Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 17
Ședința publică de la 9 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul fiul lui și, născut la data de 05 octombrie 1963 domiciliat în Târgoviște, Str. - - - 13,. A,. 10, județul D, împotriva deciziei penale nr. 159 din 22 septembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care au fost respinse, ca nefondate, apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și inculpatul împotriva sentinței penale nr.17 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, fiind obligat apelantul la plata sumei de 60 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.17 din 17 ianuarie 2008, potrivit art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.1Cod procedură penală, Judecătoria Pucioasaa dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, aplicându-i acestuia amendă administrativă în cuantum de 300 lei, conform art. 181alin. 3 rap. la art. 91 lit. c Cod penal.
În temeiul art. 192 alin. 1 lit. d Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata a 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de avocat, apărător ales, conform împuternicirii avocațiale nr.1435 din 09.01.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar dovada nr.-, seria -, din 30.11.2007, cu mențiunea că acesta că acesta reprezintă înscrisul care îi dă dreptul să conducă în continuare pe drumurile publice. Arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
În temeiul dispozițiilor art.378 alin.11cod proc. penală, Curtea pune în discuția părților posibilitatea audierii inculpatului în fața instanței de recurs.
Luând act de acordul inculpatului, instanța procedează la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Avocat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu au cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că hotărârile pronunțate de instanțele anterioare, privind achitarea inculpatului, sunt nelegale.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat și în mod eronat, în cauză, nu se face diferență între a avea dreptul de a conduce și posibilitatea de a face dovada acestui drept.
Contrar apărărilor inculpatului, în speță nu se poate invoca starea de necesitate, nefiind îndeplinite condițiile legale impuse de aceasta, având în vedere că localitatea unde au trebuit duși copii, în, este una cunoscută și cu diverse modalității de transport.
Mai arată că se susține de inculpatul faptul că datorită insistențelor sale i s-a eliberat de către parchet înscrisul doveditor al dreptului de conducere, însă solicită a se avea în vedere că partea nu a dat dovadă de aceste diligențe și anterior depistării de către organele de poliție, respectiv întocmirii dosarului penal.
Astfel, având în vedere că inculpatul nu deținea dovada dreptului de a conduce autoturism la momentul surprinderii de poliție, achitarea acestuia în temeiul disp. art.18/1 cod proc. penală este greșită.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea atât a deciziei cât și a sentinței pronunțate în cauză și pe fond, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii deduse judecății.
Avocat, apărător ales al recurentului-inculpat, precizează că într-adevăr în cauză se produce o confuzie, însă aceasta se face între un drept existent și un act administrativ. Inculpatul al momentul depistării de către organele de poliție conducând un autoturism avea dreptul conferit în acest sens, dar nu deținea dovada existenței și aceasta în condițiile în care a efectuat demersuri pentru eliberarea actului cu câteva luni înainte, fără a primi vreun răspuns. Susține că și în prezent dosarul penal se află pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, fără a se întreprinde vreun act procedural în el.
Solicită a se constata că dreptul (subiectiv) al inculpatului de a conduce autoturism pe drumurile publice a fost dobândit de acesta de la data modificării OUG195/2002, respectiv octombrie 2006, astfel că dacă parchetul nu i-a eliberat actul doveditor, în mod abuziv, aceasta nu înseamnă că partea nu avea acest drept.
Prin urmare, având în vedere că inculpatul avea și are dreptul să conducă pe drumurile publice, un drept nefiind unul și același cu un act administrativ, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, achitarea inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, inculpatul având dreptul de a conduce pe drumurile publice.
Având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpat, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea acestuia pentru motivele arătate mai sus.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, solicită a se avea în vedere că a insistat tot timpul, atât verbal cât și scris, pentru eliberarea dovezii privind dreptul de a conduce pe drumurile publice, dar nu a primit nici un răspuns decât foarte târziu.
CURTEA,
Asupra recursurilor penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17 din 17 ianuarie 2008 Judecătoriei Pucioasa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit.1Cod proc. penală, s-a dispus achitarea inculpatului domiciliat în municipiul Târgoviște, str. - -, bloc 13,. A,. 10, județul D pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism după ce dreptul i-a fost suspendat, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 modificată și completată.
Conform art. 181alin. 3 rap. la art. 91 lit. c cod penal s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 300 lei.
În fapt s-a stabilit că, având reținut permisul de conducere și deținea numai o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, (urmare implicării evenimentului rutier din 14 ianuarie 2006, soldat cu moartea soției sale și rănirea altor două persoane), la data de 09 iunie 2007 inculpatul a condus autoturismul proprietate personală pe drumul național 71, fiind depistat pe raza comunei, județul
Actele materiale s-au consumat în condițiile în care față de modificările legislative survenite, cererile formulate instituțiilor abilitate vizând eliberarea unei dovezi înlocuitoare cu drept de circulație, potrivit art. 111 alin. 4 și 6 din OUG nr. 195/2002, au fost soluționate abia la data de 30 noiembrie 2007.
În raport de aceste împrejurări, lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră și de regret adoptată în cursul procesului, fiind singurul întreținător al celor trei copii minori și buna reputație în cadrul comunității, s-a apreciat că în concret, fapta a adus o atingere minimă valorii ocrotite de legea penală și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind în mod vădit lipsită de importanță.
Sentința primei instanțe s-a menținut prin decizia penală nr. 159 din 22 septembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, respingându-se ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și inculpatul.
de atac ordinare au vizat greșita achitare, unitatea de parchet solicitând condamnarea în temeiul art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, iar inculpatul schimbarea temeiului achitării în dispoz. art. 10 lit. d Cod proc. penală.
Hotărârile sus menționate au fost recurate, în termenul legal, de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpat, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Astfel, reiterându-se motivele invocate la al doilea grad de jurisdicție, parchetul a susținut că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de lege, pentru aplicarea disp. art. 181Cod penal comb. cu art. 10 alin. 1 lit.1Cod proc. penală, deoarece fapta a fost săvârșită în cursul urmăririi penale, obiect al dosarului nr. 739/P/2006 al Judecătoriei Buftea, inculpatul fiind cercetat pentru infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală a două persoane, victima fiind chiar soția sa, pretins a fi comise la 14 ianuarie 2006 și în contextul nerespectării legislației privind circulația pe drumurile publice.
La rândul său inculpatul, în esență, a arătat că lipsește latura obiectivă din conținutul infracțiunii încriminate prin art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, atâta timp cât prin modificările legislative survenite după data reținerii permisului, începând cu august 2006 el a dobândit dreptul subiectiv de a conduce un autoturism pe drumurile publice iar dovada înlocuitoare cerută de art. 111 constituie doar un act administrativ, scoțând de sub incidența legii penale fapta din 09 iunie 2007.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri, rejudecarea cauzei și înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie expuse.
Recursurile nu sunt fondate.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate rezultă că instanțele anterioare au stabilit corect situația de fapt, iar dispozițiile ce reglementează tragerea la răspundere penală pentru fapte vizând încălcarea normelor referitoare la circulația autovehiculelor pe drumurile publice s-au interpretat legal.
Este de necontestat că la data de 09 iunie 2007, inculpatul a fost depistat pe drumul național 71, conducând autoturismul nr. -, proprietate personală pe raza comunei, pe direcția - S, cu intenția de a-și transporta copii, la o în localitatea.
Acesta a recunoscut și rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală că datorită evenimentului rutier din 14 iunie 2006, soldat cu decesul soției sale și vătămarea corporală a altor două persoane, permisul de conducere i-a fost reținut, eliberându-i-se dovadă fără drept de circulație.
Faptele formează obiectul dosarului de urmărire penală nr. 739/P/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Buftea și în care acesta este cercetat pentru infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.
S-a dovedit de asemenea că după intrarea în vigoare a modificărilor aduse art. 98 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 publicată în nr. 670 din 03 august 2006, la 16 martie 2007 recurentul a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, solicitând eliberarea altei dovezi înlocuitoare a permisului de conducere reținut, față de dreptul subiectiv reglementat în art. 111 alin. 4 și 6, faptele cercetate necăzând sub incidența disp. art. 100 alin. 3 și art. 101 alin. 3 din același act normativ, cererea soluționată la data de 27 noiembrie 2007.
În atare situație, justificat la gradele de jurisdicție anterioare s-au înlăturat susținerile privind neconcludența actului administrativ pentru atragerea caracterului penal al faptei, legislația și jurisprudența comunitară europeană admițând că drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei garantate prin Constituția României, nu pot fi exercitate la liberul arbitru, ci numai în condițiile stabilite de reglementările interne adoptate atât pentru prezervarea ordinii publice, cât și a propriei persoane iar încălcarea acestora poate fi sancționată după caz penal, contravențional sau administrativ.
Probându-se că la data de 09 iunie 2007 recurentul inculpat a condus pe drumurile publice un autoturism, deși avea permisul reținut și nu poseda dovada înlocuitoare eliberată de organul competent, care potrivit dispoz. art. 111 din OUG nr. 195/2002 modificată inclusiv prin OUG nr. 146/04 noiembrie 2008 (în vigoare la data soluționării cauzei), avea drept de apreciere asupra oportunității acordării dreptului, fapta sa cade sub incidența legii penale ce ocrotește siguranța participanților la traficul rutier.
Împrejurările concrete menționate ce au concurat la încălcarea acestor dispoziții legale, ca și persoana inculpatului, chiar dacă în prezent este cercetat pentru infracțiuni din culpă, rezultate dintr-un accident de circulație, într-adevăr pot fi apreciate ca prezentând o atingere minimă adusă valorilor ocrotite de OUG nr. 195/2002, în sensul art. 181Cod penal și art. 10 lit.1Cod proc. penală.
Așa fiind, se determină concluzia că sancțiunea administrativă a amenzii aplicate de instanțele anterioare, este suficientă pentru realizarea prevenției generale și speciale, nefiind cazul pronunțării unei soluții de condamnare.
Prin urmare, criticile formulate în căile de atac exercitate se apreciază ca neîntemeiate, hotărârile recurate fiind juste și conforme legii.
Față de cele ce preced, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate conform art. 38515pct. 1 lit. b cod proc. penală, iar inculpatul va fi obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de inculpatul domiciliat în Târgoviște, str. - - - 13,. A,.10, județul D, împotriva deciziei penale nr.159 din 22 septembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și sentinței penale nr. 17 din 17 ianuarie 2008 Judecătoriei Pucioasa, ca nefondate
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM/2 ex./23.01.2009
Dosar fond - Jud.
Jud. fond
Dosar apel - Trib.
Jud. apel, G
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
