Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 266/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.266/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 12 MAI 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR - codiță
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILAîmpotriva Deciziei penale nr.355/11.12.2007 a Tribunalului Brăila în dosarul nr- (Sentința penală nr.1607/21.08.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-), privind peinculpatul, domiciliat în B,-, -aturn,.24, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac. prev.și ped. de art.86 alin.1 din OUG nr.1095/2002.
La apelul nominal a răspuns inculpatul-intimat personal și asistat de avocat, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.19/1.904.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea pune în discuție disp.art.38514alin.11Cod procedură penală având în vedere că inculpatul a fost achitat la instanța de fond, soluție care a fost menținută și la instanța de apel.
Inculpatul-intimat se prevalează de disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală și precizează că își menține declarațiile date la instanțele de fond și apel și nu mai înțelege să dea o nouă declarație în fața Curții de APEL GALAȚI.
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorulsusține motivele scrise de recurs și arată că hotărârile pronunțate de prima instanță și în apel sunt nelegale și netemeinice. În mod greșit instanțele au dispus schimbarea încadrării juridice întrucât aplicarea disp.art.37 lit.a sau b Cod penal, nu ține de aplicarea art.334 Cod procedură penală. Invocarea și reținerea acestor dispoziții legale sunt lipsite de eficiență. De altfel instanța nici nu a ținut seama de starea de recidivă a inculpatului. Prin prisma criteriilor prev.de art.181alin.2 Cod penal, fapta nu poate fi considerată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță. Susținerile inculpatului că autoturismul a fost încredințat și că a fost condus pe o distanță scurtă nu a fost dovedită. Distanța a fost scurtă pentru că a fost oprit de organele de poliție, care efectuau serviciu de patrulare. Fapta inculpatului a contribuit la crearea unei stări de pericol existând riscul producerii unui accident rutier, pentru că persoana respectivă nu făcuse școala de șoferi, nu avea cunoștințe de a conduce un autoturism. Urmările care s-ar fi putut produce sunt în contradicție cu soluția dată de instanță. Nu se poate aplica o sancțiunea administrativă. Nu au fost avute în vedere datele personale al inculpatului, care este recidivist fiind condamnat la o pedeapsă de 1an închisoare cu suspendare prin sentința penală nr.901/1.04.2004 a Judecătoriei Brăila, iar în cazul unei condamnări s-ar fi impus revocarea suspendării condiționate și adăugarea pedepsei la pedeapsa ce urma să se aplice. Inculpatul se în termenul de încercare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, iar în rejudecare condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii. Se pot aplica circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.b și c Cod penal. Se voraplica disp. art.83 Cod penal. Se va deduce și perioada arestului preventiv de la 3.05.2008 la 13.05.2003. De asemenea, solicită aplicarea pedepsei accesorii prev.de art.71 și 64 lit.a, b și c Cod penal, pe perioada executării pedepsei.
Apărătorul ales inculpatului, avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Instanțele au apreciat corect gradul de pericol social al faptei, analizând întreg material probator existent la dosar și au aplicat o amendă administrativă, conform disp.art.181alin.2 Cod penal. Fapta inculpatului nu întrunește cele trei elemente esențiale ale infracțiunii. Starea de recidivă menționată de procuror, aceasta nu este determinantă pentru a se aprecia gradul de pericol social. Inculpatul a încredințat autoturismul unei prietene, care a condus pe o distanță foarte mică, pe timp de noapte, în afara localității, cu viteză redusă, iar șoseaua nu era circulată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1607 din 21.08.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul penal nr-, s-a dispus în temeiul art. 86 alin.1 din OUG195/2002 republic. cu aplic. art. 99 alin.3 pen aplicarea inculpatei măsura educativă a "mustrării", prev. de art.101 lit. a pen. pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce nu deține permis de conducere.
În temeiul art. 102 pen. s-a atras atenția inculpatei asupra pericolului social al faptei, a fost sfătuită aceasta să se poarte în așa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i atenția că dacă va mai săvârși o altă faptă penală i se va aplica o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă penală.
În temeiul art. 334 pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului, prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 86 alin.3 pen. din OUG 195/2002 republic. cu aplic. art.37 lit.b pen. în infracțiunea prev. de art.86 alin.3 din OUG 195/2002 republic. cu aplic.art.37 lit.a pen.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen. în ref. la art. 10 lit.b/1 pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de încredințare cu știință a unui autoturism pentru a fi condus pe drumurile publice, unei persoane ce nu deține permis de conducere, prev. de art.86 alin.3 din OUG195/2002 republic. cu aplic. art. 37 lit.a pen. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art.18/1 pen. cu aplic. art. 91 alin.1 lit. pen. s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.
În temeiul art.191 pr.pen. au fost obligați cei doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului, de câte 300 lei fiecare, din care suma de 100 ron. reprezintă onorariul av. oficiu- av., pentru inculpata, iar suma de 100 ron. reprezintă onorariul av. oficiu- av., în ceea ce-l privește pe inculpatul. Dispune avansarea acestor onorarii din fondul
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 17/18 mai 2006, lucrătorii de poliție aflându-se în serviciul de patrulare pe șoseaua din B,în jurul orei 0,10 au efectuat semnal regulamentar pentru oprirea autoturismului marca "" cu numărul -.
La volanul autoturismului era o tânără care manifesta nesiguranță în conducere.
S-a constatat că la volanul autoturismului se afla, minoră la acea dată, iar pe bancheta din dreapta față se afla inculpatul.
Inculpata a recunoscut că nu are 18 ani, nu are permis de conducere și nici nu a făcut ore de conducere auto( 3-4).
Din relațiile primite de la Serviciul specializat a rezultat că inculpata nu posedă permis de conducere(20).
Fiind audiat, a recunoscut că autoturismul era proprietatea sa în acea seară o conducea pe în satul.
A arătat că inculpata a condus autoturismul în afara localității pe o distanță de aproximativ 100 de metri, șoseaua nefiind circulată la acea oră târzie de noapte.
Acest lucru este susținut și de inculpata.
Situația de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu procesul verbal de constatare; adresa nr. - din 17.07. 2006 emisă de B- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B, din care rezultă că nu deține permis de conducere, iar figurează ca posesor de permis de conducere categoria B; declarația martorei, coroborate cu declarațiile celor doi inculpați,prin care aceștia au recunoscut faptele așa cum acestea au fost expuse mai sus.
Sub aspectul încadrării juridice dată faptei inculpatului prin actul de sesizare, instanța de fond a reținut că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 901 din 1 aprilie 2004 Judecătoriei Brăila la 1 an închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, sentința rămânând definitivă la data de 14.04.2004.
În raport de aceste aspecte, în speță, s-a reținut că inculpatului nu îi sunt aplicabile disp. art.37.lit.lib.pen. privind recidiva postexecutorie, ci disp. art.37. lit. pen, privind recidiva postcondamnatorie,termenul de încercare nefiind împlinit.
Astfel, în temeiul art.334. pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.86. alin.3. pen. din OUG 145/2002 republicată, cu aplicarea art.37. lit. pen. în infracțiunea prev. de art.86. alin.3. din OUG.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37. lit. pen.
Analizând fapta inculpatului sub aspectul pericolului social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, instanța a reținut atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și cele personale ale inculpatului.
Astfel, la determinarea în concret a gradului de pericol social al faptei s-au avut în vedere împrejurările ce au ocazionat fapta, cât și modul concret de manifestare a inculpatului,conduita și persoana acestuia.
Este adevărat că încredințând autoturismul spre a fi condus inculpatei, care nu poseda permis de conducere,inculpatul a contribuit la crearea unei stări de pericol, existând riscul unui accident rutier, însă instanța a reținut că faptele au avut loc noaptea târziu (orele 01.), în afara localității, inculpata conducând autoturismul pe o distanță de aproximativ 200 de metri, șoseaua nefiind circulată, cu o viteză redusă ( 40 km/).
De asemenea s-a reținut atitudinea sinceră și de regret a inculpatului atît în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.
La dosarul cauzei au fost depuse o serie de înscrisuri -acte în circumstanțiere, din care rezultă comportamentul ireproșabil al acestuia atât la societatea unde este angajat, cât și în colectivitate.
Este adevărat că inculpatul se afla în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an aplicată prin Sentința penală. 901/2004 a Judecătoriei Brăila, incidente fiind disp. art.37. lit. pen. însă recidiva nu este determinantă în analiza gradului de pericol social al unei infracțiuni.
-se întregul material probator existent la dosarul cauzei, instanța a apreciat astfel că fapta inculpatului nu întrunește cele trei trăsături esențiale ale infracțiunii, așa cum acestea sunt prevăzute în art.17 din pen. respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social concret specific al unei infracțiuni.
Împotriva acestei soluții, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, criticând-o pentru nelegalitate.
Se arată în motivele de apel că în raport cu prevederile art. 17 alin. 1 Cod penal infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală.
Totodată, potrivit art. 181cp, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În al. 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Se apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, în motivarea apelului se arată că instanța de judecată trebuia să aibă în vedere că inculpatul a încredințat autoturismul cu numărul de înmatriculare - unei persoane minore care nu a urmat cursurile vreunei școli de șoferi, că această activitate s-a desfășurat pe timp de noapte și pe un drum foarte circulat, astfel încât riscul producerii unui accident de circulație a fost destul de ridicat, că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale fiind recidivist.
Faptul că inculpatul a recunoscut fapta, că are un comportament ireproșabil la societatea unde este angajat, cât și în colectivitate, toate aceste împrejurări reprezintă circumstanțe personale care trebuiau avute în vedere la individualizarea pedepsei, și care nu erau de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social al faptei săvârșite.
Mai mult, s-a considerat greșit raționamentul instanței de judecată de a considera că fapta unui minor comisă cu ajutorul unei persoane majore prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pe când fapta persoanei majore care a generat comiterea faptei minorului nu prezintă acest grad de pericol social.
Prin decizia penală nr. 355/11.12.2007 a Tribunalului Brăilaa fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila. Pentru a pronunța această decizie TRIBUNALUL BRĂILAa reținut următoarele:
Analizând sentința apelată atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și în limitele prev. de art.371 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că apelul nu este fondat.
Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea penală a inculpatului, este necesară ca pe lângă săvârșirea cu vinovăție a faptei prevăzută de legea penală, aceasta să prezinte și pericolul social concret al unei infracțiuni, așa cum se prevede în art.18 Cod penal.
În raport de criteriile prev. de art.181Cod procedură penală, circumstanțele reale ale comiterii faptei, așa cum au fost reținute de instanța de fond, conduc la concluzia că s-a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite de textul incriminator, fapta inculpatului reprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La aceste aprecieri se adaugă și conduita de sinceritate și de regret a inculpatului pe tot parcursul procesului penal.
Drept urmare, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o justă apreciere a gradului de pericol social al faptei acestui inculpat, apreciind că acesta nu întrunește cele trei trăsături esențiale ale infracțiunii, așa cum acestea sunt prevăzute în art. 17 Cod penal, respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. "b" pr. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.
A menținut hotărârea instanței de fond.
În baza art. 192 alin. (3) pr. pen. cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei au rămas în sarcina statului.
A dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu către avocat - din Baroul Brăila.
Împotriva deciziei penale a Tribunalului Brăila au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA solicitând condamnarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății apreciindu-se că în concret aceasta prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni. S-a invocat faptul că inculpata era minoră și manifesta nesiguranță în conducere, neavând abilitățile specifice unui conducător auto și că deși inculpatul a fost sincer acesta nu se află la primul impact cu legea penală, fiind recidivist.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârile supuse controlului judiciar prin prisma motivului de recurs Curtea constată că în mod justificat s-a reținut în cauză că fapta inculpatului de a încredința conducerea unui autovehicul inculpatei minore în noaptea de 17/18.05.2006 a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală și că prin conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În mod justificat s-a avut în vedere că distanța parcursă de a fost scurtă, cu o viteză redusă și la o oră la care circulația nu era intensă astfel că pericolul pentru siguranța circulației pe drumurile publice a fost minim.
De asemenea, s-a ținut seama de atitudinea sinceră a inculpatului, de faptul că acesta s-a prezentat în fața instanței la fiecare chemare precum și de faptul că deși a mai fost condamnat în prezent este integrat social, are un loc de muncă și beneficiază de caracterizări favorabile.
Împrejurările învederate de procuror în motivele de recurs, deși reale, nu pot determina Curtea să constate că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni câtă vreme din examinarea ansamblului criteriilor prevăzute de art. 181al. 2 Cod penal rezultă contrariul.
În consecință recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA va fi respins ca nefondat iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală și cele ale art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILAîmpotriva Deciziei penale nr.355/11.12.2007 a Tribunalului Brăila în dosarul nr- (Sentința penală nr.1607/21.08.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-), privind peinculpatul, fiul lui și, născut la 29.10.1977 în B, domiciliat în B,-, -aturn,.24, CNP -.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 21.05.2008
Tehnored. - 22.05.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
