Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 189
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 2/A/07 ianuarie 2009 Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă fiind inculpatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent solicită acordarea unui ultim termen pentru a se prezenta inculpatul și a depune acte. Arată că a luat legătura telefonic cu inculpatul iar acesta și-a manifestat dorința de a se prezenta în fața instanței pentru a depune acte.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de av. pentru inculpatul recurent, cu motivația arătată, întrucât s-a mai acordat un termen tot pentru a se prezenta inculpatul și a depune acte, astfel că nu se mai justifică acordarea unui nou termen în acest sens.
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și achitarea inculpatului față de probatoriul administrat în cauză.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, arată că inculpatul nu s-a prezentat pentru a depune acte, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Vaslui prin sentința penală nr. 789/23.05.2008 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 republicată.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentința penală 2354/25 septembrie 2006 Judecătoriei Vaslui și s-a cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre inculpatul urmând a executa 2 ani și 2 luni închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. a teza a II a și lit. b și art. 71 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe rolul Judecătoriei Vaslui la nr- a fost înregistrat rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr.3042/P/2007 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002 republicată (refuzul unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau testării aerului expirat ).
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului că în seara zilei de 02.10.2007, orele 19,00 fost oprit în trafic pe - 159 în localitatea de către lucrători de poliție din cadrul V- Serviciul Poliției Rutiere care i-au solicitat să fie testat cu aparatul alcoolscop, având în vedere recunoașterea acestuia că în seara respectivă consumase băuturi alcoolice.
Lucrătorii de poliție i-au solicitat inculpatului să se deplaseze la Spitalul Județean de Urgență V în vederea recoltării de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei însă a refuzat motivând că nu a condus autoturismul.
Inculpatul nu a fost audiat în cursul cercetării judecătorești, întrucât după ce i-a fost acordat - la cerere - termen pentru a-și angaja apărător ales, nu s-a mai prezentat în instanță.
Inculpatul nu fost audiat nici în cursul urmăririi penale.
În ședința din 23.05.2008, instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări și -, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei conform art.326 indice 1 Cod procedură penală (fila 14,15).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 02.10.2007 lucrătorii de poliție de la Serviciul Poliției Rutiere - V au efectuat o acțiune pe itinerarul - - - - având ca scop depistarea în trafic a conducătorilor care condus sub influența băuturilor alcoolice.
În jurul orelor 19,08 aceștia au ajuns în centrul satului ( fila 159 ) și au observat că un autoturism marca 1310 de culoare gri, cu număr de înmatriculare - s-a pus în mișcare din zona Postului de Poliție.
Lucrătorii de poliție au procedat la urmărirea autoturismului care s-a deplasat pe o distanță de 100 după care a oprit în fața unei locuințe pe partea dreaptă a semnului de mers.
Autoturismul în care se aflau lucrătorii de poliție au oprit paralel cu acesta, iar unul dintre ei s-a deplasat la autoturismul staționat pentru a proceda la legitimarea conducătorului auto.
Acesta a procedat la înmânarea actelor solicitate moment în care lângă autoturism a venit și celălalt lucrător de poliție care i-a solicitat să efectueze testarea cu aparatul alcoolscop.
Conducătorul auto - respectiv - a refuzat să efectueze testul recunoscând că a consumat o bere de 0,5 și 50 ml.
I s-a solicitat conducătorului auto să-i însoțească la Spitalul Județean de Urgență V în vederea recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei însă a refuzat.
I s-a adus la cunoștință inculpatului, în prezența martorilor asistenți și -, în repetate rânduri - în intervalul 19,11-19,50 că refuzul de a se supune recoltării de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2-7 ani conform art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002.
Inculpatul a refuzat în continuare și la un moment dat a plecat împreună cu concubina sa care era în autoturism - în curtea unei locuințe.
În memoriile depuse la dosarul cauzei în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că nu a condus autoturismul, că acesta se afla parcat în fața locuinței - motiv
pentru care a refuzat să se supună testării cu aparatul alcoolscop și să-i însoțească pe lucrătorii de poliție la Spitalul Județean de Urgență V în vederea recoltării de probe biologice de sânge.
Susținerile inculpatului sunt infirmate însă de înregistrarea efectuată de lucrătorii de poliție cu aparatură montată pe autoturismul de serviciu ( în acest sens planșe foto - filele 7-11 dosar urmărire penale din care rezultă că autoturismul marca 1310 nr. - se afla în deplasare, momentul în care a oprit în fața locuinței, momentul legitimării conducătorului autoturismului de către lucrătorul de poliție ).
În modalitatea reținută fapta comisă de inculpatul care a condus autoturismul pe drumurile publice, a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, a refuzat examinarea și să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002 republicată - refuzul unei persoane, care conduce pe drumurile publice un autoturism - de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă:proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 02.10.2007,planșe foto, declarațiile martorilor asistenți și -, -, probe care fac dovada certă a existenței faptei și vinovăției inculpatului.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii mai sus-menționate, instanța l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.
Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât și pentru educarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Au fost, de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.
Acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 2354 din 25.09.2006 a Judecătoriei Vaslui -sentință rămasă definitivă la 11.10.2006 la pedeapsa de 2 ( două) luni închisoare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și s-a fixat termen de încercare de 2 ( doi) ani și 2 ( două ) luni.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 83 Cod penal având în vedere că fapta din prezenta cauză a fost comisă în interiorul termenul de încercare fixat prin sentința penală nr. 2354/25.09.2006 Judecătoriei Vaslui.
În aceste condiții instanța a revocat beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2354 din 25.09.2006 a Judecătoriei Vaslui, pedeapsă pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre urmând ca inculpatul să execute în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 2 ( doi) ani și 2 ( două ) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 191 alin.1 Cod procedură penală instanța a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivația că, în mod greșit prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002.
Nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât nu conducea autoturismul în momentul în care organele de poliție i-au solicitat să se supună testării cu aparatul alcooltest și recoltării probelor biologice; autoturismul nu era în stare de funcționare, așa încât se impune achitarea sa în termenul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d cod procedură penală.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 2/A/7.01.2009 a admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 789/23 mai 2008 Judecătoriei Vaslui pe care a desființat-o în parte în latura penală și rejudecând a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani la 6 luni închisoare, reținând dispozițiile art. 74, 76 lit. d Cod penal.
S-a menținut revocarea beneficiului suspendării condiționate și s-a dispus executarea pedepsei de 2 luni închisoare alături de pedeapsa de 6 luni închisoare, în total 8 luni închisoare.
S-au înlăturat dispozițiile contrare și s-au menținut celelalte dispoziții.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Examinând sentința apelată atât din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu - conform dispozițiile art. 371 al. 2 Cod procedură penală - Tribunalul constată că, în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 comisă prin aceea că, în seara 2 octombrie 2007 fost oprit în trafic de lucrători de poliție din cadrul - Serviciul poliției rutiere, care i-au solicitat testarea cu aparatul alcooltest însă acesta a refuzat.
În aceste condiții lucrătorii de poliție i-au pus în vedere inculpatului că urmează să fie condus la Spitalul Județean V în vederea recoltării probelor biologice, dar acesta a refuzat, afirmând că a consumat 500 ml. bere și 50 ml..
În acest sens este conținutul procesului verbal de constatare a infracțiunii, în care se consemnează că, autoturismul condus de inculpatul circula inițial pe un drum lateral după care s-a înscris pe drumul principal din localitatea îndreptându-se spre ieșirea din sat.
Susținerile inculpatului în sensul că autoturismul la volanul căruia se afla era defect și nu l-a condus "în sensul OUG 195/2002, ci doar l-a dirijat cu ajutorul volanului, în timp ce martorii și îl împingeau, sunt infirmate atât de consemnările existente în procesul verbal de constatare a infracțiunii, cât și de imaginile înregistrate de aparatura ce era instalată pe bordul autoturismului Poliției Rutiere V, imagini ce au surprins atât momentele în care inculpatul conducea autoturismul pe drumul public cât și momentul opririi sale.
Se poate observa cu ușurință că autoturismul condus de inculpat avea luminile aprinse, se deplasa singur, pe baza puterii motorului propriu și nu era împins de vreo persoană, motiv pentru care depozițiile martorilor și se înlătură ca nesincere.
Tot în sensul vinovăției clare a inculpatului sânt și consemnările existente în cele două rapoarte întocmite de agenții de poliție, din care rezultă că autoturismul condus de inculpat se deplasa pe drumul public din centrul satului îndreptându-se către localitatea, iar după ce a fost urmărit de autoturismul Poliției Rutiere cca. 100 a oprit pe partea dreaptă a drumului.
Inculpatul a refuzat testarea concentrației de alcool în aerul expirat și de asemenea, a refuzat și invitația de a însoți agenții de poliție la Spitalul Județean în vederea recoltării probelor biologice, deși a fost atenționat asupra faptului că săvârșește o infracțiune. A recunoscut că a consumat 500 ml. bere și 50 ml..
Cu prilejul examinării din oficiu a hotărârii apelate tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea severă, în condițiile în care, datorită conținutului imperativ al dispozițiilor art.83 cod penal, unica modalitate de executare este cea cu regim de detenție.
Potrivit dispozițiilor art.72 alin.1 cod penal "La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
Examinând materialul probator existent la dosarul cauzei din perspectiva dispoziției legale invocate, tribunalul constată că, în raport de elementele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, care este cunoscut cu o bună conduită printre membrii comunității din care face parte, pedeapsa aplicată este prea severă.
Prin urmare sunt îndeplinite condițiile de reținere a circumstanței atenuante facultative prev. de art.74 lit. a, alin. 2 Cod penal - cu consecința coborârii cuantumului pedepsei aplicate, sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul, declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 789 din 23 mai 2008 a Judecătoriei Vaslui, care va fi desființată în parte, în latura penală.
Rejudecând, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea dispozițiilor art.74 și 76 lit. d Cod penal, se va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 luni închisoare alături de care inculpatul va executa pedeapsa actuală, se vor înlătura dispozițiile contrare din sentință și se vor menține celelalte dispoziții.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că a fost condamnat pe nedrept întrucât autoturismul folosit nu funcționa, fusese împins de martori până la locul legitimării sale de către organele de poliție.
De aceea solicită achitare, nefiind îndeplinite elementele constitutive pentru existența infracțiunii.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța de fond și de apel au reținut că inculpatul comis o infracțiune de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau testării aerului expirat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Situația de fapt reținută de instanță în cauză este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În seara de 2 octombrie 2007 prin jurul orelor 19,08 inculpatul a fost oprit în trafic de lucrătorii de poliție din cadrul V - Serviciul Poliției Rutiere, care efectuau acțiune de control pe itinerariul - - - -.
Solicitându-i-se inculpatului să efectueze testarea cu aparatul alcoolscop, acesta a refuzat, recunoscând că a consumat o bere de 0,5. și 50..
Lucrătorii de poliție i-au cerut conducătorului auto să-i însoțească la Spitalul Județean V pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei însă acesta a refuzat, deși i-au fost aduse la cunoștință prevederile legii și faptul că acest refuz constituie infracțiune, după care a plecat împreună cu concubina sa în curtea unei locuințe din apropiere.
Coroborând probele administrate în cauză instanțele de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpatul și sa reținut în mod legal vinovăția acestuia.
Afirmațiile inculpatului că nu ar fi condus autoturismul pe drumul public în momentul în care a fost depistat de organele de poliție, întrucât acesta era defect și nu pornea motorul, sunt infirmate atât de rapoartele întocmite de agenții de poliție, procesul - verbal de constatare a infracțiunii, cât și de imaginile înregistrate de aparatura instalată pe bordul autoturismului Poliției Rutiere V, imagini ce au surprins momentul în care inculpatul conducea autoturismul pe drum public, cât și momentul opririi sale în trafic.
Față de aceste probe indubitabile, declarațiile martorilor și, audiați în apărare la cererea inculpatului, sunt nesincere, fiind just înlăturate de instanța de apel.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de instanța de apel care a ținut cont atât de criteriile generale, prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă a comiterii, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu a recunoscut fapta, are antecedente penale, însă este cunoscut cu o bună conduită printre membrii comunității din care face parte, împrejurări reținute în favoarea inculpatului drept circumstanțe atenuante și care au dus la coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
În cauză nu se impune acordarea unei eficiențe mai mari acestor circumstanțe atenuante, scopul educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal putând fi atins doar prin executarea acestui cuantum de pedeapsă în regim de detenție, ca unică modalitate de executare prevăzută de legiuitor în situația inculpatului.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 2/A/7.01.2009 Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 2/A/ 7.01.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu avocat va fi suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.03.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Elena Scriminți
