Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 100/R
Ședința publică din 2 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 331/A din 8.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind partea civilă intimată Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.1Cpp.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea recurată fiind temeinică și legală, instanța în mod corect a reținut vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată este întemeiată, raportat la fapta comisă și la persoana inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului în ceea ce privește latura civilă a cauzei, arătând că prejudiciul nu a fost evaluat corect.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1564 din 23.06,2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoara, în baza art. 334 Cpp a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cp, art. 266 alin.2 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 290 Cp cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, totul cu aplic. art. 33 lit.a Cp, în art. 12 și 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp și art. 43 din Legea nr. 82/1991republicată raportat la art. 289 Cp, art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 290 Cp cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, totul cu aplic. art. 33 lit.a Cp.
În baza art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cp după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cp a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cp după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată raportat la art. 289 Cp a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicată a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 290 Cp cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit.a Cp raportat la art. 34 alin.1 lit.b Cp au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cp după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin.2 Cp au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cp.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În baza art. 14, 346 Cpp raportat la art. 998 și următ. cod civil a fost obligat inculpatul să plătească ANAF suma de 78.078,14 lei.
În baza art. 191 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, având în vedere probele administrate în cele două faze procesuale, reținând situația de fapt prezentată în rechizitoriu, a apreciat că inculpatul - se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și fals intelectual, de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 al.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990, de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cp, pentru aceste infracțiuni inculpatul fiind condamnat la pedepse cu închisoarea cu executare în detenție. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă relativ mare de timp, aproximativ 2 ani, interval în care acesta a desfășurat o intensă activitate comercială, realizând venituri consistente, folosite exclusiv în interes personal și nedeclarate organelor fiscale în vederea impunerii. Prejudiciul estimat la suma de 78 078,14 lei nu a fost recuperat până la data pronunțării hotărârii. În favoarea inculpatului s-a reținut că acesta a cooperat cu organele de urmărire penală, contribuind la aflarea adevărului, precum și faptul că nu are antecedente penale.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivarea acestuia susținând că este nemulțumit de modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, solicitând suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Prin decizia penală nr. 331/A din 08.12.2008, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de inculpatul -, a desființat sentința apelată și rejudecând cauza, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.g Cpp a încetat procesul penal față de inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicată.
A înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicată.
În baza art. 81 Cp a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.
În baza art. 82 Cp a stabilit un termen de încercare de 4 ani inculpatului.
În baza art. 359 Cpp a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp.
În baza art. 71 alin.5 Cp a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
În baza art. 66 Cp s-a stabilit că executarea pedepsei complementare va începe după executarea pedepsei principale.
Au fost menținute în rest dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei hotărâri.
Din analiza sentinței penale apelată, prin prima criticilor aduse acesteia prin motivele de apel și din oficiu în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. tribunalul a reținut următoarele:
Examinând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, dar a omis a constata intervenția prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art, 272 alin.1 pct. 2 din Legea 31/1990 republicată.
Inculpatul a apreciat greșit că nu s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.12 și 13 din legea 78/1994, deoarece furnizorii săi nu i-au pus la dispoziție actele necesare înregistrării în contabilitate, deoarece era obligația sa în calitate de asociat și administrator al societății să desfășoare activități comerciale cu respectarea dispozițiilor legale și cu parteneri de afaceri care la rândul lor respectă legea. În situația în care și-a asumat responsabilitatea desfășurării activității cu acte incomplete, urmează să suporte sancțiunile legale pentru aceasta. Inculpatul apelant avea obligația de a conduce sau a organiza conducerea evidențelor contabile ale societății prin înregistrarea tuturor operațiunilor comerciale efectuate, astfel încât să se poată stabili veniturile impozabile și plata în întregime a obligațiilor fiscale către stat, dar nu a procedat în acest mod, mai mult nici nu a depus la timp bilanțul contabil al societății la Administrația financiară.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută de art. 289.Cod Penal, inculpatul a apreciat greșit că nu se este vinovat, deoarece el doar a înscris niște date furnizate de transportator, omițând obligația sa de a verifica și semna veridicitatea datelor înscrise în documentele însoțitoare ale mărfii, dar nu a respectat această obligație pentru facturile fiscale și avizele de expediție enumerate la punctul 6 din rechizitoriu, din care rezultă că sunt înscrise greșit atât datele de identificare a mijloacelor de transport folosite, cât cele de identitate a delegațiilor, dar cu privire la identitatea delegațiilor acesta nu formulează apărări. Susținerile inculpatului sunt neîntemeiate și nu prezintă relevanță în cauză, pentru stabilirea existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului.
Criticile care privesc modul de stabilire ca venit pentru un aviz la suma de 17.745.032.lei, pe care însă nu îl identifică, nu a prezentat argumente de specialitate pentru a demonstra greșeala, nu a solicitat stabilirea altei sume pe care să o argumenteze și nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să verifice suma contestată și temeinicia sumei stabilită ca prejudiciu.
Susținerea apelantului că nu a folosit în interes propriu veniturile societății SC SRL administrate de el, tribunalul le-a apreciat ca neîntemeiate și nici dovedite, deoarece veniturile realizate în urma tranzacțiilor comerciale nu au fost evidențiate în contabilitatea societății, a confundat calitatea sa de administrator cu aceea de asociat, nu există dovezi pentru acordul societății la destinația dată veniturilor obținute, neexistând identitate între societate care este persoană juridică, și asociat sau administrator care sunt persoane fizice.
Aspectele invocate de apelant și analizate mai sus sunt neîntemeiate și nedovedite. Deși s-a reținut corect de prima instanță săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art, 272 alin.1 pct. 2 din legea 31/1990 republicată, tribunalul a constatat că pentru această faptă răspunderea inculpatului este prescrisă.
Conform art. 272 alin. 1 pct. 2 din legea 31 /1990 republicată se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani administratorul societății, care, folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
Conform art.122 alin. 1 lit.d răspunderea Cod Penal penală se prescrie în 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, termenul socotindu-se de la data săvârșirii infracțiunii.
Conform art. 124.Cod Penal prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă
Având în vedere cele reținute, tribunalul a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art, 272 alin.1 pct. 2 din legea 31/1990 republicată, și, pentru acest aspect invocat de parchet și pus în discuție de instanța a apreciat că se impune admiterea apelului inculpatului și apoi a se constata încetat procesul fașă de inculpat pentru această faptă.
Dintre criticile aduse sentinței apelate de către inculpat, tribunalul a apreciată că este întemeiată doar aceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate și doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, deoarece reeducarea inculpatului poate fi realizată și dacă acesta nu execută pedeapsa într-un loc de detenție.
Prima instanță a soluționat complet și temeinic latura civilă a cauzei, astfel că aceasta nu a făcut obiectul motivelor de apel.
La individualizarea modalității de executare a pedepsei instanța a avut în vedere natura infracțiunilor săvârșite de inculpat și modalitatea concretă de săvârșire a acestora, comportamentul anterior al inculpatului acesta fiind la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier judiciar rezultă că nu are antecedente penale, atitudinea sa sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor atât în timpul urmăririi penale cît și în cursul cercetării judecătorești, vârsta acestuia, apreciind că scopul punitiv, educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52.Cod Penal poate fi realizat și cu inculpatul în stare de libertate, asigurându-se în acest mod și recuperarea mai rapidă a prejudiciului cauzat de inculpat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul -, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul din oficiu al inculpatului, care a solicitat achitarea inculpatului în baza disp. art. 10 lit.1Cpp, iar inculpatul, în ultimul său cuvânt a arătat că prejudiciul nu a fost evaluat în mod corect.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, constată că recursul formulat de către inculpatul - este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond în mod corect a stabilit starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, art.13 din Legea nr. 87/1994, art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 290 Cp, încadrarea juridică a faptelor fiind cea legală, iar dozarea pedepselor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 72 din Codul penal.
În calea de atac a apelului, în mod justificat s-a apreciat că cu privire la fapta prevăzută de art. 272 al.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, republicată, răspunderea penală a inculpatului este prescrisă, conf. disp. art. 122 al.1 lit.d Cp rap. la art. 124 Cp și în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal pentru această infracțiune în baza art. 10 lit.g cpp, pedeapsa rezultantă rămânând aceeași, respectiv de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța apreciază că instanțele de fond și apel au dozat în mod corespunzător cuantumul pedepsei față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpat, modalitatea de săvârșire a acestora, numărul infracțiunilor comise dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este la primul contact cu legea penală, a avut o atitudine sinceră pe parcursul întregului proces penal, iar pedeapsa de 2 ani închisoare este de natură să asigure scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp.
În aceste condiții, nu poate fi primită cererea apărătorului din oficiu al inculpatului, de achitare a acestuia în temeiul art. 10 lit.1Cpp, neputând aprecia că faptele comise de către inculpat nu sunt caracterizate de un grad de pericol social al unei infracțiuni prin vătămarea minimă a unor valori apărate de legea penală.
Instanța de apel, în mod justificat a apreciat că se impune însă schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit disp. art. 81 Cp, având în vedere toate elementele cauzei, deoarece și în această modalitate se pot atinge scopurile pedepsei, așa cum este ea definită în art. 52 Cp.
Cu privire la latura civilă a cauzei, se constată că aceasta a fost în mod corect soluționată, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și a fost pusă în valoare principiul reparării integrale a pagubei, cuantumul acesteia fiind stabilit în mod corect, ca urmare a probelor cu înscrisuri existente la dosarul cauzei.
Având în vedere că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul -.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 331/A/8.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. Gh./19.02.09
Tehnored. 2 ex./19.02.09
PI. - - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
