Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Încheierea /2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 2 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 273/A din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent susține motivele de recurs depuse la dosarul cauzei și solicită în principal, casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sânnicolau M, întrucât nu s-a pronunțat față de una din infracțiunile pentru care a fost efectuată cercetarea judecătorească ca urmare a extinderii procesului penal sau, au fost pronunțate hotărâri pentru altă faptă decât cea pentru care a fost cercetat. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului conform concluziilor apărătorului său.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 306 Cpp,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 10.02.2009.
Dată în ședință publică azi, 02.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Tehnored. /09.02.09
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.123/
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 273/A din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului, concluziile apărătorului și ale procurorului, ultimul cuvânt al inculpatului au avut loc în ședința publică de la 02.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 10 februarie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 96 din 01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-, n temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.e pr.penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 70 alin.1 OUG nr.105/2001. În temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e pr.penală a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin.1 penal.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.1pr.penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trecere frauduloasă a frontierei de stat faptă prevăzută și pedepsită de art. 70 alin.1, 3 OUG nr.105/2001 și în temeiul art. 91.penal coroborat cu art. 181.penal a dispus aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 400 lei.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.1pr.penală a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, faptă prevăzută și pedepsită de art. 293 alin.1 penal și, în temeiul art. 91.penal coroborat cu art. 181.penal a dispus aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 600 lei.
S-a dispus contopirea sancțiunilor administrative aplicate, inculpatul urmând a executa sancțiunea cea mai grea, cea a amenzii în cuantum de 600 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere ca prin rechizitoriul nr. 904/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei de stat și fals privind identitatea, fapte prevăzute de art. 70 alin.1 din OUG nr.105/2001, art. 293 alin.1 penal totul cu aplicarea art. 33 lit.a penal și art. 37 lit.a penal.
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul care a declarat că atunci când a ieșit din țară, în luna octombrie 2006, din greșeală a luat pașaportul fratelui său, cu care locuia în același apartament, dându-și seama de acest lucru în timp ce se afla în Ungaria. Dorind să se reîntoarcă în țară, a contactat-o telefonic pe concubina sa rugând-o să-i trimită cu o persoană pașaportul la, pentru a putea intra în țară. Inculpatul a mai susținut că, deși le-a spus lucrătorilor din cadrul Poliției de frontieră că are pașaport valabil și că urmează să-i fie adus în, aceștia nu au ținut seama de cele spuse de el.
În probațiune s-a dispus audierea martorilor - și, martorii asistenți care au semnat procesul verbal de constatare, și, lucrători din cadrul și martorii, și, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
De asemenea, s-a dispus efectuarea unei adrese către T pentru a ne comunica dacă inculpatul figura cu interdicție de părăsire a țării și la Instituția Prefectului jud. T pentru a ne comunica dacă inculpatul deține pașaport valabil.
La termenul de judecată din 04.12.2007, reprezentanta Ministerului Publica solicitat extinderea procesului penal față de inculpatul și cu privire la infracțiunile de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat și fals privind identitatea, declarând că înțelege să pună în mișcare acțiunea penală și pentru aceste fapte, conform art. 336.pr.penală.
Prima instanța a reținut în fapt că inculpatul a fost trimis în judecată inițial pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei de stat și fals privind identitatea, fapte comise la data de 24.10.2006, iar ulterior s-a extins procesul penal față de același inculpat și pentru infracțiunile de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat și fals privind identitatea, fapte comise la data de 24.12.2006, cu aplicarea prevederilor referitoare la concursul de infracțiuni și recidivă.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că la data de 24.10.2006, inculpatul, în urma unei dispute pe care a avut-o cu concubina sa, s-a hotărât să plece în Ungaria, la fratele său. În acest scop a luat pașaportul și s-a prezentat la, intrând pe teritoriul Ungariei. Din declarațiile inculpatului, a martorului și a numitei, instanța reține că cei trei locuiau împreună, în același apartament. În perioada cât s-a aflat în Ungaria, inculpatul și-a dat seama de faptul că luase pașaportul fratelui său,.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către T și Instituția Prefectului județului T, rezultă că la data de 24.10.2006, inculpatul nu avea interdicție de a părăsi țara și de asemenea, avea pașaport valabil.
Potrivit art. 5.pr.penală și art. 6 CEDO, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar potrivit art. 66.pr.penală, inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Față de starea de fapt reținută anterior, instanța a apreciat că organele de urmărire penală nu au reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul. Astfel, din probele care au fost administrate, instanța a considerat că inculpatul, la momentul în care s-a prezentat la, la data de 24.10.2006, pentru a părăsi țara, prezentând la frontieră pașaportul fratelui său, s-a aflat într-o eroare de fapt.
În conformitate cu dispozițiile art. 51.penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. În declarațiile date, inculpatul a susținut faptul că nu a cunoscut că a luat pașaportul fratelui său, declarații care sunt confirmate și de martorii și. Această convingere a instanței a fost susținută și de împrejurarea că inculpatul avea un pașaport valabil la data respectivă și nu avea nici o interdicție de a părăsi țara, astfel că nu se justifica în nici un fel folosirea pașaportului fratelui său. Necunoașterea de către inculpatul a împrejurării că deține pașaportul fratelui său și că l-a folosit pentru a trece frontiera în Ungaria, întrunește condițiile erorii de fapt, așa cum este ea reglementată de dispozițiile enunțate anterior.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României și a infracțiunii de fals privind identitatea, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, eroarea de fapt.
Cu privire la infracțiunea de tentativă la trecerea frontierei de stat a României și fals privind identitatea, fapte săvârșite la data de 24.12.2006, instanța a reținut că la data de 24.12.2006, inculpatul s-a hotărât să revină în țară. Cunoscând faptul că are pașaportul fratelui său, a sunat-o pe concubina sa, și a rugat-o să-i trimită pașaportul personal în vamă, pentru a-l putea prezenta la intrarea în țară. Conform declarației martorei și, acesta din urmă s-a deplasat până la pentru a-i da pașaportul inculpatului, nu a fost lăsat să treacă frontiera, întrucât el nu deținea pașaport. Inculpatul s-a prezentat la și a declarat că se numește, iar ulterior după ce a fost identificat a recunoscut că pașaportul este al fratelui său. Inculpatul a susținut că le-a adus la cunoștință organelor Poliției de frontieră împrejurarea că urmează să-i fie adus pașaportul, însă polițiștii de frontieră nu au ținut seama de acest lucru. Martorii și, fiind de serviciu la data respectivă au declarat că nu le-a fost adus la cunoștință acest fapt.
Instanța, cu privire la aprecierea declarațiilor celor doi martori, a considerat că sunt lipsite de obiectivitate în ceea ce privește susținerea că inculpatul nu le-a adus la cunoștință faptul că are pașaport valabil și că urmează să i-l aducă o persoană, întrucât este evident că era în interesul inculpatului să menționeze acest fapt pentru a nu răspunde penal. Mai mult, și procesul verbal de constatare a infracțiunii a fost întocmit în lipsa martorilor asistenți. Astfel, din declarațiile martorilor - și rezultă că au semnat procesul verbal de constatare a infracțiunii după ce inculpatul a fost audiat și după luarea declarației acestuia, declarație pe care cei doi martori asistenți au citit-o înainte de a semna acest proces verbal, astfel că nu au auzit ce a declarat inculpatul și nici dacă acesta s-a prezentat sub o identitate falsă. Cu privire la procesul verbal de constatare a infracțiunii, instanța a mai reținut faptul că s-a consemnat că a fost încheiat la orele 22, iar potrivit listei depuse la dosar de T, inculpatul s-a prezentat la orele 19,54. Din planificarea depusă de asemenea rezultă că la ora constatării infracțiunii de serviciu era martorul, procesul verbal fiind încheiat de către martorul, la două ore după constatarea infracțiunii.
Cu toate acestea însă, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat și fals privind identitatea, inculpatul prezentându-se sub numele fratelui său, și încercând să intre pe teritoriul țării. Insă, datorită împrejurărilor în care a fost comisă fapta, raportat la faptul că inculpatul avea un pașaport valabil și nu avea nici o interdicție de a călători în spațiul și ținând seama și de data comiterii infracțiunilor, 24.12.2006 (cu o săptămână înainte de intrarea României în UE), instanța a apreciat că faptelor le lipsește pericolul social al infracțiunii. Pentru a decide astfel, instanța a considerat că faptele comise au adus o minimă atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, fiind în mod vădit lipsite de importanță, așa cum s-a precizat datorită împrejurărilor în care a fost comisă fapta.
Și în ceea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin.1 penal, instanța a considerat că prin săvârșirea acestei fapte penale s-a adus o minimă atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, prin modul și circumstanțele în care a fost comisă fapta.
Având în vedere Decizia nr. XXXV/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța aplicat o singură sancțiune cu caracter administrativ, inculpatului
Împotriva sentinței menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, avându-se în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului dată în faza de urmărire penală și probele administrate în cursul cercetării judecătorești din care rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, achitarea lui în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. a pentru Cod Penal infracțiunea prev. de art. 70 alin. 1,3 din OUG 195/2002 si art. 293 alin. 1.Cod Penal avându-se în vedere că nu a fost dovedită intenția sa de a trece fraudulos frontiera de stat și a fost în eroare când a trecut frontiera cu pașaportul fratelui său.
Prin decizia penală nr. 273/A din 13 octombrie 2008, Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct. 2 lit. a a C.P.P. admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecatoria Sânnicolau M împotriva sentinței penale nr.96 din 01.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-.
A desființat sentința apelată și rejudecînd cauza:
În baza art. 20.Cod Penal rap. la art. 70 alin.1 din OUG nr. 105/2001 și art. 37 lit. apa condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 70 alin.1 din OUG nr. 105/2001 si art. 37 lit. a la Cod Penal o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 20.Cod Penal rap. la art. 293.Cod Penal și art. 37 lit. a a Cod Penal condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvirșirea infracțiunii de tentativă de fals privind identitatea.
În baza art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 și art. 37 lit. a a Cod Penal condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei.
În baza art. 293 alin. 1.Cod Penal și art. 37 lit. a a Cod Penal condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvîrșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 33 lit. Cod Penal și art. 34 lit. b a Cod Penal contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 (două ) luni închisoare, urmînd ca inculpatul să excecute pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 83.Cod Penal a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 208, 209.Cod Penal prin nr. 2437/16.09.2002 de Judecătoria Timișoara și a dispus executarea pedepsei menționate alături de pedeapsa stabilită pentru noile infracțiuni, urmând ca inculpatul apelant să execute pedeapsa totală de3 (trei ) ani si 10 (zece ) luni închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - teza a II-a, b si e in Cod Penal limitele art. 71.Cod Penal
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate precum și în limitele art. 371.C.P.P. s-a constatat că prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a pronunțat o hotărâre netemeinică in condițiile în care in raport cu starea de fapt retinută, a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap.la art. 10 lit. e C.P.P. pentru infracțiunea prev. de art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 si respectiv pentru infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1.
Cod PenalInstanța de apel a apreciat că și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 400 lei ca rezultat al achitării inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1cu aplicarea prev. art. 91.Cod Penal rap. la art. 181.Cod Penal privind C.P.P. infracțiunea prev. de art.20 rap.Cod Penal la art. 70 alin. 1-3 din OUG nr. 105/2001, pentru tentative de trecere frauduloasă a frontierei și aplicarea în baza aceluiași temei legal al achitării, a sancțiunii administrative a amenzii de 600 lei pentru infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1.Cod Penal privind infracțiunea de fals privind identitatea, în raport cu situația personală a inculpatului, recidivist în condițiile art. 37 lit. a Cod Penal( cazier fila 41-42 dosar up ) cu mai multe condamnări anterioare, cu situația creată de inculpat pe teritoriul Italiei, în sensul depășirii termenului de ședere legal, pe teritoriul țării menționate, cu consecința aplicării unei interdicții de intrare în spațiul, de o durată de 2 ani.
În declarația dată în fața instanței de apel, ( fila 14 dosar apel ) inculpatul și-a menținut declarațiile anterioare, în sensul că a ieșit de pe teritoriul României în Ungaria, folosind din eroare pașaportul fratelui său cu care locuia în același imobil, iar la întoarcere s-a prezentat personal la ghișeul Politiei de Frontieră pentru a-și clarifica situația după ce nu a reușit să intre în posesia pașaportului propriu, pe care l-a adus în frontieră o cunoștință, la rugămintea concubinei lui pe care a contactat-o telefonic, explicându-i situația în care se afla.
Aceste apărări formulate nu au putut fi acceptate în condițiile antecedentelor inculpatului, menționate mai sus, a faptului că nu era pentru prima dată plecat din țară, avea cunoștințe generale despre procedurile folosite împotriva persoanelor care încalcă legislația statului gazdă, în sensul de a apela la autorități pentru clarificarea unei situații nefavorabile personale, lucru pe care inculpatul nu l-a făcut pe teritoriul Ungariei, în perioada celor 2 luni de ședere, în sensul contactării Consulatului Român de la sau Ambasadei României de la Budapesta, dimpotrivă, la întoarcerea în țară, inițial a încercat din nou să își rezolve, în mod nelegal problema pașaportului, prin stabilirea unei întâlniri la punctual de frontieră unde urma să intre în posesia pașaportului personal și astfel să revină în tară.
Împotriva deciziei penale nr. 273/A din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sânnicolau M, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unei infracțiuni pentru care a fost efectuată cercetarea judecătorească ca urmare a extinderii procesului penal, sau pentru faptul că s-a pronunțat o hotărâre pentru altă faptă decât cea pentru care a fost cercetat. În subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii recurate și menținerea sentinței instanței de fond.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, potrivit art. 3859al.3 Cpp, se constată că inculpatul a fost trimis inițial în judecată pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat și fals privind identitatea, iar ulterior, s-a extins procesul penal față de inculpat și pentru infracțiunea de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat și fals privind identitatea, fapte comise la data de 24.12.2006.
Judecătoria Sânnicolau M, prin sentința penală nr. 96/25.03.2008 apreciază, în mod corect că inculpatul s-a aflat într-o eroare de fapt pentru faptele reținute cu data de 24.10.2006. astfel, s-a arătat că inculpatul, în urma unei altercații cu concubina sa, s-a hotărât să plece în Ungaria și, din greșeală, a luat pașaportul fratelui său, care locuia împreună cu el și cu concubina inculpatului, această stare de fapt fiind susținută permanent de inculpat și confirmată și de concubina acestuia și de, fratele inculpatului.
În perioada în care a plecat în Ungaria, inculpatul deținea un pașaport legal și nu avea nici o interdicție de a părăsi țara, astfel că apărarea inculpatului cum că din greșală a luat pașaportul fratelui său pentru a trece în Ungaria, apare ca fiind plauzibilă, o altă motivație neexistând.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art. 10 lit.e Cpp pentru faptele prevăzute de art. 70 alin. din OUG 105/2001 și art. 293 al.1 Cp - fapte săvârșite la 24.10.2006.
Cu privire la faptele din 24.12.2006, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art. 10 lit.1Cpp, apreciind, în mod corect, că în contextul în care s-au derulat faptele, nu ne aflăm în fața unui pericol social caracteristic unei infracțiuni. În consecință, instanța a aplicat, în baza art. 91 Cp rap. la art. 181Cp o amendă administrativă pentru fapta de tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei de stat și o altă sancțiune administrativă pentru fapta de fals privind identitatea, ulterior dispunând contopirea sancțiunilor administrative în sancțiunea cea mai grea.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXXV/2006, a dispus că în cazul mai multor infracțiuni pentru care se dispune achitare potrivit art. 10 lit.1Cpp rap. la art. 181Cp, se va aplica o singură sancțiune cu caracter administrativ, iar instanța de fond, în mod greșit a aplicat două sancțiuni administrative, care au fost ulterior contopite.
În consecință, urmează a fi admis recursul inculpatului, casată decizia pronunțată de Tribunalul Timiș și sentința pronunțată de Judecătoria Sânicolau M și, rejudecându-se cauza, se va dispune aplicarea unei singure sancțiuni administrative în sumă de 600 lei.
Decizia Tribunalului Timișa fost casată deoarece în mod greșit a admis apelul împotriva sentinței penale pronunțată de instanța de fond atunci când a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele de trecere frauduloasă a frontierei de stat și tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat, deoarece apărarea inculpatului, așa cum s-a arătat este una plauzibilă și dovedită cu martorii audiați și cu existența pe numele acestuia a unui pașaport legal, fără interdicția de a părăsi țara.
În plus, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă la fals privind identitatea, infracțiune nesusceptibilă de tentativă, potrivit textului de lege.
În privința casării cu trimitere solicitată de inculpat, nu există astfel de temeiuri, instanța pronunțându-se asupra faptelor reținute prin rechizitoriu și asupra faptelor față de care s-a extins procesul penal.
Pentru aceste considerente, va fi menținută hotărârea instanței de fond, cu corecția privind aplicarea unei singure sancțiuni administrative, cea a amenzii de 600 lei.
Potrivit art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.d C.P.P. admite recursul inculpatului declarat împotriva deciziei penale nr. 273/A din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, casează această decizie în întregime și sentința penală nr. 96 din 1.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr- în privința aplicării sancțiunilor administrative și a contopirii acestora și rejudecând cauza, dispune aplicarea unei singure sancțiuni administrative, în cuantum de 600 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii din primă instanță.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /20.02.09
Tehnored. 2 ex./20.02.09
PI. - - Jud. Sânnicolau M;
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
