Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.19
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 27 mai 1984, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din data de 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care, în baza disp.art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de aceasta.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - inculpată, aflată în stare de arest, personal și asistată de avocat ales, din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr.5/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărătorul ales al recurentei, cu acordul instanței, a luat legătura cu inculpata arestată, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că de asemenea, nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul acestora în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al recurentei, arată că prin recursul de față înțelege să critice încheierea de ședință din data de 6 ianuarie 2009, prin care a fost menținută starea de arest a inculpatei.
Astfel, arată că invocă aspecte ce țin de sensibilitatea instanței de a aprecia asupra existenței sau inexistenței la momentul de față a temeiurilor care au stat la baza arestării inculpatei, în condițiile în care la toate măsurile dispuse față de aceasta, respectiv luarea, menținerea și prelungirea stării de arest se invocă un singur text de lege cu privire la subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate și anume art.148 cu trimitere la art.146 și art.143 cod proc. penală, esențial fiind art.143.
Susține că în acest articol se descrie modalitatea în care procurorul solicită luarea măsurii arestării preventive, făcându-se trimitere și la argumentele ce pot fi invocate în acest sens, respectiv dacă este în interesul urmăririi penale să fie luată această măsură.
În speță, dacă la momentul arestării a existat un interes în dispunerea privării de libertate a inculpatei, care prin fapta sa a adus atingere relațiilor privind executarea pedepselor, în prezent acest interes nu mai există, la dosar fiind probe care demonstrează că inculpata nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-au administrat deja o parte din probatorii, apărarea inculpatei fiind aceea că o altă persoană este cea care ar fi introdus substanțele interzise în pachet, existând astfel un dubiu cu privire la parte, ce-i profită.
Arată că deși inculpata se bucură de prezumția de nevinovăție, față de aceasta se iau măsuri extreme, privative de libertate, de 4 luni, în condițiile în care persoana la care se face referire în apărare se poate prezenta în fața instanței și declara că se face vinovat de comiterea faptei imputată inculpatei.
Mai arată că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive față de recurentă, textual și rigid nu o să dispară niciodată, însă trebuie avut în vedere faptul că prin probatoriile administrate până în prezent rezultă o anumită credibilitate a apărărilor făcute de inculpată, ce pot fi confirmate de persoana ce urmează a fi audiată, rezultând astfel un risc mai mare în aoț ine pe inculpată în stare de arest, decât în libertate.
Pentru aceste motive, solicită a se constata că menținerea la momentul de față a stării de arest a inculpatei este o măsură extremă, pe cale de consecință, admiterea recursului și revocarea acesteia; în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că inculpata a fost trimisă în judecată pentru trafic de droguri, constând în aceea că a încercat să introducă stupefiante în Penitenciarul Mărgineni, faptă care potrivit art.14 din Legea nr.143/2000 constituie o circumstanță agravantă.
Față de natura infracțiunii comise și de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, solicită a se constata că subzistă în prezent temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, respectiv respingerea recursului declarat de aceasta ca nefondat și menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind legală și temeinică.
Recurenta - inculpată, având cuvântul personal, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 06 ianuarie 2009 dată de Tribunalul Dâmbovița - Secția penală în dosarul nr-, în temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160 alin.3 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, fiica lui și, născută la 27 mai 1984 în B, CNP - luată în baza mandatului nr. 17/U/10 septembrie 2008 emis de aceeași instanță.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea inculpatei privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și acestea impun în continuarea privarea de libertate a inculpatei.
S-a reținut astfel că fapta comisă de inculpata care a introdus droguri în pachetul destinat unui condamnat, deși cunoștea că acesta se verifică și reprezintă o încălcare gravă a regulamentului locului de deținere demonstrează pericolul social pe care aceasta îl prezintă pentru ordinea publică.
Totodată, s-a motivat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei este închisoarea mai mare de 4 ani iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din datele referitoare la faptă, respectiv natura și gravitatea infracțiunii și rezonanța faptei comise în rândul comunității de natură a crea temerea că organele abilitate nu acționează eficient împotriva unor persoane ce au comis astfel de fapte.
Prin urmare, în raport de argumentele expuse, s-a apreciat că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara este neîntemeiată și față de faptul că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat și nici nu au apărut elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri, în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen inculpata, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterii recursului, inculpata, prin apărător ales, a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun menținerea stării de arest preventiv întrucât, în raport de probele administrate în cauză și împrejurarea că pe tot parcursul procesului a susținut că nu a avut cunoștință de existența drogurilor descoperite, iar persoana la care a făcut referire ar putea depune mărturie în acest sens, nu se justifică menținerea în continuare a stării de arest preventiv, aceasta beneficiind, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, de prezumția de nevinovăție.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de motivele invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița nr. 58/P/D/2008 din 06 octombrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatei, fiica lui și, născută la 27 mai 1984 în B, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. 1 lit. c din aceeași lege, constând în aceea că la data de 08 septembrie 2008 trimis la Penitenciarul Mărgineni cantitatea de cca 2,29 grame heroină (diacetilmorfină).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, ca instanță de fond sub nr-, iar aceasta, în ședința din Camera de Consiliu din 08 octombrie 2008, în temeiul disp. art. 3001.C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut această măsură.
De asemenea, prin încheierea din 14 noiembrie 2008, în baza disp. art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei, aceleași dispoziții fiind luate și prin încheierea de ședință din 06 ianuarie 2009.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că inculpata a fost arestată preventiv prin Încheierea nr. 15 din 10 septembrie 2008 Tribunalului Dâmbovița, reținându-se incidența disp. art. 136, art. 143, art. 146 și art. 148 alin. 1 lit. f în C.P.P. sensul existenței unor indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu privire la care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acesteia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică față de gravitatea deosebită a faptei și amploarea acestui fenomen infracțional asupra sănătății persoanelor.
Măsura arestării preventive a fost prelungită și ulterior menținută, în condițiile legii, așa cum s-a arătat mai sus, ultima dată prin încheierea din 06 ianuarie 2009, împotriva căreia inculpata a promovat recurs.
Examinând criticile inculpatei în raport de probele administrate în timpul urmăririi penale precum și a celor din timpul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor, scrisorile depuse de primul martor și declarația inculpatei, Curtea reține, ca și instanța de fond, că măsura arestării preventive este legală, temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu s-au schimbat și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice revocarea ori înlocuirea cu o măsură neprivativă de libertate, așa încât, soluția pronunțată este legală și temeinică, în cauză nefiind întrunite cerințele impuse de art. 3002rap. la art. 160 alin. 2.C.P.P. respectiv art. 139 din același cod.
Rezultă astfel indubitabil din probele administrate până în prezent, că inculpata a transmis persoanei condamnate, deținut în Penitenciarul Mărgineni, prin intermediul martorului un pachet, în care se aflau, printre altele, o cutie de cu fund dublu, 7 cartele pentru telefon mobil și un pliculeț de brun roșcat, cu privire la acesta din urmă, reținându-se, cu ocazia verificării de către personalul penitenciarului iar apoi, pe baza constatării tehnico-științifice nr. - din 09 septembrie 2008, că reprezintă heroină, respectiv diacetilmorfină, produs înscris în tabelul I din Legea nr. 143/2000, respectiv în categoria drogurilor de mare risc conform art.1 din lege.
Apărarea inculpatei în sensul că nu a avut cunoștință de existența drogurilor și că respectivul pachet i-a fost înmânat de o altă persoană pe nume, a fost invocată de aceasta încă de la momentul arestării sale, iar judecătorul fondului, pe baza probelor administrate în cauză la acel moment, a dispus înlăturarea ei ca nesinceră, reținând, pe baza declarațiilor martorilor și ta în domiciliul cărora se pretinde că s-a aflat inculpata, aceasta a înmânat pachetul spre a fi dus la penitenciar colegului de cameră al concubinului său, respectiv numitului, tot inculpata a achiziționat restul bunurilor trimise și a achitat contravaloarea transportului efectuat de martorul.
În plus, se reține că, anterior acestui moment, respectiv la 06 septembrie 2008, martorul, la cererea inculpatei, care i-a achitat plata serviciului privind transportul, s-a deplasat la același penitenciar cu un pachet pentru concubinul acesteia dar pe numele deținutului însă nu i s-a permis predarea parchetului deoarece nu figura pe lista de vizite.
Probele testimoniale administrate în timpul cercetării judecătorești până în prezent nu conduc la conturarea unei alte situații de fapt decât cea reținută prin actul de acuzare, cu atât mai mult cu cât martorul zis"" nu a putut fi audiat, deoarece, în lipsa datelor de stare civilă, nu a putut fi identificat, așa cum rezultă din adresa nr. -//02.12.2008 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor - Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar, fila 26 dosar fond.
Prin urmare, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și nu au apărut temeiuri noi care să justifice revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive, măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, fiind conformă disp. art. 3002alin. 3 așa C.P.P. încât, recursul declarat de inculpată se privește ca nefundat și va fi respins, conform disp. art. 38515pct. 1 lit. b
C.P.P.Totodată, în baza disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. se va dispune obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născut la data de 27 mai 1984, aflată în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr-.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 140 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09 ianuarie 2009.
Președinte Judecători
Grefier
Red.N/ Tehnored. GM
5 ex./13.01.2009
. fond nr- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal, Nr. notificare 3113/ 2006
Str. - - nr. 4, P,
: 0244/-/-;: 0244/-
E-mail: rvoinea @ just.ro
Dosar nr-
P, 09 IANUARIE 2009
CĂTRE,
PENITENCIARUL
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr.19 pronunțată în ședința publică din 09 ianuarie 2009 în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI, a fost espins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 27 mai 1984, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr-, prin care în baza disp.art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de aceasta
Măsura este definitivă.
Anexăm alăturat copie dispozitiv încheiere.
Președinte, Grefier,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal, Nr. notificare 3113/ 2006
Str. - - nr. 4, P,
: 0244/-/-;: 0244/-
E-mail: rvoinea @ just.ro
Dosar nr-
P, 09 IANUARIE 2009
Copie dispozitiv decizie penală nr.19
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2009
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născut la data de 27 mai 1984, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr-.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09 ianuarie 2009.
Urmează semnăturile.
Pentru conformitate,
Grefier
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
