Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA PENALĂ ȘI PENETRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR nr-
DECIZIA NR. 175
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Aida Liliana Stan Cristina
- -
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind solutionarea recursului declarat de inculpatul G, domiciliat în orașul, sat. judetul D, împotriva sentinței penale nr.84 din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Răcari,desființată în parte în latură penală prin decizia penală nr.197 din 2 oct.2007 a Tribunalului Dâmbovița.
Dezbaterile și sustinerile părtilor au avut loc în ședința publică din 6 februarie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 13 februarie 2008, când a luat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față;
În baza materialului din dosarul cauzei, constată;
Prin sentința penală nr.84 din 12 aprilie 2007 Judecătoria Răcaria condamnat pe inculpatul G (fiul lui G și -, născut la 22.09.1974 în comuna R judetul D, cetățean român, absolvent școală profesională, serviciul militar satisfăcut, neîncadrat în muncă, căsătorit, recidivist), domiciliat în orașul, satul judetul Dâmbovita, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea permis corespunzător, prev.de art.78 al.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art. 37 lit.b, art.74 al.1 lit.c, art.76 lit.d și art.80 Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare și 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prev.de art.64 lit.a,b și c Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut în fapt, în esență, că în data de 12 ianuarie 2007, în jurul orelor 19,00, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul a condus autoturismul marca 1310 cu nr.de înmatriculare -, pe raza satului, fiind depistat de poliția locală în zona școlii generale din localitate.
Situația de fapt s-a stabilit prin coroborarea declaratiilor date de martorii și cu procesul verbal întocmit de către organele de politie și relațiile comunicate de
Sentința primei instanțe a fost desființată în parte, în latură penală, prin decizia nr.197 din 2 oct.2007 a Tribunalului Dâmbovita, care admițând apelul inculpatului a procedat la înlăturarea dispoziției privind interzicerea exercitiului drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza I și lit.c Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Împotriva acestor hotărâri inculpatul a declarat recurs în termenul legal, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei.
Astfel, reiterând motivele formulate în apel a susținut că scopul preventiv - educativ ar putea fi realizat și prin executarea sancțiunii la locul de muncă, întrucât a recunoscut și regretat fapta și are 4 copii minori în întreținere.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de cazul de casare invocat, respectiv disp.art.385/9 al.1 pct.14 Cod pr.penală, precum și din oficiu în limitele art.385/8 din același cod, rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția recurentului G, s-au stabilit corect de către instantele anterioare, găsindu-și corespondent în probele administrate, ce au fost complet analizate și just apreciate.
Chiar dacă la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, acesta nu a recunoscut punerea în circulația a autoturismului în ziua de 12 ianuarie 2006, în jurul orelor 19,00, prin declaratiile martorilor prezenti la locul faptei s-a stabilit, cu certitudine, că deși nu avea permis de conducere corespunzător a acceptat propunerea acestora de a-i transporta pe raza localității, fiind oprit în trafic de către organele de poliție.
Încadrarea juridică a faptei este legală.
Și pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare într-un loc de deținere este pe deplin justificată, criteriile de individualizare înscrise sub art.72 Cod penal respectându-se întocmai.
Faptul că recurentul are 4 copii minori în întretinere, iar după condamnarea în primă instanță a recunoscut și regretat infractiunea dedusă judecății, au primit suficientă eficiență juridică prin atenuarea răspunderii penale, dozându-se cuantumul sancțiunii în imediata apropiere a limitei minime admise de legea penală, conform art.74 al.1 lit.c și art.76 lit.d Cod penal.
În concret, fapta săvârșită prezintă pericol ridicat raportat la data săvârșirii acesteia, periclitându-se siguranța circulației pietonale și rutiere, dar și antecedentele penale, suferind până în prezent 4 condamnări privative de libertate, în principal pentru furturi în dauna avutului privat și reluând violarea legii penale la numai o lună după ce a suferit o condam nare de un an închisoare tot pentru infracțiunea de conducere fără permis prev.de art.78 al.1 din OG nr.195/2002.
Aceste elemente unite cu conduita adoptată la constatarea faptei, încercând să scape prin fugă de la identificare și impunându-se stabilirea vinovăției prin administrarea de probe testimoniale, formează convingerea că prezervarea ordinii publice, cât și reeducarea acestuia pot fi realizate numai prin supunerea la programe instituționalizate în regim penitenciar, nefiind întrunite garanțiile legale cerute de art.86 Cod penal pentru executarea pedepsei la locul de muncă.
Concluzionând și sub aspectul analizat, hotărârile atacate sunt juste și conforme legii, situație în care neconstatându-se alte nulități de natură a fi luate în discutie din oficiu cu respectarea art.385/8 Cod procedură penală, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Văzând și disp.art.192 al.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul G, domiciliat în orașul satul judetul D, împotriva sentinței penale nr.84 din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Răcari, modificată în parte, în latură penală, prin decizia penală nr.197 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Aida Liliana Stan Cristina
- - - - - -
Grefier,
-
Red.EN
Tehnored.MP
2 ex/14.02.2008
2913/2006 Judecătoria Răcari
a- Tribunal
-
-
Operator de date cu caracter personal 3113/2006.
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Aida Liliana Stan Cristina
