859pct.18 pr. pen. solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor si pe fond, rejudecând, achitarea în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b pr. pen. întrucât nu s-a făcut dovada că acesta a condus pe drumurile publice un autovehicul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul a fost depistat în stare de ebrietate de către polițiști, lângă mașina pe care nu o conducea întrucât nu avea cheile, care se aflau la concubina acestuia.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice, în cauză fiind administrate probe din care rezultă vinovăția inculpatului, constând în procesul-verbal de depistare din data de 23 iunie 2008, pe care inculpatul l-a semnat fără obiecțiuni, buletinul de examinare clinică, declarația olografă a inculpatului în care a recunoscut fapta, precum și declarația martorului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.55/A din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art.379 pct.2 lit.a pr. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.11 din 15.01.2009 a Judecătoriei Fetești, pe care a desființat-o numai cu privire la greșita interzicere a dreptului prevăzut de art.64 lit.a teza I pen. și rejudecând, s-a făcut în cauză aplicarea art.64 lit.a teza a II-a pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 11 din 15.01.2009 a Judecătoriei Fetești, în baza art. 87 alin.1 din nr.OUG195/2002 a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a și b pen.
În baza art. 81-82. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii amintite mai sus.
Inculpatului i-au fost puse în vedere dispozițiile art. 359. pr. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În argumentarea soluției pe care a pronunțat-o, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din nr.OUG 195/2002 reținându-se în esență că în după amiaza zile de 23 iunie 2008, în jurul orei 1730, fost depistat de către lucrători ai poliției conducând autoturismul marca cu număr de înmatriculare - pe raza comunei, județul I, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 317/11.07.2008 efectuat în cauză a reținut o alcoolemie de 1,25 gr %0 la ora 1900și 1,20 gr %0 la ora 2000.
Inculpatul a semnat fără obiecțiuni procesul verbal de depistare întocmit la 23.06.2008 ora 1730de către un lucrător de poliție din comuna, județul I din care a rezultat că a refuzat să fie testat cu aparatul pentru stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat dar a acceptat să fie condus la spital în vederea recoltării de probe biologice.
Acest proces verbal a fost semnat și de martorul.
De asemenea, la Spitalul din F, inculpatul nu a avut obiecțiuni cu privire la procedura de recoltare a probelor biologice prin semnarea cererii de analiză ca persoană examinată. Buletinul de examinare clinică, completat de medic arată că persoana supusă examinării era sub influența alcoolului.
Prin declarația olografă dată la 23.06.2008, inculpatul a recunoscut că în acea zi, între orele 1300- 1530consumat băuturi alcoolice la un local din comună împreună cu alte persoane, după care a plecat cu autoturismul și la întoarcere a fost oprit pe drum public în centrul comunei de către organul de poliție. A regretat cele întâmplate și a menționat că declarația a fost dată în prezența concubinei sale.
De asemenea, martorul din acte, administrator la barul din centrul comunei, prin declarația olografă dată la 7 august 2008 confirmat că după ce inculpatul a consumat mai multe beri în localul său, împreună cu două persoane, a părăsit localul și a plecat cu autoturismul său într-o locație necunoscută și după circa 2-3 minute a auzit, împrejurare în care a văzut cum organele de poliție îl opriseră pe G. Potrivit procesului verbal din 19 iulie 2008, lui G i se aduce la cunoștință despre rezultatul analizei de alcoolemie și acesta semnează actul fără obiecțiuni.
După circa două luni, adică la 20 august 2008, prin declarația dată la postul de poliție din comună, inculpatul își menține poziția de recunoaștere a faptei, confirmând prima declarație.
În același timp, la data de 21 august 2008, martorul din acte își menține depoziția anterioară.
În continuare, la data de 15.09.2008, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de către procuror, inculpatul declară că își menține declarațiile date de bună voie, în cauză, că asupra lui nu s-au făcut presiuni, recunoaște și regretă fapta comisă. Nu are cereri de solicitat.
Din actele cauzei, instanța de prim grad a reținut că în perioada 23.06.2008 - 15.09.2008, inculpatul și-a recunoscut fapta, a semnat procesul verbal de depistare, procesul verbal de prelevare probe de sânge, rezultatul analizei de laborator, procesul verbal de ridicare a actelor mașinii și procesul verbal de aducere la cunoștință că are dreptul la apărare - împrejurare în care a precizat că nu dorește să își angajeze un avocat.
Inculpatul are 11 clase, a efectuat stagiul militar și este agent de pază, aspecte care arată că a fost în deplină cunoștință de cauză atunci când timp de circa 3 luni de zile și-a recunoscut fapta, după care în faza de judecată, cu motivări puerile și-a retractat recunoașterea anterioară.
Același lucru l-a făcut și singurul martor din acte, din faza de urmărire penală,.
Instanța de prim grad a apreciat că retractările din faza de judecată ale inculpatului și martorului nu sunt motivate în mod temeinic, iar declarațiile celorlalți martori sunt pe alocuri contradictorii, aspecte de natură să conducă la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a fost nesincer, dar nu este cunoscut cu antecedente penale și îndeplinește condițiile prevăzute de art. 81 alin.1 pen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul G. Oral, prin avocat ales, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pe care a pronunțat-o instanța de prim grad și achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. b pr. pen. motivat de faptul că prin probatoriile administrate în cauză nu s-a putut face dovada că a condus autoturismul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Examinând sentința apelată, tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat, însă nu pentru aspectele invocate ci pentru alte considerente.
Instanța de prim grad a stabilit o situație de fapt corectă, cu încadrarea juridică corespunzătoare. În vederea reținerii situației de fapt și a stabilirii vinovăției inculpatului analizarea probelor se face însă coroborat, fără ca acestea să aibă o valoare dinainte stabilită astfel încât declarațiile date în faza urmăririi penale și care se coroborează cu celelalte mijloace de probă pot fi avute în vedere la fundamentarea hotărârii de condamnare atâta timp cât revenirile ulterioare nu sunt justificate de o manieră convingătoare.
Ori, în cauză, în mod corect instanța de fond a înlăturat ca subiectivă apărarea pe care inculpatul a încercat să o facă în cursul cercetării judecătorești în sensul că, deși a consumat băuturi alcoolice, nu s-a urcat la volanul autovehiculului și în consecință nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Tribunalul a constatat, în primul rând, că o astfel de situație de fapt a fost prezentată de inculpat pentru prima dată în fața instanței de judecată, după ce și-a angajat un avocat, și are la bază (speculează) mențiunile existente în buletinul de examinarea clinică aflat la fila nr. 7 din dosarul de urmărire penală conform cărora atunci când i-au fost recoltate probe de sânge s-a constatat că prezenta "cruste hematice la nivelul foselor nazale, mentonier și genunchi drept".
Pe parcursul desfășurării urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta ce i se impută (conducerea autovehiculului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală) declarând inclusiv în fața procurorului, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că menține declarațiile anterioare întrucât le-a dat de bună - voie, fără să se fi exercitat presiuni de natură fizică asupra sa.
Declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală, sub aspectul împrejurării că a fost depistat de agentul de poliție în timp ce conducea autovehiculul proprietate personală pe drumurile publice, după ce anterior consumase băuturi alcoolice, poate servi drept probă pentru aflarea adevărului în condițiile art. 69. pr. pen. întrucât se coroborează cu mențiunile procesului - verbal de depistare, aflat la fila nr. 5 din dosarul de urmărire penală și cu declarațiile date în aceeași fază de către martorul (filele nr. 13 și 14) care a susținut că a văzut cum inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice - mai multe beri - a părăsit localul fără să fie însoțit de alte persoane, "singur" și a plecat cu autoturismul într-o direcție necunoscută.
În fața instanței de prim grad, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale și a susținut că a fost interpelat de șeful de post din localitate imediat după ce a ieșit din bar, în timp ce se afla lângă mașină, fără să aibă însă cheile asupra sa, acestea fiindu-i luate de către soție, care îl găsise în local, consumând bere.
Declarațiile sale sunt susținute de martorii audiați în această fază la propunerea sa (, HG, și ), persoane a căror audiere nu a fost însă solicitată în faza de urmărire penală deși aceasta s-a desfășurat pe parcursul a mai mult de două luni.
Pe de altă parte, din nici un mijloc de probă administrat în faza urmării penale (proces - verbal, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului ) nu rezultă că la momentul la care inculpatul a fost depistat în trafic acestea era însoțit de alte persoane.
În plus, tribunalul a reținut că declarația dată în ședință publică de inculpat cât și declarațiile celor patru martori sunt contrazise de depoziția martorului audiat în faza urmăririi penale, care, deși în fața instanței a încercat să revină asupra depozițiilor anterioare, în favoarea inculpatului, a susținut o situație de fapt diferită de aceea prezentată de inculpat și de ceilalți martori în sensul că, din fața localului, inculpatul și soția lui au plecat cu autoturismul condus de martorul .
Pe de altă parte, chiar și cu ocazia acestei declarații martorul confirmă un element esențial și anume că la momentul la care agentul de poliție a solicitat inculpatului actele de identitate autoturismul nu se mai afla în fața localului ci la o distanță apreciată de martor ca fiind de "20 de metri" afirmație de natură să excludă situația de fapt prezentată în fața instanței de fond de către inculpat.
Cât privește revenirea inculpatului asupra celor declarate în faza urmării penale, în condițiile în care nu a fost obligat să dea declarație, putându-se prevala de "dreptul la tăcere"consacrat prin dispozițiile art. 70. pr. pen. tribunalul a apreciat că nu este justificată.
În acest sens, s-a constatat că pentru a motiva această revenire, inculpatul a încercat să dovedească faptul că polițiștii au exercitat asupra lui acte de violență determinându-l să dea declarație în sensul dorit de aceștia.
Susținerile inculpatului nu pot fi reținute pentru următoarele considerente:
- leziunile constatate în buletinul de examinare clinică sunt minore și pot să fie anterioare depistării în trafic a inculpatului cu atât mai mult cu cât prezintă "crustă", aspect ce sugerează un interval de timp mai îndelungat decât cel de câteva ore care s-ar fi scurs în cazul în care ar fi fost lovit de polițiști;
- în situația în care inculpatul ar fi fost agresat în modalitatea susținută cu ocazia audierii de către instanța de apel (aplicarea de lovituri înainte de conducerea la sediul poliției, în timp ce se afla în sediu, în mașină, în drum spre spital, în incinta unității spitalicești) leziunile constatate ar fi fost mult mai grave și mai numeroase;
- chiar dacă am admite că leziunile s-ar fi produs între momentul constatării faptei de către organele de poliție și cel al examinării clinice de către un cadru medical nu există nicio probă a producerii lor în scopul determinării inculpatului la recunoașterea unei fapte pe care nu a comis-o, putându-se datora acțiunilor de imobilizare, introducere în mașină, conducere la sediu și la spital. În nici un caz aceste leziuni nu justifică atitudinea ulterioară a inculpatului constând în aceea că a semnat fără obiecțiuni a declarația luată în calitate de învinuit și a procesul - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală;
- conform propriei declarații inculpatul nu a sesizat organele judiciare pentru faptul că a fost agresat fizic și obligat să recunoască o faptă pe care nu a săvârșit-o, împrejurarea greu de înțeles și nejustificată în vreun fel de inculpat;
- martorii audiați la propunerea inculpatului fie nu au confirmat agresiunile pe care acesta susține că le-au exercitat polițiștii asupra sa chiar înainte de a-l conduce la sediu (a se vedea în acest sens depoziția martorului ) fie au fost evazivi în sensul că au declarat că l-au văzut pe inculpat cu urme de sânge pe față dar nu pot da alte amănunte datorită stării de ebrietate ( martorul HG) ori l-au văzut abia a doua zi pe inculpat cu o vânătaie la (martorul, despre care concubina inculpatul susține că a condus în seara incidentului mașina în care se afla ea și inculpatul, după ce acestuia îi fuseseră prelevate probe de sânge și fusese audiat).
În aceste condiții, tribunalul a constatat că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată iar inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de prim grad. Schimbarea declarației, ca și hotărârea de a-i determina pe martori să declare în favoarea sa, a fost adoptată de inculpat după ce a constatat că la parchet nu obține o soluție favorabilă și anume aplicarea unei amenzi administrative, căci audiat în fața instanței de apel inculpatul a declarat: "șeful de post - mi-a spus să mă duc la procuror, să-mi cer iertare pentru că o să mi se dea o amendă administrativă".
Cât privește pedeapsa stabilită, tribunalul a constatat că aceasta a fost corect individualizată și este aptă, atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare, să conducă la realizarea scopului pedepsei astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 52.pen.
Apelul declarat de inculpat a fost considerat fondat sub aspectul individualizării pedepsei accesorii, mai exact interzicerea în integralitate a drepturilor reglementate prin dispozițiile art. 64 lit. a pen.- dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Deși instanța de fond a făcut mențiunea că interzice inculpatului numai dreptul de a fi ales, în condițiile în care, în continuare, indică dispozițiile art. 64 lit. a pen. fără să facă referire la una dintre cele două teze pe care le reglementează aceste prevederi, nu există certitudine cu privire la drepturile interzise inculpatului. În raport de natura și gravitatea infracțiunii comise, ținând cont și de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, tribunalul a apreciat că acesta este nedemn să exercite numai drepturile reglementate de teza a II-a a art. 64 lit. a pen.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul G, fără să expună motivele.
Deși legal citat, recurentul nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, însă, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a invocat dispozițiile art.3859pct.18 pr. pen. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.b pr. pen. pe motiv că din probele administrate nu rezultă că inculpatul a fost depistat în timp ce conducea autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Nu sunt incidente dispozițiile art.3859pct.18 pr. pen. deoarece condamnarea inculpatului nu este urmarea unei erori grave de fapt.
Situația avută în vedere la pronunțarea hotărârilor recurate corespunde probelor administrate în cauză, neputându-se constata existența vreunei contradicții între cele reținute în hotărârea de condamnare și conținutul materialului probator.
Soluția de condamnare este urmarea aprecierii pe care instanța de fond și cea de apel au dat-o acestor probe, având în vedere modificarea atitudinii inculpatului pe parcursul procesului penal și administrării unor noi probe la solicitarea acestuia, prin care a fost relevată o situație de fapt diferită de cea relatată de către inculpat și martorii audiați în cursul urmăririi penale.
Ambele instanțe au respectat dispozițiile art.64 alin.2 pr. pen. au analizat cu temeinicie toate probele și le-au înlăturat cu justețe pe cele care nu se coroborează cu ansamblul materialului probator, motivând în toate cazurile atât reținerea probelor cât și înlăturarea acestora.
Față de cele reținute, instanța de recurs nu poate constata netemeinicia condamnării, așa încât critica formulată de apărătorul recurentului este nefondată.
Analizând cauza din oficiu, Curtea constată că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, întrucât și individualizarea pedepsei este corectă, corespunzând criteriilor prevăzute de art.72 raportat la art.52 pen.
Astfel, instanța de fond a dat eficiență circumstanțelor personale favorabile ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale și, reținând atitudinea oscilantă a acestuia în cursul procesului penal, i-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special, a cărei executare a fost suspendată condiționat, neexistând temeiuri de coborâre a pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Pe cale de consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge recursul ca nefondat și conform art.192 alin.2 pr. pen. va obliga recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.11 din 15.01.2009 pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr.55/A din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./11.01.2010
- jud.:;
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
