Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.207
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul- inculpat, fiul lui și al lui, născut la 17 noiembrie 1976, domiciliat în com., nr. 455, Cod poștal -, Județul P împotriva deciziei penale nr.316/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admis apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr.106/16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Mizil, a fost desființată în parte în latură penală, sentința atacată în sensul că fost înlăturate de la aplicarea pedepsei accesorii aplicata inculpatului, disp. art. 64 lit. a Cod penal, teza I, reprezentând dreptul de a alege, au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate, cheltuielile judiciare avansate de stat, rămânând în sarcina acestuia, precum și împotriva sentinței penale nr.106/16.06.2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, prin care a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art.71 și 64 lit.a și b Cod penal.
S-a menținut liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă neexecutată de 1.208 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.505/26.11.2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.30/17.01.2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
În baza disp. art.191 Cod procedură penală și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul - inculpat, pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului P, în substituirea avocatului din oficiu, potrivit delegației de la dosar nr. 9539/2009, fila 8 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul - inculpat învederează instanței că aceeași rudă a inculpatului, de la termenul anterior, a luat legătura cu aceasta comunicându-i că recurentul este în spital, urmând să producă dovezi în acest sens, solicitând lăsarea cauzei la ultima strigare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că, se opune acordării unui nou termen de judecată din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată.
Curtea, respinge cererea formulată de apărătorul din oficiu, ca nefondată și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, arată că recurentul critică ambele hotărâri sub aspectul individualizării pedepsei, considerând-o prea aspră, recurentul a avut o atitudine sinceră și constantă.
Astfel că potrivit disp. art.3859pct.14 Cod procedură penală, casarea deciziei penale și a sentinței penale, iar pe fond reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța apelului a fost corect individualizată, instanța de fond ținând cont de faptele anterioare săvârșite de inculpat, o pedeapsă întrun cuantum mai mic nefiind justificată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.106/16.06.2008 a Judecătoriei Mizil, pronunțată după rejudecarea cauzei, în baza disp.art.86, alin.1 din OUG195/2002, republicată, cu aplic. art.37lit.a Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă din data de 15.02.2007, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani închisoare
S-a făcut aplicarea inculpatului disp. art.71 și 64 lit.a și b Cod penal.
S-a menținut liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă neexecutată de 1.208 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.505/26.11.2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.30/17.01.2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
În baza disp. art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 15.02.2007, în jurul orelor 19,30, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul 1300 cu nr.-, condus de inculpatul, pe 102 D, pe raza comunei, județul P, acesta declarând că nu posedă permis de conducere, pentru nici-o categorie de autovehicule, iar autoturismul aparține prietenului său care a lăsat cheile în contact, inculpatul profitând de acest fapt.
Potrivit adresei nr.-/2007 emisă de P - Serviciul Poliției Rutiere, rezultă că inculpatul nu figurează în baza de date a acestui serviciu ca fiind posesor de permis de conducere.
Astfel s-a reținut că fapta inculpatului este săvârșită cu vinovăție și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG195/2002 republicată, text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia s-a pronunțat condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei, care s-a făcut potrivit disp. art. 52 și art. 72 Cod penal, instanța a ținut cont de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, respectiv art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, de gradul de pericol social al faptei și de împrejurările concrete ale săvârșirii ei, precum și de persoana inculpatului.
De asemenea s-a mai reținut că inculpatul este recidivist în condițiile art. 37 lit. a Cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 10 ani închisoare dispusă prin decizia nr.270/2000 a Tribunalului Prahova pentru infracțiunile prev. de art. 208 - 209 Cod penal și art.35 și art. 36 din Decretul nr.328/1966, executată de inculpat în perioada 24.01.2000 - 03.10.2006, având un rest de 1.208 zile închisoare, reținându-se că inculpatul în vârstă de 31de ani a fost condamnat din anul 1993 și până în prezent pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate, la mai multe pedepse cu închisoarea al căror cuantum totalizează 52 de ani și 6 luni și că în cursul urmăririi penale a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare care să-și atingă scopul preventiv educativ în condițiile disp. art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal și în baza art. 61 Cod penal menținând liberarea condiționată a acestuia pentru restul de pedeapsă neexecutat de 1.208 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin nr. 505/2002 a Tribunalului Prahova definitivă prin Decizia penală nr.30/2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia judecării apelului, deși legal citat, acesta nu s-a prezentat în instanța, nu și-a motivat în scris apelul, iar în concluziile dezvoltate oral de către apărătorul său, s-a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată acestuia este prea aspră, având în vedere infracțiunea comisă.
Prin decizia nr.316 din 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată în parte în latură penală, sentința atacată în sensul că s-au înlăturat de la aplicarea pedepsei accesorii, aplicată inculpatului, disp. art. 64 lit a Cod penal teza I, reprezentând dreptul de a alege și au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că: situația de fapt, a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat rezultând că data de 15.02.2007, în jurul orelor 19,30, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul 1300 cu nr.-, condus de inculpatul, pe 102 D, pe raza comunei, județul P, acesta declarând că nu posedă permit de conducere, pentru nici-o categorie de autovehicule, iar autoturismul aparține prietenului său care a lăsat cheile în contact, inculpatul profitând de această împrejurare, fapta fiind corect încadrată juridic, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Cu privire la individualizarea pedepsei s-a menționat că, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.52 și 72 Cod penal, ținând astfel seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracțiunile săvârșite, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a ținut cont de asemenea că inculpatul este recidivist în condițiile art. 37 lit. a Cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 10 ani închisoare dispusă prin decizia nr.270/2000 a Tribunalului Prahova pentru infracțiunile prev. de art. 208 - 209 Cod penal și art.35 și art. 36 din Decretul nr.328/1966, executată de inculpat în perioada 24.01.2000 - 03.10.2006, având un rest de 1.208 zile închisoare, reținându-se că inculpatul în vârstă de 31 ani a fost condamnat din anul 1993 și până în prezent pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate, la mai multe pedepse cu închisoarea al căror cuantum totalizează 52 de ani și 6 luni și că în cursul urmăririi penale a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, tribunalul a constatat că apelul este fondat, având în vedere că inculpatului i-a fost interzis și dreptul de a alege, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei legături între exercitarea acestui drept și fapta comisă. Instanța de fond nu a ținut seama de principiile enunțate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauzele și împotriva României și împotriva Marii Britanii, în conformitate cu care restrângerea drepturilor trebuie să țină seama de tipul infracțiunii ce a fost comisă și de raportul de proporționalitate ce trebuie să existe între măsura dispusă și scopul legitim urmărit.
Împotriva celor două soluții a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, deși a fost legal citat pentru trei termene de judecată acesta nu s-a prezentat și nu a dezvoltat motivele pentru care a înțeles să promoveze această cale de atac, motiv pentru care au fost luate în considerare concluziile apărătorului din oficiu care, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul micșorării cuantumului acesteia, dar și dispozițiile art. 3859alin.3 Cod procedură penală.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor și a textului de lege anterior amintit Curtea, apreciază că această cale de atac este nefondată astfel cum se va arăta în continuare.
Situația de fapt a fost corect stabilită de către instanțele anterioare, situație care de altfel nu a fost criticată de către inculpat în fața acestora sau în faza de urmărire penală.
De asemenea și încadrarea în drept a situației de fapt a fost pertinent efectuată ținându-se seama de modalitatea în care inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Referitor la individualizarea pedepsei, din punct de vedere al cuantumului, se constată că aceste critici formulate de către recurent sunt nefondate, deoarece a comis prezenta infracțiune cu vinovăție în modalitatea intenției directe (cunoscând că nu are permis de conducere) cât și în stare de recidivă post executorie astfel cum rezultă din cazierul judiciar depus în extras filele 14-15, cazier din care se constată de altfel că până în prezent acesta a suferit mai multe condamnări în general pentru infracțiuni în dauna patrimoniului, dar și pentru același gen de fapte (vezi sentința penală nr. 1588/25.06.1996 a Judecătoriei Ploiești.
Având în vedere aceste circumstanțe personale ale recurentului - inculpat Curtea, consideră că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare în regim privativ de libertate este pe deplin justificată.
Față de aceste considerente Curtea, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 17 noiembrie 1976, domiciliat în comuna, sat., nr.455, jud. P, împotriva deciziei penale nr.316/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 106/2008 a Judecătoriei Mizil.
Obligă recurentul la 320 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 martie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex./3.04.2009
f-- Judecătoria Mizil
a-- Tribunalul Prahova
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai
