Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 278/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.278
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009,
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva deciziei penale nr. 319 din 10.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA prin care s-a admis apelul declarat de inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 20.09.1968 in Municipiul P, domiciliat in Municipiul P, str. G -., nr.261,.12,.B,.9,. 82, județul P, împotriva sentinței penale nr.70/08.04.2008 pronunțata de Judecătoria Sinaia.
A fost desființată în totalitate sentința atacată și în baza art. 379 alin.1 pct.2 lit. a în C.P.P. baza art.11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art.10 lit.b a C.P.P. fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, fapta din 13.05.2007.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat, personal și asistat de avocat în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 432/2009, depusă la dosar, fila 17.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la ascultarea inculpatului după ce în prealabil i s-a adus la cunoștință prev. art. 70 alin.2 Cod procedură penală, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosar.
Avocat, pentru intimatul inculpat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public de asemenea arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri învederează prin rechizitoriul nr. 490/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaias -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, constând în aceea că, în ziua de 13.05.2007,în jurul orei 16,20 lucrători din cadrul Poliției au oprit pentru control autoturismul marca Opel la volanul căruia se afla inculpatul având în sânge o îmbibație alcoolică de cca.1,55 gr.1.
Instanța de fond prin sentința penală nr. 70/2008 în mod corect a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, cu un termen de încercare stabilit potrivit disp. art. 82 Cod penal, iar în baza art. 81 Cod penal, dispunându-se suspendarea condiționată a pedepsei pe o durată de 3 ani.
Învederează reprezentantul parchetului că inculpatul nemulțumit de soluția instanței de fond declarând apel împotriva acesteia, cale de atac admisă de TRIBUNALUL PRAHOVA care, potrivit deciziei nr.319/2008 desființând în totalitate sentința primei instanțe și achitându-l pe inculpatul.
Din punctul său de vedere apreciază că soluția de achitare a inculpatului se întemeiază doar pe probele administrate în faza cercetării judecătorești, fiind ignorate, fără justificare, cele administrate la urmărirea penală.
În cauză instanța de control judiciar,printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor a considerat că fapta comisă de inculpat nu este prevăzută de legea penală.
În faza de urmărire penală s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a fost depistat în trafic, la ora 16,20, iar prima probă de sânge i-a fost recoltată la ora 16,40 iar cea de-a doua la interval de o oră.
Inculpatul a declarat organelor de urmărire penală că a consumat conținutul unei cutii de bere anterior conducerii autoturismului și fiind testat la ora 16,27 cu etilotestul, acesta a indicat o valoare de 0,65 mg/ alcool în aerul expirat.
În cursul urmăririi penale inculpatul și-a schimbat depoziția anterioară cu privire la felul și cantitatea de alcool consumată, ca apoi, în faza de cercetare judecătorească să-și schimbe din nou declarația sub acest aspect.
De asemenea martora și-a nuanțat depoziția, arătând spre deosebire de faza de urmărire penală când nu a putut preciza felul băuturilor alcoolice consumate de inculpat.
Mai precizează de asemenea că atât susținerile inculpatului cât și ale martorei mai sus menționate sunt inconsecvente și nejustificate, arătând noi date de consum de fiecare dată când au fost audiați, mai mult decât atât inculpatul de fiecare dată a susținut varianta nouă și nu și-a asumat vina pentru varianta precedentă neadevărată și deci lipsa de sinceritate.
În cauză au fost efectuate mai multe rapoarte de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, instanța de apel în mod greșit luând în considerare numai concluziile acestora, ignorând că au avut în vedere situații de fapt privind consumul de alcool, de asemenea nu a ținut cont nici de faptul că recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei inculpatului s-a făcut la nici 20 de minute de momentul depistării, iar rezultatul alcoolemiei stabilit pe baza acestor probe nu poate fi înlăturat prin calculul retroactiv efectuat pe baza unor date nesincere și neprobate.
Pentru cele mai sus expuse, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat rezultă că inculpatul a recunoscut consumul de alcool și nu a negat nici un moment acest lucru.
Susținerile inculpatului cu privire la consumul de alcool au fost confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză și care se aflau împreună cu acesta în momentul consumării alcoolului respectiv.
Din practica Înaltei Curți de Casație și Justiție cu referire la decizia nr.3465 din 27 iunie.2007 rezultă că, în cazul în care cu privire la vinovăția inculpatului nu sunt probe certe și sigure existând îndoială cu privire la aceasta, soluția care se impune este de achitare, în cazul intimatului inculpat fapta nu a fost săvârșită în forma cerută de lege.
Mai solicită instanței să ia act că, intimatul - inculpat are familie și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Intimatul - inculpat având ultimul învederează că nu mai are nimic de adăugat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia nr.319 din 10.12.2008 a Tribunalului Prahovas -a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.70/08.04.2008 pronunțata de Judecătoria Sinaia și s-a desființat în totalitate sentința atacată și pronunțându-se o nouă hotărâre conform art.379 alin.1 pct.2 lit. a Cod procedură penală, în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap.la art.10 lit.b Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, faptă din 13.05.2007.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr.70/08.04.2008 Judecătoria Sinaia în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în conformitate cu prevederile art. 82.pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen.
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în favoarea acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ziua de 13.05.2007, în jurul orei 16,20 lucrători din cadrul Poliției au oprit pentru control autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare PH.07. care circula pe str. - -. La volanul acestuia se afla inculpatul care a prezentat documentele pentru control. Întrucât emana halenă alcoolică i s-a solicitat să se supună testului cu aparatul, rezultantul fiind de 0,65 mg/l alcool pur, în aerul expirat. Ulterior a fost condus la Centrul de Primiri Urgențe, unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la orele 16,40 si respectiv 17,40, rezultatul fiind de 1,55 g/l si respectiv 1,45 g/l alcool pur în sânge.
Deși, prin raportul de expertiza medico legala nr. 1575/i/07, întocmit de INML Minovici sub aspectul alcoolemiei pe care inculpatul ar fi avut-o în momentul opriri sale în trafic, respectiv la ora 16,20 din data de 13.05.2007, s-a apreciat că acesta a avut-o o alcoolemie de circa 0,80 gr la %0, prima instanță de judecată a stabilit că aceste date sunt condiționate exclusiv de veridicitatea consumului declarat de inculpat, și considerând că acesta a făcut declarații inexacte cu privire la consumul de alcool, a înlăturat concluziile raportului de expertiză medico legală efectuate în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că în raport de modalitatea de săvârșire a infracțiunii se impune achitarea sa, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei aplicate acestuia.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a situației de fapt reținute, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit disp. art. 371 al.2. cat si a disp. art. 378 al.2 C.P.P. tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, impunându-se admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, pe fond, achitarea inculpatului dar pentru un alt temei legal învederat de acesta.
Inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia cu nr. 490/P/2007, din data de 05.02.2008, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1. din OUG 195/2002 republicată, reținându-se în sarcina sa că la data de 13.05.2007, a fost depistat în trafic în jurul orei 16,20 de către lucrătorii din cadrul Politiei or., că a condus autoturismul marca Opel, cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr la %0.
Așa cum s-a arătat mai sus, prima instanță de judecată a înlăturat existenta unei probe științifice efectuate în cauză, respectiv expertiza medico legală cu nr. 1575/i/2007, în sensul ca deși prin aceasta s-a stabilit ca la ora opririi in trafic inculpatul a avut o alcoolemie de circa 0,80 gr la %0 în creștere, aceasta nu corespunde adevărului întrucât s-a prezumat că inculpatul a dat declarații inexacte, în sensul că în realitate ar fi consumat o cantitate mai mare de alcool și deci, pe cale de consecință, valoarea alcoolemiei ar fi în mod evident mai mare, și deci peste limita de 0,80 gr%0, în felul acesta fapta acestuia încadrându-se în disp. art. 87 al.1. din OUG 195/2002, constituind infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoana cu o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală.
Potrivit disp. art. 378 al. 2. C.P.P. instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor administrate în fața instanței de fond, iar în temeiul art. 371 al.2. C.P.P. aceasta este în măsură să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
În speță, s-a constatat că inculpatul a dat două declarații cu privire la consumul de alcool, respectiv într-o primă declarație acesta a arătat că ar fi consumat o cutie de bere, după care ulterior a revenit asupra acestei declarații și a precizat că a consumat înainte de data și ora opririi sale în trafic 300 ml whisky.
Pe baza acestei declarații s-a dispus prin ordonanța procurorului efectuarea unei expertize medico legale care a concluzionat că în raport de consumul declarat de inculpat, respectiv 300 ml whisky intre orele 16.00-16,15 la data opririi sale în trafic 13.05.2007, orele 16,20 acesta ar fi avut o alcoolemie de 0,80 gr %0.
Deși organul de urmărire penala a reținut că inculpatul a consumat 300 ml whisky și a dispus efectuarea unei expertize medico legale, după efectuarea acesteia constatând că la data opririi în trafic inculpatul avea o alcoolemiei de 0,80 gr %0 și nu mai mare de această limită, a dispus trimiterea în judecată a acestuia, iar prima instanță de judecată a apreciat că declarațiile inculpatului nu corespund adevărului și cu toate că nu s-au administrat alte probatorii în cauză s-a prezumat că acesta ar fi consumat o cantitate mai mare de alcool, astfel încât valoarea stabilita prin expertiza medico legală efectuată în cauză nu este corectă, singurele valori corecte fiind cele stabilite prin analiza sângelui de la orele 16,40 si respectiv 17,40.
Așa cum s-a arătat în mod constant în practica instanței supreme, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot fi luate în considerare la soluționarea cauzei, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În măsura în care, în speță, inculpatul a dat două declarații contradictorii, prima instanță de judecată trebuia să lămurească pe bază de probe care dintre aceste două declarații corespunde adevărului și în raport de aceste declarații dacă raportul de expertiză medico legală, ca și probă științifică putea sau nu a fi înlăturat.
Astfel, declarația dată de inculpat inițial, nu este confirmată decât prin procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului, care s-a întocmit în faza actelor premergătoare respectiv la data de 13.05.2007, iar ulterior după începerea urmăririi penale, cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, acesta a precizat că a consumat 300 ml de whisky, situație care este confirmata de declarațiile martorilor oculari și care se aflau împreună cu acesta în momentul consumării alcoolului respectiv.
Astfel inculpatul a arătat și în fața primei instanțe de judecata ( fila 47) că a consumat 200-300 gr. whisky și bere cu circa 20 minute, înainte de plecare în cursă, iar această declarație este confirmată de martorul, care fiind împreuna cu inculpatul și percepând în mod direct cele relatate de acesta, a arătat că acesta din urmă a consumat 200-300 ml whisky și "câteva guri " dintr-o cutie de bere ( fila 50 ), iar martora a arătat că de acasă a luat împreună cu inculpatul pentru consum whisky și bere și știe că înainte de a pleca în cursă inculpatul a consumat whisky.
Cu ocazia audierii în fata instanței de control judiciar potrivit dispozițiilor legale în materie inculpatul a precizat din nou că înainte de a pleca în cursă a consumat 300 gr de whisky și circa 50 gr. de bere, situație care poate fi confirmată și de martorii care au fost prezenți alături de acesta înainte de a pleca în cursa respectivă.
În raport de cele arătate, tribunalul a apreciat că declarația ulterioară dată de inculpat în cauză corespunde adevărului, din moment ce aceasta este confirmată și de declarațiile a doi martori oculari, situație care se înscrie în practica judiciară constantă a instanței supreme cu referire la modul de interpretare a disp. art. 69 Cod procedurăpenală, așa cum s-a arătat mai sus.
Reținând ca aceasta este versiunea corespunzătoare adevărului, instanța de control judiciar a dispus efectuarea unei expertize medico legale prin care să se stabilească în raport de consumul declarat de inculpat și anume de 300 ml whisky și de 50 ml bere, ambele consumate pe nemâncate, care ar fi fost alcoolemia inculpatului la data opririi sale în trafic, respectiv 13.05.2007 ora 16,20.
Prin expertiza medico legală nr. 2640/i/2008 s-a stabilit că la data de 13.05.2007, orele 16,20 pe baza consumului precizat inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie în creștere între 0,75 și 0,85 gr %0.
Așa cum s-a arătat în practica instanței supreme ( decizia nr.3465/27 iun.2007 a ICCJ ), în cazul în care cu privire la vinovăția inculpatului nu sunt probe certe și sigure existând îndoiala cu privire la aceasta, soluția care se impune este de achitare, operând prezumția de nevinovăție prev. de art. 5/2
C.P.P.Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, respectiv un principiu instituțional, care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat de art. 3 se C.P.P. regăsește în materia probațiunii și se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea nevinovăției celui acuzat, conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția acestuia, autoritățile judecătorești nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și de aceea acestea trebuie să concluzioneze în astfel de situații în sensul nevinovăției inculpatului și să dispună achitarea acestuia.
Ca atare, atât timp cât persistă îndoiala în ceea ce privește vinovăția inculpatului, aceasta este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, și deci singura soluție care se impune în cauză este de achitare a acestuia.
În speță, așa cum s-a arătat pe larg mai sus, declarațiile inculpatului privind realitatea consumului de alcool efectuată de acesta este confirmată de declarațiile a doi martori oculari și ambele expertize medico legale efectuate, stabilesc o alcoolemie fie la limita prevăzută de lege, fie una cu valori oscilante ( 0,75-0,85 gr %), din care nu se poate trage concluzia univocă că inculpatul a condus cu o alcoolemie în sânge peste limita legală prevăzută de lege, respectiv 0,80 gr %0, iar această incertitudine urmează să-i profite acestuia în raport cu considerentele expuse anterior.
In concluzie, tribunalul a apreciat că în cauză urmează a se dispune achitarea inculpatului, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului și cum fapta de a conduce sub influenta alcoolului sub limita prevăzută de lege, constituie potrivit legislației rutiere o contravenție, temeiul achitării inculpatului urmează să-l constituie disp. art. 10 lit. C.P.P. în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală, aceasta fiind contravenție și nu infracțiune, așa cum s-a arătat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând, în esență, că decizia dată în apel este nelegală întrucât nu se bazează pe existența unor probe certe ci pe niște simple supoziții și pe declarațiile unor persoane al căror grad de veridicitate este aproape nul. S-a apreciat de către această unitate de parchet că singura probă certă, ce nu poate fi contestată este buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.1379/1380 din 15.05.2007 iar în baza acesteia se impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, adică menținerea soluției pronunțate de prima instanță de judecată.
S-a dispus audierea inculpatului, declarația acestuia aflându-se la fila 20 dosarului.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală constată că recursul este fondat.
În acest sens, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de către prima instanță de judecată, instanța de apel procedând la o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, cu consecința unei eronate decizii de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Devine astfel incident motivul de casare invocat de recurentul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA prevăzut de art. 3859pct. 16 Cod procedură penală.
Se reține că din totalitatea probelor administrate în cauză de organele de cercetare penală sau de instanțele de judecată în condiții de contradictorialitate, singura probă având caracter cert și neechivoc și care poate sta la baza unei soluții drepte și echitabile este aceea învederată și de recurent și anume buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1379/1380 din data de 15.05.2007 întocmit de către Spitalul Județean de Urgență P, Serviciul de Medicină Legală Laboratorul de din care reiese cu claritate concentrația de alcool în sânge pe care inculpatul a avut-o, atenție, la numai 20 de minute de la oprirea sa în trafic, aceasta fiind de 1,55g/
-nțeles că în cazul, practic, a tuturor infracțiunilor de acest gen, nu este posibilă recoltarea probelor de sânge de la persoana vizată în mod instantaneu, instantanee fiind numai testarea cu aparatul alcooltest, testare care, singură, nu poate sta la baza stabilirii elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 dar constituie un indiciu temeinic al săvârșirii acesteia( inculpatul având o alcoolemie de 0,65 mg./l alcool pur în aerul expirat).
Având în vedere însă procentul de nu mai puțin de 1,55 g/l alcool în sânge pe care inculpatul l-a avut la numai 20 de minute de la momentul în care a fost dat jos de la volan de lucrătorii de poliție, faptul că la o oră și 20 de minute după acest moment concentrația de alcool în sânge era de 1,45 g/l, dar mai ales caracteristicile de continuitate ale curbei pe bază căreia se calculează retroactiv alcoolemia unei anumite persoane și care fac imposibilă împrejurarea ca numai în 20 de minute alcoolemia unei persoane să crească sau să scadă cu peste 0,75 g/l, rezultă cu certitudine absolută că în depistării în trafic, inculpatul nu numai că avea o concentrație de alcool pur în sânge mai mare de 0,80 g/l ci că avea o concentrație mult mai mare de 0,80 g/ alcool pur în sânge.
Toate acestea fac să nu poată fi luate în considerare nici una dintre cele două expertize medico - legale efectuate în cauză, expertize care au doar un caracter teoretic și care se bazează doar pe susținerile persoanei implicate și interesate în cauză.
Desigur că, așa cum arată și TRIBUNALUL PRAHOVA, art. 69 Cod procedură penală învederează că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Doar că instanța imediat inferioară a dat relevanță în mod greșit unor declarații ale inculpatului având un caracter total oscilant - dată fiind succesiunea derutantă a susținerilor sale legate de cantitatea și felul alcoolului îngurgitat - coroborate cu alte declarații ale unor persoane apropiate inculpatului( și ) având un caracter la fel de oscilant, astfel încât ele nu prezintă garanții de credibilitate.
Și aceasta în condițiile în care toate depozițiile mai sus menționate se izbesc, devenind cu putere probatoriu zero, de singura probă certă și de necontestat cum este cea despre care s-a făcut vorbire anterior.
Așadar, regula in dubio pro reo invocată de TRIBUNALUL PRAHOVA precum și prezumția de nevinovăție a inculpatului nu își găsesc temeiul pentru a acționa în speța de față, speță în care existența faptei și vinovăția inculpatului în comiterea ei sunt dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Este grăitor de altfel, și în acest sens, că inculpatul, cu ocazia declarării apelului față de sentința nr. 70 din 8.04.2008 a Judecătoriei Sinaia nici nu a antrenat discuții legate de concentrația de alcool în sânge în jurul căreia se învârte, de fapt, comiterea sau nu a infracțiunii, ci doar a apreciat ca nepotrivită modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, pe care a considerat-o excesivă depunând în acest sens și o sentință penală a Judecătoriei Vălenii d Munte ( filele 12-14 dosar apel) din care reiese că pentru o concentrație mult mai mare decât a sa și anume de 2,50 -2,80 g/l alcool pur în sânge s-a aplicat o pedeapsă pe J din cea aplicată lui de Judecătoria Sinaia.
În altă ordine de idei instanța de fond, Judecătoria Sinaiaa individualizat în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită făcând o corectă aplicare a disp. art. 72 Cod penal, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia precum și a persoanei inculpatului care nu posedă antecedente penale, este cunoscut cu loc de muncă și a recunoscut - chiar dacă parțial și inconsecvent - fapta comisă.
Față de toate cele astfel reținute, Curtea, în baza art.38515alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva deciziei penale nr.319/10.12.2008 a Tribunalului Prahova, va casa decizia recurată și va menține sentința penală nr. 70/8.04.2008 a Judecătoriei Sinaia ca fiind legală și temeinică.
Având în vedere și disp. art. 191 alin.1 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva deciziei penale nr.319/10.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, privind pe inculpatul, fiul lui G și, născut 20 septembrie 1968, domiciliat în P, str. -.-, nr.261,.12,.B,.9,.82, jud.
Casează decizia recurată și menține sentința penală nr.70/8.04.2008 a Judecătoriei Sinaia.
Obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat în apel și recurs din care 2oo lei onorariu apărător din oficiu în apel și 200 lei onorariu apărător din oficiu în recurs se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red./DC
2.ex./24.04.2009
f- - Judec.
a-- TRIBUNALUL PRAHOVA
- /
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
